joi, martie 28, 2024

Grătarul și altarul

Zilele trecute, statul nostru, în nesfârșita lui ge­ne­ro­zi­tate, a decretat câteva zile libere supranumerare, unind prin „punte“ cele două zile de sărbătoare pascală cu ziua li­beră de 1 Mai. Populația a primit pomana cu veselie și s-a conformat, lăsându-se mânată în turmă în mi­ni­va­canță. La comandă, șoselele s-au umplut cu șiruri in­terminabile de mașini târându-se ca râmele spre mare sau spre munte. La comandă, poienile au fost co­tro­pi­te de cete sălbatice înarmate cu grătare, frigări și saci cu mangal, în plus cu cantități enorme de mici și lăzi de bere și damigene. La comandă, și plajele au fost acoperite de trupuri goale aliniate precum sardelele în cutie și nu mult mai puțin unsuroase. Diferite tri­buri, pe seară, tot ca la comandă, au invadat barurile și cluburile, decise că trebuie să aibă „fun“, indiferent de preț. De fapt, toți știm că trebuie să avem „fun“, in­diferent de preț; mai mult însă decât orice altceva, știm că e musai să ne ghiftuim, de vreme ce așa au de­cis autoritățile când ne-au miluit cu „minivacanța“ și cu puntea, pesemne – zic suspicioșii – slăbindu-ne ast­fel și vigilența față de abuzurile lor. Așadar, uitând de opinie separată și opoziție (presupunând că ar fi avut-o), nația întreagă s-a înclinat înaintea imperativului ca­te­goric al devoratului: și, ca să îndeplinească prompt co­manda, și-a luat cu sine tot calabalâcul – inclusiv ta­bleta pentru a împărtăși „prietenilor“ din turma mică de pe Facebook „experiențele“ ei neasemuite.

Că sentimentul religios al sărbătorii aproape s-a eva­po­rat – sărbătoarea devenind numai o „experiență“ cu gașca –, asta e evident. Cât despre sensul revoluționar al celeilalte sărbători, acela a fost distrus și el de de­mult și nimeni nu mai dorește a-l reînnoi. Dar nu-i ni­cio pagubă: micii și berea compensează cu succes moartea Revoluției, așa cum mielul fript și damigeana o compensează pe aceea a lui Dumnezeu.

În orice caz, s-a făcut tot ceea ce s-a ordonat și la mo­mentul indicat: în ansamblu, România profundă a mân­cat și a băut până a plesnit; tot ea a dansat și a che­fuit până s-a întins lată; la urmă, România pro­fundă a pro­dus munți de gunoaie. Ce-i drept, acum, când „li­ber­ta­tea“ prin decret s-a încheiat, s-a ivit un to­tuși mic ne­ajuns: România profundă a făcut in­di­ges­tie…

Ah, cât urăsc această Românie profundă, cu săr­bă­to­rile ei tâmpe și grătarul devenit altar! Cât urăsc zilele astea de plictis comandat, când e patriotic să ai „fun“ împreună cu turma și când singurul subiect de presă valoros a fost că Uniunea Europeană s-ar putea să interzică micul nostru național, fiindcă are, ne­fe­ri­ci­tul, bicarbonat în compoziție – substanță dăunătoare și primejdioasă. Ah, dar cât îi urăsc și pe birocrații de la Bruxelles că nu vor avea niciodată bărbăția să-și pu­nă amenințarea în practică!

Revoltat pe toți și toate, ies după-amiază din casă să iau aer curat, dau colțul străzii, spre o stradă liniștită. Aer curat, aș! Dintr-o grădină văd suind rotocoale de fum cu o semantică clară, adulmec un miros al cărui nu­me nu e altul decât „ispita“ absolută și aud un sfâ­râit irezistibil: sunt micii delictuali întinși pe grătar! Muștarul îi pândește de aproape, de lângă salata cu ceapă verde și ridichi delicioase. Alături, în maieu, Ro­mânia profundă ațâță jeratecul.

Ah, cât mă urăsc și pe mine!

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. „La comandă, poienile au fost co­tro­pi­te de cete sălbatice înarmate cu grătare, frigări și saci cu mangal, în plus cu cantități enorme de mici și lăzi de bere și damigene. La comandă, și plajele au fost acoperite de trupuri goale aliniate precum sardelele în cutie și nu mult mai puțin unsuroase.”

    Ce sa zic, cit de revoltat sintem pentru ca unii se distreaza si ei cum pot. Si pe mine ma deranjeaza maneaua, gratarul si sfintul mic, dar hai sa pastram proportia, ce dracu’.

    „Revoltat pe toți și toate” – pai uite problema, nevroza se trateaza.

    • Si inainte sa urlati: acest articol face parte din serialele – comune in romania – de tifna. Vai, va dispretuiesc, dar nu pot sa o fac in liniste, trebuie sa pufai. Fonfaim si pufnim in toate partile. La final, se adauga la atmosfera irespirabila (dpdv al fiintarii pe aceste meleaguri, ceea ce e infinit mai grav decit fumul carbunilor din gratare!).

    • „(…) slăbindu-ne ast­fel și vigilența față de abuzurile lor”
      Aici s-ar putea sa fie cheia: Sorin Ionita dadea exemplu Atena, Istanbulul si chiar Sofia. Noi nu mai suntem balcanici, desi abuzuri sigur estem.

      • Hai sa fim seriosi, de parca ala care s-a dus sa manince micul pe pajiste era si interesat de plagiatul lui Ponta sau mai stiu eu ce mizerii ale USL/PDL/etc. Oricum il doare-n dos. E la fel de vigilent cu micu-n gura ca mai inainte de a-l baga in mustar.

        • DEsigur ca asa este! Dar, desi nu am vreme sa verific, pot pune la bataie un „Single Barrel” ca acum doi ani, de exemplu, cand a avut tot romanul vacanta de 1 mai, nici domnul Cornea, nici domnul Ionita n-au sugerat ca ar fi fost timp pentru niscai demonstratii.

    • Cred ca nu ati citit cu atentie, articolul e mult mai nuantat. Autorul e mult degraba auto-ironic, nu e doar o simpla nevroza.

      Va citez:
      ” Dintr-o grădină văd suind rotocoale de fum cu o semantică clară, adulmec un miros al cărui nu­me nu e altul decât „ispita“ absolută și aud un sfâ­râit irezistibil: sunt micii delictuali întinși pe grătar!”

      Ia priviti cum a gasit potrivit sa se refere la mici autorul: „ispita“ absolută, sfâ­râit irezistibil. Ei, ce ii place omului cu maieu ii place si filozofului.

      Incheierea cred eu ca e clara:
      „Ah, cât mă urăsc și pe mine!”

      • Am citit cu foarte mare atentie chiar. Auto-ironia si concluzia NU salveaza articolul. E deprimat, dar: Prozac si se rezolva!

  2. Inclin sa fiu de acord cu dl it_s__not_news; la urma-urmei, daca nu ma insel, pe 1 mai, sau Armindeni pe stil crestin, se sarbatorea in multe zone din Romania inceputul primaverii (sau verii, nu mai stiu exact) si ziua mai era numita si ziua betivilor – din motive evidente… Nu e o sarbatoare comunista, ci una ce pare a avea radacini precrestine. Se petrecea la iarba verde, cu – cum altfel – vin si mancare (miel fript parca). Ca acuma s-a inlocuit vinul (pelin) cu bere si mielul cu mici, mie nu mi se pare chiar o tragedie. Iar faptul ca lumea iese la iarba verde sau se duce la plaja (unde, evident, daca e cald stau in costum de baie, ca doar d-aia s-au dus pe plaja…) nu cred ca e ceva reprobabil in sine. Se bucura lumea de soare si de verdeata dupa iarna – ce e rau in asta, cel putin ca principiu?! Iar gratarul e universal – e instructiv sa va uitati de unde se crede (ca nu e sigur) ca deriva cuvantul „barbecue” in engleza – nu suntem noi mai cu mot nici in domeniul asta…
    Ca din cand in cand sarbatoarea asta – ce pare veche! – se mai suprapune oarecum cu Pastele, asta e, nu poti sa le ai pe toate pe lumea asta… Stiti vorba aia: si frumoasa si devreme-acasa e greu de gasit!

    • Rezon, nea gogule, astea e traditii pre-crestine. Ca si superba ignorare a veceurilor in satele patriei, ca si oroarea de a folosi sapunul si pasta de dinti (de deodorant ce sa mai vorbesc), ca si manelele urlate din masini si din casele cu ferestre deschise vara, ca si umblatul pe strazi in izmene, papuci si rar in maieu ca de obicei se poarta burta goala. Ce mai, Marlanistan este adevaratul tau nume, rrrrominiko. Probabil ca nu ai fost niciodata la un barbecue daca crezi ca e un fel de gratar tzigano-balcanic. Si ne mai miram ca „traditionalistii’ astia la vot decid conducerea amaratei asteia de tzari.

      • Eu nu ma refeream la barbecue in sine, ci la etimologia cuvantului si implicatiile acestui obicei. In rest, fiecare cu opinia lui… Si a propos, sapunul la tara nu era ignorat deloc, doar ca nu se cumpara, se facea in gospodarie. Eu insumi am asistat si participat la operatiunea asta, chiar relativ recent (prin anii ’70).

  3. Ca sa va mai treaca revolta asta intelectuala, meditati asupra acestor aspecte:

    Daca tot romanul ar asculta Brahms si ar medita asupra Filocaliei in loc sa haleasca mici si sa ragaie bere tot romanul ar fi Andrei Cornea. Pe cale de consecinta Andrei Cornea ar fi un oarecare si n-ar scrie in 22. Chestie care este…

    Fericiti cei saraci cu duhul caci a lor este imparatia cerurilor. Acu’ nu stiu ce sa zic…

    • Ai dreptate, afanasie! desigur ca asa ar fi fost. Si inca multa secole de acum incolo, pana cand unul dintre noi ar fi facut prima gaura in piatra.

  4. Mda, dispretul superior fata de obiceiuri „degradante” pe care numai cine nu a iesit niciodata din Romania le asociaza inistent poporului mioritic. Sau daca a iesit a crezut ca Europa e hotelul unde a stat cazat.
    Peste tot in lume sarbatorile cu zile libere sunt insotite de adevarate exoduri in aer liber sau excese culinare, de la curcanul american de Ziua Recunostintei la berbecutul musulman de Ramadan sau mielul si porcul romanesc. Si daca ai rabdarea sa cauti pe Wiki vei gasi si alte exemple ca sa nu lungesc postarea.
    Deci nu e asbsolut nimic romanesc in acest asediu al gratarelor, se petrece peste tot.
    Si daca nu ma credeti mergeti intr-un parc suedez intr-un weekend cu soare sa vedeti acolo asediu cu bere si barbeque.

  5. Pe mine ma enerveaza aceste manifestari in masura in care produc zgomote si gunoaie ce deranjeaza pe ceilalti care nu participa la veselia colectiva. In acelasi timp un profesor ce se prezinta ca eseist, istoric al artei, clasicist, publicist si mai ales filozof sa spuna ca „uraste Romania profunda ” este de neacceptat. Daca as fi avut acest sentiment al urii fata de obiceiurile cetatenilor apartinand Romaniei profunde, cred ca mi-as fi gasit alte plaiuri, mai calde saiu mai reci unde aceste lucruri nu se produc. Cred ca un filozof de talia domnului Cornea ar face o alegere potrivita.

  6. Din înaltul și patricianul turn de fildeș să înfierăm, paradoxal cu sfântă mânie proletară, înclinația plebei spre distracții facile. Ferindu-ne totodată, căci este sub demnitatea noastră, să-i oferim alternative palpabile! În dulcele târg al Ieșilor, ce se laudă alminteri cu tradiția-i culturală, am vrut să-mi petrec week-end-ul de Paște într-un mod cu adevărat elegant, o piesă de teatru sau o operă, urmată de o cină romantică alături de a mea soție. Dar vai, teatrul era închis, opera la fel, iar restaurantele, cele care încă mai erau deschise s-au închis la ora 16, oricine ce ar spune o oră nepotrivită pentru cină! Și atunci, recunosc spăşit, am recurs la umilul și plebeul mic, purtător de bicarbonat de sodiu! Fără manele din fericire și fără să-l fi produs eu însumi.
    Concluzia fiind: e ușor să dai din cap dezaprobator vis-a-vis de „comportamentul neadecvat al plebei”, mai greu decât să punctezi lipsa ofertei alternative!

  7. Dle A.Cornea,inteligenta rezida in capacitatea omului de a-si face viata agreabila,indiferent de conditii,altfel spus,sa faca ce poate mai bine cu ce are,si nu sa se focalizeze pe ceea ce-i lipseste!
    Perioada 1-7 mai a fost una fericita pentru cei mai multi romani,dvs o numiti PUNTE,ei au considerat-o VIADUCT,cine a avut mai multa dreptate?Cel care a profitat de placerile simple ale vietii,sau cel care a ramas prizonier al gandurilor sale…?
    In finalul articolului ii dati totusi dreptate lui O.Wilde cand spunea ca „putem rezista la orice,doar la tentatie,nu!”,si este singurul moment din articolul dvs pe care l-am apreciat…
    Dle A.Cornea,cea mai buna pedagogie fiind exemplul dat,ce gasiti atat de fascinant in programul dvs din 1-7 mai,ca sa determine ,macar o persoana,sa renunte data viitoare la mici si la manele ca sa va urmeze pilda…?
    Ca Guvernul este incompetent,ca-si mascheaza lacunele si abuzurile cu masuri populiste,etc,suntem de acord!!!DAR,ce propuneti ca sa le contra-balansati influenta si sa le diminuati,macar,forta de manipulare?
    Va imaginati o secunda ca discursul dvs critic si dispretuitor,fie el doar in aparenta(???) mizantrop,va avea vreun efect mobilizator de constiinte?
    Eu cred ca,ori subestimati inteligenta si demnitatea omului din acest popor,ori il considerati mai mult subtil decat pragmatic,ceea ce iar e incompatibil cu notiunea de „societate in ansamblul ei”,fie ce-o fi,sunteti departe de a fi patruns macar rudimentele psihologiei de masa…

    Acest articol imi aminteste de un film prost(atat de nul incat nu-mi amintesc numele!) care incepea insa cu o fraza demna de cele mai renumite tratate de filosofie:
    „Daca ceri vietii sa-ti dea CAVIAR,si primesti in schimb…O LAMAIE,ai 2 variante:sa te strambi dezgustat (cu gura punga!) ,sau….sa-ti faci o LIMONADA!

    • „Eu cred ca,ori subestimati inteligenta si demnitatea omului din acest popor,ori il considerati mai mult subtil decat pragmatic,ceea ce iar e incompatibil cu notiunea de “societate in ansamblul ei”,fie ce-o fi,sunteti departe de a fi patruns macar rudimentele psihologiei de masa…”

      Sau pur si simplu distinsul domn profesor sufera de o afectiune hepatica/pancreatica/digestiva care ii interzice consumul de mici&bere, drept care vede aceste sarbatori prin prisma strugurilor acri… cu auto-blamarea asociata, desigur!

  8. O nouă mostră a disprețului intelighenției de stînga – în România ea pretinde a fi de ”centru-dreapta” – pentru omul obișnuit și bucuriile lui simple. Pentru Cornea și alții eiusdem farinae, în materie culinară, gusturile omului comun sunt rudimentare, iar evlavia lui e cînd ipocrită, cînd idolatră, cînd și una și cealaltă. Omul obișnuit votează prost, nu-i așa?, manîncă porcării și se închină ”la Dumnezei străini” – Dumnezeule mare, tocmai am comis o incorectitudine politică! Mă va absolvi domnul Cornea?

  9. ma-ntreb, ca proasta-n targ, daca nu s-ar mai consuma berea si micii si fripturile si carbunii si gratarele si benzina din automobile si salatile si mama naibii mai stiu eu ce – din ce puii mei ar fi platit unul ca andrei cornea?
    taxele se platesc din productie si vanzari….nu din stat in coltul strazii si privit cu mirare la cei care muncesc

    • ca să înţeleg şi eu: Andrei Cornea nu munceşte?!

      articolul nu-i despre mici şi bere – în caz că n-aţi înţeles – ci despre spiritul de turmă (dacă ştiţi ce-i aia), atâta tot

  10. Am luat zilele libere daruite cu generozitate de guvernul Ponta ca doar nu era sa fac pe japonezul si sa le refuz dar nu am putut sa nu-mi aduc aminte de modul in care un om de faceri american vorbea nu demult despre francezi. Nu am putut sa nu ma gandesc la modul in care nemtii gandesc despre greci, italieni si … alti sudisti care o cam duc intr-o vesnica petrecere. Nu am putut sa nu ma gandesc ca dupa ce am daramat odioasa dictatura comunista am cam trecut intr-un socialism total neavenit si nepotrivit. Ne incadram fara jena intr-o parte a Europei care vrea sa lucreze ca grecii si sa aiba masini nemtesti. Noa pai asta nu prea sa poate dragilor …

  11. Degradarea adevarata se vede in Germania (Oktober Fest) si Anglia unde se imbata femei si barbati, tineri si batrani la gramada si fac ravagii pe strazi, isi fac nevoile in mijlocul strazii si mai si ataca uneori oamenii pe strada ! Aia da degradare umana moderna si europeana ! :)))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Cornea
Andrei Cornea
Eseist, istoric al artei, clasicist, publicist, filosof. Profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, departamentul de relaţii internaţionale şi studii europene. Colaborator permanent al revistei 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro