marți, martie 19, 2024

Homo anti-Sapiens

Adică homo-fobii. Sunt un heterosexual căsătorit, cu doi copii, ce crede că formula familiei trebuie extinsă și asupra celor orientați sexual altfel decât mine. Îmi asum, de dragul argumentării, acest stângaci debut în text, din care sper să mă reabilitați stilistic mai târziu. Suspect, fiindcă sunt conștient că sună dubios, ca un croncănit de cioară „tradiționalistă” vopsită în culorile diversității. Îndoielnic, asemeni discursului cuiva corect politic și cu fundul în două luntri, pozând în progresist dar afișându-și în același timp conservatorismul ca pe o circumstanță menită să-i atenueze abaterea de la „normă”.

Ca atare mă simt dator să fac un exercițiu de autocunoaștere și să-mi explic „excentricitatea”. Încerc să-mi iubesc aproapele, dar recunosc că frământările minorității LGBT nu sunt de natură să-mi dea insomnii. Ei sunt “departele” meu, pentru care nutresc zone mari de indiferență. Nu cunosc personal pe nimeni din aceasta comunitate iar tot ce știu despre viața lor provine din puține, deși remarcabile, lecturi. Și atunci ce mă apasă într-atât încât să scriu despre asta, mai ales că nu are o legătură evidentă cu dezvoltarea personală sau profesională? Explicația nu ar trebui sa surprindă pe nimeni. Emoțional, îmi repugnă și resping logic orice discriminare pe criterii biologice, toate -ismele care reduc umanul la materie, gen rasism, sexism sau age-ism, ca să le enumăr pe cele mai frecvent întâlnite în societatea noastră.

De ce îmi stârnesc repulsie? Pentru că am văzut cu ochii mei până unde poate ajunge o societate, altfel  civilizată, care tolerează astfel de discriminări. Am vie în memorie movila din ghetuțe de copii și părul zecilor de mii de femei ucise la Auschwitz-Birkenau în numele unei ideologii bazate, culmea, pe știință. Imagini atenuate doar de cea a spânzurătorii în care a atârnat, câțiva ani mai târziu, comandantul aceluiași lagăr. Și da, și naziștii aveau o problemă cu homosexualii, pe care o rezolvau prin gazare. Așa că ori de câte ori vă mai trec pulsiuni homofobe, gândiți-vă în ce companie „celebră” vă situați de bunăvoie, și anume aceea a unor criminali de război.

De ce resping logic? Dacă reducem nevoile superioare umane, precum iubirea, strict la biologie, nici nu mai meritam să ne spunem „oameni” sau „omenire”. E suficient „masculi” și „femele” din „specia umana”. Din lipsă de inspirație de data aceasta, am să mai fac un derapaj stilistic, din registrul tragic în cel anecdotic, pentru a ilustra mai bine aberațiile la care poate da naștere reducționismul de orice natură: Ion își acuză vecinul că pisica acestuia i-a mâncat o bucată de unt. Judecătorul îl întrebă pe Ion cât cântarea untul. Cinci kilograme, exageră Ion cantitatea în speranța unui câștig nemeritat. Sa cântărim atunci pisica, zise judecătorul. Surpriză! cântarul indica fix cinci kilograme. Atunci judecătorul spuse: Ioane, uite că ți-am găsit untul. Acum zi-ne și tu: unde e pisica? Cam de maniera asta riscăm să ratăm și noi, la judecata istoriei, prin reducționism, esența a ceea ce ne face Homo Sapiens Sapiens. Adică specia care știe că știe. Ratare care nu are loc doar la nivelul celor mulți ca număr dar mai puțin cultivați, ci atinge și elita intelectuală. Un exemplu notabil: clerul.

Nu toate religiile resping homosexualitatea. Și totuși, cele trei religii ale Cărții, cu excepții minore, încă o fac. Cu toate că, așa cum le spune și numele, au o tradiție milenară în conservarea și promovarea culturii. Cu toate că, clericii sunt oameni cu un bagaj intelectual peste medie, chiar dacă nu prea avem în comun multe lecturi. Cum se explică acest paradox, în care cei ce promovează, în cuvinte, iubirea aproapelui, o îngrădesc în faptă? Nu că ar fi prima oară în istorie.. Răspunsul e simplu. Uite o indicație: ceea ce dă religiei instituționalizate identitate și valoare, o și împiedică să mai evolueze. Ghici ciupercă, ce e? Tradiția. Dacă ar inova, și-ar nega identitatea. În plus, oricât ar fi de luminați, clericii sunt și niște salariați ai unei instituții căreia trebuie să-i promoveze valorile, nu să le conteste. Azi văd religia tradițională ca pe o lumânare: un instrument anacronic, care în beznă ajută; dar în soare, e inutilă. Bașca, mai iscă și câte un incendiu, pe ici, pe colo pe glob. Nu cred că i-ar conveni cuiva ca în loc de tratamentul specialiștilor să primească o improvizație pe marginea unui text religios oarecare. Mai mult, aceiași specialiști ne recomandă o dietă variată și echilibrată. Lucru mai mult ca sigur valabil și în plan mental. O dietă culturală bazată doar pe lectura parțială a unei singure cărți, oricât de sfinte, nu pare să aibă efecte nemaipomenite asupra metabolismului intelectual. Ne anemiază respectul față de ceilalți și ne slăbește imunitatea la manipulări, făcându-ne din nou vulnerabili la “bolile copilăriei” istorice. De două ori regretabil: odată prin efecte și a doua oară fiindcă ceea ce era scuzabil în Evul Mediu din lipsă de informare nu mai e tolerabil în secolul XXI.

Și totuși, după niște experiențe atât de tragice ca cea a nazismului și a socialismului “științific”, ce ne mai atrage azi la astfel de credințe și ideologii? E cumva uitarea trecutului? Ma îndoiesc. Ca să uiți ceva, trebuie mai întâi să cunoști. Iar ca să cunoști, nu e suficientă doar experiența de viață, fiindcă este doar simplă biografie; trebuie să te informezi. Adică sa citești din istoria și literatura epocii cu pricina. Vede cineva o problemă aici? Ignoranța.

Pe lângă ignoranță, mai e ceva. Nevoia firească de apartenență, atunci când e însoțită de o stimă de sine scăzută, ne împinge să ne împopoțonăm identitatea cu atribute pentru care avem prea puțin merit sau deloc. Gen „mândru că-s…”, a se completa cu orice – începând de la naționalitate, rasă, orientare sexuala, credință, ideologie până la echipa de fotbal. După cum vedem, multe din ele sunt pe de o parte prilej de infatuare, iar pe de altă parte ingrediente ale discriminării sancționată prin lege. Ok, poate că ornamentându-ne astfel rezolvăm o problemă imediată izvorâtă din cine știe ce complex de inferioritate, așa cum ne satisfacem foamea pe moment cu o mâncare „nesănătoasă”. Atenție totuși, pentru că astfel ego-ul se va gonfla cu „calorii goale” devenind o țintă ușoară pentru tot felul de atacuri, de la ironii inofensive la manipulări subtile. Așa că e de dorit să ne menținem cât mai „supli intelectual”, pentru a ne strecura mai lesne printre capcanele mai mult sau mai puțin vinovate ridicate în jurul nostru de alții din dorința de a ne exploata.

Homo-fobia e incompatibilă cu atributul de Sapiens. Așa că, să lăsăm diagnosticarea și tratarea „defectelor” oamenilor pe seama specialiștilor, că nu se știe când avem nevoie de ei. Unii dintre noi, poate chiar în momentul de față.

Distribuie acest articol

74 COMENTARII

  1. Reactia majoritatii fata de „comunitatea” LGBT este alimentata de impulsuri irationale – si de la omul cu sobolani incoace stim ca nu sunt prea multe de sperat in legatura cu abilitatea noastra de a integra intr-o poveste coerenta ceea ce este irational. Cele mai inalte instante ale speciei sapiens fac si ele ce pot – dar exista limite…

    In cazul de fata, cel mai rational raspuns la bizarul referendum CpF (presupunand ca va fi vreodata organizat) ar fi invalidarea lui din lipsa de participanti; eu pot intelege ca 50% dintre adulti nu merg sa voteze – ar fi insa greu de inteles ca mai mult de 1% pot fi interesati de o cat mai riguroasa definire a familiei. Propaganda face si ea ce poate – dar si acolo exista limite…

  2. Apreciez calitatea analizei, pertinenta argumentelor si exprimarea lor clara, deci pe INTELESUL tuturor! Si exact aici intervine problema, sursa neajunsurilor noastre multiple si variate, strans legata de specificul mentalitatii locale, predominante : nu ne intereseaza sa intelegem ALTCEVA decat stim deja, suntem convinsi ca este o slabiciune sa ne razgandim.
    Logic si fara surprize : gandirea nu evolueaza, convingerile colective ocupa tot locul, inclocuind fara nicio rezistenta discernamantul individual, care dispare…Trecutul este idealizat, traditiile sublimate cu toptanul, lumea priveste nostalgica in retrovizor si se lupta contra realitatii care nu vrea sa fie identica iluziilor pierdute!
    Proverbul francez „numai idiotii nu se razgandesc”, nu s-a tradus inca, in romaneste, probabil din cauza numarului mare de a-tot-stiutori…
    „Cine sunt eu, ca sa judec homosexualii?”, a raspuns papa Francisc unui jurnalist, dand astfel singura replica posibila, in context, ca sa demonstreeze, cui se indoia, ca este un bun crestin! Desigur, acest papa nu este un catolic oarecare, ci este iezuit, adica dintre cei mai bine educati si mai instruiti crestini.
    De altfel, e foarte simplu de vazut ce nivel de educatie au cei care se opun vehement acordarii de drepturi egale oamenilor, indiferent de orientarea lor sexuala, pentru ca sunt exact aceiasi care au si cel mai scazut nivel de trai!!! Coincidenta?
    As pune o intrebare sustinatorilor CpF : daca nu va pasa de dramele personale pe care le traiesc majoritatea homosexualilor privati de drepturi elementare, ati luat in consideratie suferinta parintilor, fratilor si surorilor lor?

    • Multumesc pentru aprecieri – ma motiveaza sa continui! Alatur intrebarii Dvs. o tema de reflectie pentru credinciosi, si nu numai: Ce ar spune Iisus despre acest referendum? Ce ar spune El, cel rastignit la initiativa tot a unor „traditionalisti”, validata tot printr-un fel de referendum? Eu cred ca Iisus a si raspuns deja, cu ocazia judecatii Sale: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!” (Luca, 23,34)

    • Traiesc intr-un oras mare de la granita vestica,un oras multietnic,unde oamenii sunt emancipati,si nu vad nicaieri ca persoanele LGB sa fie discriminate in vre-un fel,desi se cunosc orientarile lor.Parintii lor sunt eventual compatimiti pentru nenorocul de a nu putea avea nepotei cu vorba-ce sa-i faci,e la moda.Ce ma deranjeaza insa este exchibitionarea vulgara si provocatoare la asa-numitele marsuri ale lor.Sa fim realisti si decenti,asta-i de fapt problema,lipsa de pudoare si decenta,caracteristica acestor ani,nu intelege nimeni ca lenjerie intima,relatii intime,inseamna ceva …INTIM?.Nu sunt de acord cu acordarea dreptului de a infia copii,asta va fi pasul urmator pe care-l urmaresc acestia.Natura face singura selectia dar copii acestia vor fi debusolati pe viata,indiferent de conditiile materiale care li s-ar oferi,si nu ne permitem asta.Avem si asa destui ratati si rataciti .Nu vreau sa polemizez,acesta e punctul meu de vedere si DA,ma voi duce la referendum daca se organizeaza.Pentru ca implica bani si osteneala ,si fiecare poate sa-si exprime punctul de vedere civilizat,prin vot.De asta iubesc Elvetia,unde se organizeaza referendum pentru tot ce tine de comunitate,si se si aplica.La noi,Parlamentul unicameral cu 300 alesi -optiunea poporului-n-a convenit unora,putini,si si-au permis sa ignore.

      • Total de acord in ceea ce priveste copiii. Dealtfel, am lasat si eu un comentariu asemanator. Ma bucur ca nu sunt singurul !

      • Va inteleg punctul de vedere, dar nu sunt de acord cu argumentele dvs.
        In opinia mea, faptul ca homosexualii fac obiectul unui referendum pentru schimbarea constitutiei, ca nu cumva sa se casatoreasca (vreodata! Pentru ca subiectul nu e de actualitate, judecatorul Danilet a explicat asta f. bine!), este deja o discriminare!
        Apoi, adoptia este strict incadrata in Ro, atat de strict incat nici cuplurile hetero nu pot sa infieze copii prea rapid si nici cu usurinta, chiar daca indeplinesc o serie, luuunga, de conditii! De ce ar fi altfel pentru cuplurile homo?
        Oricum, numarul orfanilor este superior cuplurilor dornice sa-i adopte, romanii nefiind prea familisti…cu copiii altora! De ce ar fi homosexualii romani altfel?
        Apoi, nu stiu de ce considerati ca, o data adoptati, copiii n-ar fi fericiti si echilibrati? Credeti ca sexualitatea parintilor conteaza in educatia copiilor? Copii cresc echilibrati, sau nu, si in familii mono-parentale, si in cele unde parintii nu mai fac sex, sau unde fac sex in fiecare zi, pentru simplul motiv ca nu are nicio importanta in procesul educational.
        E totusi, un paradox in optica dvs : pe de o parte, deplangeti ca sunt exhibitionisti, desfranati si provocatori, si pe de alta ii vedeti super-familisti, inghesuindu-se sa se casatoreasca si sa adopte copii…
        Niciunde in lume nu s-a constatat o avalansa de casatorii gay si de adoptii…, cu toate ca majoritatea homosexualilor nu sunt ca cei pe care-i vedeti la gay-pride, ci sunt oameni absolut NORMALI.

  3. Felicitari pentru articol. O perspectiva foarte interesanta.

    ***

    P.S. Si eu sunt heterosexual si nici eu nu am nicio tangenta cu aceasta comunitate – am mai spus asta intr-un comentariu la un alt articol pe tema modificarii Constitutiei Romaniei propusa de catre „Coalitia pentru Familie” (CpF). Totusi, nu era nevoie sa precizam acest lucru deoarece inititiva CpF nu este despre homosexuali si „familia traditionala” (vezi mai jos P.P.S.) ci este despre violarea Statului de Drept prin cimentarea in Constitutie a DISCRIMINARII pe considerente biologice-genetice – discriminare instituita in Art. 259 (2) din Codul Civil. Am argumentat aceasta afirmatie pe larg in comentariile mele la niste articole anterioare de pe Contributors (vezi mai jos link-urile). In concluzie, cei care incearca sa apere Statul de Drept nu au niciun motiv sa se disculpe:

    Razvan Pintea: „Suspect, fiindca sunt constient ca suna dubios, ca un croncanit de cioara «traditionalista» vopsita in culorile diversitatii. Indoielnic, asemeni discursului cuiva corect politic si cu fundul in doua luntri, pozand in progresist dar afisandu-si in acelasi timp conservatorismul ca pe o circumstanta menita sa-i atenueze abaterea de la «norma».”

    Cei care trebuie sa dea explicatii sunt cei care vor sa violeze Statul de Drept si, in lipsa de argumente RELEVANTE JURIDIC, ne aplica etichete ca cele pe care le-ati mentionat in paragraful de mai sus.

    ***

    P.P.S. CpF si BOR fac apel si la respectarea TRADITIILOR, insa au o memorie foarte selectiva atunci cand aduc in discutie acest argument. La un moment dat, si „robia tiganilor” facea parte din traditie in Principatele Romane, la fel ca si tratamentul discriminatoriu si brutal aplicat femeilor (aceasta ultima traditie se mai pastreaza si astazi, in multe „familii traditionale” din Romania):

    «… statutul social al femeii era tributar unei paradigme bazata pe cutume (n.m. adica pe „TRADITII”), unele dintre acestea BUCURANDU-SE DE GIRUL BISERICII. Dispozitiile privitoare la unele fapte si relatii din viata sociala a femeii, felul cum era perceputa de colectivitate in raport cu locurile pe care le frecventa si imprejurarile in care erau aplicate sanctiunile in urma incalcarii prevederilor sunt cuprinse si descrise amanuntit in LEGISLATIA TIMPULUI, cum ar fi pravila munteana „Indreptarea Legii”, aparuta in 1652, in vremea domnitorului Matei Basarab, sau „Cartea romaneasca de invatatura”, tiparita sub ingrijirea contemporanului sau moldovean, Vasile Lupu, in anul 1646.

    Exclusa din viata publica, femeia vremii isi desfasura existenta in limitele spatiului domestic. Considerata drept o fiinta mai putin inzestrata fizic si intelectual, avand in vedere „neputinta si slabiciunea firii” si faptul ca „iaste mai proasta si mai leasne spre cadere decit barbatul”, femeia era supusa autoritatii barbatilor din familie, reprezentati in diferite stadii de-a lungul vietii de tata, frate si sot.

    Categorii de pedepse:

    Convietuirea pasnica in fiecare casa tinea de respectarea cu strictete a obligatiilor ce ii reveneau femeii in raport cu barbatul. Intreg comportamentul acesteia, de la obiceiul de a nu trece drumul taind calea unui barbat, pana la locul ocupat la masa, corespundea unei anumite oranduieli doveditoare a cinstei, a respectului si a atentiei acordata barbatului, precum si a faptului ca sotul ii era superior si stapan.

    De cealalta parte, barbatul socotea ca femeia ii apartine in totalitate, ca are drept de viata si de moarte asupra ei, desi legislatia medievala romaneasca „permitea” uciderea femeii doar in caz de incalcare a fidelitatii conjugale sau de legaturi incestuoase cu rude „ce sa sue sau de cealea ce se pogoara pina a doa spita”. Plecand de la aceasta conceptie invechita, legiuitorul ii recunostea barbatului dreptul in aplicarea corectiilor asupra sotiei sale. De cadea in vina usoara fata de el, legea ii recomanda sotului sa o bata „cu blindeate”, doar „cu pumnul sau cu palma”, paradoxal insa, „cit de mult si cit de des”. „Iara de va fi vina mare”, „de o va afla in vreun lucru de preacurvie, sau de o va gasi facind vreun viclesug de moartea lui”, bataia chiar cu „vrajmasie” era intemeiata si acceptata prin acelasi cod de legi. Barbatul nu era dator sa dea socoteala decat cand o batea „cu toiagul”, mai ales daca „se va sfarma lemnul, sau sa faca cu dinsul rane sa mearga singele, sau cind o va lovi cu lemnul in obraz sau in cap”.

    In situatii de nesupunere mai grava, sotul era indreptatit de asemenea „sa-s pue muiarea in fiara sau sa o inchiza, cum ar fi in temnita”; iar cat priveste adulterul descoperit de sot inauntrul casei lui, glava in care se mentiona „de va ucide pre dinsa si pre curvariu, acela nu se pedepseaste adevarat” il absolvea practic de orice incriminare. Toate acestea demonstreaza cum ATITUDINEA LEGIUITORULUI reflecta intr-o oarecare masura INVATATURA BISERICII care condamna orice abatere de la normele morale, dar nu tine cont de DREPTURILE naturale ale femeii, cum ar fi dreptul la viata si dreptul la a doua sansa. In schimb, probabil pe considerente de fiinta fara minte, in cazul savarsirii unor fapte care reprezentau pericol social, precum „cind in casa ei se vor face bani rai”, „cind va cumpara vreun lucru eftin ca sa-l vinza mai scump” ori „de se va mesteca in tocmeala ereticilor, sau la juramint mincinos”, legea era mai ingaduitoare fiindca „muiarea se va certa mai putin decit barbatul”.»

    https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-era-batuta-si-tratata-femeia-in-evul-mediu-foto

    Orice om rational intelege ca traditiile romanesti nu pot sa fie aduse ca argument pentru sustinerea unor modificari legislative, mai ales atunci cand o astfel de modificare perpetueaza TRADITIA DISCRIMINARII celui mai slab (femei, minoritati, etc).

    In concluzie, nu se poate legifera orice, chiar daca majoritatea populatiei sustine acel demers. Intr-o democratie moderna, majoritatea nu are dreptul SA DISCRIMINEZE o minoritate doar pentru ca isi poate impune vointa prin vot. Dupa cum am aratat in argumentatia din comentariile mele anterioare, „Legiferarea dreptului persoanelor LGBT la casatorie CIVILA nu reprezinta o «discriminarea pozitiva» («inventarea de noi drepturi») ci eliminarea discriminarii acestei categori de persoane. Este o mare diferenta. Nu exista motive RELEVANTE JURIDIC pentru a diferentia (discrimina) persoanele LGBT de persoanele heterosexuale in ceea ce priveste o eventuala interdictie a acestora de a se casatori civil.” Vezi argumentatia (inclusiv in raspunsurile la contra-argumente):

    https://tinyurl.com/y9otswxl

    https://tinyurl.com/y7ss3akf

    ***

    P.P.P.S. Orice cetatean care vrea sa traiasca intr-un Stat de Drept, in care toti cetatenii sunt egali in fata legii, trebuie sa ia atitudine impotriva initiativei „Coalitiei pentru Familie” de violare a Constitutiei Romaniei. Acesta este singurul motiv pentru care comentez pe aceasta tema.

    Martin Niemöller, fost un pastor luteran german:

    „Cand nazistii au venit sa ii ia pe comunisti, n-am scos o vorba. Nu eram comunist. Cand i-au arestat pe social-democrati, am tacut. Nu eram social-democrat. Cand au venit sa ii ia pe sindicalisti, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Cand au venit sa ii ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Cand au venit sa ma ia pe mine, nu mai ramasese nimeni care sa-mi ia apararea.”

  4. Văd că e la modă să începi textele cu un ‘disclaimer’. Procedez și eu întocmai: sunt heterosexual căsătorit, ateu, ce privește homosexualii ca făcând deja parte dintr’o formulă a familiei tradiționale [sunt fiii sau fiicele cuiva, sunt veri, nepoți, unchi, unii dintre ei sunt părinții cuiva chiar dacă își ascund orientarea sexuală din diverse motive] și care crede că instituția căsătoriei trebuie să păstreze condiția sexului opus al soților și că, în schimb, legiuitorul trebuie să ofere o formă denumită altfel [‘parteneriat civil’] ‘care să recunoască coabitarea lor și să le permită exercitarea drepturilor socio-economice corelative mariajului în societatea modernă.

    Autorul ne indeamna in mod onest si decent:
    „Ca să uiți ceva, trebuie mai întâi să cunoști. Iar ca să cunoști, nu e suficientă doar experiența de viață, fiindcă este doar simplă biografie; trebuie să te informezi. Adică sa citești din istoria și literatura epocii cu pricina. Vede cineva o problemă aici? Ignoranța.”

    Foarte corect. Tocmai de aceea consider că toți cititorii trebuie să afle despre ce se vorbește aici, pentru că, din păcate, autorul a omis să ofere explicitări noțiunilor cu care jonglează cu atâta lejeritate.

    1. Discriminarea. Se înțelege din mărturisirea domnului Pintea că ar fi ceva negativ, un fenomen bizar deopotrivă „emoțional și logic”, nazist și comunist. În fapt, discriminarea este un atribut al lui homo sapiens. Nu poți să fii om rațional fără să discriminezi. Iar pentru asta trebuie să aflați definițiile limbilor tari ale momentului adică definițiile culturii care le’a produs:

    @ Webster. descrie astfel sensul comun primar al noțiunii : (a) „the act of making or perceiving a différence :the act of discriminating”; și oferă un sens special al termenului atunci când este utilizat în psihologie: (b) „the process by which two stimuli differing în some aspect are responded to differently”.

    @ Larousse dă prima definiție comună astfel: „Action de séparer, de distinguer deux ou plusieurs êtres ou choses à partir de certains critères ou caractères distinctifs ; distinction”

    Ambele limbi internationale indică sursa latină a acestui termen: verbul ‘discrīminō, discrīmināre’ care înseamnă ‘a distinge’.

    Ca atare, putem observa ca termenul indică atât la origine, cât și în limbajul comun un proces mental caracteristic speciei umane. Prin urmare a fi mândru de extirparea ‘organului’ responsabil cu discriminarea este pur și simplu absurd. Nu este nimic rațional, nimic logic în acțiunea asumată de autocenzurare și blocare a unei operațiuni mentale atât de firești precum discriminarea; și este imposibil să oprești în lăuntrul tău discriminarea: nimeni nu a reușit încă să trateze în plan mental în același mod un copil și un adult, o femeie și un bărbat, un alb, un negru și un galben.

    Ceea ce este rău în discriminare are legătură exclusiv cu sensul secundar, indeobste contemporan al termenului -și redau definiția Webster:
    „a :the act, practice, or an instance of discriminating categorically rather than individually
    b :prejudiced or prejudicial outlook, action, or treatment racial discrimination”

    Ca atare discriminarea negativă are legătură nu cu indivizii, ci cu instituțiile statelor. Este discriminarea un element ideologic caracteristic al nazismului sau comunismului? Păi nu neaparat, căci, dacă e să ne cufundăm oleacă în istorie, descoperim că: 1] toate statele cunoscute din antichititate încoa practicau o formă sau alta de discriminare instituțională si 2] nici măcar Grecia lui Pericle -cea idealizată de libertini- nu recunoștea vreo formă legală de mariaj homosexual; ca atare discriminarea negativă este o constantă a istoriei statalității. Câteodată discriminarea era benignă, adică acțiunile statului împotriva celor declarați de normă sau indicați de vreo cutumă pe o treaptă inferioară a societății erau non-penale, non-violente, dar adeseori era malignă, adică se manifesta prin violență, represiune, segregare etc. Cei ce susțin și astăzi discriminarea instituțională a homosexualilor se situează în compania celebră a lui Platon, care în dialogul „Legile” susținea criminalizarea relațiilor homosexuale și tratarea lor de către legiitor în același plan cu incestul.

    2. Homofobia.

    Este un termen modern. Nu exista pe vremea naziștilor, iar dictaturile comuniste l’au prins pe finalul lor. A apărut în limbajul de specialitate al psihologilor și psihiatrilor americani în anii ’70, fiind introdus de psihologul heterosexual căsătorit George Weinberg [utilizat intr’o publicație pentru prima dată în 1969].

    Webster descrie așa: „irrational fear of, aversion to, or discrimination against homosexuality or homosexuals”
    iar Larousse zice și mai dihai: „Rejet de l’homosexualité, hostilité systématique à l’égard des homosexuels”

    Se remarcă intenția inițială a inventatorului de a circumscrie reacțiile oamenilor unei patologii comune; este interesant că termenul apare intr’un moment în care homosexualii erau discriminați instituțional de Asociația Psihiatrilor Americani care priveau încă homosexualitatea că pe o afecțiune mentală [abia din 1974 psihiatri americani îi consideră pe homosexuali normali]. În urmă cu 40 de ani termenul nu putea fi aplicat însă prin corespondență, și nici în masă, era necesară o consultare prealabilă a „pacientului”, iar ‘diagnosticarea’ se făcea individual.

    Astăzi s’a ajuns ca ‘homofob’ să definească grupuri largi de oameni [cu propensiunea către discriminarea instituțională], să constituie o unealtă și o etichetă politico-ideologică, să fie utilizat de orice cuvântător, fără niciun fel de cunoștințe în domeniul psihologiei/psihiatriei, să fie re-definit în dicționare [a se vedea ‘evolutia’ semantică a cuvântului de la britanicul mai conservator Webster la revoluționarul francez Larousse], să fie aplicat online între necunoscuți, să fie o armă de neprețuit a Legiunilor Corectitudinii Politice și astfel să strice definitiv sensul cuvântului ‘ura’ prezent în compoziția sa; ‘homofobii’ timpului nostru sunt la un pas de a deveni ‘homosexualii’ de altădată, sunt la un pas de criminalizare și execuție morală; pentru că ‘ura’ din ‘homofobie’ nu mai este un banal sentiment ignobil, ci orice critică, orice voce lucidă, orice opoziție, orice tentativă de a distinge între patologie și marotă ideologică.

    • Cine spune ca prejudecatile si sentimentul homofob nu pot fi imbracate intr-un limbaj aparent doct.
      In loc sa-ti imbraci argumentatia in mantia bibliei crestine, ea poate lua si forma Webster si Larousse, interpretata la fel ca si cartea credintei, intr-un mod discriminatoriu pentru a se acomoda prejudecatilor proprii.

      Foarte bine ca este criminalizata homofobia. Ca si alte fobii, produce victime. Nu poti intelege prejudiciul social pe care il aduc fobiile decat daca esti la randul tau victima discriminarii. Si nu a discriminarii intre culori si forme ci aceea care se traduce prin ura fata de cei care sunt altfel, prin limitarea drepturilor celor diferiti de tine. Libertatea de exprimare nu inseamna libertatea de a fi si a te exprima intolerant, de a-i uri pe ceilalti, de a insulta, de a instiga impotriva unor minoritati, de a te lupta pentru a le restrange drepturile de care tu beneficiezi.

      Este ridicol modul in care reusesc ideile intolerante sa fie prezentate drept demersuri liberale.

      Pe domnul Pintea doresc sa-l felicit pentru un articol excelent.

      • @Franciscus Baconius, intru totul de acord cu dumneavoastra la acest punct:
        „Libertatea de exprimare nu inseamna libertatea de a fi si a te exprima intolerant, de a-i uri pe ceilalti, de a insulta, de a instiga impotriva unor minoritati, de a te lupta pentru a le restrange drepturile de care tu beneficiezi.”

        Spuneti’mi, va rog, epitetele ‘homofob’ si ‘intolerant’ utilizate fara niciun temei pot fi considerate insulte? Adica, daca eu v’as atarna in public pe un ton dispretuitor, fara nicio legatura cu prestatiile dumneavoastra forumistice, eticheta de „neomarxist intolerant si homofob care utilizeaza minoritatile fara scrupule pentru a invrajbi cetatenii” v’ati supara? Daca da, de ce? Ca, daca e p’asa atunci toti cei ce se opun rescrierii definitiei casatoriei -homofobi din principiu, nu’i asa?- ar trebui sa fie cel putin vexati de asocierea lor cu nazismul in articolul domnului Pintea.

    • Daca homofobia nu mai „e ce-a fost” :) , ci abia ca nu mai distinge intre „patologie și marotă ideologică”, e just sa inteleg ca pentru dvs, homosexualitatea este o patologie?

      • Nu, nu este just, dar sunteti libera sa credeti ce doriti. Tot astfel cum alti comentatori cu radare fine [formate pesemne in urma vizionarii indelungate a unor telenovele] au detectat „sentimente homofobe” in comentariul meu ce NU contine nicio referire, sugestie, opinie, aluzie personala asupra homosexualilor. Bizar, nu?

  5. Foarte bun articol, felicitari! O spun in mod obiectiv, pentru ca omul drept poate judeca fara partinire. Nici eu nu fac parte din LGBT.

  6. obligat, prin absurd, sa aleg una dintre cele doua tabere care, cica, au dialogat intr-o emisiune pe tvr, as alege fara sa clipesc tabara elgibitistilor…de ce? simplu..pentru ca tabara coalitiei pentru familie emana aroganta, superioritate, nesimtire…era un popa grasut si rumen la fata care intrerupea interlocutorul oricind vroia cadelnita lui si si-l lua aliat pe sfintul pavel atunci cind acesta(sfintul) nu era atent…era acolo si un profesor de drept constitutional, asezat intr-o pozitie heterosexuala ( vadit cracanata) care etalind niste cohones constitutionale speria auditoriul cu citate din freud (care, de fapt, erau din jung) dar si din succesorul lui, un oarecare ciorbea..argumentul marelui profesor era clar..ce, vrei sa-mi dai lectii de drept constitutional?..il intreba pe un reprezentant elgibiti care voia sa spuna ca el nu vrea sa spuna decit ca se simte un om normal..era si o doamna avocat care nu voia sub nici o forma sa dea drumul din brate legiuitorului ( m-am gindit instantaneu la iorgovan si la efectele remanentei indefinite a radioactivitatii)..deaceea am iertat-o in sinea mea si chiar mi-am suspectat aceste sentiment de benefice influente juridice..mai era acolo si un economist care nu putea privi in ochii interlocutorului tocmai pentru a-si economisi capitalul de intoleranta si mai era si o doamna sociolog, pe care am banuit-o de citeva ori ca pentru dumneai sociologia nu este o stiinta ci o culegere de idiosincrazii culte impanate cu citate popesti…apropo, popa a stat toata emisiunea intr-o pozitie falica, artagos si gata de cearta sub privirile mirate si ingaduitoare ale interlocutorilor…interlocutori care nu au inteles decit ca vor trebui sa intre iremediabil in malaxorul majoritatii, o majoritate agresiva, intoleranta, dictatoriala si…nesimtita.
    PS- pe tot parcursul emisiunii nu m-am gindit nici o clipa la argumentele pro si contra ci doar la iritarea produsa de atitudinea unor persoane vizavi de alte persoane.

  7. La prima vedere s-ar zice ca trebuie sa ramai perplex cum o asemenea argumentatie lipsita de substanta si rigoare a putut avea castig de cauza in societati considerate mai avansate ca a noastra. Toata mirarea dispare, insa, daca ne amintim ca democratie inseamna vointa poporului, iar poporul inseamna mediocritate. Opiniile de acest gen nu se formeaza rationand la rece, ci uitandu-te la televizor la seriale cu homosexuali simpatici (are GLAAD grija de asta) si showuri de comedie cu realizatori democrati, daca ne referim la SUA. Mesajul, implicit si explicit, nu este ca e o problema care merita dezbatuta, ci ca tu esti ultimul obstacol in calea fericirri oamenilor pe care ii vezi.
    Astfel se face ca o aristocratie morala se considera intruchiparea empatiei fata de o minoritate oprimata, dar n-au nici o problema in a dezumaniza majoritatea unei tari („incompatibili cu atributul Sapiens”), si au impresia ca merita un premiu de rectitudine morala pentru asta.
    Astfel se face ca argumentele se reduc la ad hitlerum, ad hominem si „genetic fallacy”. Esti o persoana moralmente execrabila, deci parerile tale sunt invalide.
    Ma intreb cate dintre acele carti care au format opinia autorului au prezentat in mod serios pozitia conservatoare. Nota bene: cand vrei sa marchezi puncte retorice impotriva adversarului, ii ataci cele mai slabe argumente prezentandu-le in modul cel mai neonest cu putinta, starnind cat mai multa hilaritate in audienta. Cand vrei sa afli adevarul, te lupti cu argumentele cele mai puternice ale adversarului, prezentate in modul cel mai elocvent. Dar, sigur, astfel de distinctii ne vin de la Toma de Acquino, un homofob, fara indoiala, de pe vremea inchizitiei. Pentru a prefera a doua varianta trebuie mai intai sa crezi in adevar, si apoi sa crezi ca la adevar se poate ajunge prin ratiune. Astazi, in era relativismului, la fel ca pe vremealui Pilat din Pont, nu putem porni de la astfel de premise. Tot ce putem e sa ne limitam la prima optiune, la demonizarea si ridiculizarea adversarului in lupta nietzcheana pentru putere.
    Intrebati-i pe acesti detinatori ai adevarului absolut ce considera ei ca este casatoria, si va vor raspunde ceva de genul: este pentru fiecare ce vrea sa fie, dar statul trebuie sa instaureze in lege definitia mea. Intrebati-i cum vor putea sa mentina,in lipsa heteronormativitatii, celelalte caracteristici traditionale ale casatoriei: monogamie, permanenta si fidelitate, si va vor raspunde ca acestea sunt idei perimate ale unei societati patriarhale care trebuiau de mult sa dispara. Si totusi, cand vreun conservator mai inflacarat le reproseaza ca vor sa distruga casatoria traditionala, este intampinat cu ridiculizare si indignare.
    Miezul problemei lumii contemporane este contradictia dintre materialismul reductionist si revigorarea ereziei gnostice, pe care vrea sa le absolutizeze in acelasi timp. Gandirea premoderna a insistat, cu toate dificultatile, asupra dualismului trup-suflet. Gandirea de astazi penduleaza schizofrenic intre pozitivismul si scientismul modern si subiectivismul absolut post-modern – vezi isteria transgender. Asa ca, dupa ce ne-am convins ca Dumnezeu nu exista si orice valoare transcendenta este o iluzie, vrem sa gasim in „nevoile superioare umane, precum iubirea”, ceva altceva decat biologie, si nu doar ceva, dar ceva care sa anihileze biologia.

    • „Cand vrei sa afli adevarul, te lupti cu argumentele cele mai puternice ale adversarului, prezentate in modul cel mai elocvent.” – ?
      Asta se numeste convingerea „adversarului”, nu cautarea adevarului!
      Apoi, imi imaginez cate sanse de consens constructiv, in favoarea adevarului deci, are o astfel de confruntare de idei, numita din start „lupta”, iar protagonistii „adversari”. Nu stiu nici cat e de crestineste, ca de transcendental nu mai poate fi vorba ;) , sa te lupti contra semenilor tai care sustin ideea ca, daca toti oamenii sunt egali in fatza Creatorului, e NORMAL sa fie egali si in societatea umana…?

      „Asa ca, dupa ce ne-am convins ca Dumnezeu nu exista si orice valoare transcendenta este o iluzie, vrem sa gasim in “nevoile superioare umane, precum iubirea”, ceva altceva decat biologie, si nu doar ceva, dar ceva care sa anihileze biologia.” – ?
      Pai, nu prea e in regula ce spuneti aici!
      1. Dati un verdict categoric sau ironic, la alegere, insinuand ca dvs stiti exact ce cred sau nu cred altii, dupa ce le-ati stabilit, cu aceeasi precizie, si lipsa de valori in care traiesc…
      2. Nici autorul, nici eu si nici altcineva, nu sunt responsabili de ceea ce intelegeti dvs! De aceea e just sa nu atribuiti altcuiva, decat dvs, amalgamul cu iubirea si biologia…E posibil sa nu fi inteles tocmai bine, si sa luati o „scurtatura” care nu convine ideii insasi de cautare a adevarului…pe care dvs nu-l mai cautati, ca-l stiti, iar „adversarii” nu mai au alta solutie decat sa se conformeze!?

      In opinia mea, adevarul nu este un obiectiv pe care-l putem atinge intr-o viata de om, ci o lumina care ne ghideaza pe tot parcursul ei. De aceea, e just sa „ne rezumam” la respectarea vietii tuturora, incepand cu a noastra, sa ne instruim neincetat ca sa intelegem cum sa traim in armonie cu noi si cu ceilalti, si sa actionam in acest sens, cat de bine putem.
      Pentru asta, iubirea este solutia : iubeste-l pe Dumnezeu din toata inima ta, iubeste-ti semenii ca pe tine! Simplu. Biblic.

      • Aici e hiba cu social justice warriors: nu pot face distinctia intre idei si persoane. Le ataci ideile, o iau ca pe un atac la persoana. In loc sa-ti atace ideile tale, te ataca pe tine, vezi isteria de la Berkeley.
        Eu as zice ca interlocutorul are totusi o responsabilitate fata de cum ii sunt receptate ideile. Daca trimit spre publicare un articol stiintific si e respins, e inutil sa ma vaicaresc ca editorul n-a inteles ce am vrut eu sa spun de fapt.

    • Cateva observatii posibil superficiale.

      Din prima parte a ceea ce ati scris, vad ca ceea ce va supara este o anumita tendinta de a considerea orientarea homesexuala ca fiind una normal sau, in orice caz acceptabila („uitandu-te la televizor la seriale cu homosexuali simpatici, etc etc)

      Pe de alta parte, intrebarea care va framanta e pusa cam asa:

      „Intrebati-i cum vor putea sa mentina,in lipsa heteronormativitatii, celelalte caracteristici traditionale ale casatoriei: monogamie, permanenta si fidelitate, si va vor raspunde ca acestea sunt idei perimate ale unei societati patriarhale care trebuiau de mult sa dispara”

      Parerea mea e ca, partial, aveti dreptate. Lucrurile incep sa se schimbe privind „casatoria traditionala”, asa cum o stiati/doreati dumneavoastra. Si nu doar dumneavoastra: si eu incerc sa imi pastrez familia in acesti parametrii.

      Partea proasta e ca asta se va intampla oricum si parerea mea e ca are o legatura minima cu comunitatea LGBT si cu obtinerea sau nu a dreptului la casatorie. Comunitatea LGBT e o minoritate si tot asa o sa ramana, oricat de speriati sunt unii de asta. Altele sunt mecanismele prin care „casatoria traditionala” se schimba in societatea actuala, vedeti doar care e dinamica privind divorturile, familiile monoparentale, parteneri fara acte (concubinaj), ruperea legaturilor in relatia bunici-parinti-nepoti si asa mai departe. Chiar si intr-o societate conservatoare precum cea romaneasca.

      Si inca o observatie: vad ca puneti in balanta „lipsa heteronormativitatii” si, in partea cealalta „monogamie, permanenta si fidelitate”. Nu am habar de vreun studiu stiintific, dar un minim bun simt imi spune ca, in cazul unei eventuale familii homosexuale, sansele de a fi condusa de „monogamie, permanenta si fidelitate” e cam aceiasi ca si in cazul unei familii heterosexuale. Adica sansa ca un partener sa insele/sa caute alti parteneri sau sa renunte la casatorie e tot pe acolo.

      • Cei care se considera cei mai inteligenti in dezbaterea asta, pentru ca au adoptat pozitia mai noua, nu vad legatura intre casatoria traditionala si „casatoria homosexuala” tocmai pentru ca e doar o idee mai complicata decat o relatie directa cauza efect. Bunicii nostri au avut discernamant mai mare nu pentru ca ar fi fost mai inteligenti, ci pentru ca au fost mai umili, acceptand ca realitate ceea ce le-a dat evolutia familiei naturale, experienta sociala a umanitatii si Dumnezeu. „Casatoria homosexuala” si declinul in celelalte norme pe care le-am pomenit sunt toate rezultatele aceleiasi cauze, si anume o intelegere gresita a esentei casatoriei. Mai mult, este vorba de refuzul ideii ca casatoria ar avea o esenta, pozitia revizionista fiind ca e o conventie cu reguli arbitrare, ca jocul de fotbal. Doar ca cu „casatoria homosexuala” statul face un pas fara precedent, instaurand in lege aceasta viziune revizionista, ceea ce va escalada efectele negative.

  8. Doua recente de pe fecebuc:
    -group de vaping ,se trezeste unu’ obez cu parul verde sa cheme similarii sa faca grup lgbt de vaping . Zic ,pai voi vapati altfel? Sau facem noi ceva altfel sau gresit ? M-a blocat .Oh well.
    -grup de shaving and stuff : pune unul o poza cu un pamatuf multicolor ,ca vrea si el ca e perfecta ocazia sa faca un grup lgbt de shaving .La fel intreb , sunteti altfel sau aveti particulati care necesita o alta abordare ,poate invatam si noi ceva de la voi ,cum sa invartim pamatuful ( spre exemplu eu pun 3 picaturi de ulei de argan , face spuma mai consistenta) . Asta nu m-a blocat dar a inceput sa bata campii.
    SIncer ca heterosexual m-am simtit vinovat . Eu zic ca e bine ca lgbt sa aiba toate drepturile posibile plus cele cerute. The more the better.

  9. Buna ziua. Same here…casatorit, copil.
    Am o singura problema, care, recunosc, ma oripileaza: copiii. Sa se casatoreasca, nu ma deranjeaza cu nimic, dar fara sa adopte copii.
    Sunt la mijlocul vietii, nu sunt vreun batran cramponat in conservatorism, dar imaginea unui copil intr-o astfel de familie mi se pare nu atat dezgustatoare, cat mai ales….anormala.
    Strict referindu-ma la copii, natura are un singur modus operandi :) Daca tu esti LGBT si nu POTI avea copii pentru ca inclinatiile tale sunt anormale – repet, ANORMALE, nu emite pretentii sa adopti copii.
    Oare o sa imi apara comentariul ?

    • Homosexualii militanti (sunt si unii, foarte putini, nemilitanti, unii care chiar sunt impotriva casatoriei gay) vor cu tot dinadinsul sa fie cel putin egali si la fel cu cuplurile normale. D-aia nici parteneriatele nu le ajung. In Germania si in alte tari au avut parteneriate si totusi au continuat sa faca presiuni pana au obtinut si casatoria.
      Odata ce nu mai e nici o diferenta legala intre o casatorie normala si una intre persoane de acelasi sex, nu mai e nici o piedica pentru adoptii. In paralel se impun legi prin care copiii trebuie „educati” dupa noua ideologie, iar daca tu, ca parinte, ii spui altceva copilului acasa, risti sa-ti fie luat copilul si sa fie dat spre adoptie unor astfel de „familii” de rit nou.

      Cam asta e „toleranta”, „iubirea” si „liberatatea” din tarile in care homosexualii sunt la putere. In tarile in care opozitia e mai puternica, adopta strategia pasilor mici: „vai. noi suntem atat de nefericiti si de persecutati, vrem DOAR niste parteneriate, ca sa putem sa mergem la spital la iubitul nostru si sa il putem mosteni”. Dupa ce obtin parteneriate, vor casatorii: „dar de ce sa nu ne putem casatori cu partenerul pe care il iubim? De ce sa fim discriminati??” Dupa casatorii urmeaza adoptiile. Intre timp oamenii normali sunt batjocoriti, ridiculizati si decazuti din drepturile parintesti, pentru ca sunt „homofobi”, „anacronici”, „bigoti” etc.

    • Simpla declarare a orientarii sexuale ca masura de precautie este stupida – nu ma simt dator sa fac o astfel declaratie. Fiindca preferintele mele sexuale nu pot servi drept argument.
      Anormala e lipsa empatiei si pititul dupa principii sacrosante, goale de sens, doar ca sa aratam ca ne pasa.
      Intre varianta copilului institutionalizat – si nu ma refer aici doar la Romania, unde suferinta e mare –, si aceea a copilului intr-o familie homosexuala, aleg sistematic ultima varianta. Fiindca in realitate, abia copilul crescut fara afectiune va fi un adult anormal – homosexualii sint atipici, nu anormali.
      Pe de alta parte, argumentul normalitatii e o capcana in sine, fiindca ne duce direct la necesitatea de a defini in constitutie ce anume este normal si ce nu, iar asta ar fi mult prea mult: nu e treaba constitutiei ce face omul in patul lui.

      • Argumentul normalitatii nu are cum sa fie o capcana !
        Repet, „problema” mea se refera la copii.
        Un copil apare „normal” in urma fecundarii ovulului feminin de catre spermatozoidul masculin.
        Un copil este normal sa aibe o mama si un tata. Nu este normal sa aibe doi tati si doua mame.
        Un copil are nevoie de doua modele in viata lui pentru o dezvoltare armonioasa: MAMA si TATA.
        Cine poate sa inteleaga, foarte bine. Cine nu…
        Comunitatea LGBT sa-si traiasca linistita viata, sa se casatoreasca, sa faca parteneriate, sa faca ce vor, DAR fara copii.
        Iar argumentele cu copiii din familii monoparentale, cu copiii institutionalizati sunt puerile…

        • Ati auzit vreodata despre teoria atasamentului sau despre experimentele lui H. Harlow?
          Stiti cumva la ce anume se refera termenul de insecurizare la copii? Sau in ce constau problemele de atasament? Ati auzit vreodata despre ele? Cunoasteti rolul contactului fizic in copilaria timpurie? Stiti la ce anume se refera termenul de atasament evitant si care sint consecintele sale in dezvoltarea unui copil? Cel mai probabil, nu. Caci daca ati fi stiut lucrurile astea, ati fi fost ceva mai precaut.
          Inchipuiti-va ca inainte de a scrie postarea pe care ati avut amabilitatea sa o cititi am facut un test. Am intrebat un psiholog care lucreaza de multi ani de zile cu copii, ce varianta ar alege dintre cele doua, mentionate mai sus. A raspuns, aproape fara ezitare, la fel.

          • Ultima fraza este esentiala: „a raspuns, APROAPE fara ezitare, la fel”.
            Acest „aproape” este definitoriu,psihologic vorbind.
            Haideti s-o luam altfel, raportandu-ne la Romania, ca aici traim, deocamdata :)
            Un copil care intra in clasa I, avand doi tati. Sau doua mame.
            Si alt copil care intra in clasa I, avand un singur parinte.
            Si al treilea copil, coleg cu cei doi, venit de la orfelinat.
            Intrebati-l pe acel psiholog care din cei trei copii va fi cel mai rau hartuit de colegi, care va fi cel mai marginalizat…
            Pentru ultima oara -si nu imi schimb parerea – un cuplu homosexual n-ar trebui sa aiba copii.

            • Nu, motivul era altul. Din cauza ca familiile de homosexuali sint foarte putine, nu exista, practic, studii. Omul mi-a raspuns bazindu-se pe experienta sa cu copiii si pe ceea ce se stie azi in psihologie privitor la dezvoltarea lor in institutii sau familie.
              Referitor la hartuire, asta e deja alt subiect, e vorba de perspectiva sociala. Copiii sint hartuiti din diverse motive: cind un copil poarta ochelari, daca e schiop, daca are vreun parinte alcoolic, daca e grasut sau prea slab. Dar va asigur ca, in Romania, tiganii ramin cei mai hartuiti, chiar daca vin dintr-o familie stabila, heterosexuala.
              Orfelinatele sint, si la noi, pe cale de disparitie pentru ca au fost, de-a lungul timpului, un esec. Institutia care se ocupa de copiii abandonati e Directia de Protectie a Copilului (DGASPC). Prin aceasta se fac plasamente prin programe de asistenta maternala sau in centre de rezidenta pentru cei care au nevoie de ingrijire. Un asistent maternal primeste de la stat un salariu pentru a se ocupa de un copil. Problema cu copiii crescuti astfel e ca ei ajung sa fie substimulati: asta e o problema inclusiv in cazul copiilor care provin din familii stabile. Substimularea duce in mod invariabil la intirzieri in dezvoltare. Asistentii maternali se schimba de-a lungul timpului iar copiii pot dezvolta inclusiv probleme emotionale sau de atasament care complica si mai mult lucrurile.
              In sfirsit, ideea nu era sa va conving pe d-voastra, ci ca chestiunile astea trebuie discutate, nu expediate. Fiindca toleranta vine din educatie, nu din ignoranta fudula.

        • „Un copil este normal sa aibe o mama si un tata”. Bun, si daca nu le are?
          Cred ca in „lupta” asta impotriva adoptiilor in familiile de homosexuali uitam sa luptam pentru normalitate: dreptul copiilor abandonati/singuri la o familie. Mi-ar place sa vad acelasi patos si acceasi incrancenare in lupta pentru usurarea adoptiilor in familiile heterosexuale. Mi-ar place sa vad aceeasi incrancenare pentru prevenirea sarcinilor nedorite si pentru protectia familiilor nevoiase cu mai multi copii. Mi-ar place sa vedem expuse in mass-media exemple de barbati care au acceptat sa se casatoreasca cu mame singure cu mai multi copii. Pentru a le proteja copiii. Vreau sa vad normalitatea! Unde este? Vreau sa vad exemple de tati care renunta la bautura pentru a se angaja si a-si creste copiii cu decenta. Vreau sa vad exemple de tati care muncesc in Romania, castiga si isi cheama sotiile din strainatate pentru a-si reuni familiile si a-si creste copiii impreuna. Vreau sa vad o lege care obliga la acordarea paternitatii si apoi a pensiei de intretineri, sa nu mai existe copii cu liniuta in certificatul de nastere in locul tatalui! Haideti sa punem acelasi patos catre normalitate!
          Personal, mi-e sila de discutiile aste inutile si ridicatul cozii pe sus a „normalitatii”. In toti anii mei de viata nu am cunoscut o persoana care sa fie homosexuala (daramite sa mai vrea si parteneriate sau adoptii). Dar cred ca toata lumea cu cunoaste cel putin o persoana care a trait (sau traieste) cu trauma abandonului/ inexistentei tatalui in familie (fie prin nerecunoastere, fie prin divort/separare).
          Chiar nu imi explic de ce exista teama asta de „invazia” homosexualilor.:|

  10. Era sa incep si eu cu ” sunt heterosexual(a), parinte a x copii si vreau sa arat si eu cat de „liberale si tolerante” sunt vederile mele, cat de bun(a) sunt, ce suflet mare am si cum Justitia, adormita de zeci de mii de ani, vorbeste, in sfarsit, din nou, prin gura mea…”. Suntem ( cu exceptii notabile, euNuke in mod special) in plin delir politic corect.
    Lucrurile sunt mult mai simple. Orice infirmitate transforma un individ in ceva „altfel”. Daca acest ceva este un chromosom derajat, n-a fost si nu e nici o nenorocire, ai si asa un loc in societate. Cum toata istoria omenirii demonstreaza.
    O persoana nevazatoare nu poate insa pretinde sa-si reprezinte tara in echipa olimpica de tir fara riscul de a produce victime in timpul concursului. Asa zisa comunitate LGBT ( plus inca o sumedenie de majuscule care vor imbogati treptat acronimul), exhibitionista si galagioasa, doreste din ce in ce mai multa putere politica, mult mai multa decat deja are. Cu pretul rasturnarii unui echilibru de milenii. In societatea ” progresista” si „democratica” multilateral dezvoltata, oricine poate deveni orice, chiar si atunci cand premisele ii lipsesc cu desavarsire.

  11. @cetatean: foarte frumoasa argumentarea : ”Nu exista motive RELEVANTE JURIDIC pentru a diferentia (discrimina) persoanele LGBT de persoanele heterosexuale in ceea ce priveste o eventuala interdictie a acestora de a se casatori civil”

    Mi-as permite sa gandesc si mai indraznet si sa afirm ca nu exista niciu motiv juridic (si nici de alta natura) pentru a pastra limitarile legate de numarul partenerilor dintr-o casatorie, sau de relatiile de rudenie dintre ei.
    Singurele limitari ar trebui sa ramana cele legate de consimtamant si de varsta minima. Atat!

    • De ce e limitata casatoria la un cuplu si nu e permisa poligamia? De ce trebuie sa purtam haine? De ce nu ne rezolvam nevoile fiziologice langa un copac, ca orice alta fiinta? De ce contactul sexual trebuie sa fie ceva intim? Nu exista limite pentru astfel de intrebari. Raspunsul insa e unul singur. Mostenirea culturala. Un set de valori cizelat de-a lungul secolelor. Sigur ca putem sa-l punem la indoiala, putem sa-l schimbam. In fond in Roma antica orgiile erau un mod de socializare. La fel folosirea bailor si toaletelor in comun. Nici hainele nu erau tocmai obligatorii. Pana la urma sunt doar niste reguli. Dar ce rezolvam daca le schimbam radical?
      Indiferent cum schimbam acest sistem de reguli, intotdeauna vor exista minoritati care-l vor contesta. Pentru ca nu exista majoritate fara minoritate. Asta este societatea, un set de reguli acceptat de marea majoritate. Nu putem demola tot sistemul de repere existent fara consecinte dezastruase. Dostoievski a descris cel mai bine modul in care plecand de la intentii respectabile, nobile chiar, se ajunge la monstruozitati atunci cand credem, cu inteligenta noastra limitata, ca putem face ceva mai bun decat rezultatul a sute de ani de evolutie a umanitatii.

      O institutie a parteneriatului civil, e cu siguranta necesara. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa redefinim notiunea de casatorie sau familie. Trebuie sa fie o institutie noua, similara, dar distincta de casatorie. Nu e normal sa modifici o definitie care s-a format de-a lungul timpului, dandu-i un sens contrar celui initial, doar pentru a da satisfactie unei minoritati. Poti sa aderi, sau sa creezi altceva. Dar nu ai dreptul sa uzurpi in interesul tau o institutie cu o asemenea traditie.

      • Una dintre functiile principale ale casatoriei a fost sa fundamenteze prezumtia de paternitate. Pina sa apara testele ADN, nu exista niciun mijloc de a sti cu certitudine cine este tatal unui copil. S-a stabilit astfel prezumtia ca un copil conceput in timpul casatoriei il are drept tata pe sotul mamei. Daca casatoria ar fi bazata pe poliandrie, prezumtia nu ar mai putea functiona.
        Dar in societatile occidentale actuale, aceasta functie a casatoriei nu mai e considerata atit de importanta, iar natura ei religioasa s-a estompat de asemenea. Rezultatul e ca majoritatea copiilor se nasc azi in afara casatoriei. Marea majoritate a barbatilor isi recunosc copiii si, daca nu, mama are posibilitatea obtinerii recunoasterii paternitatii pe cale judecatoareasca.

        Deci da, casatoria e o conventie sociala, dar ratiunea ei de a fi s-a schimbat radical fata de trecut.
        Prin urmare casatoria in ziua de azi ar putea fi deschisa fara probleme si homosexualilor.
        De ce nu si „cuplurilor” formate din mai multi parteneri? Eu zic ca s-ar putea pune problema, doar ca ea e pur teoretica, din moment ce exista in jurul nostru extrem de putine exemple de astfel de uniuni. Daca nu exista o realitate sociala, de ce sa iti pui problema sa creezi o forma juridica pentru ea?
        Cupluri formate din doi homosexuali exista insa destule si au existat dintotdeauna.

        Altfel, sint de acord ca o forma de parteneriat civil care sa ofere drepturi extinse poate fi o alternativa legitima la casatorie. Doar ca in Romania nici asa ceva nu exista…! Si atunci, cum sa te apuci sa „blindezi” constitutional casatoria impotriva riscului ca ea sa fie extinsa si la homosexuali, cind tu ca legiutor nu le oferi cuplurilor homosexuale nicio forma legitima de recunoastere?

        • Mi se pare simplista ideea ca rolul casatoriei a fost doar stabilirea paternitatii, dar discutia nu-si are locul aici.
          Faptul ca poligamia nu este (inca) ceva comun, nu inseamna ca cei care doresc asa ceva nu au dreptul de a se simti discriminati. Pentru ca toata discutia se invarte in jurul ideii de discriminare. Cine hotaraste ca o discriminare e mai importanta decat alta? Cine hotaraste daca un individ sau grup, care se opune regulilor majoritatii, este discriminat sau nu? Nu exista alte repere decat traditia (pe care o contestam din start).

          Si daca este vorba doar despre reglementarea unei stari de fapt, evident necesara, de ce nu se poate crea o institutie alternativa, ci se doreste modificarea uneia cu o traditie atat de indelungata? E normal ca oamenii sa se simta ofensati atunci cand o institutie traditionala, cu o semnificatie atat de simpla si precisa, este deturnata in folosul unei minoritati, si inca impotriva sensului initial. Nu este corect. Daca problema ar fi fost pusa de la inceput pentru parteneriat civil, si nu pentru casatorie, opozitia ar fi fost mult mica.

    • Faptul ca dvs. vi se par „frumoase” niste aberatii nu e un motiv suficient ca sa se schimbe societatea si institutii care tin de perpetuarea speciei si de sanatatea ei fizica si mintala. Faptul ca un nebun decreteaza ca „nu exista motive…”, fara sa reuseasca sa argumenteze asta, e egal cu zero.

      Poate veti vrea sa nu mai fie nici „limitarea” de „fiinte umane” in casatorie, sau de „fiinte umane vii”, ca doar exista si zoofili, si necrofili, am auzit de unii care se casatoresc cu obiecte… Doar ei „asa simt” si altfel nu pot fi fericiti. De ce sa nu fie si ei fericiti? Ii urati? Aveti o „fobie”?

      Nu inteleg de ce atata generozitate? De ce trebuie consimtamant? Ca doar asta e o „traditie anacronica”, o ramasita a unor vremuri in care se petreceau fel si fel de atrocitati (dupa argumentatia dementa a celui pe care il simpatizati)? Si varsta minima de ce trebuie? Hai sa nu mai fie nici o limita, sa nu se simta nimeni „persecutat” si „discriminat”.

      • @Mens Sana

        Spui despre mine urmatoarele: „un nebun decreteaza ca «nu exista motive…», fara sa reuseasca sa argumenteze asta”.

        In primul rand, m-ai plagiat. :-) In ultima noastra conversatie eu iti atrageam atentia ca „ai «stabilit niste lucruri», DECRETAND …”.

        In al doilea rand, ca de obicei, cei indoctrinati religios au impresia ca daca decreteaza niste „adevaruri”, acestea devin automat ADEVARURI. Modelul de „argumentatie” folosit in predici, la biserica, (la care sunt expusi de mici copii) li se intipareste adanc in circuitele neuronale, devenind un reflex de gandire. Copiii sunt indoctrinati de la varste fragede cu ideea ca dogmele crestine trebuie crezute neconditionat si in niciun caz demonstrate (vezi mai jos P.S.). Poate nu explicit (copiii mici nu prea inteleg ce este aia o dogma), ci prin puterea exemplului (si autoritatii) adultilor deja indoctrinati. Atunci cand devin adulti, se feresc „ca dracu’ de tamaie” sa devina eretici, adica sa puna la indoiala sistemul dogmatic crestin.

        In al treilea rand, sa spui despre mine („vrajmasul” tau) ca „un nebun decreteaza” nu este crestineste! ;-) In Biblie scrie:

        Sfanta Evanghelie dupa Matei, Capitolul 5 (bibliaortodoxa.ro):

        44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
        45. Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
        46. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
        47. Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
        48. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.

        ***

        P.S. Detaliere afirmatiei ca „dogmele crestine trebuie crezute neconditionat si in niciun caz demonstrate”. Exista o diferenta fundamentala intre credinciosi si oamenii de stiinta, intre invataturile crestine si teoriile stiintifice. Credinciosii stiu dinainte ca niciun argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Ei raman blocati in „adevarul” lor, indiferent cate contraargumente valide le sunt prezentate. Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori, pentru ei nu exista o dorinta reala (constientizata) de a-si verifica validitatea convingerilor, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios. Spre deosebire de credinciosi, omenii de stiinta renunta la teorie, atunci cand dovezile teoretice sau experimentale o contrazic. Teoria stiintifica nu este acceptata fara rezerva in orice conditii, ea este supusa constat verificarilor, spre deosebire de credinta, care are fundament dogmatic (deci imuabil).

        ***

        P.P.S. Cititorii care doresc sa vada care dintre noi „decreteaza” si care argumenteaza poate sa citeasca ultima noastra conversatie pe aceasta tema.

        Link spre argumentatia mea initiala:

        https://tinyurl.com/y7ss3akf

        Link spre raspunsul tau:

        https://tinyurl.com/y8r7g939

        Link spre replica mea la raspunsul tau:

        https://tinyurl.com/ycm3nhek

    • Citeam de curand stirea ca CCR tocmai a declarat casatoria discriminatorie.
      Ma intreb atunci la ce ne mai obosim. Nimeni numai are nici un drept de a considera un cuplu considerat casatorit legal in mod diferit de orice alt grup de persoane.

  12. Vineri sau joi cu tam-tam a lansat un lant de magazine foarte popular si cu traditie linie de imbracaminte pentru copii unigender. Foarte elaborat , ‘part of the plan’ cum zicea cineva :
    – dimineata articol in presa ,poza cu fetita blonda
    -dupa-masa deja social media inundata
    -seara pe postul national stire ,unde mi-a atras atentia o chestie : fetita respectiva era foarte fericita pentru ca in sfarsit gratie acestei linii ea va putea cumpara lenjerie albastra .
    whaaaaat?
    Fetitei mele-i place albastrul ( camera,pat,dinozauri,lenjerie ,ghiozdan,hoverboard , controller , sosete , etc) .Nu am avut nici o problema de nici un fel sa-i cumparam lucruri albastre ,de la raionul respectiv sau nu .Never. Sau roz cu albastru ,ca a avut si o perioada din asta.
    Lasati oamenii sa se manifeste . 6 wc-uri ori 12 ,nu conteaza. Trotuare colorate . Dati-le tot ce cer.
    Invatati de la tarile civilizate.Faceti moschei daca asta vrea lumea – ati vazut Londra ,Paris sau whatever? Asa arata o tara civilizata ,de aia nu ne primesc in Schengen ( ok,m-a pufnit rasul si pe mine).Ideea e sa fim civilizati ( damn, iar ma pufneste rasul).

  13. Ei, ei, se racise „ciorbitza” referendumului pentru familie si se cerea un nou articol… :)

    Propun autorului un exercitiu de imaginatie (pe care l-am mai propus unui cititor de contributors.ro):
    Sa presupunem ca, in urma unor imprejurari nefericite, copiii dumneavoastra ajung in situatia de a fi adoptati. Vorbim ipotetic, evident. Ati preferea sa fie adoptati de o familie heterosexuala sau de o familie homosexuala?
    Raspundeti-va sincer la aceasta intrebare, iar apoi decideti cat de ultra-democrat si indignat-anti-discriminare sunteti.

    Domnule autor, dupa parerea mea, cadeti in acelasi pacat in care cadeau sustinatorii bisericii, atunci cand se discuta despre orele de religie din scoli. Ei ziceau ca sunt necredinciosi toti cei ce sunt impotriva orelor de religie in scoala. Dumneavoastra ziceti ca sunt homofobi toti cei ce sunt impotriva casatoriei homosexuale. Atat de democrat sunteti!… :)
    Parerea mea este ca poti sustine familia traditionala fara a simti nevoia sa prigonesti homosexualii. Si fara a fi bigot sau fanatic religios.

    Auzi, „Auschwitz-Birkenau”!… Mai, oameni buni, chiar sunteti in stare de orice fel de comparatii, pentru a-i face sa se simta inferiori voua pe cei ce nu sunt de acord cu voi?!… Cat de democratica e tactica asta?!… :)

    P.S. Observ ca autorul raspunde, democratic, doar comentariilor aprobatoare. Aferim! :)

    P.P.S. Sunt curios daca al meu comentariu este suficient de „corect-politic”, de democratic si de civilizat, incat sa fie publicat.

  14. Razvan Pintea pare sa se teama ca va vedea o movila din ghetuțele și părul comunitatii lgbt; si alti comentatori fac apropieri ingenioase intre nazisti, comunisti si apropiatul referendum pentru familie. Este aceasta teama reala sau un simplu truc ? si cum pot exista aparent traditionalisti anti-traditionalisti ca dl. Pintea, traditionalisti pentru sine si anti-traditionalisti pentru ceilalti ? Si de ce este brusc traditia atat de importanta pentru ei ? Se pare ca avem in fata un paradox: traditia este identificata ca fiind principalul obstacol in calea fericirii cuplurilor de homosexuali dar tot ea este cea care a produs si sustinut obiectul dorintelor lor – casatoria. Fara traditie n-am avea casatoria, cu traditia, nu o pot avea homosexualii. Cum au ajuns homosexualii sa-si doreasca tocmai ce nu pot avea, atat din punct de vedere biologic cit si legal – casatorie si copii ? Explicatia este simpla si documentata istoric – activistii neo-marxisti sunt cei care au organizat comunitatea lgbt si o conduc ca pe o avangarda a revolutiei mult pregatite si visate. Pentru ca revolutia sa invinga, societatea trebuie sa nu se mai apere, trebuie dezosata, iar coloana vertebrala a oricarei societati este traditia; asadar traditia trebuie indepartata din corpul social. Daca ascultam propaganda lgbt am putea crede ca bietii homosexuali tremura de nerabare sa-si puna pirostriile si sa dantuiasca cu Isaia incojurati de un card de copii multi-rasiali; de fapt ei sund doar cutitul de peste cu care neo-marxisti incearca sa extirpe traditia din societate. Cu voie sau fara voie homosexualii sunt o simpla unealta. Importanta este mana care o manuieste – bratul lung al revolutiei, cum spunea unul care stia despre ce este vorba.

  15. Au aparut haterii de serviciu . Sa punem punctul oleaca pe i , fobia este o frica irationala de ceva neclar definit , aici e vorba doar de marlanie si ura din lipsa de educatie , nu stiu pe nimeni sa se teama de homosexuali , doar ii uraste pentru ca asa a fost ( prost ) educat ! Oricate argumente logice ar primii un asemenea om nu isi va schimba parerea.

  16. Personal nu cred ca opunandu-ma casatoriilor homo sint homofob. M-as opune de exemplu acordarii orbilor carnet de conducere pentru ca asta ar genera accidente, logic. Pe urma tin la semantica nu din conservatorism ci pentru a mentinerea lumii in ordine. Casatoria si intelesurile ei s-au nascut cel putin in lumea noastra in jurul dihotomiei barbat – femeie al procreerii si al familiei. Pe urma cred ca aceasta obsesie a egalitatii vine din doctrina uniformizanta a marxismului care aproximeaza individul pana a-l transforma intr-un animal ideologic. Daca scaunul e scaun refuz de dragul ”modernitatii” si egalitatii propuse de ea, sa numesc acelasi obiect masa sau mai stiu eu ce. In cele din urma ma intreb ce va urma. Daca homosexualitatea e normala atunci de ce bigamia n-ar fi ? De ce incestul n-ar deveni moral acceptabil ? Si asa mai departe. Spunea un politician de stanga francez ca un progresist vine tot timpul cu o noua libertate. Ma trac fiorii. Pana unde ? Exista un final logic ? Adica pana unde va trebui sa mergem pentru ca Hitler a construit lagare de exterminare ? Ce legatura au ghetutele cu niste conventiente morale ale unei civilizatii nu stiu ? Adica opusul lui Hitler este norma ? Cadem dintr-o extrema in alta cu alte cuvinte ? Nu sint homofob dar n-am gasit inca o explicatie logica ca ma faca sa consider homosexualitatea normala, daca mai traim inca intr-o lume in care mai putem vorbi de granite ale perceptiei. Sint familiarizat cu teoriile lui Freud despre pulsiunile sexuale dar ele sint niste teorii si discutabile atunci cand facem pe baza lor legi sociale. Nu sint pentru anatemizare sau abuz dar nici pentru daramarea unor elemente fundamantale ale civilizatiei noastre de dragul unui proiect utopic de lume.

    • Nu o fi homofobie, dar este o problema majora de judecata – in opinia mea – sa consideri ca niste oameni, doar pentru ca sunt gay, nu au capacitatea si calitatile morale necesare ca sa intemeieze o familie, ca sunt obligatoriu desfranati si obsedati sexual, in asa masura incat, intentia lor ascunsa este sa „converteasca” cat mai multi la „cauza” lor, inclusiv copiii pe care ii au in grija!
      Comparati acordarea dreptului lor la casatorie, cu permisul de conducere la orbi, ceea ce vi se pare coerent si logic, dar nu sunteti homofob! Ok…
      Vedeti in diferenta orientarii sexuale, fara alta informatie suplimentara referitoare la comportamentul concret al acestor oameni, o sursa de pericol pentru societate, echivalenta cu un accident de circulatie, care poate fi si mortal!, dar nu sunteti homofob!
      Nu, nu ii urati si nici nu va e frica de ei, pentru simplul motiv ca stiti ca nu reprezinta nicio amenintare, doar ii judecati „dupa ureche” si ii condamnati arbitrar la marginalizare fortata, din motive de „morala”(???), pe niste oameni care nu revendica nimic altceva decat dreptul de a fi considerati ca cetateni cu drepturi depline.
      Felicitari CpF, ca au sesizat frustrarea crescanda a romanilor, si i-au canalizat forta catre un obiectiv tip fata morgana, care sa-i infierbinte bine, sa-i atraga in mreje ca sa le distraga atentia de la motivele reale ale neajunsurilor lor! Succesul la referendum va fi rasunator si…steril, exact ca homosexualii.

      • Imi permit sa intervin…
        @Dante69 a sintetizat excelent problema…
        Si nu, chiar nu este homofobie, nici la @Dante69, nici la mine si cred ca la nimeni dintre cei care s-au opus ideilor articolului.
        Deja ne jigniti cu acest termen, in curand o sa fim aratati cu degetul pe strada – „uite-l si pe heterosexualul ala”…
        O s-o spun pana voi fi impuscat pentru ca nu respect corectitudinea politica: comportamentul sexual al comunitatii LGBT este ANORMAL. Pot fi genii, inventatori, primii care ajung pe Marte, orice, dar sexual sunt ANORMALI.
        Probabil acum o sa-mi spuneti ca milioanele de ani ai evolutiei umane sunt o grava eroare a naturii, ca „normala” este homosexualitatea. Ia sa vedem un raspuns onest, ce rost au cele doua sexe ? N-ajungea unul ? :)

        • Calamati-va, nu cauta nimeni sa va impuste pentru opiniile pe care le nutriti, si nu, nu va considerati jignit, cand nu vi se adreseaza nicio jignire! E mai sanatos! Nu glumiti, deci, jucandu-va de-a paranoia, nu este o figura de stil…consecintele sale addictive pot fi grave.
          Desigur ca homosexualii NU au o sexualitate normala, aveti perfecta dreptate!
          In ciuda acestei particularitati sau anomalii, altfel spus in afara comportamentului lor sexual, aceste persoane sunt NORMALE.
          Nu toti homo sunt genii, dar nici toti idioti, nu toti homo sunt desfranati, dar unii sunt si asa, nu toti sunt iresponsabili, dar sunt si asa, etc., etc., exact ca heterosexualii!
          Ar fi simplu si ne-am evita multe drame si neajunsuri, daca am putea prestabili, in functie de practicile sexuale, care sunt oameni de incredere, si care jigodii, criminali si pedofili, sau parinti exemplari, dar nu se poate!
          Omul e un mecanism inca necunoscut si complex, de aceea, a-l judeca a priori sau a-l reduce la o aparenta sau o particularitate, este mult prea superficial ca sa fie in regula.
          De aceea mi se pare corect ca toti oamenii sa aiba aceleasi drepturi.

          • Sunt de fel un om foarte calm, asa ca indemnul dvs. nu ma ajuta.
            Pe de alta parte, nu ma joc de-a paranoia, chiar sunt paranoic :)
            In rest, comentariul dvs. arata un relativism dus la extrem.

            • @Domnu Marius, o intrebare, daca se poate…ce intelegi dumneata prin Normalitate…in ce sens credeti ca poate si trebuie definita? spatial, temporal, temporar, etic, stereotipic, universal, specific, antropologic, dialectic, oportun, transcendent, exuberant, blazant, evolutionist, mistic etc.. sau mai bine zis, care credeti ca ar fi conditiile optime care trebuiesc indeplinite pentru ca definitia data NORMALITATII sa fie una corecta?
              multumesc!

      • @ Ela

        Stimata Doamna/Domnisoara,

        Dupa mine, raspunderea primordiala a unei societati „cu capul pe umeri” este fata de copiii sai. Democratiile nordice avansate ajung pana la a lua copilul de langa parinti, daca detecteaza orice urma de indoctrinare (de orice fel)…
        DACA stiinta identifica gena sau cromozomul homosexualitatii, iar acesta se poate detecta la nastere, in profilul ADN al nou-nascutului, mi se pare logic corect ca o familie de homosexuali (si ei posesori de gena/cromozomul „H”) sa adopte acel copil posesor de gena. Orice alta situatie imi pare abominabila si se reduce la pur prozelitism al unui obicei sexual indoielnic. Copilul invata intai ce vede in familie, iar copilul trebuie sa fie prioritatea oricarei societati „sanatoase la cap”.
        LGBTQ -istii bat moneda pe „asa ne-am nascut”. Apai, iertat sa-mi fie, n-am niciun motiv sa-i cred pe cuvant. Dar cred in stiinta si cred ca stiinta poate demonta multe dintre problemele spinoase ale societatii moderne. Vointa sa fie!… :)
        Cat despre definirea familiei in Constitutie, eu o vad ca pe un vaccin. A preveni este infinit mai usor decat a trata. N-are legatura nici cu fanatismul religios, nici cu nazismul, nici cu homofobia. Consider ca este o actiune pur „medicala”, de igiena elementara, pentru sanatatea societatii. :)

        • Decebal, daca determinismul si maniheismul ne-ar fi dat raspunsurile juste, si precise, la aceste preocupari, absolut legitime si onorabile, legate de igienizarea societatii, s-ar fi stiut…Daca nu la noi, macar undeva, in lumea asta, s-ar fi selectionat numai oameni sanatosi si inteligenti, care sa aiba acelasi tip de descendenta, si s-ar fi stabilit exact si definitiv ce ebine si ce e rau, iar raul s-ar fi eliminat, acea societate ar fi fost un model de reusita! Nu e cazul…iar incercarile respective fac astazi paginile negre ale istoriei.

          Da, tarile nordice au o campanie foarte stricta impotriva prozelitismelor, si cu toate acestea, nu considera ca familiile homosexuale, perfect legale!, si-ar manipula copiii, ca sa-i transforme in gay! Stiti de ce? Pentru ca e absurd!
          Si mai absurd e sa propuneti cuplurilor gay sa adopte copiii dovediti stiintific ca vor fi gay! Nu stiu ce experiente v-au marcat atat de profund copilaria, incat totul se petrece in jurul sexualitatii, sa stiti insa ca in majoritatea familiilor nu se abordeaza DE LOC subiectul sexualitatii parintilor!
          p.s. : homosexualii provin din familii 100% hetero

          • @ Ela

            Absurd?… Hmmm… Poate… Mie mi se pare absurd ca un copil prescolar sa ajunga sa se intrebe de ce unii copii se joaca „de-a mama si de-a tata”, cand el vede in familia lui ca ar trebui sa se joace „de-a tata si de-a tata”.
            Prin legile anti-prozelitism, tarile nordice despre care vorbim au „vaccinat” inclusiv familia homosexuala. E si asta o abordare. As zice, insa, ca nici acolo, in democratiile cvasi-perfecte, nu-i raiul pe pamant – inteleg ca sunt campioni la sinucideri…
            Eu ma incapatanez sa astept, totusi, sa-mi spuna stiinta ce este homosexualitatea. Deocamdata, nu aud in jurul meu decat „nu e o boala!”. Ca si cum oamenii bolnavi ar fi susceptibili de a avea mai putine drepturi decat oamenii sanatosi. :)

            • Mi se pare ca dvs ati dat exemplul tarilor nordice…or, ideea nu a fost chiar stralucita, pentru ca tocmai aceste state au legalizat primele casatoriile homo, pentru simplul motiv ca nivelul de educatie si mentalitatea oamenilor au permis asta, fara nicio problema! Probabil ca nordicii stiu mai bine ca romanii care sunt riscurile REALE ce pot periclita echilibrul copiilor lor, si fix pe acelea NU le iau! Dvs vedeti alte pericole, fiecare cu viziunea sa…
              Ingrijorator mi se pare insa, cand constatam cine mai are o abordare asemanatoare cu „a noastra”?
              Desigur, ideea nu e sa copiem americanii, francezii sau olandezii, dar parca nici sa avem aceeasi viziune trunchiata a drepturilor omului, ca teocratiile islamice, de ex..

              „Deocamdata, nu aud in jurul meu decat “nu e o boala!”. Ca si cum oamenii bolnavi ar fi susceptibili de a avea mai putine drepturi decat oamenii sanatosi. :) ” – :(
              Alta varianta ar fi : ca si cum oamenii bolnavi sunt susceptibili sa se insanatoseasca! E mai respectuoasa pentru toata lumea, nu credeti?
              Inteleg ca doriti dovezi care deocamdata nu exista. Ok, in asteptarea lor, ce faceti?
              Pai, desi NU STITI adevarul, dva prezumati deja ca nu are cum sa fie altfel decat in defavoarea celor fata de care va luati masuri de protectie. Precum Iranienii sau saudienii, de ex.
              Britanicii, suedezii sau belgienii, care, nici ei nu stiu mai mult decat dvs la acest capitol, acorda insa beneficiul indoielii, altfel spus : prezumtia nevinovatiei!
              Probabil ca ei citesc altfel istoria, Shoah, dramele lui Tchaikovski sau O.Wilde or fi mai vii in subconstientul popular, or avea un alt impact decat la romani, in orice caz ei invata din erorile trecutului, ca si din ororile propagarii intransigentei discriminatorii.

            • @ Ela

              Desi NU STIU adevarul, fac EXACT ce faceti si dumneavoastra (care, la randul dumneavoastra, nu stiti adevarul): imi exprim pozitia. Civilizat, democratic. :)

              Cat despre oamenii bolnavi, cred ca m-ati inteles gresit. Nu era nimic jignitor, acolo. Cel mult, un zambet amar, nicicum catre cei bolnavi, ci catre cei ce se lauda ca nu-s bolnavi. :) Adicatelea, in ochii mei, argumentul „nu e o boala” nu este suficient de puternic.
              Daca un copil vede o pisica si te intreaba „ce e aia”, nu-i raspunzi „aia nu este un caine”. :)

            • Da, tarile nordice, dupa 1000 de ani de crestinism si prosperitate, s-au plictisit de prea mult bine. Acum Suedia a ajuns sa fie numita „capitala occidentala a violurilor”.
              In Suedia si alte tari nordice, numarul sinuciderilor la cuplurile homosexuale e mult mai mare decat la cuplurile normale. Desi au toate drepturile pe care le-au vrut, de mult timp. La fel e incidenta bolilor psihice, depresii, boli cu transmitere sexuala etc.
              Tot din ciclul „sa luam lumina de la nordici”, tot in Suedia s-a deschis o clinica pentru barbatii victime ale violurilor. Se intampla in fiecare saptamana incidente cu arabii si imigrantii. Oamenilor le e frica sa mai iasa seara pe strada, in unele cartiere. Cel mai mare festival de muzica din Suedia s-a anulat din cauza violurilor si a agresiunilor sexuale. Ziaristii sunt dati afara daca scriu ceva negativ despre musulmani. In 2016, aripa tanara a principalului partid liberal din Suedia a inaintat o motiune in care cerea legalizarea incestului si a necrofiliei si scaderea varstei consimtamantului la 15 ani. Sa mai continui? De la ei vreti sa luati „lumina”?

              Ii tot dati inainte cu „discriminarea”. Ce discriminare? Nu e nimeni discriminat. Toti cetatenii au EXACT aceleasi drepturi. Toata lumea are dreptul sa se casatoreasca, iar casatoria este uniunea dintre un barbat si o femeie. Nimeni nu are dreptul de a se casatori cu o persoana de acelasi sex.. Deci e EXACT la fel pentru toata lumea.

              Nota: Multumesc pe aceasta cale domnului care imi blocheaza o mare parte dint comentarii. Am totusi o intrebare. Cand o faceti, nu va vin in minte „gramezile de par si de ghetute” de la Auschwitz? Multumesc.

        • Modificarea Constitutiei mi se pare la fel de inteligenta si de eficienta ca obiceiul romanilor de a sufla in iaurt…ceea ce nu-i impiedca sa se friga cu ciorba urmatoare! :)

  17. Hai sa va spun ceva, ceea ce cred ca ar fi fost bine sa faca parte din pregatirea pentru un astfel de articol. Homo, din sintagma „homo sapiens” nu are nimic de-a face cu homo, din „homosexual”, in afara de „homofonie”. In sintagma „homo sapiens” originea este „om” din latina, iar in „homosexual” este „homos” care inseamna „acelasi” in limba greaca. Asa, ca o prima concluzie, jocul dumneavoastra de cuvinte are la origine o confuzie. A doua concluzie este din pacate si mai grea. Va situati pe aceeasi linie cu cei care intretin in mod voit o confuzie intre „natural” si „normal”. Homosexualitatea este naturala dar nu este normala. Ultima fraza ar merita un articol, cel putin, pentru a pune putin lucrurile in ordine, dar cu siguranta ca nu aici si nu acum.

    • „Homosexualitatea este naturala, dar nu este normala”.
      Chapeau, nu mai este nevoie de alte comentarii.
      Ma rog, sunt unii care vor reduce la absurd si vor afirma invers :)

    • @ consonant, sa intelegem ca normalitatea DEFORMEAZA naturalitatea? sa intelegem ca , de fapt, naturalul nu exista sau mai bine zis NU TREBUIE SA EXISTE pentru ca deranjeaza normalitatea…sa intelegem ca naturalitatea poate fi cioplita etic si repudiata conventional? sa intelegem ca poate exista vreodata pe planeta aceasta o naturalitate care sa poata fi digerata intr-un efemer exercitiu moral?
      ma indoiesc…pentru ca stim foarte bine cine pe cine precede..si stim deasemenea foarte bine ca naturalitatea este fix indiferenta vizavi scremerile umane autoflatante.

  18. O conceptie potrivit careia homosexualii ard in focul iadului m-a dus cu gandul mai degraba la Auschwitz decat la Voronet. Vizitati lagarul, nu numai manastirea, si o sa intelegeti de ce eu cred ca viata se intelege privind in urma, dar se traieste privind inainte. Si mai cred ca in ziua de azi, un om rational nu ar trebui sa-si ia argumentele nici de sus din cer si nici de jos din nadragi. Iar in ce priveste homofobia, fiecare este liber sa se plaseze inlauntrul sau in afara ei functie de propria constiinta. Asta e ceea ce conteaza cu adevarat. M-as bucura sa nu ramana nimeni inlauntru si textul meu sa fie fara obiect. Ar fi raul cel mai mic posibil.

    • Stimate domnule autor, folositi termenul „homofobie” cu o prea mare usurinta.
      Personal, sunt arahnofob. Vorbesc serios, cel mai mic paianjen ma „paralizeaza”.
      Cunosc 3 persoane homosexuale, ma simt confortabil in preajma lor.
      In schimb, dvs. ii considerati pe cei care au opinii contrare nazisti, comunisti si in final…homofobi.

  19. O, dar după logica asta ar trebui să deducem că cei mai „Homo Sapiens” dintre noi, de-a lungul timpului, au fost tipii din cele două cetăţi, Sodoma şi Gomora, în timp ce restul omenirii, inclusiv moşii şi strămoşii noştri, de mii de ani erau, de fapt, .. Homo anti-Sapiens! Interesant. Noroc cu propagandiştii ideologiei LGBTQ.. care încearcă să ne destupe la minte, că altfel rămânem .. anti-Sapiens!

    • destupatul mintii ca si liberul arbitru este un exercitiu strict personal…pentru ca aceasta intreprindere sa fie afectuata cu succes poti apela si la influente externe…cu o singura conditie..sa o faci spasit, sincer si cu buna credinta.

      • Dar de ce e musai sa ne „destupam” noi mintea ?
        In ceea ce priveste copiii in famili LGBT, eu unul nu apelez la nicio influenta externa, nu ma spasesc si n-am buna credinta. Multumit ?
        Repet, poate ai citit printre randuri: sa se casatoreasca, sa faca parteneriate, sa-si imparta averile, sa aiba cine sa semneze la spital, DAR fara copii !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Pintea
Razvan Pintea
Răzvan Pintea este consilier pentru dezvoltare personală și orientare în carieră în cadrul Centrului de Psihologie și Training CONFIDENT si oferă life & career coaching pe diverse platforme. Răzvan a acumulat o bogată experiență în relațiile interumane atât în calitate de expert în management și IT, cât și în rolul de soț și tată a doi copii. Pasionat de literatură și filozofie, își dorește să ajute oamenii din poziția de consilier, considerând ca astfel contribuie și la propria dezvoltare personală. Scrie articole pe diverse teme de dezvoltare personala, orientare in carieră sau teme de interes social și publică haiku in limba engleză. Îl puteți urmări activitatea atât pe blogul personal www.pintea.me cât și pe pagina Facebook @consiliere.razvan.pintea

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro