joi, martie 28, 2024

Golănia sufocă România

“Am făcut treisprezece ani de puşcărie pentru un popor de idioţi”.

Iată o afirmaţie gravă, care loveşte ca o ghioagă în însăşi esenţa fiinţei poporului nostru.

Parcă nimic nu ne-ar putea împiedica să o considerăm denigratoare, ofensatoare, jignitoare, calomniatoare sau doar nefondată; avem toate premizele să ne-o imaginăm venită din întunecimea minţii vreunui frustrat pedepsit pentru cine ştie ce găinărie de care nu se consideră vinovat şi care încearcă să arunce asupra unui întreg popor blamul cuvenit unor judecători strîmbi. Avem, istoriceşte vorbind, o sumedenie de motive să ne simţim mîndri că aparţinem acestui popor care şi-a păstrat identitatea sub cele mai cumplite urgii, a dat lumii personalităţi ştiinţifice şi artistice de primă mărime şi a umplut civilizaţiile cu profesionişti de top. Faptul că în Silicon Valley a doua limbă vorbită este româna, că artişti de origine română populează cele mai mari instituţii culturale ale lumii sau că românii aşezaţi în cele mai diferite unghere ale lumii sunt printre cei mai buni din colectivele în care trăiesc şi lucrează ar trebui să ne umple de mîndrie şi să ne copleşească de respectul pe care cei de alte naţii ni-l poartă.

Şi totuşi lucrurile nu stau chiar aşa….iar conştientizarea situaţiei de fapt trebuie să ne pună pe gînduri.

Cînd aflăm că afirmaţia din preambul i se datorează lui Petre Ţuţea nu o mai putem judeca în cheia suficienţei derizorii care ni se oferă pe toate canalele de comunicare. Ştim ce patriotism profund a animat întreaga viaţă a lui Ţuţea. Ştim că el vine din vremile cînd ideea de jertfă avea sens şi că aceasta îşi trăgea seva din iubire. Ştim că sacrificiul lui a fost făcut pentru credinţa în virtuţile acestui popor. Ştim că întreaga lui viaţă a fost devotată ridicării sale spirituale şi doar o revelaţie finală a zădărniciei l-a putut îndrepta către o atît de tragică concluzie. Nu cinismul ei ar trebui să ne cutremure, ci inexprimabila durere pe care trebuie să o fi avut în suflet cînd a lăsat să-i scape acest gînd. Tragedia care i-a cutremurat sufletul cînd s-a aflat pe patul morţii nu este cu nimic mai prejos decît tragedia întregii sale vieţi. Tocmai de aceea se cuvine să ne cutremurăm în faţa acestei afirmaţii, pe care cei mai mulţi au încercat discret să o strecoare sub preş.

Orice om cu un nivel mediu de educaţie, de la noi sau de aiurea, este de-a dreptul oripilat de ce întîlneşte pe oriunde pe la noi, pe străzi sau în mijloacele de transport în comun. Nesiguranţa generată de senzaţia că în orice moment rişti să fii victima unei agresiuni fizice, a unei furăciuni, este dublată permanent de o agresiune verbală, directă sau indirectă. Oameni de toate vîrstele, dar mai ales tineri pentru care este evident că şcoala este o noţiune lipsită de valoare, vorbesc tare, vulgar, folosind expresii şi organe care stîrnesc jena oricărui om cu un minim bun-simţ al celor şapte ani de acasă. Nimeni nu intervine, nimeni nu ia atitudine, din lehamite dar mai ales din teama de a nu se expune unei escaladări a agresiunilor, mai ales că autorii acestora sunt de obicei în grupuri, uneori pline de culoare; sunt grupurile care au îngrozit Europa civilizată şi ne-au adus faima bine-cunoscută.

Nu sunt adeptul trimiterilor moralizatoare la epoci trecute, dar parcă atunci cînd şcoala era cu adevărat obligatorie şi cînd ea era susţinută de oameni care o slujeau din vocaţie, scenele acestea erau doar excepţii în imaginea publică a colectivităţilor. Şcolile de astăzi se ocupă de orice, mai puţin de educaţie, iar magazinele de diplome (puzderia de universităţi particulare) amăgesc o generaţie pentru care agramatismul şi lipsa de discernămînt sunt vicii ridicate la rang de virtuţi, golănia fiind unul dintre cele mai vizibile.

Cînd un prim-ministru cu diplome şterpelite prin trafic de influenţă îşi permite să adopte, în expuneri publice, un limbaj de mahala şmecheresc, este firesc ca reprezentanţii mai săraci cu duhul ai naţiunii să îl considere un adevărat model. Mai întîi în vorbe şi apoi în fapte. O asemenea atitudine este considerată cheia succesului şi se cere copiată instinctiv de către toţi aceia care văd în josnicie modul de a ajunge la bunăstare.

Apelativul de „golan”, asociat indivizilor cu un asemenea comportament, avea în vremuri trecute o greutate şi gravitate resimţite profund de concitadini. Chiar dacă în anul de debut al debusolării noastre, 1990, termenul a fost înnobilat de tătucul Iliescu, el îşi păstrează în continuare înţelesul propriu care sperie pe oricine se raportează la un minim de valori morale ale civilizaţiei. Din păcate manifestările de „golănie” au devenit atît de frecvente în viaţa cotidiană încît trec drept normale şi neobservate în cele mai diverse domenii; grav e că nu se mai manifestă doar în atitudine şi limbaj, ci şi în cele mai diferite modalităţi de acţiune.

Golănia s-a întins şi în sferele instituţionalizate ale statului, acolo unde totul se subordonează politicului, din păcate cea mai joasă modalitate de degradare. Este zona în care se valorifică imoralitatea, josnicia, mitocănia, bădărănia, impostura, chiar şi prostia ascunsă în şmecherie harnică. Avansarea în ierarhia publică este cvasiobligatoriu însoţită de o decădere în omenie, atribut indispensabil al golăniei. Nu se poate face o prezentare exhaustivă a formelor ei de manifestare, mai ales că ele se diversifică la trecerea fiecărei clipe, dar putem da cîteva exemple.

Ce altceva decît o expresie a golăniei instituţionalizate a fost atitudinea Poliţiei Române în cazul dispariţiei minorei Iulia Ionescu? După ce una dintre deja caraghioasele şi inutilele „celule de criză” a bătut apa-n piuă zile întregi căutînd şi negăsind pe cineva care nu făcuse nici cel mai mic efort să se ascundă, fata a fost identificată de un angajat al CFR în timp ce se întorcea spăşită acasă; poliţia, în loc să acţioneze cu discreţie, trimiţînd un agent camuflat care să o supravegheze, ce ar fi urmat să intervină doar în situaţie extremă, a făcut un tărăboi uriaş, supunînd copila unor presiuni psihice degradante şi inutile; în loc să fie lăsată să ajungă mai repede în familie, fata a fost coborîtă din tren, dusă la o secţie mizerabilă şi supusă unui interogatoriu ca ultimul infractor. După toate astea, hop iese şi şeful instituţiei în conferinţă de presă şi bate toba cu marea realizare, subliniind marele merit al poliţiei că a găsit-o (împreună cu SRI-ul, fără nicio participare a CFR-ului). Penibil? Ridicol? Caraghios de-a dreptul! Marele profesionalism s-a rezumat la preluarea informaţiei de la conductorul de tren şi trimiterea unor haidamaci care să o salte şi să o ducă la secţie. Oare acest vajnic lucrător public şi-a pus măcar o singură clipă problema impactului psihic pe care îl are acţiunea sa asupra unei copile şi aşa destul de vitregită de soartă? Dacă totuşi a avut o asemenea licărire de conştiinţă, care au fost resorturile care l-au împins totuşi să continue acţiunea făgaşul cunoscut? Dorinţa de a se băga în seamă, pe el şi impotenta sa instituţie, considerînd că nu poate scăpa un asemenea prilej de a-şi arăta capacitatea profesională şi instituţională.

Oare situaţia recent discutată de la ASF nu este expresia celei mai neobrăzate golănii ridicate la rangul de politică de partid şi de stat? Tupeul explicaţiilor domnilor Ruşanu şi Dăianu nu vi se pare că depăşeşte orice imaginaţie şi că nu reprezintă simple manifestări ale unor golani de duzină?

Aceeaşi golănie a animat clasa politică şi cînd a sfidat o ţară întreagă legiferînd numai în interes propriu, totul culminînd cu „marţea neagră” sau cu ticălosul proiect de revizuire a Constituţiei. Momentul din vara lui 2012, „revoluţia borfaşilor”, nu e tot o golănie, de data asta cu iz parlamentar şi miazmă democratică.

Tot despre golănie este vorba şi în refuzurile repetate de a lăsa organele de cercetare abilitate să-şi facă treaba cînd se pune problema anchetării celei mai nocive categorii de infractori din România actuală: infractorii parlamentari şi guvernamentali; spun că sunt cei mai nocivi pentru societate tocmai pentru că provin din structurile constituite pentru a asigura bunul mers al acesteia.

Cum altfel decât golănie de cea mai joasă speţă poate fi calificată impertinenţa unor slugoi securistici care încearcă să transfere josnicia lor tuturor celor care ridică vocea şi încearcă să ne apere de urîtul care ne înăbuşă şi să ne arate frumuseţea din care se nădăjduieşte salvarea lumii noastre mohorîte? Cazul Andrei Pleşu e doar ultimul dintr-o lungă listă a celor care au renunţat la luptă şi s-au retras în preocupări elitiste.

Nu tot o golănie este şi cocoloşirea dejecţiilor şi dejectorilor care îneacă televiziunile româneşti, de către unii membri ai CNA care, atunci cînd vor ajunge la vîrsta la care nu vor mai fi interesaţi şi interesanţi pentru slujirea politicului şi vor putea exersa liber bucuria conştiinţei şi caracterului, se vor simţi copleşiţi de ruşine?

Nici justiţia română, cea care începuse să ofere aparenţe de independenţă – în cîteva speţe ale unor mari penali, căci în ceea ce priveşte prestaţiile instanţelor de nivel inferior sau din teritoriu mai sunt încă foarte multe de scuturat – nu poate fi decontaminată dintr-odată de golănia generală atîta timp cît dezincriminează cu dezinvoltură (cu o motivaţie care stîrneşte hazul oricărui copil de şcoală generală care scrie după dictare) un plagiator notoriu, cunoscut şi dovedit pe baza unor criterii indubitabile, de foruri a căror autoritate nu ar putea fi contestată în nici o ţară civilizată.

Faptul că Mircea Diaconu se lasă manipulat şi încalcă legile poate fi pus pe seama pierderii simţului realităţii şi alunecării în ridicol, dar susţinerea făţişă, din partea unui mogul antinaţional, dar influent (tumoarea canceroasă a politicii româneşti) sau a unui prim-ministru mitoman şi furăcios, se încadrează perfect în ceea ce caracterizează golănia de care vorbim. Şi unde mai pui să sunt atît de mulţi contaminaţi gata să-l voteze.

Golănia se vede, în forme mult mai sofisticate, şi acolo unde statura intelectuală a practicanţilor nu ar fi trebuit să-i lase loc. Nu cred că există cineva cu cît de puţină şcoală în România care să se îndoiască de nulitatea absolută a uneia care-şi zice EBA (marcă înregistrată); cum putem califica atunci invitarea acesteia pe listele unui partid care aducea speranţe, de către un profesor pe care mult timp l-am considerat purtător al acestora?

Alunecarea în acest tip de golănie distruge şi unele dintre puţinele repere morale pe care le aveam şi care ne dădeau nădejdea că nu suntem singuri cu speranţele noastre. Să ne amintim ce mare deziluzie a stîrnit scrisoarea intelectualilor adresată Comisiei Europene în vara lui 2012 pentru susţinerea  puciului parlamentar. A exprimat ea convingeri ferme sau doar de conjunctură? Probabil că unii vor regreta acea ieşire şi îşi vor remodela atitudinea, dar mai poate exista încredere în sinceritatea lor? Va fi reală sau doar de conjunctură, atunci cînd vîntul călduţ al avantajelor va bate din altş direcţie?

Nu pot avea nici pe departe pretenţia că am epuizat formele de manifestare ale golăniei (ce frumos ar fi fost!) sau că măcar am reuşit să le prezint pe cele mai nocive sau frecvente; sunt sigur că oricine va avea ceva de  completat în acest domeniu atît de vast. Unii vor putea spune că asta nu este decît o văicăreală fără rost, dar îmi permit să sper că identificarea şi conştientizarea lor poate fi un prim pas spre marginalizarea, stigmatizarea şi eliminarea acestor metehne, proces de care societatea noastră are atîta nevoie. Faptul că unora dintre promotorii cei mai acerbi ai golăniei la nivel înalt a început să li se ofere liniştea ce îndeamnă la reflexie şi meditaţie poate miji o speranţă în acest sens.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

    • dar prost inceput: ” Avem, istoriceşte vorbind, o sumedenie de motive să ne simţim mîndri că aparţinem acestui popor” – dar si destule sa ne fie rusine. De 2000 de ani, mai mult rau ne-au facut tradarile interne decat dominatiile externe. Vezi: http://www.optimalmedia.ro/editorial/tradarea-una-dintre-constantele-na%C8%9Bionale–la-romani/93
      „Silicon Valley – si limba romana; autorul e dezinformat total; vezi mai jos raspunsuri, de la „IT”-isti;
      sunt si romani lipsiti de inteligenta.
      Arta?? nu avem traditie (vezi Iluminismul); avem tot atati artisti, ca si alte natii.
      Dar autorul face parte din categoria romanilor inteligenti, care fac prostia sa se creada cei mai inteligenti.
      In rest, articolul e bun; „Golania ” din Romania ma face sa-mi fie rusine ca sunt roman; de 10 ani incoace, in mod constant. Coruptia din Romania, o stie si olandezul de rand, e cea mai mare din Europa.

  1. Dintr-un motiv ciudat si afirmatia domnului Tutea si textul dumneavoastra, imi dau optimism.
    Eram copil cand am vazut interviurile (cred ca erau interviuri) cu domnul Tutea. Nu mai tin minte nimic si , spre rusinea mea, nu am citit nici carti. Doar stiu ca era foarte placut sa il ascult.
    Stiam ca acest citat este al domnului Tutea de aici, ultimul loc unde ma educ. A fost mentionat de cineva in ultimele saptamani (autor sau comentator).
    Sa revenim la optimism. Daca spunea „nu o sa faceti nimic pentru ca sunteti niste idioti” atunci era pesimist. Dar nu, Petre Tutea a spus „am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti” totul se intampla in trecut si este complet adevarat.
    In mana noastra este viitorul. In mana mea este viitorul. Prezentul poate nu, dar oricum e scurt. Viitorul insa avem datoria, am datoria, sa il schimb (influentez, mai degraba).

    • As dori foarte mult sa iert, as face-o cu draga inima, dar nu stiu pe cine, cel putin dintre cei la care m-am referit.
      Sunt convins ca iertarea pote fi un bun inceput de impacare, dar nu e suficient sa fie dorita si acceptata de o singura parte.

  2. Un semn al sufocarii golaniei este permanentizarea situatiilor necinstite. „Se poate si asa, veti vedea!”. Si da, se poate! Permanentizarea golaniei a devenit obisnuinta.

  3. Fara nici-o trimitere personala catre Dvs., ma uit si vad ca sunteti (din punct de vedere al CV-ului) legat de 2 institutii, CNA si SRTV care au menirea prin statut de organisme care servesc serviciul public dar care in realitate nu sunt altceva decat 2 instrumente aflate in utilizarea mediului politic. Despre CNA nu are rost sa comentez, doar as spune despre SRTV ca practica de ani de zile o batjocura continua asupra banului public si asupra profesionalismului. Golanie este un cuvant prea bland in opinia mea. Golan esti atunci cand scuipi pe strada. Ceea ce se intampla la ASF sau imensa batjocura existenta de ani de zile la SRTV le-as simboliza prin transformarea Bd. Magheru in pista de karting personala pentru un mic grup de „alesi/selectionati”, grup care odata la 4 ani (more or less) preda locul de joaca altui grup identic in esenta, diferit in aparenta.

      • D-le Pretor, eu ca traitoare a epocii de aur, imi amintesc, ca atunci cind marele cirmaci mirosea vreun pericol, proteja militar institutia respectiva. Citesc astazi, ca ponta, (cu p mic, de la plagiat), a emis trasnaia, ca CNA trebuie protejat de jandarmi. Ca CNA, partea uslamo-felixaca, trebuie data in judecata, e o chestie democratica. Astia ne jignesc bunul simt. Dar, sunt ei chiar in pericol? E vreo masa de razbunatori, care le amentinta incompetenta? Sau si integritatea corporala? N-ar trebui ca prim-mitomanul nostru sa ne spuna de ce recurge la masurile stra-bunicului sau spiritual?

        • Stimată doamnă,
          Primul nostru mitoman-hoţoman are multe păcate, mult mai multe decît le ştim în acest moment (sper că le vom afla atunci cînd i se vor face formele pentru a-şi însoţi mentorul), dar paza cu jandarmi la CNA este instituită cu mulţi ani înainte. Nu că respectivii, dintre care am făcut şi eu parte cîndva, dar în perioada în care nu îmi venea să mă ruşinez cu acea calitate, ar avea de ce să se teamă – eliminarea moralei din spaţiul public este garantată în democraqţia noastră – dar există acest obicei reminiscent de a păzi armat cuceririle democratice ale poporului. Iar CNA-ul este al poporului, nu-i aşa? Am ami vorbit despre el în articole mai vechi şi promit că o voi mai face atunci cînd va mai ieşi în evidenţă. Deocamdată se comportă în rînd cu toate instituţiile pe care ni le-am ales să ne conducă.
          PS. Îmi permit să cred că aveţi un motiv serios să vă ascundeţi după ceea ce în epoca pe care am trăit-o concomitent se numea simplu divan, canapea, studio sau pat. Dacă însă vă simţiţi reîncarnarea celebrei Jeanne-Françoise-Julie-Adelaide, salut cu entuziasm apariţia spiritului dumneavoastră liberal şi novator, aşteptînd să ne delectaţi cu frumuseţile spiritului pe care le acumulaţi de vreo 200 de ani.
          PS2. Nu-mi luaţi în seamă maliţiozitatea dacă cumva simţul umorului v-a ostenit.

  4. Mi se pare nelalocul lui sa raspund direct unui comentariu.
    Asa ca pun aici.
    Iertarea poate sa fie numai dintr-o parte.
    Elibereaza
    Si toate puterile se-aduna in efortul de a-i feri pe altii de pericole similare. copii nostri. oamenii buni din lumea asta.

  5. Ne-am invatat sa punem pe un piedestal niste oameni si, din pacate, piedestalul nu este intotdeauna meritat. Aveti mai jos doua citate din Petre Tutea.

    „O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.”

    „Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.”

    Bun, avand in vedere ca eu nu am luat premiul Nobel cred ca reprezint in conceptia domnului mentionat ceva mai putin de un dihor. De altfel domnul respectiv s-a remarcat prin diverse afirmatii socante si solid instalate in mitologia politica a anilor ’30. Cu tot respectul pentru anii de inchisoare si pentru suferinta sa, asta nu il face sa aiba automat dreptate in tot ce spune, mai ales atunci cand generalizeaza fara nicio baza.
    P.S. Hm, cat de vii sunt chinezii?

      • Toleranta dumneavoastra este de admirat. Nu mi s-a parut ca as fi folosit termeni nepotriviti. In logica dumneavoastra, daca nu sunt de acord cu cineva inseamna ca ii confirm punctul de vedere. Iata un silogism pe care domnul Gadea l-ar invidia. De fapt, am impresia ca l-a si folosit de cateva ori.
        In alta ordine de idei: nu, nu era scos din context. Acela era contextul, afirmatiile respective sunt trecute printre „vorbele memorabile” rostite de Petre Tutea si sunt citate cu admiratie de multi oameni. Toate argumentele dumneavoastra au fost ad hominem, nu au nicio legatura cu ceea ce am spus eu.

    • Cred ca e de admis ca mesajul lui Tutea e azi complet depasit. Insa azi se vede mai bine ca nu a fost deloc intimplatoare intoarcerea multor intelectuali din acea vreme la conservatorismul cel mai obtuz al unei religiozitati paupere si pauperizante. Intirzierea Romaniei de azi are legatura directa cu modul acesta de a gindi spiritualitatea. Intoarcerea poporului la credinta a fost insa o alta miscare, care s-a petrecut aproape peste noapte si oarecum independent de intoarcerea intelectualilor la conservatorism.
      Cred ca antiintelectualismul generalizat al ultimelor decenii are doua explicati importante. Prima e chiar aceasta in care, fara prea multe discutii, nobelistul sau intelectualul ateu e asimilat ca inferior unui crestin practicant neinstruit. A doua este una mai subtila si tine de imprejurarea ca in lume au existat incredibil de multi intelectuali care s-au lasat sedusi de violenta mesajului comunist si de revolutie, iar acestia nu doar ca au cautionat comunismul, dar au dus in eroare popoare intregi. Evident, de aici si scepticismul: la ce bun sa mai fii intelectual daca poti fi sedus de ideologii dintre cele mai inepte?
      Raspunsurile nu sint simple si nici imediate, iar cei care le expediaza continua sa evolueze pe un teren ideologic precar.

      • „Intoarcerea poporului la credinta a fost insa o alta miscare, care s-a petrecut aproape peste noapte si oarecum independent de intoarcerea intelectualilor la conservatorism”…..Apreciez abordarea Dumneavoastră şi consider că subiectul ar trebui dezbătut mai amplu, poate în alt context.
        Este cel puţin discutabil dacă întoarcerea intelectualilor la conservatorism a scăzut cu ceva calitatea cu care aceştia şi-au îndeplinit misiunea socială, dar mi-e teamă că despre întoarcerea poporului la credinţă nu se prea pote vorbi; aceasta s-a produs doar în aparenţe, credinţa este acum un lucru care mai mult se afişează deoarece „dă bine”, dar adevărata frică de Dumnezeu, cea care împiedica derapajele imorale (şi ilegale dacă doriţi) a cam dispărut din sufletul acestui popor.
        Tocmai de aceea cred că vorbea Ţuţea de idioţi. Au renunţat la credinţa adevărată dar nu au avut un înlocuitor echivalent; cu alte cuvinte au (am) devenit „oameni fără niciun Dumnezeu”. Fiecare poate să interpreteze după propria voie conţinutul acestui concept, dar mi-e teamă că nicio interpretare nu poate revela ceva bun….

        • Tutea e complet depasit, cum spune si Muresan mai sus.
          „Intoarcerea la credinta”, nici macar nu o pot numi „miscare”. Oamenii actioneaza in virtutea unor legitati ale psihicului relativ simple si rationale. Intai, bisericile sunt doar putin mai populate decat inainte: aceleasi batrane si sarmani ca si in trecut, in plus, cucoane imbracate bine, si cu to aurul pe ele, care fac parada modei. Mai vin cativa in plus, doar din „dorinta fructului oprit” – inainte, nu era interzis, ci era rusinos sa fii membru de partid si sa mergi la biserica. In plus, avand si Sambata libera, unii Chiar se plictisesc; motiv deloc de neglijat – intrebati mergatorii la biserica. Oamenii nu devin credinciosi peste noapte; psihicul uman are o inertie mult mai mare. Nici nu renunta la ea (cei ce o au), dintr-odata; … mai jos: Credinta adevarata?? Termenul „credinta” nu poate admite adjectivul: adevarat; religia – care practica prozelitismul- poate.

    • Dar de ce aproape toti marii nostri ganditori au ajuns cam la aceeasi concluzie ca P Tutea ? Nu cumva d-voastra sunteti o exceptie ,alaturi de alti chiar si 1000 de alti romani de valoare ,dar tot exceptii si ei ?De ce avem renumele pe care-l avem in toata Europa -cum zicea si d-na Pippidi ca multa vreme avea asa o sfiala sa spuna ce nationalitate are-si ca dansa multi .Nici o diaspora nu e asa de invrajbita ca a noastra !Mai curand cred ca suntem diferiti cum se arata intr-o lucrare nou aparuta dar spus pe jumatate ..

  6. titlu alternativ : cocalarimea salveaza romania
    nu i nici un paradox
    ii va ajuta pe romani sa se salveze individual, fugind din tara
    oricum tara e destinata fixarii si colectarii deseurilor

  7. Stai, dom’le! Pai, ce, Alexandru,Cesar, Napoleon,Casanova,etc., n-au fost niste golani? Ba da! Da’ ce anvergura, ce stil! Multimii ii plac golanii.P-aci, neispraviti…Parol!

  8. Personal nu inteleg revolta aceasta. De fapt cam de la inceputul anilor 2000 incep sa se culeaga „roadele” anilor 90 si in continuare. Ba mai mult, cei scoliti in aceasta perioada si deveniti „specialisti, oameni de cultura, educatori” incep sa scoata si ei produse pe piata, care sunt evident de o calitate la fel de dubioasa.
    Imi amintesc de niste discutii cu diversi cunoscuti mai mult sau mai putin apropiati. Dupa 2-3 fraze, cind se facea un apel la calm si la ratiune, argumentul suprem era „Acum este democratie!!”. Adica acum este anarhie…
    Cind democratia a fost originala si impusa uneori cu bitele si lampasele mineresti, cind intelectualitatea a abdicat urgent de la menirea ei, de a educa masele si a se implica politic in lupta politica, acum se vorbeste de golanie, iar acum ceva vreme „Ce pacat ca Romania n-a avut un Havel!”
    Se vrea democratie in Romania, dar o democratie cladita de rindurile 2 si 3 ale PCR, se vrea economie de piata, dar creata de securistii imbogatiti inainte de 89 si care au devenit miliardarii de azi. Se vrea demnitate si cultura cu cei ce au cintat ode, recitat poezii in spectacole omagiale, sau au scris poezii omagiale.
    Se vrea presa democrata cu gazetari ce au scris inainte, iar cei de azi sunt scoliti la fosta STEFAN GHEORGHIU (de marii profesori de atunci sau de ofiterii DIA ajunsi mari economisti), azi pompos numita SNSPA.
    Vreti justitie, cind primele generatii de juristi dupa 1990 au fost pline de cei de la Stefan Gheorghiu (temporar desfiintata) adusi la Universitatea Bucuresti! Ati uitat de asta?
    Ce se intimpla azi are o cauza intrecut! Si daca nu se schimba nimic…

  9. „Faptul că în Silicon Valley a doua limbă vorbită este româna…”.

    Aveti vreo dovada statistica sa sustineti aceasta afirmatie?

    Ati fost vreodata in SUA? Ati vazut ca acolo sunt mult mai multi indieni, chinezi, coreeni, etc decat romani? Asta cu a doua limba vorbita in Silicon Valley este o mare gogoasa. O sa fie valabila numai atunci cand chinezii si indienii vor vorbi in limba romana.

    • @mihai, așa este – in silicon Valley se vorbește si Româna, ca orice alta limba.
      Confuzia provine dintr-o anecdota, precum ca in Microsoft, româna a fost, la un moment dat, a doua limba vorbita.
      Altfel este adevarat ca golania si, deci, lipsa de obiectivitate mineaza societatea românească.
      Nu cred ca dacă cele 3 milîoane de suflete care au emigrat ar fi contribuit decisiv. S-ar fi complacut ca si restul populației – așa ca este bine ca se pot realiza in alte părți.

    • Thanks Mihai pentru comentariul despre Silicon Valley. Ca un roman programator in USA sunt obosit despre povestile de armate de ITisti romani din America. Sunt cativa, dar nici macar in top 10 etnii. Indieni, chinezi, vietnamezi, mexicani, rusi ba chiar si englezi si francezi am intalnit mai multi in IT aici decat romani.
      Recunosc ca n-am citit tot articolul, desi sunt de acord cu premisa „Golania sufoca Romania”. Ce mai sufoca Romania sunt si legendele astea ca reusitele romanilor „de afara” au vreo legatura cu Romania. Acei oameni au reusit mostly because au fost in afara Romaniei…

  10. Petre Țuțea a avut dreptate, deși nu a fost un Filozof !

    Golănia și Idioțenia apar atunci când ambele metode de abordare a Omului și Realității (Religia și Filozofia) dau greș.

    Golanului nu-i pasă că vorbele sau acțiunile sale pot aduce supărare sau daune semenilor săi.
    Atunci când Golanul acționează pe cont propriu spunem că avem de-a face cu un Golan Ordinar.
    Dar dacă Golanul acționează programatic, în Haită, conform unui Plan o face pentru că mediul în care se desfășoară este populat cu Idioți.

    Ce este IDIOTUL ?
    Idiotul ignoră realitatea că vorbele sau acțiunile sale pot aduce supărare sau daune semenilor la fel cum ignoră și acțiunile sau vorbele prin care unii semeni ai săi – mai exact Golanii – îi provoacă chiar lui daune. El este închis într-o sferă de autosuficiență.

    Realitatea ne-a învățat că și Idioții sunt de trei feluri: cei care pot deveni Golani Ordinari, cei care pot fi Idioți Utili aderând la o Haită care acționează Programatic precum și, în sfârșit dar și cei din urmă, cei care rămân consecvenți – adică Idioți, Puri și Simpli – chiar dacă unii sunt capabili să debiteze elucubrații filozofice (ca mine de ex.), Simpli chiar dacă unii ar putea promova la gradul de Idiot Util dar refuză în mod conștient. (Desigur că există și categoria Idioților de tipul descris de marele geniu rus Dostoievski însă aceștia sunt pe cale de dispariție.)

    În românia anilor 50 și 60 au existat mulți Idioți Puri și Simpli pe care niște Golani adunați în Haita Bolșevică i-au torturat în închisoare.
    Românii de după 1989 sunt niște Idioți Simpli care, într-un acces de Idioțenie Utilă, au pus la conducere Golanii din Haita Bolșevică.
    Drept răsplată Golanii îi supun la torturi morale și financiare atît de crunte încât cel puțin patru milioane de Idioți (și anume cei mai complicați dintre Idioții Simpli) au hotărât să renunțe a mai fi români.

    În cazul minorei care a fugit din sânul Familiei pentru a găsi alinare în Religie s-au întâlnit toate formele de Golăneală și Idioțenie.
    Aș putea chiar să extrapolez acest Caz (filozof cum sunt eu) și să pun în locul minorei chiar România și să constat că există niște Golani care vor să dea jos România din tren și să o sechestreze într-un loc străin, conform unui Plan.

    Din fericire minora s-a reîntors în sânul (iubitor ?) al Familiei.

    Ce facem însă cu România ?

    • Vă mulţumesc pentru comentariu. Nu mi-aş fi putut imagina o mai frumoasă şi aplicată continuare a articolului. Aţi găsit nuanţe care m-au făcut să regret că lectura a fost atît de scurtă. Aş fi dorit să spun încă multe lucruri referitoare la subiect dar m-am oprit din mai multe motive:
      – un articol prea lung risca să plictisească
      – aşteptam completări poate mai interesante decît exemplele alese de mine
      – aşteptam interpretări care să trateze fondul problemei, nu neapărat limba vorbită în Silicon Valley sau viziunea despre religie a lui Ţuţea (deşi cred că ar fi un subiect extrem de interesant dar care ar necesita un alt palier de dezbatere)
      – speram să provoc reflexii despre modalităţile de generalizare a golăniei româneşti şi eventuale soluţii de însănătoşire.
      Interpretarea Dumneavoastră cu priviere la idioţenia mediului în care se poate cultiva golănia aduce gîndurile mele mai aproape de concret. Mi-a fost teamă să nu alunec într-o atitudine jignitoare, dar Dumneavoastră aţi găsit cuvintele potrivite pentru exprimarea acestui adevăr agresant într-o formă suportabilă. Vă cer permisiunea, evident simbolică, de a considera comentariul ca parte a articolului.

  11. „Golania sufoca Romania” sau „golania este Romania”…?
    Pentru ca golan,golanie,provin de la GOL,cum putem defini ceva,sau pe cineva, „gol”,altfel decat prin insiruirea elementelor de care acel ceva,cineva,duce lipsa…?
    Ajuta insa sa descriem in detaliu hainele care-i lipsesc omului gol si sa denuntam hotii care i le-au furat,ca acest om sa nu mai tremure de frig?Se pare ca NU…
    De ex,la ce a servit concret,pana acum,denuntarea virulenta a carentelor morale si etice ale lui V.Ponta,acelasi individ care este si golan notoriu,si premier al Ro?
    Presupunand ca,in mod normal,locul golanului ar trebui sa fie la marginea societatii,iar noi avem unul in fruntea ei,ce concluzie ar fi de tras…si mai ales,ce invataminte?
    Dezvoltarea subiectului tip „CV-ul golanilor” descurajeaza pe cineva sa le urmeze exemplul,sau le face publicitate,atat smecherilor sus-plasati cat si gainarilor,transformandu-i in modele de urmat,pentru ca in Ro doar lor „le merge bine”?

    • Vă urmăresc cu mare plăcere comentariile de pe această platformă şi mă bucur că mi-aţi făcut onoarea de a contribui şi la gîndurile mele.
      Subscriu în totalitate la prima parte a mesajului, dar, deşi de felul meu nu debordez de optimism, aş nuanţa observaţia Dumneavoastră referitoare la „denuntarea virulenta a carentelor morale si etice ale lui V.Ponta,acelasi individ care este si golan notoriu, si premier al României”. Cred că repetarea obsesivă a tuturor acelor aspecte care îl fac pe victor ponta (observaţi că nu am învăţat nici eu foarte uşor să scriu cu litere mici) incompatibil cu poziţia pe care o ocupă momentan va sfărşi prin a inocula în conştiinţa unora, din ce în ce mai mulţi (şi nu toţi idioţi, poate unii dezidiotizabili), locul în care acest personaj merită să stea cu adevărat. Poate că sociatatea îl va trimite în cele din urmă acolo. Credeţi că sper prea mult, că mă las învăluit de un optimism excesiv şi nefondat? Acceptaţi atunci măcar faptul că speranţa moare ultima.
      PS. Doream mai de mult să vă întreb şi întotdeauna am avut o reţinere legată de găsirea celei mai politicoase formule de adresare: aveţi vreun motiv special pentru care omiteţi pauza dintre cuvinte atunci cînd între ele se interpune vreun semn de punctuaţie (virgula)?
      Puteţi neglija fără probleme acest PS; bucuria de a vă fi citit rămîne intactă şi sper să ajungem împreună în România în care CV-urile golanilor nu vor mai fi modele de urmat nici măcar pentru idioţi.

      • Stimate domn, atentia pe care mi-o acordati ma onoreaza si ma flateaza, va multumesc pentru gandurile dvs bune! Cred ca nivelul articolelor publicate pe aceasta platforma este principalul responsabil de calitatea comentariilor, va sunt deci recunoscatoare, dvs si celorlalti autori remarcabili, pentru ideile pe care ni le imparatsiti, de fiecare data, cu profesionalism, competenta si generozitate!
        Referitor la optimism , ma intreb daca formulari ca „..in cele din urma…va sfarsi prin…speranta moare ultima..”, nu implica o atitudine mai aproape de resemnare decat de exces de optimism? Oamenii de buna credinta care, in marea lor majoritate, impartasesc acest mod de gandire, si care se incred, rabdatori, intr-o justitie evidenta, naturala, care nu va intarzia (?) sa opereze, nu sunt oare victimele propriei lor ingaduinte? Sa notam, poate(?), ca „tabara adversa” functioneaza, de 25 de ani cu acelasi succes nestirbit, dupa principiul „cainii latra si caravana merge inainte!!!” si sa schimbam…ceva! Altfel, mi-e teama ca aceleasi cauze vor continua sa produce aceleasi efecte, ca unii isi vor acorda toate onorurile, pentru ca asa considera ei ca merita si propria lor constiinta nu-i de natura sa-i impiedice, in timp ce altii vor ramane simpli spectatori, uneori zgomotosi, indisciplinati chiar, dar tot spectatori…

        Va multumesc pentru remarca pe care mi-o faceti, referitor la ortografia mea problematica. Sper sa reusesc sa ma debarasez de obiceiurile proaste pe care le-am capatat, multe dintr-o comoditate prost plasata, dar si sa invat sa ma exprim mai corect, acolo unde nu mai pot invinui niciun obicei, pentru ca e vorba doar de propriile si numeroasele mele lacune ;) !

        • Cu toată tristeţea trebuie să recunosc dreptatea pe care o aveţi referitor la atitudinea noastră pasivă care este total neproductivă. V-am spus că nu excelez în optimism, alternativa firească fiind resemnarea. Încerc însă o resemnare militantă prin care să-mi menţin trează conştiinţa asupra celor ce nu sunt în regulă. Cred că şansa, foarte firavă deocamdată, nu poate veni decît din trezirea conştiinţelor celor mulţi, iar asta nu se poate face decît prin repetarea obsesivă a ideilor bune, adică prin educaţie, căci suntem prea puţini ca să punem mîna pe ciomnag şi în plus….nu se mai poartă, nu e politically correct.
          Din păcate şcoala nu se prea ocupă de aşa ceva în perioada actuală, aşa că rămîne „munca de la om la om”, cum spuneau comuniştii. Dacă pe televiziuni nu ne putem baza, rămîn platformele on-line, forumurile, publicaţiile şi mai ales convingerea prin discuţii directe. Am toate argumentele în sprijinul unei alegatii conform căreia este nevoie pentru a îndrepta ceva de o perioadă cel puţin egală cu cea în care lucrul respectiv a fost stricat.
          Comunismul a lucrat în noi 45 de ani, ca să nu-i mai punem la socoteală şi pe următorii 25. E prea jalnic să mai formulez şi concluzia.

          • Si eu cred ca educatia este esentiala trezirii constiintelor, doar ca aici am o problema cu abordarea subiectului : CINE e de educat? Logic, cel care nu este bine, sau de loc educat! Aceasta precaritate intelectuala, vasta si complexa, este ceea ce preocupa pe toti oamenii de bine din Romania, si tema este cu atat mai dificila, cu cat scoala romaneasca este ea insasi in abandon…
            Acestea fiind spuse, credeti ca exista o reala sansa de reeducare a cuiva pe care-l consideram deja ca fiind idiot?
            Daca „repetarea obsesiva ramane o metoda foarte eficace”, si sunt absolut de acord cu dvs, acest procedeu nefiind auto-selectiv, functioneaza, cu acelasi succes, indiferent de mesajul care este repetat ? Atunci cand, in mintea celui mai remarcabil pedagog, se incrusteaza ideea ca merge sa invete carte pe idioti, mai este el apt sa-si faca corect ceea datoria?
            Daca inteleg revolta intelectualilor romani fata de dezastrul complet al societatii romanesti, si salut lupta lor (a dvs!) permanenta de demascare a responsabililor pentru trezirea constiintelor, nu sunt de acord cu exprimarea (implicita) unei forme de dispret fata de poporul ignorant!
            Cred deci, dar pot sa ma si insel, ca atata timp cat in Ro vor fi respectati doar unii si nu altii, acei altii vor fi din ce in ce mai numerosi, probabil din reflex de solidaritate intre idioti…ramane o licarire de speranta : obligativitatea respectului neconditionat, pur si simplu pentru ca un om este un om, si fara el nimeni n-ar fi ceea ce este.

  12. Referitor la acest articol o sa va povestesc o intamplare care l-a avut ca erou pe dl Petre Tutea.
    Era in vara lui 89 imediat dupa epsodul Tiananmen si dl Tutea pe care avusesem marea onoare sa-l cunosc la US in restaurantul acesteia unde avea un fel de cartela, prin intermediul unui cunoscut care nu se ferea ca multi altii sa se aseze la masa cu acesta.
    Intamplarea facea sa-mi fi cunoscut niste rude demult decedate ceea ce mi-a permis sa mai vorbesc ci dlui si in absenta acelui amic.
    In prezenta lui se cam tacea si se asculta si chiar si eu care nu eram „tacut” respectam acest tipic.

    Asadar in acea vara la ora pranzului il vad pe dl Tutea incercand sa traverseze Calea Grivitei dinspre Petrom spre Muzeul colectiilor de arta, dupa Muzeu urmand Uniunea Scriitorilor unde dl Tutea mergea sa ia masa de pranz. Mi s-a parut cam nesigur asa ca l-am ajuns si am traversat impreuna si atunci a fost ultima oara cand am vorbit cu Dlui(nu m-am invrednicit sa-l vizitez la acel camin unde era dupa 1989 si timpul nu a mai avut rabdare…) Ca deobicei s-a lansat in tiradele lui despre maretia poporului roman pentru care cu siguranta ca a meritat sa stea 13 ani in puscarie.
    Atunci ca niciodata nu am rezistat si l-am contrazis spunandu-i: „Domnule Profesor(asa -i spuneam si eu dar si altii) poporul pentru care dvs ati stat in puscarie, azi nu mai prea exista”
    S-a uitat la mine si cu uimire dar si cu o anume codescentanta si mi-a spus: „Ce vorbesti Dle!?”

    Desigur ca am tacut malc l-am lasat in poarta US si mi-am vazut de drum caci aveam treaba in alta parte.

    Mai tarziu cand am vazut si eu la TVRL scena cand a pronuntat cu zaduf si mare dezamagire propozitia amara concluziva privind Duminica Orbului cu care incepe acest articol mi-am adus aminte si am considerat ca peste timp, dl Profesor mi-a dat dreptate. Din pacate ….

    • Aveam şi eu nişte semne cum că această remarcă dureroasă a venit foarte aproape de sfîrşitul vieţii lui Ţuţea, iar asocierea ei cu „duminica orbului” era aproape obligatorie. Mă bucură că aţi relatat această întîmplare deoarece ilustrează modul în care poate lua naştere o idee esenţială îndelung pregătită dar definitivată şi declanşată de o situaţie aparent întîmplătoare.
      Repet: îngrozitoare cred că a fost deziluzia care să poată spulbera o iubire de o viaţă, cîte elemente au trebuit să se adune ca o viaţă plină de iubire să se sfărîme la un simplu declic (decisiv).
      Din păcate….iar deocamdată slabe speranţe de renaştere.

    • Desi realizez ca sunt contra curentului cu optimismul meu, intamplarea dumneavoastra imi confirma ipoteza.
      Este optimista. Este doar o constatare a trecutului si un indemn la lupta pentru generatiile viitoare. Este foarte adevarata, prin multimea de adevaruri din ea. Dar este doar in trecut.
      Viitorul este altfel si domnul Tutea stia asta.
      Observati diferenta intre ce a ales sa spuna si ce putea sa spuna. Am pus mai sus varianta pesimista.
      Imi cer scuze ca insist.

  13. Foarte frumos ati scris articolul, dar desi as fi vrut sa nu fiu de acord cu dumneavoastra, realitatea este asa cum ati prezentat-o. Poporul de idioti, cum a spus Tutea, mai este si ignorant si naiv. Nu inteleg cum poate lumea sa treaca asa cu vederea tot ce se intampla in Parlament, sa nu observe (sau sa nu vrea sa observe) cum stau lucrurile. Cand proiectele de legi si modificarile legislative se dezbat in maxim 5 minute, iar din acele 5 minute mai mult de jumatate se vorbeste pe langa subiect, cu glume porcoase si aluzii sexuale, la final urmand a se vota, jumatate dintre parlamentari habar n-avand despre ce e vorba in actele normative pe care le voteaza si in declaratiile politice pe care le fac..

    • Dacă eliminăm posibilele aspecte patologice ale idioţiei, ignoranţa şi naivitatea rămîn atributele ei principale, evident cu nuanţele pe care le pot avea pentru diferitele categorii (descrise în comentariul domnului Mihai Popa), în unele cazuri trebuind completate cu puţină ticăloşie şi niscaiva nesimţire.
      Dacă sunteţi cumva parlamentară – observ că posedaţi o cunoaştere foarte fină a modului de lucru şi a procedurilor democratice din respectiva instituţie – salut cu entuziasm sosirea dumneavoastră pe forumul nostru. Sunteţi prima din această categorie şi prezenţţa dumneavoastră ne dă speranţa că nu ne-am bătut gura chiar degeaba, din moment ce ideile noastre au reuşit să răzbată pînă la nivelele cele mai de jos ale societăţii. De aici, de la bază, trebuie să pornească renaşterea prin educaţie a poporului nostru, iar faptul că am reuşit să fim luaţi în semă la nivel parlamentar este o victorie la care încă nu speram.
      Dacă nu sunteţi, tot e bine, poate mai aveţi cîte o relaţie pe acolo şi la mai explicaţi diferenţa dintre lumea lor şi lumea noastră, cea pe care ei cred că o reprezintă.

  14. Esecul proiectului de revizuire al Constitutiei consfintit si de Comisia de la Venetia ar trebui sa devina un subiect esential pentru a demonstra impostura si urechismul de lautar prost care domneste in politica romaneasca(in fine intr-o parte foarte insemnata )

    • Sunt convins că subiectul va fi tratat mult mai doct decît aş putea-o face eu.
      Există personalităţi, domnul Ion Stanomir în primul rînd, care au competenţă şi clarviziune. De la ei vom primi esenţialul, iar noi nu vom scăpa ocazia să ne băgăm în seamă şi să ne spunem oful.

  15. Bun articol, mai putin inceputul; am dat cateva raspunsuri sub numele memo, omen…., mai sus.
    Ati expus „Golaniile”, si cam atat. Ma voi hazarda in cauze, si solutii.
    „Golaniile” sunt rezultat al crizei morale. Aceasta e generata de saracirea maselor (se inmultesc infractiunile, creste infractionalitatea juvenila), dar si – in mod paradoxal – de imbogatirea elitelor (creste coruptia la nivel inalt). SARACUL NU ARE SUFICIENT, BOGATUL NU ARE DESTUL!!! In Finlanda, Suedia,.. unde diferenta intre bogati si saraci e mai mica, si infractiunile sunt mai mici si/ sau mai rare. De 20 de ani, incoace, SARACUL ARE MAI PUTIN, BOGATUL VREA MAI MULT!!
    Raspunsul e simplu: capitalismul nu este bun, sau nu mai este, bun; (in absenta comunismului – ca o contrapondere – devine salbatic). In fapt asistam la o mare criza a capitalismului (criza bancilor e doar praf in ochi); primul lucru palpabil – o spun si economistii – este calitatea scazuta a produselor. Capitalismul favorizeaza LACOMIA , dar e denumita frumos in carti: spirit de competitie; Democratia capitalista favorizeaza aparitia celori certati cu munca, de unde clanurile mafiote. De 20 de ani, si in Vest s-au inmultit ‘Golaniile” . Doar in Nord, datorita unui „capitalism cu fata umana” lucrurile sun mai aezate, mai cuminti.
    Dati-mi un alt raspuns daca aveti; dar gandit, nu din carti. Esenta transformarilor sociale este simpla: Totul trece prin stomac – in sensul ca trebuie sa ne hranim, sa avem un adapost, ca sa putem trai. Esentele, marile adevaruri, in general sunt simple; doar oamenii, in carti, intra in prea multe detalii, indepartindu-se de esenta, de principal.
    O mare greseala a Romaniei, a fost intoarcere al capitalism; pentru ca asta s-aintamplat; unii gandeau ca Romania o ducea bine in perioada interbelica; fals, e o iluzie: ei stiu de la batrani ca taranul avea de toate, dar uita ca acel „de toate” se baza pe „SCAVIA COPILULUI”. Fenomenele sociale nu sunt „la fel” de reversibile precum cele fizice sau chimice. Si daca cineva crede ca vom avea vreodata, un nivel de trai ca in Germania, se inseala. „Psihologia popoarelor” imi spune ca un capitalism in Romania nu ne va aduce o bunastare mai mare decat in Mexic, Argentina… hai, si Portugalia. Noi nu suntem ca germanii, si nici nu vom fi.
    Dl.Ion Iliescu, un mare vizionar dupa mine, a spus la balcon, in ‘ 89: „Tovarasi, sa facem Comunismul cu fata umana!” – la care lumea a huiduit , si a strigat : „Jos Comunismul!” Ar fi fost calea cea mai buna; poate ne apropiam de capitalismul cu fata umana al Finlandei.[ Niciodata sa nu te intorci din drum! Chiar daca sunt pericole, inlaturale, dar nu te intoarce: iti va merge prost. – o chestiune de bun simt practic ]
    Solutie pe viitor: parteneriat si alianta cu Rusia; Vestul ne vrea fara industrie, ca piata de desfacere. Rusia ne vrea cu o industrie functionala, pentru ca ne poate vinde resusrse naturale (nu numai gaze naturale). In plus, mai mult m-as baza pe ajutor militar din Rusia decat din NATO, macar pentru faptul ca-s mai aproape de noi, geografic, cultural (?), si religios . Dar se vede in contextul actual (Ucraina). Apropos: nu cumva FMI a re-esalonat datoriile Ungariei, in anii ’80, si pe ale noastre nu, doar pentru ca ei sunt catolici, si noi ortodocsi?? Veti spune ca sunt prea afaceristi , ca sa ia in seama religia; dar daca profitul ar fi fost la fel, in ambele cazuri, probabil religia ar fi inclinat balanta intr-o parte.

  16. cu toata ingretosarea lui fata de poporul sau, dinaintea mortii,
    cu toate suferintele si umilintele indurate in anii de inchisoare si in cei de dupa,
    Petre Tutea si-a incheiat trecerea pamanteana ca un mare invingator.
    el si generatia lui au iesit invingatori. au reusit sa ingenuncheze pe marii
    bolsevici, politruci, tortionari, activisti, bagatori de seama ai istoriei- dusmanii neimpacati ai Romaniei.
    Tutea si generatia de aur au avut la baza credinta si dragostea de Neam. au jertfit totul pentru
    acestea. Copilaria in lipsuri, scoala in nevoi, tineretea in jertfa si, cu toate acestea,
    cu tot sufletul pentru Romania. erau fiii jertfitilor pe campul de onoare, Marasti-Oituz si Marasestierau fiii celor ce si-au lasat oasele de la Nistru si pana la Budapesta, intre 1916 si 1919.erau mandri de asta si se simteau obligati sa ridice tara intregita de parintii lor.
    Romania Mare a fost creuzetul in care s-au format acesti mari oameni. Ei au dat totul Romaniei, pana la jertfa de sine, in inchisorile cele mai negre.
    Unde sunt aceste idealuri astazi ?(poate doar prin vecini…)
    Generatia de astazi este murdara, din fasa. Este generatia post ’89, din parinti
    crescuti in comunism si treziti in ,,capitalism” – adevarat vest salbatic… Este o generatie bombardata permanent, prin toate canalele media, cu toate mizeriile umane. Nu stiu cat la suta este vina ei, a acestei generatii. Ca nu are valori? De unde sa le ia? De la profesorul spagar? politicianul corupt? ,,vip”-ul porno? popa fatarnic? sau mai grav – mama cu n avorturi la activ si tatal cu ganduri incestuoase? cu astfel de imagini ets ebombardata generatia! si asta, de 25 de ani! pai ca sa ajunga la Tutea, ar trebui sa stie macar ce inseamna sa citeasca…
    nu mi-am pierdut speranta! la mijlocul sec. al XIX-lea, nici nu iesisem bine din perioada fanariota si eram sub lupa marilor puteri. nu aveam nici drumuri, nici scoli grozave, despre altele ce sa mai vorbim. si in 50 de ani, cu un conducator care a stiut ce vrea pentru tara, am avuns in randul lumii, putand plati la Paris cu leutul romanesc.
    Eu inca cred ca se poate!
    Felicitari pentru articol, domnule Pretor!

  17. Multumesc pentru completarea radiografiei evolutive a României.
    Sigur că totdeauna se poate, totul e să se şi vrea şi să se ştie cum, iar pentru asta este nevoie de acel conducător providenţial care a dovedit că nu îşi poate trage originile din neamul nostru.
    Trist….dar pentru un pic de optimism totdeauna se mai găseşte loc.

  18. Dle Pretor, l-ati uitat ,sper ca neintentionat, pe basescu cu a lui „inflatie ” de filozofi care se cerea compensata de un numar cel putin egal de chelneri…

  19. Problema noastra,a romanilor o constituie politicienii,nascuti,crescuti si alesi dupa chipul si asemanarea noastra.Pentru ca se merge pe principiul clasic al democratiei:partidele politice si tot ce presupune intrarea si activarea intr-un partid pentru a ajunge la varful acestuia.Ma intrebam la un moment dat de ce ne trebuie noua partide?Ca sa alegem ce?Masele nu ajung sa cunoasca personal pe cei care le sunt insiruiti spre alegere si nu vor putea face vreodata diferenta intre o persoana si alta,nu vor sti competentele si mai ales limitele pe care le are fiecare candidat in parte.Eu ma intrebam odata de ce nu am putea stabili un guvern si oferi functii politice pe baza unor examene?Cum se ofera un job bine platit,pentru ca,intr-un final,functiile respective sunt joburi.De exemplu:alegem presedintele sau membrii parlamentului.O comisie formata din somitati recunoscute profesional si apolitice : profesori universitari de renume,academicieni de renume,etc.pot stabili subiectele pentru cele cateva examene necesare:economie,istorie,drept, limba romana.Comisia se intruneste odata la cinci ani.La concurs se poate inscrie orice absolvent de facultate in varsta de minim 35 de ani,sa zicem.Daca sunt prea multi inscrisi se pot organiza concursurile pe judete,apoi pe tara.In felul asta am fi siguri ca cel mai bun dintre noi a ajuns la conducerea tarii,s-ar pastra esenta democratica a societatii,ptr ca orice roman educat ar putea participa la concurs,s-ar elimina mafia politica si nu am mai vedea ciobani ajunsi in functii de conducere.Ce spuneti de asta?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban Pretor
Serban Pretor
Serban Pretor - expert angajat in CNA de la infiintarea sa din 1992 Consilier al presedintelui CNA si director de strategie/reglementari pina in 2000. Membru CNA intre 2000-2006 Director juridic-licente-reglementari pina in 2010 Consilier al presedintelui-director general al SRTV din 2011

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro