Zilele trecute a început să lucreze Comisia parlamentară specială pentru Rosia Montana. Cred că eventuala decizie a organizaţiei Alburnus Maior de a nu participa la discuţii ar fi o greşală. Pentru că cei de la Alburnus Maior deţin cel mai complet dosar neguvernamental al problemelor ridicate de Afacerea Rosia Montana-Gold-Corporation. Alburnus Maior ar trebui să ofere presei şi fiecărui membru al Comisiei parlamentare o listă sintetică a problemelor ridicate de această afacere. Chiar dacă au mai făcut asta şi altă dată. E important ca nimeni dintre cei chemaţi să decidă să nu poată spune “Ce păcat! Eu n-am ştiut toate astea!”.
Până una-alta, Comisia a început de două ori cu stângul.
I. Mai întâi, 13 membri ai comisiei s-au dus în vizită la Roşia Montană. Acolo nu puteau decât să constate că minerii au tot dreptul să ceară de lucru, pentru că Roşia Montană a fost declarată zonă monoindustrială. Au mai constatat, de asemenea, că locuitorii din zonele din vecinătatea Roşiei Montane au, la rândul lor, motive îndreptăţite să se teamă că viaţa şi pământul le vor fi otrăvite de exploatarea minieră. Comisia a mai făcut şi o frumoasă vizită într-o mină, precum şi poze cu patru munţi care trebuie să dispară. Ce revelaţie putea aduce această “documentare”? Nici una.
II. Comisia a cerut serviciilor de informaţii lămuriri privind “lobbyştii” din jurul Afacerii RMGC. Evident, este vorba de un subiect incitatant, cu potenţial mass-media indiscutabil, dar fără semnificaţie, cel puţin deocamdată. În acest moment este de importanţă marginală să ne întrebăm cine, când şi de ce a făcut lobby pro sau contra Afaceri Gold-Corporation. Putem fi siguri că în spatele lobbyştilor stau interese economice sau politice, nu compasiunea pentru minerii-fără-mină şi nici grija ecologistă pentru pitorescul Munţilor Apuseni. Subiectul “lobby” este o diversiune, numai bună pentru a dilua analiza problemelor de fond ridicate de Afacerea RMGC. Nu lobbyştii vor avea de suferit dacă proiectul va fi implementat în condiţii dezavantajoase pentru Romania.
Chiar dacă Comisia n-a începul tocmai bine, sunt convins că, până la urmă, o să-şi îndeplinească corect misiunea.
Acum, pentru cetăţeanul român ne-turmentat şi pentru parlamentarul-responsabil este important să obţină o informaţie completă şi corectă privind Roşia Montană, informaţie care să permită o opinie şi, mai ales, o decizie corectă. Aş vrea să cred că asta a dorit şi premierul Ponta când a trimis Afacerea RMGC în Parlament.
Pentru început, Comisia Roşia Montană ar trebui să adune într-o listă cât mai completă toate problemele (formulate clar şi concis!) ridicate de exploatarea zăcământului de la Roşia Montană, în varianta Gold-Corporation, dar şi în general. Nici un detaliu nu ar trebui neglijat! Această listă ar trebui pusă în discuţie, de îndată. Apoi, cu bună credinţă şi obiectivitate, Comisia ar trebui să colecteze răspunsuri punctuale la toate problemele identificate. Vor fi opinii bine fundamentate –şi pro şi contra– primite, fără restricţii, de la persoane şi organizaţii interesate, dar şi rapoarte solicitate unor organisme guvernamentale, miniştri şi specialişti recunoscuţi. Cine ar putea decide câţi şi care sunt aceşti “specialişti recunoscuţi”? Evident, nu numai Comisia! Alegerea ar trebui să aparţină de asemenea comunităţilor ştiinţifice şi profesionale de profil. Abia după ce Dosarul astfel generat va fi completat şi va fi pus în dezbatere publică, s-ar putea trece la etapa unei decizii fundamentată corect.
Se va spune că o astfel de procedură va dura câteva luni. Adevărat! Dar, oare, o amânare de trei luni –să zicem– contează când este vorba de un proiect care trenează de vreo 15 ani şi care va avea urmări în următorii 50 de ani? Se va putea spune că o astfel de procedură nu are nimic comun cu activitatea parlamentară. Este adevărat, la prima vedere. Constituirea Dosarului necesar fundamentării deciziei privind Legea Roşia Montană nu are nici un aspect politic! Nici decizia finală nu trebuie să fie exclusiv politică. Dar opţiunea privind modalitatea în care se va lua această decizie, oricare ar fi ea, este exclusiv politică!
Ignorarea şi aruncarea în derizoriu a oricărui dubiu legat de Afacerea RMGC ar adânci falia care a apărut în societatea românească. Nici un politician cât de cât responsabil nu-şi poate dori asta. Clasa politică e suficient de puţin credibilă şi fără acest scandal. Piaţa Universităţii este doar un indicator, este –ca să folosesc un clişeu– partea vizibilă a aisbergului.
Cred că cel mai bun lucru pe care l-am putea noi face pentru Comisia Roşia Montană este s-o ajutăm să facă inventarul tuturor problemelor şi semnelor de întrebare pecare le ridică exploatarea auriferă de la Roşia Montană.
Îmi permit să deschid eu lista, cu patru întrebări –nu cele mai importante!–referitoare la Afacere RMGC, întrebări la care cel puţin o parte a societăţii româneşti aşteaptă răspunsuri. Voi folosi un limbaj colocvial, aşteptând să primim răspunsuri clare, formulate într-un limbaj accesibil, pe cât posibil. Sper ca lista întrebărilor să fie completată de cititori. Aş fi bucuros dacă întrebările mele vor fi şi ele reformulate, mai clar şi mai concis. Nu cred că este util să încercăm să gasim noi răspunsuri. Să lăsăm, deocamdată, răspunsurile în grija Comisiei parlamentare.
Dacă lista întrebărilor noastre va deveni suficient de consistentă, atunci Comisia parlamentară pentru RMGC ar trebui să aibă înţelepciunea s-o ia în considerare. Adică să caute răspunsuri consistente. Răspunsuri pe care să le pună la dispoziţia Parlamentului şi opiniei publice.
Sper că Parlamentul şi Guvernul înţeleg că nu pot expedia aspectele controversate ale Afacerii RMGC spălându-se pe mâini precum Pilat din Pont şi ascunzându-se în spatele unui vot secret acordat unei legi dezavantajoase pentru naţiunea română.
P1. Praful şi gazele produse de exploziile zilnice de la uriaşa exploatarea în aer liber vor fi purtate de vânt şi ape pluviale, deci vor afecta calitatea vieţii într-o zonă întinsă, mult dincolo de perimetrul exploatării: vor avea de suferit sănătatea localnicilor din comunele învecinate (în special copiii), producţia agricolă, calitatea apei şi alimentelor, biosistemele.
Întrebare: Care este suprafaţa zonei care va fi afectată? Localnicii din zona afectată vor avea dreptul să ceară strămutarea. Cum se vor împărţi cheltuielile între RMGC şi Statul Român?
P2. Se spune ca exploatarea Gold-Corporation va avea un lac de decantare (cianuri şi metale grele) de mari dimensiuni: cam 3km2. Acest lac ne va rămâne moştenire şi după ce Gold-Corporation va pleca din România. Există cel puţin trei riscuri majore: 1) infiltrarea în pânza freatică a lichidului otrăvit; 2) deversarea accidentală catrastrofală în urma unui seim, sabotaj, sau război; 3) un şantaj. (Dacă vi se pare că bat câmpii, vă întreb: câţi dintre noi şi-ar fi imaginat că Turnurile Gemene vor fi distruse?) Mă întreb cât de înţelept este să-ţi pui o bombă în grădina din faţa casei, bazându-te pe convingerea că nimeni nu va arunca cu o piatră în ea?
Întrebări: Care este riscul infiltraţiilor? Este o deversare catrastofală exclusă? Dacă nu, care ar fi pagubele şi cine le va plăti? De ce nu s-a ales reducerea dimensiunii riscului de catrastofă prin proiectarea mai multor lacuri mici în locul unui lac de mari dimensiuni?
P3. Pe plan mondial ia amploare exploatarea unor metale rare prezente alături de aur şi argint în zăcămintele aurifere. Evaziv, proiectul Legii Roşia Montană se limitează să spună că pentru alte resurse minerale Gold-Corporation va trebui să obţină licenţe noi. Această afirmaţie pare să aibă implicaţii subtile mult mai concrete decât bănuim noi, nespecialiştii în domeniul juridic. Poate peste cinci ani –cine poate şti?– vom afla că în lacul de decantare al RMGC de pe “imobilul” nostru concesionat pentru 49 de ani (o fi lacul lor sau al nostru? ghici!) au apărut –ce surpriză! – ceva metale rare care ar trebui exploatate. Or fi metalele lor, sau ale noastre? Complicată treabă! Mai bine le acordăm repede o licenţa ieftină, aşa, pentru nişte bani de buzunar!
Întrebări: De ce nu se precizează de la bun început condiţiile în care alte metale ale zăcământului (în cazul în care la un moment dat exploatarea lor devine rentabilă) vor fi exploatate? Este oare posibil ca, după vreo 15 ani de cercetări, Societatea Gold-Corporation şi Statul Român (prin reprezentanţii lui, pe care noi i-am mandatat) să nu ştie cu precizie ce metale rare se găsesc în zăcământul de la Roşia Montană? Dacă răspunsul este “da” atunci avem o problemă cu profesionalismul Societăţii RMGC; dacă răspunsul este “nu” avem o problemă cu profesionalismul (sau buna credinţă?) a reprezentanţilor Statului Român, reprezentanţi pe care aceste mărunţişuri-rare par să nu-i fi interesat.
P4. Se ştie că o particularitate a statelor bananiere este exportarea materiilor prime, ceea ce nu le aduce plus valoare şi deci, nici dezvoltare durabilă.
Întrebări: Care sunt produsele finale care pleacă din Romania? Lingoul de aur, lingoul de argint, sau ceva produse intermediare? Care va fi aportul industriei autohtone (materiale, utilaje, etc) în activitatea RMGC?
Hai să adunăm o listă cât mai completă de întrebări privind Proiectul Roşia Montană Gold-Corporationşi să le punem pe masa Comisiei parlamentare pentru Roşia Montana!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Aveti dreptate: nu sunt cele mai importante; mai bine nu le puneati…
„Praful şi gazele produse de exploziile zilnice” – asta sa fie singura noastra grija… La ce praf si gaze avem acum in Bucuresti – si nu protesteaza nimeni impotriva lor… – cred ca putem sa consideram problema aceasta ca minora…
„Există cel puţin trei riscuri majore: 1) infiltrarea în pânza freatică a lichidului otrăvit; 2) deversarea accidentală catrastrofală în urma unui seim, sabotaj, sau război; 3) un şantaj.”
Riscurile 2 si 3 exista si la Vidraru si la orice alt baraj – care e solutia, sa nu mai facem baraje deloc? Sa stiti ca nu e deloc usor de daramat un baraj cu explozibil – daca nu l-ati vazut deja va recomand filmul „The Dam Busters”. In plus atacul barajelor in timp de razboi este acum „interzis” prin Conventia de la Geneva.
„Pe plan mondial ia amploare exploatarea unor metale rare prezente alături de aur şi argint în zăcămintele aurifere” – aveti vreun exemplu concret, la obiect, ca sa stim despre ce vorbim si care sunt acele „metale rare”? Eventual si concentratiile lor in minereu? Procedeul de extractie? Altfel vorbim sa ne aflam in treaba.
Daca bucurestenii s-au obisnuit cu praful si cu gazele („problema minora”), nu inseamna ca „localnicilor din comunele invecinate (in special copiii)” sunt obligati sa le accepte.
„Riscurile 2 si 3 exista si la Vidraru” insa acolo, spre deosebire de Rosia Montana, „deversarea accidentala catrastrofala” ar provoca o „poluare” cu apa, nu cu metale grele. Este o mare diferenta. Desigur, in ambele cazuri exista si victime si pagube directe, imediate, ale accidentului, insa urmarile pe termen lung nu suporta comparatie.
„Mt Rangitoto, which forms part of the West Coast – Hohonu Project, comprises a high grade historic gold-silver mine and streams draining the mountain that contain high grade tungsten, tin, tantalum and niobium”.
http://tinyurl.com/qf83d9e
Stimate domnule, multumesc pentru cele trei comentarii. Înţeleg că “Praful şi gazele produse de exploziile zilnice – asta sa fie singura noastra grija… “ Adică dumneavostră sunteţi convins că nu se crează nicio problemă în timp ce eu am îndoieli, pentru că se spune (o fi, n-o fi adevărat?) că timp de 15 (?) ani, în fiecare zi de lucru, vor fi detonate 20 tone de exploziv. În ceea ce priveşte paralela cu Lacul Vidraru, aveţi dreptate, până la un punct. Eventuale infiltrări în pânza freatică sau deversările controlate nu implică mari riscuri la Vidraru, dar ar fi catastrofale într-un lac cu metale grele şi cianuri.
În legătură cu “alte metale”, vedeţi http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/aurel-santimbrean/. Ar putea fi acolo o pură fabulaţie. Eu nu ştiu care e adevărul. Dumneavoastră ştiţi?
Oare n-ar fi mai bine să aflăm că, la solicitarea Statului Român ( nu solicitarea RMGC!), cele –să zicem– şapte aspecte sensibile (concrete, nu generale!) ale proiectului RM, au fost studiate de colectivele de experţi X1, X2,…, X7. Colectivele au elaborat şapte rapoarte, cu concluziile C1, C2,…, C7. Care concluzii se dau publicităţii, împreună cu rapoartele respective?
Eu am spus doar ca problemele ridicate de dvs sunt minore; atat.
@Cetatean – problema poluarii cu praf e chiar minora la Rosia Montana – sunt multe altele mult mai grave. Praful/nisipul care vine din Sahara adus de vant, ce facem cu el, ca nici eu nu-s obligat sa-l inhalez…
Printre problemele RM poluarea cu metale grele este importanta, de acord. Zona este insa deja destul de poluata cu metale grele, asa incat o eventuala deversare a unui lac de acumulare nu ar schimba prea mult datele problemei. Tot efectul viiturii/inundatiei va fi mai puternic si mai pregnant. Si sa stiti ca si Vidraru e poluat – nu cu metale grele, ci cu dejectii si PET-uri. Si astea sunt periculoase; nu chiar ca metalele grele, dar nu sunt nici de colea… O epidemie de holera (sa zicem) in caz de deversare a lacului de la Vidraru si infiltrarea altor microorganisme periculoase (plus nitrati si nitriti) in panza de apa freatica ar fi aproape la fel de catastrofala si de costisitoare ca si deversarea lacului de la RM.
In link-ul dvs continutul de Ag este foarte mare (chiar de peste 100 de ori) ca la RM, iar cel de Au de vreo 20 de ori mai mare. Nu mai spun de concentratia de staniu (1%) sau wolfram (1%) care, desi mici, s-ar putea sa fie economice (mai ales la wolfram). Ma indoiesc insa ca aceste metale pot fi extrase prin acelasi procedeu de cianurare, care se preteaza foarte bine la Au si Ag, dar mult mai putin la alte metale.
Concentratiile de metale de la RM, conform „autoritatii” Santimbrean:
Ge: 0.002%; V: 0.25%; Ti: 0.1%; Ni: 0.003%; Cr: 0.005%; Co: 0.003%; Ga: 0.03%, etc. Sincer, eu nu cred ca aceste concentratii sunt viabile economic. As face pariu ca daca ati lua o proba de pamant din spatele casei ar contine mai multe metale din astea decat ce e la RM… nu uitati ca nici titanul nici vanadiul nu sunt rare; titanul il gasiti aproape peste tot, dar e scump pentru ca procedeul de extractie e scump, nu ca ar fi el rar. Nu mai zic de vanadiu, care se obtine ca ferovanadiu din magnetite titanoferoase, ca subprodus – dar e cu totul alta tehnologie decat cianurarea. Procedeul cianurarii nu se preteaza, din cate stiu eu, la extragerea acestor metale. Am comentat mai mult aceste lucruri la http://www.contributors.ro/economie/rosia-montana-%E2%80%93-un-indreptar/ si la http://www.contributors.ro/administratie/protestele/
Ca o concluzie, daca vreti, problemele ridicate de dl Boscaiu sunt minore si nu cred ca au un vreun impact deosebit. Adevaratele probleme sunt altele, multe. Eu personal chiar nu stiu cum e mai bine: e o decizie grea si complicata. Tot personal sunt cam 55% impotriva proiectului, cu rezerva ca nu cunosc zona si nu am vizitat-o niciodata, asa incat nu stiu daca turismul in acea zona are vreun viitor. Vezi si comentariul dlui Iordache de la 17:46 la http://www.contributors.ro/administratie/un-cancer-al-coruptiei-afacerea-rosia-montana-e-doar-un-tun-speculativ-de-exportat-bani/
@Gogu Bosorogu
Am impresia ca ma contrazici de dragul de a ma contrazice. Un fel de Gica-contra. Atunci cand vorbim despre POLUARE in ROMANIA, argumente de genul praful din SAHARA si riscul de HOLERA sunt ridicole.
De ce? Nu tot despre riscuri este vorba si la Rosia Montana? Am dat exemplul cu holera ca e mai cunoscuta; la fel ca cianura la RM. Desi nici intr-un caz nici in altul holera si cianura nu sunt elementele de risc principal – e un fel de paralela daca vreti.
Cat priveste poluarea lacului Vidraru cu dejectii (din care ies nitrati si nitriti ce ajung in apa freatica, sa nu mai vorbim de ) este reala:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/lacul-vidraru-poluat-cu-dejectii-438876.html
Apoi nu mi-ati explicat cum se extrag metalele acelea „rare” prin cianurare.
Cat priveste nisipul din Sahara e real si el: daca e important cel de la RM, de ce sa nu consideram TOATE prafurile, sa socotim cat anume reprezinta cel de la RM si sa vedem cat e de semnificativ. Atata vreme cat dl Boscaiu nu face socoteala asta e parerologie… Vorbim ca sa ne aflam in treaba…
Ai dreptate. La Rosia Montana nu vor merge turisti sa arunce in lacul de decantare cu PET-uri. Vor fugi de el ca dracu’ de tamaie, asa ca riscul de poluare este minor. :-)
Din nou ai dreptate. Am auzit ca si in SUA au existat cazuri de poluarea cu nisipuri din Sahara. In New Orleans uraganul Katrina a adus cu el nisip saharian („de ce sa nu consideram TOATE” efectele daunatoare?). :-)
„In the tropical North Atlantic and Northeast Pacific oceans, the trade winds steer tropical waves westward from the African coast toward the Caribbean Sea, North America, and ultimately into the central Pacific ocean before the waves dampen out”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Hurricane
E dreptul dvs de a vedea lucrurile cum doriti, dar daca dvs considerati ridicol pentru poluarea din Romania praful din Sahara, atunci si eu pot considera ridicol praful din dinamitarile de la RM, nu-i asa? Eu unul chiar nu vad de ce e mai important in poluarea Romaniei praful de la RM decat cel din Sahara, atata vreme cat nu exista nici o estimare cantitativa… Macar la cianuri avem o estimare de concentratie in lac, stim despre ce vorbim, chiar daca e doar o promisiune.
Problemele ridicate de dl Boscaiu – ca de-aici am plecat – sunt prost puse. La P1 pomeneste despre praf/fum fara sa aiba nici macar o estimare cat de mica de cantitate, efecte cumulate in raport cu alte surse de poluare cu pulberi, situatia din zona etc. Nu incepi niciodata o argumentare cu „se spune”, ca la P2. Ori stii despre ce vorbesti, ori nu mai vorbesti sau te documentezi inainte. La fel si la P3, unde se spune vag despre ceva pe plan mondial, dar apoi dl Boscaiu recunoaste ca „nu stie care e adevarul” – atunci de ce mai aduce vorba? Eu i-am oferit macar niste cifre, concentratii de metale, exemple de preturi puse aiurea precum si alte prostii din acel faimos raport de la ASE. Zau, vorbim ca sa ne pierdem vremea…
Stimate domnule Boscaiu ,
Ce-ar fi să punem doar întrebările esențiale- ca să nu ne pierdem timpul ?
Acestea ar fi în ordine:
1. Care sunt sistemele de securitate ?
2. Cine monitorizează- din partea statului ?
3. Cine asigură- și ce calități are asiguratorul ?
Revenind la subiect, dvs. ar trebui să știți că:
a. orice activitate industrială are un grad de risc specific- dat în principal de factorul uman. Dacă vă spune ceva cuvântul Mihăilești – sau dacă nu vă invit să googliți- o să vedeți că acolo pe o șosea din România (nu cianuri, iazuri și alte alea) în 2008 au murit oameni – fiind cel mai însemnat accident major din România contemporană (dacă nu punem la socoteală accidentele miniere). Ar trebui să fim extrem de naivi să presupunem că s-a schimbat ceva de-atunci în transportul azotaților cu dubițe necorespunzătoare- sau că ISU a învățat cum se stinge un astfel de incendiu.
b.Un astfel de proiect poate fi asigurat- și noi suntem atunci în deplină siguranță- fie de Lloyds fie de DNW. Mai există câteva companii de nivel mijlociu- cum ar fi Swissi. Asiguratorul contează enorm de mult.
c. Pentru ca să fie închisă și gura protestatarilor și să se facă ceva frumos (Cam la nivelul la care un lăcătuș făcea o floricică din fier forjat- de frumos) ONG-urile demonstrante ar trebui să-și demonstreze cu adevărat implicarea fiind invitate să monitorizeze exploatarea. Vom vedea atunci cine e plătit de Soroș și cine e cu adevărat implicat- dispus să-și trimită oamenii în ture de 24 de ore.
@ Andrei George:
Am inteles ca sunteti pro-exploatare, e treaba dvs. Insa nu-i tratati pe cei care se opun ca fiind cateva ONG-uri care nu stiu cum sa-si justifice existenta (sau, mai rau, platite de ‘agenturi straine’). Asta e ori rea credinta, ori ignoranta crasa. Iar argumentele dvs. (gen ‘un astfel de proiect poate fi asigurat’) sunt total irelevante aici. Noi suntem ‘in deplina siguranta’ prin simplul fapt ca Lloyds asigura proiectul? Really now.
Domnule George,
Nu sunt nicicum. Dvs. înțeleg că sunteți împotrivă- aștept însă un argument serios nu izbucniri emoționale. Nu puteți fi sigur 100% niciodată- exemplul pe care l-am dat- cu Mihăileștiul- e elocvent. Dar Lloyds sau DNV nu asigură ceva care e fușerit- și asta e singura dovadă pe care o veți putea obține vreodată că instalațiile au fost realizate bine. Aveți ceva împotrivă ca ONG-urile să monitorizeze toată instalația și exploatarea ? Cei de la RMGC ar fi trebuit să o solicite de la început.
Stimate domnule Andrei George, multumesc foarte mult pentru comentariu. Întrebările esenţiale sunt, într-adevăr, cele formulate de dumneavoastră. Ar fi perfect dacă am putea să ne limităm exclusiv la analiza esenţialului. Din păcate asta nu cred că e suficient, pentru că la noi, poate mai mult ca în altă parte, “Diavolul se ascunde în amănunte”.
Destul de „subtiri”intrebarile;mai ales nr.4(Finlanda este o tara bananiera d ex.?);ecosistemul va fi distrus de…steril(care contine multe metale toxice,de unde si denumirea!),nu de cianura!
Stimate domn din Timişoara, vă multumesc pentru comentarii. Aveţi de două ori dreptate.
1) Întrebările sunt “subţiri”, intentionat, pentru că la întrebări „subţiri” trebuie date răspunsuri concrete. 2) Da, Finlanda NU este o ţara bananieră. Numai că acolo exploatările aurifere le fac firme mixte, în care Statul Finlandez are o pondere importantă. Pe de altă parte, deşi e o ţară cu densitate mică a populaţiei şi statul este implicat în afacere, se spune că şi in Finlanda au apărut probleme cu despăgubirile care trebuie plătite locuitorilor din zonele exploatărilor.
Vorbarie aiurea.
Problema pentru oameni este ca de aceasta investitie se ocupa Statul Roman. Cel mai mare risc este Statul Roman. Sa spunem ca pe hartie se vor angaja sa exploateze zona conform unor practici rationale si general acceptate pentru acest gen de exploatare. Cine va verifica asta? Functionarul corupt si incapabil pe care il produce in mod statornic Statul Roman?
Oamenii in realitate nu au nicio o incredere in Statul Roman. Asta este problema.
Va dau un exemplu. Cardul de sanatate este prevazut din 2005 sa fie emis. Suntem in 2013 si nu avazut nimeni vreun card de sanatate. OUnei banci private ca sa implementeze un card (de la zero) ii ia undeva intre 6 luni si un an.(card care functioneaza oriunde in lume). Este imaginea clara a neputintei statului roman de a gestiona un proiect relativ simplu.
Putem sa scriem mii de conditii pe hartie si sa cerem tot felul de garantii. Ele sunt degeaba atat timp cat Statul Roman este pur si simplu incapabil sa gestioneze aceasta situatie.
Statul Roman ar trebui desfiintat, este o pecingine care omoara pe cetatenii sai. Romanii ar trai mai bine fara Statul Roman. Daca ne-ar ocupa o putere straina probabil ca am fi condusi mai bine si mai eficient decat standardul dezstruos in care suntem condusi de politicienii nostri.
Dragă Voicu, pentru mine problema nu este asta ci:
Conform Constituției resursele subsolului sunt proprietatea statului român.
1. Cedarea lor unor companii private nu reprezintă trădare de țară? Nu mă refer numai la aur ci la toate mineralele, cărbunii, petrolul (inclusiv gazelor de șist).
2. Pînă în 2006, cînd compania de stat a fost închisă (sub presiune RMGC) ea extrăgea din Roșia Montană cam 1000 kg aur/an, plus alte minerale. De ce aceia care au închis-o nu sunt la PUȘCĂRIE?
3. Locurile de muncă. RMGC crede că acolo sunt 300 tone de aur. Vrea să le epuizeze în 15 ani, folosind maximum 1000 de localnici. Ce se va întîmpla cu ei după ce RMGC va pleca? de ce nu continuă exploatarea statul român? Dacă ar scoate cîte o tonă pe an, ar ajunge pentru 300 de ani.
Resursele naturale ale Romaniei nu sunt proprietatea unor politicieni sau „grupuri de interese”, ci sunt proprietatea intregului popor (oricat de „comunist” ar suna aceasta afirmatie). Aceste resurse nu sunt rezultatul unor investitii, al unor activitati economice, ci sunt rezultatul fenomenelor naturale.
Din punct de vedere legal, daca eu detin un teren sub care se afla o punga de titei (de exemplu), NU am dreptul sa o exploatez deoarece, conform Constitutiei:
ARTICOLUL 136(3) – Proprietatea:
„Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice”.
Dupa cum sugereaza si numele, orice „proprietate” apartine cuiva. Daca „punga de titei” (din exemplul de mai sus) nu imi apartine, ea nu poate sa apartina nici unui alt cetatean sau grup de cetateni. Pe cale de consecinta, „punga de titei” este a intregului popor. Guvernul doar administreaza „bogatiile subsolului”. Nu este normal sa ia decizii (majore) controversate fara o consultare populara nationala (Referendum). Mai ales daca partidele aflate la guvernare nu au atentionat electoratul despre intentiile lor (in timpul campaniei electorale) prin programul electoral pe baza caruia au castigat alegerile.
Intrebare: se va face un Referendum national dupa constituirea si dezbaterea publica serioasa a dosarului privind Legea Rosia Montana (multiple emisiuni informative si dezbateri la televiziunea nationala), inainte de a se lua decizia politica de aprobare sau respingere a proiectului?
O alta intrebare foarte importanta mi se pare a fi cea in care ar trebui sa aflam cat ar costa intretinerea barajului/lacului de decantare anual. Pentru ca evident acestea vor avea nevoie de diferite servicii de intretinere, verificare, consolidare, samd.
Cat se estimeaza ca ar costa aceste servicii si cine le plateste?
Teama mea e ca pana la urma banii „castigati” de Romania se vor duce pe astfel de servicii de intretinere „post exploatare” si nu ne vom alege in final cu nimica in afara de acel urias lac cu otravuri….
Domnule Boscaiu,
e bine ca macar va puneti intrebari. Insa trebuie sa mai faceti un pas: sa va raspundeti dvs. la aceste intrebari, nu e nevoie de o comisie parlamentara. Aveti la dispozitie doua surse publice importante :
a) http://www.rosiamontana.org
pentru a vedea ce probleme si-au pus cei care se opun de 14 ani proiectului si care au atacat in justitie cu succes aproape fiecare act administrativ emis estimp
b) http://www.rmgc.ro
pentru a vedea cum raspunde compania la intrebari de tipul celor ridicate de dvs.. De exemplu, in anexa 4 la studiul de impact,
http://www.rmgc.ro/Content/uploads/mediu/02_Anexa_5A_Detalii%20privind%20metodologia%20de%20evaluare%20si%20selectie%20a%20alternativelor.pdf
gasiti un raspuns foarte clar la intrebari de tipul celor formulate pentru problema P2: s-a ales amplasamentul de pe Valea Cornei si solutia cu un singur iaz mare pentru ca e mai ieftin!.
Aici mai aveti si alte intrebari (cel mai bine ar fi sa porniti de la cele formulate de Alburnus Maior):
http://www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/anexe-contestatii/82_ro.pdf
iar per total, ca sa va faceti o idee catre intrebari s-au pus, puteti intra aici:
http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/evaluarea-impactului-asupra-mediului-la-rosia-montana.html
Sper sa va fie de folos.
Pentru mine, lectura cea mai revelatoare a fost cea din Anexa 4, cap. 2.3. ‘Alternative de amplasare a sistemului iazului de decantare’.
Daca dvs. ati fi membru al Comisiei Parlamentare, sau chiar in Comisia Tehnica a Ministerului Mediului, si ati citi acest document, ati mai avea intrebari? Sau ati sti imediat unde trebuie sa semnati?
Eu cred ca degeaba le cautati in coarne celor din Comisia Parlamentara. Autoritatile statului si onor reprezentantii poporului joaca o mascarada funebra de 14 ani de zile. Singurul care a parut sa nu-si bata joc de sine si de noi toti a fost Korodi. Iar dansul fiind in comisie, puteti fi linistit ca intrebarile sunt pe masa. Chiar credeti ca vor cauta raspunsurile la aceste intrebari? Din ce am vazut pana acum, mascarada continua.
Domnule… jos palaria! Ati spus exact (si cu siguranta pe un ton mai calm decat as fi putut-o eu face) ce-as fi spus si eu.
Raspunsurile la 95% din intrebarile interminabile ale celor care pretind ca nu-s informati, ca nu stiu, ca sa se studieze, sa se cerceteze, sa li se spuna etc., etc., etc. (comentatori de ambele parti, sa ne intelegem) se afla pe cele doua site-uri (hai sa-l adaugam si pe-al Gabriel, totusi, http://www.gabrielresources.com, mai ales pentru chestiile mai sensibile, pentru ca Gabriel, ca firma listata, nu-si permite sa bata campii ca RMGC).
Cine vrea sa afle nu trebuie sa mearga mai departe de-atat; e drept ca multe din studiile si rapoartele acelea sunt foarte lungi, dar, deh…
M-am lovit de chestia asta in multe controverse pe Net cu epigoni ai lui Toma Necredinciosu’ – vrea sa-i spui, sa-i demonstrezi, cu dovezi etc., dar cand scrii un text mai lung de juma’ de pagina se plictiseste si nu-l citeste…
Valabil si pentru Comisie; turismul pe la Rosia (sau prin State, cand vine vb de gazele de sist) sau „audierile protestatarilor” sunt o mascarada, ati gasit perfect cuvantul. Hai sa ne prefacem ca facem ceva. Nu mergand si vazand la fata locului intelegi – sa vezi CE, mai exact??? Niste munti sau o gaura de sonda???.
Intelegerea presupune capacitatea de a citi si de a abstractiza, iar aici, doua decenii jumate de spalat creierii de televiziuni tembele, cu ale lor „stai sa vezi” sau „te uiti si castigi”, „stii de la noi” isi arata acum efectele.
Ca o paranteza pt. dl. Boscaiu referitor la Finlanda – nu toate minele de-acolo sunt societati mixte (aia de la Kittila, cu care ne tot asasineaza postacimea RMGC, mi se pare ca nu e, vedeti si dvs. pe agnicoeagle.com), iar pe de alta parte RMGC ESTE o societate mixta.
Sunt alte diferente intre aceste mine si proiectul RMGC, multe, mari si mai relevante; daca intr-adevar va intereseaza subiectul gasiti aici niste linkuri, in ultimul meu comentariu (cu scuze pentru autocitare), http://www.contributors.ro/reactie-rapida/de-ce-a-a-devenit-rosia-montana-problema-tuturor/
Mai general, cine chiar vrea sa priceapa, poate cauta dupa „Rosia Montana” chiar aici, pe Contributors, si citi articolele scrise in septembrie pe aceasta tema, mai ales cele de la inceputul lunii. Nu-s chiar atat de multe; cu comentarii cu tot, probabil ca n-ar lua mai mult de cateva ore, hai o zi.
Indemn valabil si pentru autorii unor viitoare astfel de articole, pentru ca deja mi se pare ca incepem sa reciclam idei, atat in articole, cat si-n comentarii.
O initiativa foarte buna. Societatea este impartita in doua si repeta aceleasi argumente, pro sau contra. Nu prea exista intrebari, nu prea exista solutii concrete.
Asa ca particip cu drag la initiativa dumneavoastra.
La P1 vreau sa adaug: Pe ce distanta nu se va mai putea face agricultura ecologica? Ce se va intampla cu oamenii din zona care nu-si doresc exploatarea?
La P2: Ce experienta au cei de la RMGC (statul roman included) in a proiecta cel mai mare lac de decantare din Europa? A facut statul roman o simulare de catastrofa identica cu cea de la Certej? Daca da, cat ar costa? (suna meschin, dar vad ca statul roman vorbeste doar despre bani).
La P3: De ce nu exista o contraexpertiza independenta referitoare la metalele rare care se presupune ca exista la RM? Daca exista cel mai mic indiciu ca aceste metale exista, de ce nu este specificata redeventa potentiala in contract? Comisia Parlamentara are acces la acest contract?
As adauga:
1. Ce se intampla cu minerii din RM dupa terminarea proiectului? Sau cu zona?
2. Ce se intampla cu sumele vehiculate ca profit daca pretul aurului scade? Daca exista metalele rare descrise de ing Aurel Santimbrean si de ASE si daca e adevarat ca aceste metale rare nu suporta redeventa, exista posibilitatea ca statul roman sa nu castige mai nimic, dar RMGC sa continue exploatarea la un pret al aurului scazut.
3. Cat costa anual intretinerea lacului de decantare? In cati ani se termina profitul direct obtinut din aceasta exploatare? Din ce bani se va asigura ecologizarea cand acesti bani se termina?
4. Exista un plan concret pentru cheltuirea banilor rezultati din exploatare? Exista vreun plan pentru dezvoltarea zonei dupa incetarea exploatarii?
5. Exista vreo intentia de a investiga cum au fost cheltuite sumele vehiculate de RMGC pana acum? Inclusiv Ponta admite ca e posibil ca unii politicieni sa fi fost cumparati…500 de milioane pare totusi o suma imensa pentru mai nimic.
6. Exista vreo explicatie logica pentru care Guvernul Ponta a refuzat sa dea acordul de mediu? Pana la urma acest acord valoreaza mai mult decat o comisie…
7. Poate explica domnul Barbu ce se pastreaza si ce se distruge din punct de vedere cultural in Rosia Montana? Exista o estimare financiara a ceea ce dispare? Pentru o tara cu doar 7 patrimonii Unesco, e chiar atat de inutila o noua „intrare”?
Ar mai fi multe intrebari, dar nu cred deloc in buna intentie a acestei comisii. Am raspuns doar pentru ca apreciez demersul dumneavoastra.
Cu drag.
Sa se faca o expertiza complexa, independenta, de catre specialisti romani si straini, sub coordonarea Academiei, si apoi mai discutam. Si sa o deconteze RMGC daca vrea sa mai evaluam aceasta chestiune.
Modelul finlandez versus modelul GoldCo
Kittilla finlandezo-canadiana e foarte diferita de Proiectul rmgc,
poate sa confirme si ing geolog Stefan Marincea. seful Inntitului de Geologie al Romaniei
La Rosia M, GoldCo vrea sa aplice cianurarea INTREGII mase minerale!
Un procedeu prin care dinamiteaza 4 munti, 20 tone dinamita aproape zilnic, se macina-concaseaza tot,
se cianureaza intreaga masa minerala si se genereaza cantitati imense de schlamuri cu cianuri.
De ce asa? Pentru ca nu vrea sa investeasca nimic in flotarea/flotatia carbon organic flotarea/flotatia sulfurilor, in conventratoare, neutralizatoare suplomentare, autoclave si alte instalatii pentru POX, eventual in CCD,
GC vrea sa aplice un procedeu simplu-primitiv
Mina de aur finlandeza Kittilla este una din cele mai mari din Europa,
Operatorul sau e canadian: Agnico-Eagle Mines
“The Kittila gold mine is located 900km to the north of Helsinki, Finland, at the Suurikuusikko gold deposit. It was constructed in 2006. Named after the community that resides nearby, the mine is one of the largest gold-producing mines in Europe”
The 3,000-tonne-per-day operation is expected to pour about 150,000 ounces of gold in 2013 and to average 162,000 ounces of gold a year from 2014 through 2015. An expansion project is underway to increase the throughput capacity at the mine by 25% to 3,750 tonnes/day, starting in the second half of 2015.
1) Locul unde este mina Kittilla, diferenta enorma fata de RM.
1.1)Nici vorba de zona turistica, cam la 1000km de Helsinki, are o clima rece
1.2)minereul e transportat spre procesare cu mult mai putine transporturi de camioane/zi si minereul are o prelucare avansata, complexa.
2.1) perioada mult mai lunga de exploatare la Kittilla: 2009- 2035, aproape 40 ami !
2.2) Etapa open-pit s-a incheiat in noiembrie 2012, acum extractia e din subteran
3) E vorba deci de extractia a 3000-3500 tone/zi
(cu continut de aur de circa 4.5-4.8g/tona)
iar la Rosia Montana, RmGC vrea sa prelucreze circa 40000=45000 tone/zi,
de 12-15 ori mai mult pe zi
RMGC vrea sa prelucreze circa 1.1 – 1.3 milioane tone pe luna, circa 13-15 milioane tone/an, circa 200 milioane tone/15 ani
La Kitilla se extrag circa 1 milione tone/an si circa 40 milioane tone in 35-40 ani, se obtin 4.5 – 5 tone aur/an.
Deci RmGC vrea sa prelucreze de 12 ori mai mult pe an decat finlandezii-canadienii de la Kittila si sa obtina circa 15 tone de aur/an !!
la Rosia M e numai 1.5 g/tona aur, la Kittilla 4.5-4.8 g/tona
La Kittilla nu e o cianurare a masei minerale integrale, finlandezii-canadienii cianureaza un concentrat:
– procesul lor de extragere e in mod clar mult mai complex: au flotatie, oxidare si apoi cianureaza un concentrat
– procedee de flotare avansata a carbon organic si separat a sulfurilor
(‘carbon flotation’ and ’sulphur flotation’)
– au ‘pressure oxidation’, CCD-decantare in contracurent
Asta rezulta clar comparand rapoartele tehnice Kittilla si RmGC.
Exista informatii ca folosesc numai 0.2-0.6 kg cianuri/tona de concentrat, fata de RmGC
care ar utiliza circa 0.8-1kg cianuri/tona (12000 tone cianuri/an la o masa minerala de circa 1.3-1.5 milioane tone) iar
Se poate spune clar: la Kittilla se foloseasc cianuri de multe zeci de ori mai putin decat cantitatile anuntate in Proiect GC pentru Rosia Montana
(posibil si de 100 -150 ori mai putin/an la Kittilla !
Finlandezii au terminat cu faza open-pit din noiembrie 2012, de-atunci extrag din subteran (underground)
Acest ‘proiect’ GC de la RM este de un “primitivism incredibil”, spunea ing geolog
Stefan Marincea (citat in presa scrisa si in online),
Ar mai trebui sa analizeze atent Comisia
si cele scrise de Institutului Geologic al României:
http://www.investigatiimedia.ro/institutul-geologic-al-romaniei-scrie-comisiei-parlamentare-speciale-pentru-proiectul-rosia-montana-cianurarea-integrala-a-minereului-este-din-start-exclusa-ca-solutie-tehnica/
sa-i mai asculte si pe geologii:
Aurel Santimbrean, Justin Andrei,
Stefan Marincea
si pe geologii/inginerii mai tineri, care au lucrat in zona,
http://www.investigatiimedia.ro/institutul-geologic-al-romaniei-scrie-comisiei-parlamentare-speciale-pentru-proiectul-rosia-montana-cianurarea-integrala-a-minereului-este-din-start-exclusa-ca-solutie-tehnica/
Linkuri de mare folos, inclusiv pentru cunosterea procedurilor de caianurare a intregii mase minerale (fara flotatie /conentrare/ oxidare)
si despre alte metale/materiale din minereu, altele decat Au si Ag,
Institutului Geologic al României,
geologii Stefan Marincea, Adriana Golgot :
http://www.investigatiimedia.ro/institutul-geologic-al-romaniei-scrie-comisiei-parlamentare-speciale-pentru-proiectul-rosia-montana-cianurarea-integrala-a-minereului-este-din-start-exclusa-ca-solutie-tehnica/
http://selectnews.ro/prof-dr-stefan-marincea-daca-proiectul-de-la-rosia-montana-se-realizeaza-in-forma-actuala-accident-de-mediu-este-iminent/
http://www.formula-as.ro/2010/948/spectator-38/adriana-golgot-distrugerea-rosiei-montane-ar-fi-o-mare-catastrofa-o-mare-greseala-a-statului-13186
De multi ani firme străine se spune ca investesc în Romania milioane de euro, unele chiar sute de milioane, dar nimeni nu precizează câți din acei euro se și cheltuie în Romania prin achiziționarea de produse fabricate la noi, în special utilaje, și aici nu ma refer la cele care doar se asamblează la noi. Pentru mine o investiție în Romania înseamnă ca realizezi produsul atât cât se poate folosind materii prime din țară, piese și sub-ansamble realizate de companii Românești, forță de munca locala. Deci cât mai mult din banii investiți sa rămână în țară. Dacă doar terenul, construcția și oamenii sunt investiție, procentajul este foarte mic. Ne îmbătăm cu apa chioara. Cu ceva timp în urma a fost o știre la o televiziune, cum ca China condiționează exploatarea și exportul de materii prime, de procesarea unui procent foarte mare a acestora în țară (dacă țin bine minte ar fi 75%). Este o idee excepțională, asa s-ar crea locuri de munca pe termen lung, și nu doar pentru 15 ani. Locuri de munca pentru oameni cu calificare superioara. Taxe mai mari pe venit din salariile mai mari. S-ar crea industrie prelucratoare in Romania, si nu doar extractiva. Asta ar trebui aplicata la toate materiile prime: petrol, minereuri, lemn, produse agricole.