Grijile și soluțiile extreme avute în vedere de dl. Liviu Dragnea

Multe griji sunt în aceste zile pe capul celor ce reprezintă nucleul dur din conducerea PSD. Congresul extraordinar al partidului care se va desfășura în week-end se impune pregătit cu maximă rigurozitate. Chiar dacă ipoteza unui puci de natură să îl scoată definitiv din joc pe dl. Liviu Dragnea este din start exclusă, micile surprize neplăcute sunt oricând posibile. Ordinul de zi pe unitate este ca ele să fie prevenite și anihilate.
Este mai mult ca sigur că ceea ce s-a întâmplat luni, nu atât în cursul CEX, cât mai degrabă în orele de dinaintea lui a fost analizat pe toate părțile de Liviu Dragnea&co. Se poate spune cu maximă certitudine că tuturor bodyguarzilor ideologici și de altă natură ai partidului li s-au trasat sarcini concrete pentru se evita toate situațiile neprevăzute. Domnul Dragnea este o persoană ultra-sensibilă așa că nu se cuvine a fi supusă șocurilor extreme ce i-ar putea fi provocate de vreun vorbitor care ar lua pe neașteptate cuvântul și i-ar cere socoteală pe subiecte deloc comode. Fie pe tema escapadelor domniei- sale în compania celor pe care i-a denunțat ca făcând parte dintre reprezentanții Statului paralel, fie în legătură cu prea marea fluiditate și impreviziblitatea din ce în ce mai deranjantă și tot mai accentuată a programului de guvernare. Un program ce dobândesște noi aspecte aproape zilnic . Reprosuri i s-ar mai putea aduce d-lui Dragnea și în ceea ce privește modificările prea dese la acte normative impuse guvernului, legi și ordonanțe de guvern prezentate opiniei publice ca fiind inafilibile, fără nici cel mai mic defect de fabricație, dar care, în practică, și-au dovedit impardonabile vulnerabilități drept pentru care au trebuit date noi ordonanțe de urgență care să corecteze ceea ce mai poate fi corectat, dar și în legătură cu mâna proastă de care a dat dovadă în alegerea celor numiți în posturi-cheie. De unde și prea frecventele schimbări de guverne.
Domnului Liviu Dragnea nu i-ar face defel plăcere nici să i se ceară explicații referitoare la diferența de scor în preferințele electoratului între partid și ilustrissima lui persoană și nici în privința eșecului reprezentat de imposibilitatea revocării din funcție a procurorului șef al DNA, d-na Laura Codruța Kövesi.
Tocmai pentru a anihila atacuri din cale afară de dure determinate de acest din urmă insucces, se pare că dl. Dragnea a decis reactivarea Comisiei speciale condusă de dl. Florin Iordache, comisie a cărei sarcină constă în modificarea rapidă a legilor justiției. Sunt tot mai multe indicii că mai-marii social-democraților români au hotărât că aceste modificări vor fi făcute fără avizul Comisiei de la Veneția și în pofida recomandărilor GRECO.
Conducerii PSD puțin îi pasă că partidul riscă excluderea din PES (Partidul Socialiștilor Europeni) ori că se insinuează astfel riscul activării articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene. Semn rău în acest sens este detaliul că europarlamentarii români ce reprezintă interesele, din păcate nu ale României, ci ale PSD la Bruxelles și Strasbourg au votat, la ordin, săptămâna trecută împotriva adoptării unor sancțiuni la adresa Poloniei, dar și faptul că feluriți comunicatori ai PSD, ca și trompetele lor din presă au încercat fie să minimalizeze avertismentele formulate de dl. Frans Timmermans cu ocazia vizitei sale fulger la București de săptămâna trecută, fie să îi denigreze cât mai convingător posibil atât pe prim-vicepreședintele Comisiei Europene cât și pe președintele Jean- Claude Juncker.
Nu mai departe decât la finele săptămânii trecute un anume Traian Horia, din câte am înțeles un fel de aprod al jurnalistului Ion Cristoiu, a publicat pe blogul “maestrului” un lung, bizar și interesat articol în care ne reamintea că dl. Timmermans face obiectul unei anchete referitoare la prea strânsele legături pe care le-ar fi avut cu SREL, echivalentul luxemburghez al SRI, iar dl. Juncker s-ar face vinovat de prea strânse legături cu miliardarul de origine maghiară George Soros.
PSD pare să încerce să joace aceeași carte pe care a jucat-o mulți ani Nicolae Ceaușescu. Aceea a suprslicitării principiului neamestecului în treburile interne. În nebunia lui profundă, fostul dictator de la București a mers până acolo încât a renunțat unilateral la Clauza Națiunii celei mai favorizate, o decizie care a costat grav economia oricum aflată în moarte clinică a României din ultimii ani ai socialismului dinastic.
Va face oare ceva asemănător acestui gest extrem și iresponsabil și actuala guvernare de la București?