Home » Analize »Asigurari Sociale »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Homeopatia în Țara Minunilor. Partea a II-a: Mărturii adevărate. Doar placebo?

Cosima Rughinis noiembrie 8, 2016 Analize, Asigurari Sociale, Opinie, Societate/Life
46 comentarii 4,280 Vizualizari

Homeopatia, poezia, filozofia, iubirea și prietenia sunt foarte importante și eficiente în caz de boală. Felul lor de a funcționa în vindecare a primit o denumire specială: efectul placebo. Efectul placebo nu apare pentru toată lumea la fel, iar puterea sa de scurtă sau lungă durată depinde critic de natura problemei. Puterea oamenilor de a se vindeca prin forța propriilor credințe este pur și simplu impresionantă. Substanțele placebo pot duce la vindecare anumitor afecțiuni precum depresia clinică [1,  2], dar cu cât degradarea biologică este mai puternică, cu atât limitele efectului placebo sunt vizibile pe termen mediu și lung.

Un placebo este „orice terapie (sau acea componentă a unei terapii) care este folosită deliberat pentru efectele sale nonspecifice psihologice sau psihofiziologice, sau care este folosită pentru presupusele sale efecte specifice asupra unui pacient, simptom sau boală, dar care nu are o acțiune specifică asupra condiției tratate, deși terapeutul și pacientul nu știu asta” [3]. De-a lungul timpului, doctorii au folosit adesea intenționat remedii placebo, fiind conștienți că pilulele sau chiar intervențiile chirurgicale realizate nu au un efect direct asupra etiopatogeniei bolii, dar având încredere că se va petrece o îmbunătățire din rațiuni sufletești sau psihologice. Desigur, aplicarea în cunoștință de cauză a unui remediu placebo fără nicio eficacitate specifică ridică probleme etice, fiind similară unei înșelătorii [4]. Totuși, medici de bună credință au folosit această strategie conform principiului „scopul scuză mijloacele”: „Înșelăciune sau nu, placebo-urile au fost de fapt administrate adesea de medici, pentru mulți dintre ei puterea fascinantă a corpului de a răspunde la intervenții pur simbolice fiind o unealtă terapeutică prea puternică pentru a fi ignorată” [5].

Toate remediile și medicamentele implică și un efect placebo asupra unora dintre pacienți. Antibioticele au și ele un efect placebo, în măsura în care credem în puterea lor de a ne vindeca. Efectul placebo depinde și de la pacient la pacient, unii dintre noi fiind probabil mai predispuși (sau mai capabili) de mobilizarea sufletească a sistemului imunitar. Ceaiul de mușețel poate avea și el un efect placebo, fie că există sau nu un efect specific. Efectul placebo nu este limitat doar la remedii imaginate. Desigur, el devine foarte relevant atunci când vrem să explicăm mărturiile de vindecare prin soluții despre care știm, într-un fel sau altul, că nu pot vindeca prin efectele lor biochimice.

În cazul homeopatiei, este vorba despre a doua variantă a definiției, care nu presupune înșelăciune, deoarece atât terapeutul cât și pacientul cred în eficiența specifică a remediilor. Dar de unde știm că remediile homeopate nu au alt efect în afară de efectul placebo?

În primul rând, este clar de unde NU știm. Mărturiile de vindecare, ale altora dar și ale noastre, nu mai reprezintă în ziua de azi o formă credibilă de cunoaștere privind efectele terapeutice specifice ale diverselor substanțe sau intervenții. De-a lungul secolelor, oamenii au crezut din tot sufletul că sunt vindecați de substanțe dintre cele mai stranii, de la aur la praful de mumie. Unele mărturii au fost sincere și bazate pe vindecări (deoarece efectul placebo este puternic și real), altele au fost interpretări mai… generoase, de bună credință sau nu, iar altele au fost ultima verigă din telefonul fără fir.

Paradoxal, deși știm că mărturiile noastre proprii nu pot funcționa ca ghid pentru vindecare, nici pentru noi înșine și cu atât mai mult pentru alții, nu le putem ignora. Când suferim de vreo boală, cu atât mai mult atunci când medicamentele disponibile nu rezolvă nimic, încercăm totul, experimentăm, urmărim atent „ce merge” și ce nu. Nu avem altă soluție decât să explorăm, să căutăm vindecarea. Dar încercăm oare chiar totul? În caz de suferință, avem vreo limită de plauzibilitate pentru soluțiile pe care acceptăm să le testăm pe propria piele, sau pe cea a persoanelor iubite?

Știința medicală a diferențiat ceea ce merge de ceea ce nu merge, ceea ce are un efect specific de ceea ce nu are, prin teste experimentale randomizate cu grup de control. Pentru a fi lansat pe piață, un medicament trece printr-o serie de verificări experimentale prin care compania farmaceutică demonstrează că are un efect specific dincolo de efectul placebo.  Fiecare experiment are o anumită probabilitate de eroare, de confuzie a efectului specific cu efectul placebo. De aceea trebuie realizate mai multe experimente. Există discuții numeroase privind eforturile pe care companiile farmaceutice  le fac pentru a trece, uneori la limită și nejustificat, proba de foc a experimentelor [1]. Dar, ca și democrația, aceste teste randomizate cu grup de control rămân cea mai bună metoda imperfectă disponibilă pentru a evalua eficiența specifică a medicamentelor.

Când sunt disponibile mai multe astfel de experimente, ele pot fi rezumate printr-o meta-analiză, care ține cont de toate rezultatele obținute. O meta-analiză este mai puternică decât un experiment singular. De exemplu, cea mai recentă meta-analiză privind Oscillococcinum, publicată de Cochrane Library în 2015, [5], ajunge la concluzia că cercetările privind prevenția gripei nu indică eficiența preventivă a remediului dincolo de efectul placebo, iar cercetările privind ameliorarea simptomelor de gripă au o calitate științifică prea slabă pentru a putea trage concluzii.

Când sunt disponibile mai multe meta-analize, pentru mai multe tratamente, devine posibil să realizezi o evaluare sistematică de ansamblu a unei abordări terapeutice. Până în prezent, cele mai ample evaluări sistematice ale homeopatiei sunt:

-        Raportul Comisiei de Știință și Tehnologie a Parlamentului Marii Britanii (UK House of Commons Report), 2010 [6];

-        Raportul Consiliului Național privind Sănătatea și Cercetarea Medicală a Guvernului Australian, (NHMRC review), 2015 [7] – bazat pe studiul a peste 1800 de studii experimentale privind eficiența tratamentelor homeopate dincolo de efectul placebo, dintre care 225 au fost suficient de riguros realizate pentru a fi incluse în analiză.

Ambele evaluări sistematice au ajuns la aceeași concluzie: în ciuda sutelor de experimente efectuate, încă nu există dovezi empirice pentru eficiența specifică a remediilor homeopate pentru nicio afecțiune, dincolo de efectul lor placebo, care este desigur real. Prin urmare, pacienții care urmează exclusiv tratamente homeopate își riscă sănătatea dacă amână tratamentele prin medicamente și intervenții validate clinic.

Evaluările sistematice sunt texte încâlcite. Ele nu sunt simpatice, nu sunt metaforice și nici nu sunt ușor de înțeles. În spatele lor se află meta-analize iar în spatele meta-analizelor se află experimente randomizate cu grup de control și un limbaj impenetrabil. Cât valorează astfel de concluzii impersonale și generale, în fața mărturiilor unor prieteni foarte buni și a prietenilor lor?

Când prietenele mele îmi povestesc despre vindecările rapide, miraculoase ale copiilor lor prin remedii homeopate, prescrise de un medic homeopat excelent pe care l-au găsit după multe încercări și eșecuri, simt un impuls să aflu și eu numărul de telefon al doctorului și să încerc și eu. Sunt mărturii pe care nu le pot contrazice, nu între prietene – doar nu mă mint? Sunt povești adevărate, în relația mea cu ele, povești de necontestat care mă trag de mânecă. De ce să nu încerc?

Articol scris de Cosima Rughinis si Sorina Vasile.

Sorina Vasile este medic rezident și jurnalist la Casa Jurnalistului. Este interesată de intersecția medicinei cu istoria și sociologia.

_______________________________________________________

Referințe__________________

[1]        G. Greenberg, “Is it Prozac? Or Placebo?,” Mother Jones, 2003. [Online].

[2]      I. Kirsch, “Antidepressants and the Placebo Effect,” Z. Psychol., vol. 222, no. 3, pp. 128–134, 2014.

[3]      A. K. Shapiro, “Semantics of the placebo.,” Psychiatr. Q., vol. 42, no. 4, pp. 653–95, 1968.

[4]      H. Brody, “The lie that heals: the ethics of giving placebos,” Ann. Intern. Med., vol. 97, no. 1, pp. 112–8, Jul. 1982.

[5]      R. Mathie, J. Frye, and P. Fisher, “Homeopathic Oscillococcinum® for preventing and treating influenza and influenza‐like illness,” Cochrane Libr., no. 1, 2015.

[6]      House of Commons. Science and Technology Committee, “Evidence Check 2: Homeopathy,” 2010. [Online].

[7]      Australian Government. National Health and Medical Research Council, “Evidence on the effectiveness of homeopathy for treating health conditions,” 2015. [Online].

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "46 comments" on this Article:

  1. Bucale spune:

    Cum discutam insa de efect placebo la copii, chiar foarte mici? Baiatul meu de 18 luni a fost foarte bolnav, am incercat tot ce am putut, singurul tratament care a ajutat a fost tratament homeopat. Cum se explica asta prin placebo la 18 luni cand nu stia clar ce baga in gura?

    • RazvanM spune:

      Daca nu se incadreaza in rezultatele acceptate de “grupurile de cercetatori” angajati de concurenta Pharma, atunci experientele personale sunt desigur niste simple coincidente ;) Cititorii acestor articole trebuie sa inteleaga ca orice tratament in afara de cel cu pastile aprobate este vrajitorie sau placebo.

      PS. cum merge treaba cu vaccinurile antigripale ce se fac in fiecare an, dar care stimuleaza imunitatea doar pt. anumite tulpini de virusuri? Strategia asta de a obtine un comision din reactiile naturale de protectie ale organismului si de a testa in acelasi timp pe milioane de pacienti ce sunt pregatiti prin campanii agresive in media este corecta?

      • ProVaccin spune:

        @RazvanM

        Dar de ce s-a oprit BigPharma doar la vaccinurile antigripale? Dacă tot fac bani frumoși și experimente interesant cu acest vaccin în fiecare an, de ce nu ne păcălește BigPharma să facem și ROR în fiecare an? Sau vaccin antituberculoză? Sau anti HPV?

        Vezi cum pică teoria conspirației când începi să-ți folosești rațiunea chiar și puțintel?

        Îți recomand acest studiu care evidențiază cum părinții sau educatorii tind să creadă că observă îmbunătățiri vizibile sau raportează pozitiv acei copii, atunci când știu că sunt tratați pentru ADHD, deși, în realitate, acei copii nu au primit niciun tratament.

        „There is little evidence that placebos produce significant changes in the behavior or cognition of elementary school-age children with ADHD. However, there may be significant placebo effects in adults who evaluate children with ADHD. Evidence suggests that parents and teachers tend to evaluate children with ADHD more positively when they believe the child has been administered stimulant medication and they tend to attribute positive changes to medication even when medication has not actually been administered. Several viable mechanisms for these placebo effects are suggested.”

        https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19363369

        Așa și cu homeopatia și cu animalele: „tratamentul” e pentru părinți, deși îl iau copiii.

        Un alt aspect care trebuie luat în considerare este prețul ședinței la homeopat: cu cât e mare, cu atât „tratamentul” e mai eficient.

        • UnOarecare spune:

          Lasati-i…pt ei credinta muta munti deci fericit cel credincios.
          :) )

          • RazvanM spune:

            Mhm, sa inteleg ca eu fac parte dintr-un grup rau numit generic “ei”, spre deosebire de “noi” – din care faci parte si tu – si care este grupul oamenilor informati, inteligenti si cu toate tiglele pe acoperis si cu dovada de la un medic acreditat de Asociatia Internationala a Medicilor Acreditati ca este asa.

            @ProVaccin: nu exista dovezi ca campaniile de vaccinare contra gripei, incepute dupa panica cu gripa porcina din urma cu vreo 10 ani, continuate cu aviara si devenite “mainstream”, au un alt efect decat cel placebo sau chiar nociv. Exista insa o miscare “pro vaccin” cu oameni care nu inteleg care-i diferenta intre virus si bacterie, dar care vor sa forteze pe toata lumea sa se vaccineze. Evident, exista si “studii stiintifice” care dovedesc eficienta vaccinarii, cu conditia ca populatia vaccinata sa fia apropiata de 100%.
            Banuiesc ca ai auzit si despre eradicarea bolilor datorate bacteriilor ce era promisa in urma cu numai 50 de ani de catre specialisti, cu ajutorul antibioticelor. Esti la curent si cu existenta unor bacterii periculoase in chiar gura noastra – bacterii care nu ne afecteaza o perioada indelungata si care in anumite situatii pot sa ajunga in sange si sa ne afecteze, in niste conditii greu de definit de catre medicina stiintifica.

            Ce vreau sa spun este ca daca in urma unor observatii empirice de tipul cauza-efect se observa ca in 100% din cazuri exista o legatura intre cauza si efect, nu inseamna ca nu exista niste variante alternative neluate in calcul unde cauza nu duce la acelasi efect. Este mai simplu sa traim cu ideea determinismului si cu ideea ca tot ce se intampla cu noi este safe, curat, protejat. Este greu sa acceptam ca nu este asa.

    • Harald spune:

      Prin convingerea Dvs., nu a copilului :)

      • Lucian spune:

        O fi placebo pentru parinti (cum zici tu si industria) dar nici copiii nostri mici ( care nu stiu de placebo si industrie ) nu s-au mai imbolnavit in ultimii 6 ani, in nicio iarna…
        Iar daca apareau semne de boala, remediile homeopate chiar ajutau 100% desi sunt un sceptic 100%.
        Vrajitorul la care-i duceam in caz de, e un alopat cu 10 ani in spate dar care acum foloseste in 90% din situatii remediile homeopate, respectiv vrajitoria cum ii zici tu.
        Asadar vrajitoria se intampla indeferent de placebo-ul parintilor .

        • Harald spune:

          @Lucian – eu nu zic că e placebo, nu știu prea bine ce e placebo. Impresia mea este că oamenii amestecă mai multe fenomene diferite sub umbrela placebo și nu am avut niciodată timp să mâ gândesc serios la asta și să-mi formez o părere.

  2. Catalin spune:

    Nu am incredere prea mare in medicamentele homeopatice si in nici in doctorii homeopati,

    Totusi la copii mici (sub 2 ani) am dat arnica si am vazut rezultate remarcabile.Tot la un copil de 4 ani muscat de o insecta am dat apis si a dezumflat-o in 20-30 minute (fata de alte situatii cand ramanea si o zi cu ea asa).

    Nu imi dau cum functioneaza, cat de mult functioneaza (sunt foarte putine studii clinice care sa arate intr-un sens sau in altul), dar sunt sigur ca atunci cand functioneaza nu e doar placebo.

    • Ionut spune:

      Poate nu a fost muscat de aceeasi insecta ? Cat de des se intampla sa fie muscat copilul de insecte sa poti sa faci comparatie ?

    • Confuzie spune:

      CIteste articolul precedent pentru definitia homeopatiei.
      Tratamentele naturiste nu au legatura cu homeopatia.

  3. Arpad spune:

    Exista dovezi, studii stiintifice care demonstreaza, pe esantioane nu foarte mari ce-i drept, o eficienta similara a tratamentelor homeopate in comparatie cu medicina traditionala.

    Exemplu: http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/memo/homeopathy/ucm1202.pdf

    Curentul anti-homeopatie este cu siguranta format din oameni de buna-credinta, poate insuficient informati care asociaza homeopatia cu metode “sarlatane” (care desigur exista), si din interferente ale industriei farmaceutice, care e una din cele mai prospere si, parerea mea, mai controversate industrii.

    Cu toata admiratia pentru medicina moderna care reuseste sa faca minuni in zonele de chirurgie de exemplu, este de o nesimtire incredibila cum conducerea statelor permite functionarea acestei veritabile escrocherii criminale de a vinde produse de cateva sute de ori la pretul productiei… in tot acest timp jucandu-te cu viata oamenilor si luand putinii bani ai batranilor saraci printre altele… Nici nu vreau sa stiu cate miliarde de euro de “cadouri” se impart anual la diversi politicieni, medici, etc., pentru promovarea intereselor producatorilor de medicamente.

    Doar in Romanica noastra mica avem o stire cat se poate de recenta de 5 milioane de euroi .. si noi suntem cam 3 la mie din populatia globului..

    http://www.tolo.ro/2016/11/08/plati-de-5-milioane-de-euro-pentru-medicii-din-romania-de-la-primele-cinci-firme-farmaceutice-ale-lumii/

  4. Stefan spune:

    E o capcana! Exact asa cum nu tputem sa justificam vindecarile datorate credintei, asa nu este necesar sa explicam vindecarile datorate homeopatiei sau efectului placebo.
    Credeti sau nu credeti, e doar o problema de alegere. Va vindecati sau nu, e doar o problema de organism si bio-chimie.
    Nu e necesar sa demonizati pe cei care cred ca carora li s-au intamplat lucruri bune de pe urma homeopatiei. E alegerea lor si punct.

    • Stefan spune:

      Scuze, work!

    • Smith spune:

      exact! crezi sau nu crezi, ca in bancul cu Bula medic stagiar (dadea numai diazepam ca nu stia sa scrie alte retete, si pacientii erau f fericiti, chiar daca aveau diaree.)
      asta nu e medicina, e vrajeala pe bune.

      • Stefan spune:

        E vrajeala pe bune dar o vrajeala acceptata tacit, de catre absolut toata lumea, inclusiv legiuitorul. Ca si vrajitoria (plecand de la cuvantul dumneavoastra “vrajeala”), deochiul, tarotul, cititul in carti, vindecarea cu ajutorul “moastelor, cititul “moliftelor”, “scoaterea de demoni” si alte forme ce actioneaza tot placebo. Acupunctura s.a.

        Nu inteleg revolta brusca impotriva homeopatiei (chiar decenta) cand sunt atatea alte procedee de Ev Mediu folosite in Romania.
        Crezi sau nu crezi. Punct. Fara justificari. Alegi ce ti se potriveste (depinde de stadiul in care te afli, in Evul Mediu sau in 2016).

        Atata timp cat nu exista variante decente (un system de sanatate decent), lumea crede si se (re-)orienteaza catre sisteme alternative acceptabile. Compatibile lor.

  5. Gogu spune:

    Cel mai bun site care explica in detaliu cum functioneaza homeopatia:

    http://www.howdoeshomeopathywork.com

  6. Victor spune:

    Sunt absolut de acord cu autoarea ca merita sa se recurga la efectul placebo de fiecare data cand e posibil, acest efect bazandu-se pe “puterea fascinantă a corpului de a răspunde la intervenții pur simbolice”. Chiar daca seamana cu o inselatorie. Cei care prefera sa se vindece cu pretul de a fi obiectul unei inselatorii nu sunt de blamat.

    Efectul placebo actionaza la copii prin intermediul actiunii lui mai intai asupra parintelui: parintele se simte increzator in vindecarea rapida, imediat ce a administrat copilului un medicament oarecare fiindca isi pune speranta in acel medicament; figurat vorbind : “medicamentul este deja responsabil de vindecarea copilului”, deci parintele se simte usurat, i se ia de pe umeri povara respectiva si devine increzator ca vindecarea este aproape. Aceasta stare de usurare, incredere si optimism se transmite cu siguranta copilului, chiar fiind vorba de copii mici, de cateva luni.

    Mai mult, efectul placebo, dupa exact acest mecanism actioneaza si asupra unor animale de companie sau asupra cailor : de la stapanul animalului transfera asupra animalului starea sa de optimism si incredere ce apare imdeiat cu administrarea medicamentului si animalul o recepteaza si este astfel ajutat sa se vindece (am auzit relatarea respectiva intr-o dezbatere cu specialisti pe postul de radio France Inter, din Franţa; consider ca sursa este de incredere).

  7. Ruxandra Nicolau spune:

    …si daca este “doar efect placebo” cum se explica vindecarile animalelor ? cititi despre George Macleod, medic homeopat veterinar…eu am experimentat , la pisici, si a functionat, si atat,

    George MacLeod (McLeod) 1912 – 1995 MRCVS DVSM Veterinary FF. Hom was a homeopathic vet, President of The British Association of Homeopathic Vets, Veterinary Consultant to The Homeopathic Development Foundation.
    George MacLeod, a graduate of Glasgow University, is one of the world’s foremost authorities on homeopathic treatment of animals. He is one of the few veterinary surgeons to use homeopathic medicines wholly and exclusively.

  8. Mihai spune:

    Despre placebo este evident ca functioneaza , dupa cum este evident ca nu poate trata afectiuni majore : cancer ,fracturi ,apendicita sau altele despre care nu am auzit pe nimeni sa scape cu placebo. Si aici e buba homeopatiei, e ca broasca fiarta lent care moare fara sa reactioneze , poti dezvolta o afectiune cronica amenintatoare de viata si tu sa te culci pe o ureche multa vreme si sa pierzi o eventuala fereastra terapeutica cu gandul ca nu ai ce pati ca tu iei oscilococinum , in momentul ala homeopatia nu doar ca nu ajuta dar e nociva evident !

  9. voevod spune:

    Pentru cei interesati sa aprofundeze ideea din articol ca “teste randomizate cu grup de control rămân cea mai bună metoda imperfectă disponibilă pentru a evalua eficiența specifică a medicamentelor” e interesant de citit despre capcanele care trebuie evitate
    https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1182327/

  10. Consonant spune:

    Discutia pe care ati lansat-o este veche, lansata sau relansata de oameni celebri si, multi dintre acestia, specialisti recunoscuti in domenii serioase de cercetare. Printre acestia se numara Michael Brooks, fizician specializat in jurnalistica stiintifica (o specializare care la noi, din pacate, nu exista, si ce bine ne-ar prinde), care a publicat in 2009 o carte intitutula “Treisprezece lucruri care nu au sens” https://en.wikipedia.org/wiki/13_Things_That_Don%27t_Make_Sense. Capitolul al XII-lea discuta despre Efectul Placebo iar cel de-al XIII-lea despre Homeopatie. Va recomand cu
    multa caldura aceasta carte si, in special cele doua capitole mentionate, in speranta ca veti fi de acord ca cele doua lucruri care nu au sens sunt foarte serioase iar o discutie asupra lor trebuie purtata cu foarte mare grija (usor cu pianul pe scari). In plus, in aceasta carte sunt considerate rezultate de cercetare serioase si fapte verificabile. Eu prefer sa nu ma aventurez in discutii asupra unor subiecte serioase fara a-mi face temele, atat cat pot eu de bine.

  11. Decebal spune:

    Poezia?… Filosofia?… Iubirea?… Eu stiam ca e vorba de autosugestie, in “efectul placebo”… Cu greu am parcurs tot articolul, dar eram curios cum se termina.

    Referitor la experimente si studii “stiintifice”, cred ca totul se reduce la cine plateste experimentul si/sau studiul stiintific. Nu sunt “vegan” sau vegetarian, dar “Studiul China” (Collin si Thomas Campbell) mi s-a parut o lectura cel putin educativa, referitor si la cum se poate imprima o directie, unui studiu stiintific.

    Chiar si bine intentionata daca este, stiinta de azi are limitele sale si serioase lacune.
    Le-as propune autorilor si cititorilor contributors.ro sa caute pe internet referiri la experimente de teleportare cuantica a informatiei si sa incerce sa explice rezultatele acelor experimente cu ajutorul fizicii clasice. Placebo?…

    • Alfred Singer spune:

      @Decebal
      Studiile stiintifice (fara ghilimele) s-au facut ca se determine DACA homeopatele au sau nu efect si nu CUM ar functiona sau nu ar functiona. Sigur ca exista multe fenomene care sunt reale si nu stim cum functioneaza, dar asta in contextul nostru nu zice nimic. Studiile arata ca homeopatia nu functioneaza (dincolo de placebo), nu de ce.

      • Fârtat Cicero spune:

        În general vorbind, ştiinţa ne spune doar cum se petrec fenomenele, niciodată de ce.

      • Decebal spune:

        @ Alfred Singer

        De fapt, totul se reduce la cei care iau in serios sau nu studiile stiintifice si studiile “stiintifice”. Pana la urma, important e rezultatul. Daca omul se face bine fara sa-si distruga ficatul, stomacul si creierul (din cauza medicamentelor), e bine.

        Si sondajele de opinie facute inainte de alegeri sunt “stiintifice”, dar adeseori sunt foarte diferite unul de celalalt. Important este cum formulezi intrebarea (in cazul sondajelor de opinie “stiintifice”) si cam ce vrei sa reiasa din studiu (in cazul studiilor “stiintifice”).

        O formulare de genul “încă nu există dovezi empirice pentru eficiența specifică a remediilor homeopate pentru nicio afecțiune” poate insemna fie ca nu exista dovezi, fie ca studiul nu a cautat, de fapt, dovezile. :)
        O formulare oficiala de genul ” nu exista dovezi stiintifice ca vecinatatea liniilor de inalta tensiune provoaca un anumit tip de cancer” poate insemna ca studiul respectiv a fost platit de compania de electricitate… :)

        Eu zic sa cititi, totusi, cartea… e o lectura interesanta… Sau, eventual, cititi rubrica “efecte secundare adverse” de pe cateva prospecte de medicamente “miraculoase”…

        Homeopatia n-are suficienti bani ca sa se lupte in “studii stiintifice” cu industria farmaceuticelor…

    • Dedalus spune:

      Fizica cuantica nu are legatura cu efectul placebo absolut deloc. Si nici cu homeopatia, oricat s-ar stradui unii sa le lege.

      Entanglement = am banuiala ca la asa ceva va referiti cand vorbiti de teleportartea informatiei – este un fenomen foarte bine explicat in fizica cuantica. Nu are nimic misterios sau ezoteric, este doar putin bizar si exotic, dar cat se poate de real si de acceptat de stiinta. Bine, Einstein credea ca e doar ceva neserios, o incurcatura, dar intre timp lumea a mai avansat :-) .

      • Decebal spune:

        @ Dedalus

        Eu n-am zis ca are legatura, dar daca spuneti dumneavoastra ca n-are, sigur n-are! :) Totusi, sunteti 100% sigur ca n-are legatura?!… Daca, cu toate diluarile succesive, ceva informatie se transmite, din ficatul ala de ratza?… daca exista oarece “entaglement” intre oarece particule din bobitele-alea dulci?… :) Lighten up, people!…

        Sa redevenim seriosi… De fapt, eu doar pledam pentru o anumita stare – aceea de a ne pastra mintea deschisa, inclusiv catre fenomene pe care stiinta nu le (re)cunoaste, inca. Peste 200 de ani, oamenii vor rade de “stiinta” de azi…

        Cat despre ideea “homeopatie = efect placebo si atat”, ma duce cu gandul la ideea, nu foarte veche “opozant al orelor de religie in scoli = necredincios”. Stiu, stiu!… n-are nicio legatura… :)

  12. r2 spune:

    Cred ca putem vorbi de un efect placebo si in sens mai larg, dincolo de pilule cu zahar si extract din ficat de rata folosite pentru a combate raceala si gripa. As vrea sa va propun, mai in gluma, mai in serios, o comparatie intre modul de functionare al unei corporatii si modul cum functioneaza societatea in general. Intr-o corporatie, obiectiv vorbind, fiecare angajat este o mica rotita care are de indeplinit un rol limitat intr-o masinarie mare si destul de complicata. Cred ca oricine are experienta intr-o corporatie poate constata ca unele rotite din acest mecanism se considera mult mai mult decat simple rotite – se cosidera componenta principala, centrul, esenta si buricul sistemului, cunoscatori ai marilor taine ale corporatiei si ale vietii in general. Este o exagerare, in mod clar, dar este si un lucru bun pentru corporatie (pana la un punct, nu cred ca e nevoie sa intru in amanunte). Sentimentul importantei, justificat sau nu (de cele mai multe ori nu) ii face pe oamenii astia sa-si ia munca foarte in serios. Faptul ca se cred buricul sistemului ii face sa-si duca la indeplinire foarte bine functia lor, mult mai limitata in realitate, aceea de rotita. Iar daca componentele functioneaza, atunci functioneaza si ansamblul, iar asta chiar ca e important pentru toata lumea, nu numai pentru cei in cauza. Putina auto-iluzionare si exagerare a sentimentului propriei importante este un lucru bun, chiar daca, obiectiv vorbind, este o prostie. Exista o teorie in management care numeste lucrul asta “prostie functionala”.

    Cam asa stau lucrurile si cu societatea in general. Cel care crede ca are o relatie speciala cu divinitatea si ca exista viata dincolo de moarte se va lupta mai mult si mai cu folos in viata asta. Mai cu folos atat pentru el, cat si pentru ceilalti. La nivel de crez individual s-ar putea sa fie mai functionale metaforele mai mult sau mai putin spirituale decat adevarul stiintific, obiectiv si rece, care numai sens profund al existentei nu ne ofera. Sa vezi ce efect placebo si mobilizare de exceptie obtii cand ii spui unui om care chiar are nevoie de toate resursele de care dispune pentru a depasi o situatie grea afirmatii corecte gen “scopul vietii este hidrogenarea dioxidului de carbon” vorba unui astrobiology (sau cresterea entropiei conform principiului 2 al termodinamicii). Cat timp convingerile fara valoare stiintifica nu fac rau si nu se ajunge la aberatii, nu vad ce rost are sa incercam sa le demolam, mai ales ca nu putem propune in locul lor ceva care sa functioneze mai bine la nivelul asta, al vietii de zi cu zi. La fel si cu homeopatia. Cred ca doar o parte din acest fenomen este periculoasa pentru societate, si anume cea care submineaza increderea in medicina traditionala. Cealalta parte este, in cel mai rau caz, la fel de inofensiva ca si pastilele alea din extract de ficat de rata diluat prin metoda golirii sticlei de 200 de ori.

  13. Alfred Singer spune:

    Ma asteptam sa insistati asupra unor probleme, dar poate va urma si partea a treia…

    In primul rand, realitatea: homeopatia face rau. Si rau. Mult rau. Aici realitatea difera de perceptia generala, si fenomenul e unul relativ simplu, numit confirmation bias. Asa se explica telepatia, precognitia si alte bazaconii, pur si simplu conincidentele prin care par ca functioneaza ne impresioneaza mult mai mult dacat cazurile, infinit mai multe, in care nu functioneaza.

    Apoi aspectul moral si legal. Un placebo nu poate fi comercializat, nu poate sa i se faca reclama si sa fie vandut in farmacii! Pentru simplul fapt ca un produs comercializat atfel trebuie sa aiba un prospect unde se explica clar ce este. Daca e “la liber”, producatorul are obligatia sa informeze consumatorul! Cum e permisa comercializarea lor fara macar un avertisment, cand toate studiile indica, deloc surpinzator, ca este doar un placebo?

    • Harald spune:

      @Alfred Singer – dacă ne-am fi cunoscut mai bine, ați fi putut avea acces la niște experiențe privind telepatia care v-ar fi făcut să vă reconsiderați opiniile. Ce ziceți despre succesiuni de 3-4 replici a câte 5-10 cuvinte fiecare, pe care ambii participanți le scriu după aceea aproape identic pe hârtie, deși niciunl dintre ei nu a scos niciun cuvânt în timpul ”conversației”? Astfel de întâmplări am experimentat după zeci de ore petrecute în mașină cu o persoană sau alta, se pare că distanța foarte mică și timpul îndelungat petrecut împreună în acel spațiu restrâns ”sincronizează” cumva cele două minți.

      Cât despre precogniție, o să vă ofer un singur exemplu, deși realizez că risc să-mi compromit reputația pe forum :) dar la urma urmei, de asta comentez cu nick-name: în general, conduc mai ”sportiv” decât prevede legea, iar pe drumurile fără sensuri separate fac destul de multe depășiri lipsite de vizibilitate. Când sunt ”în formă”, pur și simplu ”știu” că șoseaua e liberă, efectiv ”văd” anticipat o imagine a șoselei pe un segment aflat la câteva zeci de secunde de mers. Când nu ”văd”, nu fac astfel de depășiri, simplu.

      Iar exemplul despre care spuneam a arătat cam la modul următor: în timp ce conduceam mașina unui prieten între Arad și Deva (pe drumul național) am făcut mai multe depășiri ”extravagante” la rând, stresându-l pe respectivul, aflat în dreapta. Înainte de de o curbă la stânga am redus viteza în spatele unei alte mașini, iar prietenul a întrebat ironic:
      ”- Ăsta ce are, nu-l mai depășești?”
      ”- Nu, vine o Vectra roșie de după colț”
      Am ”văzut” imaginea acelei mașini de parcă m-aș fi aflat în mijlocul acelei curbe, nu înainte de ea. Iar când Vectra roșie chiar apărut de după curbă, prietenul m-a înjurat:
      ”- Mi s-a zbârlit părul pe ceafă, du-te … cu depășirile tale!” :P

      În rezumat, ideea e următoarea: dacă Dvs. nu vorbiți swahili și nu cunoașteți pe nimeni care să vorbească swahili, asta nu înseamnă că nu există oameni care vorbesc swahili.

      P.S. despre homeopatie n-am nicio părere, n-am experiențe în materie.

      • Dedalus spune:

        Sper sa nu ne nimerim vreodata pe acelasi drum.

        In registru serios, fiecare are dreptul sa creada sau nu in ce doreste. Nu eu judec. Doar ca in cazul condusului “cu precognitie” pentru a fi corect ar trebui sa intrebati si pe ceilalti din trafic daca le convine asa ceva.

        Nivelul de risc personal este evident personal. Dar cand el se resfrange asupra altora nu mai e personal.

        Condusul nu e postare pe forum – o greseala se plateste si de cei nevinovati.

        Departe de mine gandul sa tin acum predici pe Contributors (chiar daca asa pare) dar nu mi-as ierta-o sa nu semnalez asa ceva.

        Invaliditatea, moarte, copiii orfani sau parinti distrusi de pierderea copiilor… Cam despre asta e vorba intr-un accident auto. Nu de teorie, confruntare de idei, placebo si homeopatie.

        Asa cum ati avut o premonitie in cazul expus care cumva s-a dovedit reala, tot la fel ar putea functiona si in sens invers: sa vi se para ca soseaua este libera si sa nu fie.

        • Harald spune:

          @Dedalus – ținând seama că ultimul accident l-am avut în urmă cu 21 de ani la sub 10km/h și că am tot felul de categorii pe permis, mai puțin A-ul, cred că pot să vă asigur că pe șosea sunt mai responsabil decât pare din acel comentariu. Iar ultima suspendare de permis am avut-o în urmă cu aproape 23 de ani. Însă trebuie să recunosc că ”abilitățile” menționate m-au ajutat să evit multe radare :P

      • voevod spune:

        Cred ca multa lume preocupata de teme precum telepatia si precognitia are o problema simpla:
        interpretarile pe care le dau oamenii anumitor evenimente, in cazul exemplelor date de dumneavoastra cu “Vectra rosie”, “vad drumul anticipat”, “sincronizarea mintilor” sunt prea putin valoroase daca nu sunt reproductibile de catre altii. In momentul in care acceptam acest criteriu de valoare putem incepe sa discutam despre cum putem imbogati experienta tuturor.

        Nu incerc sa contrazic fenomenul care sta la baza experientei. Exista cu certitudine un fenomen care duce la concluzii de genul “telepatia, precognitia sunt reale” dar e greu de utilizat aceasta cunoastere in afara mintii care il experimenteaza.

        O perspectiva la care eu ma intorc des cand nu e clar cum sta treaba e cea a lui Richard Feynman:
        “You see, one thing is, I can live with doubt, and uncertainty, and not knowing. I think it’s much more interesting to live not knowing than to have answers which might be wrong. I have approximate answers and possible beliefs and different degrees of certainty about different things. But I’m not absolutely sure of anything, and there are many things I don’t know anything about, such as whether it means anything to ask why we’re here, and what the question might mean. I might think about it a little bit; if I can’t figure it out, then I go onto something else. But I don’t have to know an answer. I don’t feel frightened by not knowing things, by being lost in the mysterious universe without having any purpose, which is the way it really is, as far as I can tell — possibly. It doesn’t frighten me.”

        • Harald spune:

          @voevod – de-acord cu Dvs., n-am nici cea mai vagă idee cum aș putea valorifica asemenea fenomene, mai ales că nu știu când urmează să funcționeze și când nu. E ca și cum aș sta în mod obișnuit într-o peșteră și uneori când ies afară e lumină și se văd tot felul de lucruri până departe, iar alteori afară e întuneric și nu se vede nimic.

          Iar dacă ne imaginăm că peștera se află undeva în zona cercului polar, e practic imposibil de anticipat când va fi ziuă și cât va dura ziua sau când va fi noapte și cât va dura noaptea. Cam asta e părerea mea despre asemenea fenomene, poate specia umană va ști mai multe despre ele peste 500 de ani sau poate abia peste 5.000 de ani.

          • voevod spune:

            Trebuie sa mentionez ca imbogatirea experientei la care am facut eu referinta nu se refera doar la utilizarea acestor fenomene ci si la intelegerea sursei lor.

            Este relative cunoscut faptul ca un sistem hiperactiv de detectie a anumitor fenomene ne poate duce la numite concluzii surprinzatoare.
            Personal, in cazul acestor manifestari, consider ca este imposibil sa vad “Vectra rosie de dupa colt” dar ma pot gandi ca mintea mea rearanjeaza evenimentele dupa ce identifica anumite tipare in realitate care imi provoaca neliniste.
            Pentru mine e interesant sa gasesc motivele pentru care asta nu s-ar putea intampla si deseori ajung la concluzia ca rearanjarea e o explicatie plauzibila.

            Ideea ca anumite fenomene exista e valida, cel putin in mod subiectiv, dar explicatiile surprinzatoare sunt de foarte putin ajutor. Intr-un anumit sens pot fi considerate fara valoare din cauza lipsei de repetabilitate atat pesonala, dupa cum deja mentionati, cat si de catre ceilalti.

            • Harald spune:

              @voevod – exemplul cu Vectra roșie a fost doar unul dintre cele minore. Ceea ce am ”văzut” nu era Vectra roșie în sine, ci peisajul în ansamblu, în care era și Vectra roșie. Și l-am ”văzut” așa cum se vedea el dintr-un loc (sau timp?!) în care urma să ajung abia după vreo 15-20 de secunde. În alte situații am ”văzut” imagini dintr-un loc (sau timp?!) în care urma să ajung abia după 10-15 ani. Și când am ajuns în acel loc (sau timp?!) am constatat (o dată chiar amuzat) că mă aflu în imaginea pe care o ”vedeam” de ani în șir.

              Impresia mea este că evenimentele au un anumit curs și că uneori se pot ”vedea” situații care se vor petrece în cadrul acel curs. Nu e vorba propriu-zis de destin, pentru că acel curs poate fi schimbat. Însă nu oricând, ci doar în anumite momente. Exact cum dacă mergi de la Pașcani la Cluj și pe E85 la Cristești te-ai angajat pe DN15B spre Tg.Neamț, acel drum nu mai trece și prin Gura Humorului sau Vatra Dornei.

              Iar dacă după ce te afli pe DN15B vrei totuși să treci prin Vatra Dornei, nu poți vira la dreapta oricând, pentru că în cea mai mare parte a timpului în dreapta DN15B e doar câmp sau pădure, nu sunt drumuri. Și chgiar când apar drumuri, cele mai multe sunt drumuri de țară care nu duc la Vatra Dornei, ele se pierd undeva prin sate și păduri. Va trebui să aștepți ocaziile favorabile, intersecțiile unde drumul la dreapta chiar te poate duce ulterior prin Vatra Dornei. Există astfel de intersecții la Tg.Neamț, la Poiana Largului sau chiar dincolo de Borsec, unde e un drum care trece prin Bilbor și care iese până la urmă la Vatra Dornei.

              Și nu toate aceste drumuri sunt la fel de ușoare, unele sunt mult mai dificile ca altele. Dar dacă vrei neapărat, se poate face. Cam așa par să meargă lucrurile și în viață, iar punctul de unde pornim inițial nu depinde de noi. Depinde de locul unde ne-am născut, de familia în care ne-am născut, de limba în care am învățat să comunicăm și modul mai mult sau mai puțin eficient în care am învățat să comunicăm, de decizii luate de familie înainte ca noi să avem vreun cuvânt de spus (de ex.mutarea într-un alt oraș sau o altă țară) etc.

            • voevod spune:

              @Harald Felicitari pentru deschiderea aratata!

              Nu sunt familiarizat cu stadiul actual de dezvoltare al cercetarii psihologice dar imi aduc aminte ca am citit mai de mult ca minte rearanjeaza evenimente, creaza asociatii si combinatii care nu au fost niciodata parte a experientei.
              Imi aduc aminte cum se intreba Carl Sagan: cum se explica ca imi aud (cateodata) tatal (mort fiind) strigandu-ma?
              Se intreba: de ce nu ar fi oare creierul meu capabil sa genereze o halucinatie auditorie avand in vedere ca are atat de multe informatii, ca si-a auzit tatal strigandu-l de atatea ori. E posibil sa aibe creierul nevoie de o astfel de experienta pana intr-acolo cat sa o creeze?

              De exemplu, e usor de inchipuit o situatie in care cineva se reintoarce la casa parinteasca intr-o atmosfera familiara (mirosuri, razele de soare picand intr-un anume fel cunoscut) si alte tipare care “striga” dupa ceva lipsa iar creierul le recreaza pentru a complete experienta. E o idee, nu o dovada ca asa ceva se intampla. Intrebarile interesante apar cand incercam sa ne gandim cum facem alegerile: credem ca e o halucinatie auditorie (in cazul lui Sagan) sau ca mortii ne cheama?
              Credem ca avem un deja vu sau se petrece altceva aici?

              Astfel de intrebari sunt studiate intens iar rezultatele nu au dus pana acum la concluzii de genul “mortii vorbesc” sau “deja vu exista”. Asta nu le invalideaza, cel putin nu deocamdata. Ce e interesant e ca s-au acumulat destule date despre mecanismele care influentiaza alegerea unei alternative, un exemplu simplu fiind “confirmation bias”, mentionat de catre un alt commentator, destul de bine documentat.
              De obicei oamenii fac “greseala” sa aleaga ceva, daca ea poate fi numita greseala, din tot felul de “bias-uri” despre care e distractiv de invatat, cu bonus-ul ca au o aplicabilitate practica relativ rapida.

    • Alfred Singer spune:

      In calitate de agnostic sunt deschis la (aproape) orice. Chiar m-as bucura sa existe dovezi incontestabile pentru existenta acelor fenomene. Dar… nu exista! Nu e parerea mea si nici ceea ce imi doresc, asta e realitatea pe care o constat si o poate constata oricine, cu minim spirit critic si mintea destupata.

      Legat de rezumatul cu swahili, nu e chiar asa, daca nu vorbesc swahili, nu cunosc pe nimeni care sa vorbeasca swahili si nu exista nicio dovada ca cineva vorbeste swahili, nu exista nicio inregistrare cu cineva care vorbeste swahili, insa abunda marturiile cu vorbitori de swahili la tot coltul, da, inclin sa cred ca nu exista oameni care vorbesc swahili.

      P.S. Nu mai faceti astfel de depasiri!!!

    • Decebal spune:

      Era o gluma, odata, referitor la ce a zis olteanul, cand a vazut prima data o girafa, la Zoo: “Asa ceva nu exista!”…

      “Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă.” sau “Adevrata înţelepciune este aceea de a şti că nu ştii nimic.” (citate atribuite lui Socrate)

      • Harald spune:

        Înseamnă că io tre’să fiu un mare înțelept! :P
        De câte ori aflu câte-un lucru, descopăr că mai există o mulțime pe care nu le știu. Ba mai mult, descopăr că unele dintre ele nu le-aș putea afla sau învăța nici dacă dacă aș mai avea încă două vieți la dispoziție. Constatarea asta e deprimantă uneori, da’-mi trece repede :)

  14. FlorinM spune:

    Felicitari pentru articol!

  15. Marius spune:

    Este o greseala sa consideram placebo ca singurul efect care poate vindeca/ameliora o stare. Unele boli/afectiuni se vindeca natural fara a necesita interventii de orice natura.

  16. Lucian spune:

    Ceea ce noi credem are un impact profund asupra chimiei corpului, de aceea efectul Placebo este atât de eficient câteodată. Dacă vom considera adevărată afirmația: „În spatele fiecărei simptomatologii există un conflict biologic” ca urmare probabil a unei disonanțe cognitive, atunci nu e de mirare că bolile se pot trata prin efectul placebo.
    De asemenea, dat fiind faptul că biologia cuantică, o disciplină ce a cunoscut progrese uriașe în ultimul deceniu dar aflată încă la început, confirmă/speculează faptul că efectele cuantice (tunneling, entanglement, coherence ) au loc și în organisme vii, suntem departe de momentul când vom putea afla totalitatea mecanismelor din spatele evenimentelor ce au loc în interiorul capodoperei ce a necesitat 3 miliarde de ani de evoluție.
    O abordare diferită este neapărat necesară pentru a avea acces la cele mai eficiente remedii pentru conflictele biologice. Care este această abordare? Nu am răspunsul la această întrebare. Tot ce pot afirma este că va trebui să înlocuim certitudinea cu probabilitatea chiar și în cazul evaluărilor sistematice.

    • Harald spune:

      Înainte de apariția antibioticelor, nu toț oamenii mureau în urma infecțiilor, unii se mai și vindecau. Niște leacuri or fi luat (unii dintre) ei și pe vremea aceea, deci se poate invoca existența placebo, dar o parte dintre ei se vindecau pe bune. Între efectul real al antibioticelor și placebo e un spațiu imens, în care încap tot felul de explicații (și metode) pentru vindecare.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cosima Rughinis


Cosima Rughinis

Cosima Rughinis este profesor in Departamentul de Sociologie al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti. Este interesată de prezentările și î... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)