joi, martie 28, 2024

How to become a general

MOTTO: Nimic nu este mai scump decat ceea ce primești pe gratis.(Proverb japonez)

Cer scuze tuturor celor ce vor citi aceste rânduri, pentru că am scris titlul în limba engleză, dar nu l-am ales întâmplător. Chiar dacă încercăm să evităm subiectul „facerii generalilor în armata română”, actualitatea este cea care îndeamnă la adoptarea unei poziții. Sunt cetățeni care asimilează gradul de general cu orice altceva, nicidecum cu demnitatea unei autorități militare pe care orice societate o recunoaște și o respectă. Într-una dintre scrisorile pe care le-am adresat președintelui României, în anul 2009, scriam:

„Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite. În nicio armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut”.

Multe dintre avansările la gradul de general din ultimii ani au stârnit nedumerire, stupoare, controverse și polemici care lezează demnitatea și onoarea militarilor onești, care au obținut aceste grade pe merit. Fiecare nouă serie de avansări a generat articole cu titluri umilitoare: „Dezertori avansați”, „Stelele de general iscă polemici”, „Generalii armatei de ațe, mingi și tirbușoane” sau „Tablagiu avansat general”. Fie și numai aceste câteva titluri anulau motivele pentru care credeam că trebuie să fiu mândru că am servit în armată și că tot ce mi s-a întâmplat frumos în viață datorez și ARMATEI ROMÂNIEI. Prin urmare, contribuabilul are toate motivele să aibă dileme cu privire la criteriile în vigoare, calitățile și meritele celor care poartă gradul de general. Același contribuabil se poate întreba: De ce fiecare avansare la gradul de general dă naștere la contestații din toate părțile?

Situația creată prin aceste avansări controversate impune ca astăzi să nu ignorăm următoarele interogații: Cum suntem noi generalii români? Ce-ar trebui să facem, astfel încât să avem prestigiu și recunoaștere socială? Ce s-a întâmplat de-am scăzut chiar și în ochii camarazilor noștri, dar și ai concetățenilor? Care este explicația pentru care decidentul politic are o atitudine de sfidare și de totală lipsă de respect pentru gradele militare?

Pentru documentare asupra profilului de general am cautat pe Internet în limba engleză „how to become a general”. Răspunsurile pe care le-am găsit se referă la criteriile și standardele altor armate în privința obținerii gradului de general. Între altele, am reținut că se cer studii militare temeinice, caractere fara cusur, excelență în ceea ce privește profesionalismul, abilități de a lucra în medii diverse si in conditii de stres. Vi se pare puțin? Și asta nu e tot: e nevoie de calități fizice și de o sănătate robustă, de trăsături morale fără cusur, recunoscute de cei din jur, de loialitate față de valorile instituției militare etc. Până și alegerea soției devine un criteriu…

Din experiența pe care am dobândit-o din activitățile comune cu omologi din alte țări, dar și din structurile aliate, am reținut că diferențele dintre națiuni privind nivelul performanțelor referitoare la leadership derivă din modul în care sistemul își creează propriile criterii de identificare, „creștere”, educare, urmărire, stimulare, ierarhizare a valorilor etc. Succesul oricărei organizații, inclusiv al celei militare, este strict condiționat de managementul resurselor umane, care trebuie să dovedească flexibilitate în promovarea valorilor după un principiu general cunoscut – „omul potrivit la locul potrivit” –, dar care la noi este aplicat anapoda. De asemenea, sistemul de selecție, avansare în grad și promovare în funcții trebuie să aibă stabilitate, să fie simplu și viguros, să funcționeze pe baza unor reguli clare, nu prin excepții. N-am avut noi printre criterii și cunoașterea limbii engleze și tot noi am avansat colonei la gradul de general fără să cunoască această limbă? La occidentali sistemul este draconic și în final nimeni nu contestă alegerea, iar cei care greșesc pleacă a doua zi din sistem dezonorați, degradați și fără drept de pensie militară. La noi este altfel, pentru că suntem toleranți la tot ce înseamnă abatere de la normă, regulă, cutumă, respect pentru valori și caractere.

Prin comparație, iată ce am obținut când am tastat în limba română „cum să devii general în armata română?”: „Culmea armatei în România. Faci donații și devii general”, „Izmene cu vipușcă! Asta înseamnă să fii general!”, „Generalul mioritic”, un capitol din cartea „Memorii în bocanci” scrisă de Călin Hentea, „CV de general de carton cu 8 ani lipsă dintr-o carieră…”, „Cât mai costă o stea de general în Armata României?”, „Iohannis taie producția fabricii de generali” și închei, cu „Secretele fabricii de generali”, deși lista este mai lungă…

Ani  de-a rândul, sistematic, cu bună știință sau fără, s-a făcut aproape totul pentru a compromite gradele militare, pentru a-i umili pe militari și pentru a lăsa să se înțeleagă că, de fapt, nu criteriile sunt cele care guvernează acordarea gradelor, ci bunul plac al cuiva. Înainte de 1989, generalii maiori (cu o stea) îi comandau pe generalii locotenenți (cu două stele), iar căpitanii pe locotenenți-colonei. Funcția „dobora” gradul și uite așa respectul pentru ierarhie, pentru gradele militare s-a degradat până la un nivel pe care astăzi nu numai militarii, dar și civilii îl percep ca dispreț și lipsă de respect față de cei care servesc patria în uniformă.

În nicio armată din lumea occidentală, un ofițer nu poate ocupa o  poziție de general fără să fie avansat. La noi se poate. În nicio armată serioasă nu se fac avansări după trecerea militarilor în rezerva. La noi încă este posibil. În nicio armată cu reguli stricte nu se dau grade tenismenilor, fotbaliștilor, lăcătușilor, jurnaliștilor servili, prietenilor politici, primarilor loiali, procurorilor sau nu știu cărui șef de partid ori persoanelor care nu au carieră militară. La noi, în ciuda cosmetizărilor, persistăm în limitele practicilor  moștenite de la comuniști, aș putea spune în formă continuată.

Dacă putem numi un singur general care nu merită gradul și totuși a fost avansat fraudulos, orice demers de reconsiderare a statutului acestuia este lovit de nulitate în absența unei analize a criteriilor și imprejurărilor care au dus la asemenea eșecuri.

Mă întreb: Cine ar putea acum să aibă puterea morală să spună cine este intrusul și apoi să-i arate ușa? Asta-i dilema. Câțiva au fost „dovediți”,  le-au fost date în vileag matrapazlâcurile și au fost condamnați, alții s-au cerut singuri „afară” din sistem, pentru că și-au aranjat ceva mai profitabil în viața civilă, alții au trecut la pensie, compromiși, dar fără să plătească prețul mizeriei în care s-au complăcut, iar unii au plecat dezamăgiți în rezervă.

Nu este scopul acestor rânduri de a incrimina, dar ceva nu este în regulă cât timp onoarea și demnitatea celor care au grade militare este discutabilă și comentată. Apropo: onoare, demnitate, interes național, cuvinte devenite calpe după atâta folosire, ar trebui să fie scoase din dicționare sau să primească definiții noi.  Pe plaiurile dâmbovițene, după tot ceea ce se spune despre cei avansați la gradul de general, nimeni nu va mai crede că ți-ai făcut treaba și că meritul îți apartine. În condițiile date, toți vor fi gata să spună că, de fapt, întâmplarea, norocul, loialitatea față de „cineva” sau decizii obscure ți-au fost favorabile și, în consecință, ai fost avansat. Nu comisie, nu criterii, nu reguli, ci doar voința, arbitrară, a cuiva. Ca atare, devii generalul șefului de stat major, al ministrului, al președintelui, al șefului de partid sau de gașcă etc. Generalul criteriilor lor!

Nu doar Sistemul este vinovat pentru situația actuală! Dacă există mizerie, aceasta există probabil și în noi, în limitele noastre interioare, ale generalilor onești, pentru că am acceptat ca asemenea enormități să se întâmple. Altfel, cum putem explica noi, generalii, că subofițeri fără studii militare consolidate au primit grade de ofiter, devansându-i în mod nemeritat pe ofițerii cu experiență și cu așteptări la grade superioare. Motivația acestora din urmă nu a mai existat și au plecat în rezervă, înfrânți și de tăcerea noastră, a generalilor. Răul a fost făcut. Iată de ce, în contextul ultimilor arestări ale unor așa-ziși generali, justiția trebuie să se implice și să demonteze toată această mașinărie incredibil de eficientă, care face ca regulile, statutele și regulamentele militare cu privire la avansări să fie batjocorite. Iată de ce mă interesează, la fel ca pe toți militarii cinstiți, ca normalitatea să fie restabilită grabnic.

Dacă pentru un ofițer situația este umilitoare și dureroasă, oare cum percepe lucrurile un civil, care urmărește stupefiat actualitatea cazonă? Un „general” este arestat, altul este acuzat că și-a plagiat doctoratul, dar  coordonează tezele altor generali, acuzați, la rândul lor, de fals Și sunt membri pe viață ai unor academii, sefi ai unor asociatii, etc. Același civil nu poate fi condamnat dacă, în sinea lui, socotește că acești „generali”, plătiți din banii săi, nu vor fi în stare să îl apere într-un scenariu belic, deși au depus un jurământ.

Vreau să cred că aceste rânduri vor fi citite nu doar de către cei care doresc să știe realitatea despre avansările frauduloase din armată, dar și de către politicienii care activează în Comisiile de apărare din Parlament. Faptul că au fost peste 900 de avansări frauduloase în gradul de ofițer și că există un dosar penal instrumentat în acest caz, ne dăm seama că este necesară o analiză a tuturor cauzelor care au permis să se ajungă la o situație care subminează autoritatea actului de comandă și încrederea în ierarhia militară. Trebuie cerută aplicarea de pedepse exemplare pentru cei care au făcut avansări frauduloase, să se retragă gradele celor care au profitat nemeritat de ele, de funcțiile și de avantajele derivate din acestea.

Niciodată nu am auzit oficiali ai Ministerului Apărării oferind explicații, după cum nu i-am auzit anunțând că au retras dreptul de a purta uniformă celor care nu respectă regulile, care fac campanie politică în uniformă, sau care se expun public în împrejurări hilare, pentru a proteja astfel solemnitatea și profilul imaginii celor care poartă uniforma militară cu demnitate, ba chiar cu dragoste de ea.

De asemenea, oficialii Ministerului Apărării nu au dat încă explicații celor care vor să afle răspunsuri corecte la unele nelămuriri, precum:

1. Pentru cei care spun că sunt prea mulți generali activi, menționez că armatele occidentale au, în medie, un raport de un general la o mie de militari (SUA – 1,2;  Spania – 1,1;  Portugalia – 1,3 etc).  În România, la o structură a forței de 70 de mii de militari rezultă 70 de generali. Probabil că armata noastră nu are mai mult de 75 de generali activi…

2. Avansările în grad, după trecerea la pensie, sunt o reminiscență sovietică. Fiecare trece în rezervă cu gradul pe care îl are la încheierea serviciului militar. Sunt generali, inclusiv veterani de război, care la trecerea în rezervă au fost maiori sau căpitani, iar acum au trei stele sau patru stele. Fiecare trebuie să fie mândru de gradul pe care l-a avut când a fost în război, în teatru sau activ. Altfel, ajungem la derizoriul avansărilor, inclusiv în gradul de general, pe care nimeni nu le mai respectă, pentru că, nu-i așa?, „sunt onorifice”,  după cum explica un președinte.

3. O altă anomalie: soldații, caporalii, în genere (evit să scriu „în general”) subofițerii care își pierd viața în teatre sunt avansati la gradul de sublocotenent, din motive pe care nu le inteleg, ca sa judec. Să nu mai fie onorante și onorabile gradele de soldat, caporal sau subofițer? Să se înțeleagă oare, peste ani, că doar ofițerii avansați post mortem s-au jertifit și merită să fie eroi?

4. Cât privește structura pe grade, ea a suferit modificări în funcție de interesele diverșilor miniștri care „au controlat democratic” structurile din interese obscure, si pentru care ar trebui să răspundă. Astfel, am ajuns să avem generali cu grade inferioare funcțiilor pe care le ocupă: pe linie de comandă, este de neînțeles de ce comandantul de divizie care are două stele trebuie să se subordoneze șefului categoriei de forțe care este tot de două stele, dar funcția lui este de patru stele.

5. Cât privește faptul că sunt generali care nu au fost în Afganistan, cineva ar trebui să explice celor care au dreptul să avanseze că participarea în teatre pe funcție de ofițer nu îl califică automat să fie avansat la gradul de general și asta la o vârstă  foarte tânără. În plus, introducem în ecuație un criteriu pe care îl rezolvăm românește, adică aveam grijă să îi trimitem în teatre pe cei care trebuie să devină generali. Participarea în teatre poate să fie o premisă, dar nu una definitorie. Nu vor mai fi avansări la gradul de general dacă nu avem participări în teatre? Care vor fi criteriile în momentul în care va trebui să ne retragem din toate teatrele? Inventăm războaie ca să avem generali?

Iată și câteva sugestii cu privire la profilul celor care ar urma să fie avansați la gradul de general:

  • Calități umane deosebite: onoare, demnitate, respect pentru preopinent și părerile acestuia, recunoașterea spontană a calităților și meritelor subordonaților, respect pentru ierarhie și pentru cei care au fost în teatre, politețe fără cusur, franchețe.
  • Performanță intelectuală, capacitate de comunicare deosebită, abilitatea de a discuta avizat subiecte diverse, precum și calități de reprezentare și de utilizare a media.
  • Experiență în toate compartimentele majore ale apărării (trupe, politică militară, învățământ, etc).
  • Disponibilitatea de a asculta, înțelege și accepta opiniile altora. Capacitatea de a-și evalua și schimba atitudinea proprie.
  • Pregătirea permanentă de a conduce trupe sau structuri aliate aparținând unei coaliții (nu există variantă „bun doar în țară”).
  • Calități intelectuale cuplate cu cele practice. Posibilitatea de a vedea miezul problemei, de a direcționa și coordona, de a mobiliza și însufleți pe cei pe care îi conduce.
  • Generalul trebuie sa fie în primul rând un leader. El este un ideal. El este un exemplu de referință al structurii militare. Dacă un general are calitățile/ atributele menționate, atunci structura pe care o conduce este percepută ca atare. Dacă nu, atunci există o problemă a sistemului cu privire la selecție si promovare care trebuie reformat potrivit cerințelor organizației militare și nu potrivit așteptărilor individului.
  • Gradul de general să fie acordat doar celor cu studii militare, imediat la numirea pe funcție, să fie corespunzător funcției pe care o ocupă și, foarte important, nu trebuie așteptată Ziua Armatei, 1 Decembrie sau alte momente de sărbătoare.

În concluzie, afirm că militarilor onești, indiferent de grad, atunci când sunt avansați, nu le place să aibă sentimentul că „li s-a dat totul, dar li s-a luat puterea de a se bucura”.

Scurtă bibliografie orientativă:

https://www.youtube.com/watch?v=ykI5VLPS7Vo&feature=youtu.be

https://www.quora.com/How-do-you-become-a-general-in-the-U-S-military

http://www.ehow.com/how_8691_become-general.html

http://inpolitics.ro/paradoxul-mioritic-tara-ultramilitarizata-cu-cea-mai-jalnica-armata_18432180.html

http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-avansarile-in-grad-ilegale-de-la-armata-cum-sta-colonelul-onorific-isarescu-alaturi-de-colonelul-penal-solomon-9921276

https://books.google.ro/books?id=Y-ksAgAAQBAJ&pg=PT137&lpg=PT137&dq=generalul+mioritic&source=bl&ots=fyx6sww6FJ&sig=n1Ae2c8qskuEBQS8Nm17hz8hb0g&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiet_HUiePLAhWBvBQKHfghDngQ6AEIPzAI#v=onepage&q=generalul%20mioritic&f=false

http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/romania-%C5%A3ara-generalilor-corup%C5%A2i_371242.html

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Articolul este foarte bun, foarte corect, dar nu spune nimic nou.
    Trebuia ca cineva sa ia initiativa si sa conduca un proiect de asanare in armata, in justitie, in invatamint.
    Trebuie sa apara o noua CADA, care sa conduca lupta impotriva promovarilor abuziva a nulitatilor la gradul de general, care sa lupte pentru retragerea gradului de general impostorilor.
    Trebuie sa apara un partid, un ONG care sa conduca lupta pentru eliminarea din justitie a magistratilor corupti, care sa conduca lupta pentru abrogarea legilor de infiintare a falselor academii si a acordarii de indemnizatii pe viata unor impostori, unor plagiatori, unor nulitati.
    De ce oare niciun partid nu are in programul sau proiecte concrete de asanare a societatii ?
    Proiect concret inseamna, de exemplu, proiectul legii de retragere a gradului de general tuturor impostorilor (gen ilie Nastase, Iordanescu, Ontanu, Oprea etc), proiect pe care sa-l anunte in campania electorala si sa-l promoveze si sa-l sustina in parlament, in presa si la TV.
    Proiect concret inseamna, de exemplu, proiectul legii de eliminare din sistemul de justitie a magistratilor corupti (adica a judecatorii din Uniunea Nationala a Judecatorilor Corupti UNJCR, a judecatorilor care au tergiversat si tergiverseaza in continuare absolut toate procesele marilor corupti si marilor infractori, care au devalizat tara, a judecatori8lor care i-au achitat sau i-au condamnat simbolic, cu suspendare, pe infractori, a judecatoriilor care i-au eliberat anticipat pe infractori, pe motiv ca au scris, chipurile, lucrari stiintifice) si sistarea pensiilor speciale, proiect de lege pe care sa-l anunte in campania electorala si sa-l promoveze si sa-l sustina in parlament, in presa si la TV.
    Proiect concret inseamna, de exemplu, proiectul legii de abrogare a legilor care au permis infiintarea de pseudo academii si care acorda indemnizatii de la bugetul de stat unor impostori, unor plagiatori, unor nulitat, proiect pe care sa-l anunte in campania electorala si sa-l promoveze si sa-l sustina in parlament, in presa si la TV.

    • ati punctat bine. „dreapta justitie” pare mi se ca „functioneaza” de un sfert de veac. in tot acest timp acesti terchea berchea n au stirpit marea coruptie dar au avut grija sa si mareasca bugetul an de an, sa se acopere cu privilegii si salarii speciale. cine sa se atinga de ei cind politrucii, mafiotii si justitiarii sint in cirdasie ? jaful national este evident, saracia romanului de rind este vizibila, la fel sint vilele si casele de vacanta ale unor neica nimeni hoti si bugetari (oamenii ai „legii si dreptatii”). n ar fi fost greu sa se faca dreptate, dar cine s o imparta ?

    • Excelent acest articol !

      Felicitari.

      Alina,
      Asanarea trebuie sa se produca in rimul rand in societatea civila. Sunt prea multi civili needucati care se impopotoneaza cu titlul de general fara sa fi vazut o cazarma pe interior sa nu mai vorbim de politicienii romani care, precum salbaticii din vechime care se impopotonau cu margele de sticla, se lauda cu grade de general.
      … E aceeasi poveste ca si cea cu titlurile de doctor.

      In Romania, un politician care e doctor si general e de obicei un escroc, un corupt, un fariseu. AM o lista intreaga cu acest soi de mizerii umane care – nu stiu cum- au ajuns sa ne conduca.

    • Începând cu Hotărârea guvernului Nr 95/1997 (Ghidul carierei militare) copiat după cel american în cea mai mare parte avem o bază legală obiectivă de acordare a gradelor militare. Problema este că această lege nu a fost respectată de cei care ar fi trebuit sa o aplice.

  2. Domnule General, va rog frumos, mai adaugati un punct de bifat pe lista calitatilor unui bun general: sa respecte istoria cat sa nu puna tara in pericol. Sa stie sa respecte inaintasii, cu demnitate si eleganta, fara sa fie vadimist, legionaroid sau antonescoid. Respectul pentru uriasele sacrificii facute de toti militarii trebuie sa porneasca de la generali, la fel si intelepciunea si moderatia in discutiile de istorie militara. Presa spune numai prostii despre Romania in timpul WW2. Nu se mai poate defila acum cu capitanul, maresalul si cantarea Romaniei, ca nu ne reprezinta si ne si fac de ras.
    Rusii spun de toti esticii ca sunt fascisti. Polonezii se apara. Romania de ce nu aminteste ca a lupat un an pe Frontul de Vest??? Acuzatia de fascism de la rusi nu e o joaca in 2106 si prinde foarte usor si in Vest. Sefii armatei ar putea sa faca mai mult pentru a clarifica aceste lucruri, ca doar au fost puscariile si Gulagul pline de militari romani acuzati pe nedrept de fascism. Nu a venit inca momentul ca onoarea lor sa fie aparata in public?
    Acum nu e vorba numai de bucuria absolut legitima a avansarii in grad. Ganditi-va ca poate in curand, Doamne fereste, unii generali vor trebui sa ia hotarari grele, de care sa depinda vietile semenilor nostri. Trebuie sa avem incredere in ei, sa stim de ce fel de Romanie se simt ei legati. Daca pentru ei conteaza sacrificiul inaintasilor, poate se sacrifica si ei pentru tara (daca nu, avem dreptul sa ne temem ca sunt in stare sa faca si ei ca tradatorii din Crimeea care au dat o bucata de tara la rusi).

  3. La începutul anilor ´70 am auzit un banc:
    Cică pe un deal un pluton al Armatei Populare făcea exerciții de tragere. Rezultatele fiind catastrofale, ofițerul pune mîna pe pușcă să le arate soldaților cum se face. Însă nici el nu reușește să nimerească ținta, nici măcar pe la margini. Undeva, aproape de ei, un cioban se tăvălea de rîs. Ofițerul, furios, se duce la el și-l apostrofează:
    – De ce rîzi ?
    – Fiindcă sînteți niște loaze cu toții.
    – Poți mai bine ?
    – Dă-mi arma să-ți arăt.
    Ofițerul îi dă pușca și ciobanul bagă cinci focuri grupate pe centrul țintei. Descumpănit militarul spune:
    – Nu înțeleg ! Eu sînt ofițer, dumneata cioban și…
    – Păi exact asta e – eu am fost ofițer și dumneata ai fost cioban.

    Deși reflectă realitatea, nici o clipă nu mi-am imaginat că bancul-pamflet se baza pe fapte concrete. Citiți în continuare.

    General de corp de armată Dăscalescu a fost în permanenţă în linia întâi, chiar şi când era comandant de armată şi, după spusele multor dintre subordonaţi, genera multă încredere în jurul său. Soldaţii îl iubeau, mai ales datorită grijii deosebite pe care le-o purta. De aici şi porecla „generalul-soldat” sau „generalul nostru”.
    Pe 1 iunie 1945 a fost destituit şi trecut în rezervă. Atitudinea sa ostilă faţă de noii ofiţeri politici din armată şi faţă de comunism în general a fost motivul principal. Acesta a fost sfârşitul unei cariere de 39 de ani sub arme, din care 10 în timp de război, timp în care s-a dedicat total armatei. Nu a avut nevastă, nu a avut copii. S-a reîntors în satul său natal unde mai avea o bucată de pământ (aproape 7 ha) şi a început să-l muncească alături de familia fratelui său. Dar pe 9 septembrie 1945 a fost arestat şi apoi judecat pentru presupuse crime de război, dar la sfârşitul lunii a fost achitat şi reabilitat. Hărţuiala a continuat şi în noiembrie 1948 i s-a suspendat pensia, iar o parte din proprietăţi i-au fost confiscate. Trei ani mai târziu a fost din nou arestat, de data aceasta pentru „sabotaj agricol” şi aruncat în închisoarea Jilava, fără proces. Acesta a avut loc dupa câţiva ani şi a fost eliberat pe 5 octombrie 1955. S-a mutat la Piatra Neamţ la o nepoată. În 1956 a reînceput să primească pensia. Mai târziu a fost promovat la gradul de general colonel (echivalent cu general de armată), aşa cum ar fi trebuit să fi fost cu mult timp în urmă, dar a refuzat constant sa colaboreze cu Ministerul Apărării cu ocazia diverselor comemorări sau să-şi redacteze memoriile. A trecut în nefiinţă în timpul somnului pe 28 septembrie 1969. A fost înmormântat cu toate onorurile militare şi peste 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum.
    Comuna Girov îşi primea într-una din zile un fiu, plecat încă de tânăr şi reîntors acum bătrân. Cu pensia de 80 de lei pe care conducerea comunistă i-o dădea lunar acestui fost general de armată, erou atât pe Frontul din Răsărit, cât şi pe Frontul din Apus, Nicolae Dăscălescu avea voie sa moară de foame, neposedând nici un fel de avere.
    Chiar dacă toţi îl cunoşteau şi îl iubeau pe acest mare om de stat, nimeni nu putea să îl ajute, aşa încât, pentru a nu fi povară pentru sora şi nici pentru nepoţii săi, păzea cârlanii satului, pe dealul din Vânători.
    De la ieşirea din Jilava, nu a părăsit niciodată satul natal Girov sau oraşul Piatra Neamţ pentru a merge la vreo defilare străină lui şi poporului român, nu a mai îmbrăcat haina militară şi nu a răspuns niciunui apel al autorităţilor comuniste.
    Din partea de vest a satului Girov, porneşte un deal care ţine până în Piatra Neamţ, învecinându-se cu dealul Balaurul şi cartierul Vânători, situat în partea de sud-est a oraşului, unde se afla o unitate militară – Regimentul 15 Dorobanţi. Acest regiment şi-a căpătat numele de faimă în războiul din 1877, când, la Plevna, în faţa redutelor Griviţa I şi Griviţa II, ostaşii nemţeni au cucerit aceste mari bastioane şi au înfipt drapelul românesc pe redută.
    Pe acest deal, înca din primăvară când se arată firul ierbii, până târziu, toamna, putea fi văzut un bătran cu o barbă albă ca a lui Moş Crăciun, purtând o turmă de vreo 20-25 de cârlani adunaţi din tot satul. Păzitorul nostru de oi purta o traistă pe umăr, în care avea ceva merinde şi câteva carţi, însă foarte mult timp din zi îl petrecea admirând dealurile şi munţii din jur. De nişte aduceri aminte, privirile bătrânului când se luminau, când se întristau până la lacrimi.
    Pe acelasi deal, recruţii din unitatea militară a Regimentului 15 Dorobanţi făceau instrucţie şi teme de luptă. Mai multe zile la rând, un locotenent încercase o temă de luptă care nu-i reuşea deloc pentru că formaţia militară cu care se antrena îl dădea de fiecare dată peste cap.
    Urmarindu-i acţiunea, bătrânul se apropie de el şi, zâmbindu-i cu blândeţe, îi întocmi o temă de luptă atât de aparare, cât şi de atac. Necăjit de faptul că pînă şi un cioban ştie mai multă tactică de luptă decât el, se răsti la acesta şi-l alungă.
    Bătrânul oier plecă şi în colţul gurii îi apăru un zâmbet amar.
    După alte două luni de la această întâlnire, un colonel comandant de regiment şi un ofiţer inferior urcau dealul pentru a-l întâlni pe bătrânul păzitor de oi. Au discutat cu el, spunându-i dorinţa superiorilor de la Bucureşti. De la această întâlnire, au mai trecut câteva luni şi generalul nostru a primit o înştiinţare că de la 128 lei, pe care îi căpătase la ultima mărire, pensia i-a fost stabilită la 2.500 lei. De asemenea, i se comunica faptul că, la sărbătorile naţionale ale RSR, va putea purta hainele militare şi decoraţiile câştigate pe Frontul de Vest, va putea merge la Bucureşti, unde va sta în tribună cu cei mari, în Piaţa Aviatorilor, primind defilarea care va avea loc de sărbătoarea respectivă. Totodata, i s-a interzis de a mai păzi oile satului pe deal.
    Pensia de 2.500 lei nu a fost niciodată ridicată integral de el, ci maxim o treime, în jur de 800 lei, şi numai în cazuri excepţionale 900 de lei, pentru a-şi asigura o viaţa de spartan, cum spunea dânsul. Pentru restul banilor semna şi-i oferea copiilor săraci, văduvelor, orfelinatelor, spitalelor, azilelor de bătrâni etc.

    • un recalcitrant militarul asta !
      na si ce daca n o vrut sa se alature glorioasei armate romine ?uite noi am construit poporul romin si romania democrata de azi !

    • Ce Dascalescu, Dragalina, Praporgescu, Amiralul Murgescu sau alti din astia pe care nu-i mai stie nimeni?!

      Haideti sa ne uitam un pic la eroii zilelor noastre :-) . Din galeria marilor razboinici contemporani ai neamului, precum generalul izmenelor Oprea, generalul intemnitat Ontanu, generalul mofluz Ilie Nastase sau generalul dislectic Anghel Iordanescu se reliefeaza in mod stralucit figura luminoasa a marelui conducator de osti, generalul de jandarmi Gheorghe Lupu, erou al mineriadei de la Stoenesti – ultima mare batalie a al armatei romane din mileniul trecut. Genialul strateg Lupu a reusit sa aiba jandarmii sai invaluiti de mineri si apoi batuti mar in mai putin de 30 de minute de la incepututul confruntarii.

      Realizand deteriorarea rapida situatiei operativ tactice, curajosul general Lupu a sarit vioi in portbagajul unei masini a presei pentru a salva din incercuire comanda trupelor noastre. Care masina l-a abandonat intr-una din comunele din zona de teama filtrelor instituite de minerii dotati cu bate si altge unelte contondente. Acolo, eroicul general si-a stabilit punctul de comanda intr-un cotet de gaini unde a stat pitit cuminte asteptand intariri sau trecerea urgiei (whichever comes first). Cotet din care a fost scos de urechi (literalmente) de catre minerii lui Cosma. Generalul Lupu s-a smiorcait atat de convingator („Mai oameni buni nu dati ca am copii, sunt batran si bolnav, etc.” ) incat cu exceptia catorva scatoalce si suturi in fund a scapat nevatamat.

      Legendarele sale fapte de arme au fost rasplatite de presedintele Iliescu care prin 2002 sau 2003 l-a avansat in grad si decorat cu Steaua Romaniei pe batranul conducator de osti inaintea trecerii sale in rezerva…

      Acum intr-o tara in care impostorii, mitomanii, cleptomanii si gainarii cei mai abjecti fac cariere stralucite si sunt alesi de nenumarate ori in functii elective, cum naiba ne putem astepta la gerali de calibrul lui Rommel sau Patton. La noi genul asta de soldati pot aspira in cazul cel mai fericit sa treaca in rezerva colonei. N-asa?!

      • În vremurile de ”odioasă amintire” (1980-1989) un coleg de serviciu mormăia tîmpește ”Generalul l…ic s-a predat la inamic” (fără nici o referire la vreo persoană concretă). Fiu de militar de carieră (profesiune întreruptă din voință proprie în 1946, atunci cînd bolșevizarea armatei era în plină desfășurare) jocul de cuvinte mi se părea de un prost gust perfect. În momentul în care am aflat despre ”generalul din portbagaj” am rămas și eu tîmpit, constatînd materializarea unor vorbe (pînă atunci) goale.
        Îmi cer scuze contributors pentru licența folosită – din păcate ea exprimă cu acuratețe o realitate oribilă pe care nici măcar o sută de Marian Godina nu ar fi capabili s-o re-lustruiască.

    • Daca relatarea dvs atat de impresionanta este reala , prima forma de respect pentru general, istorie , cititori si chiar fata de statutul dvs ( sunteti autor Contributors.ro , nu ?) era sa dati si cateva referinte care sa arate de unde stiti aceste date ( cititorii de astazi este putin probabil sa stie asemenea lucruri dar foarte probabil vor sa afle mai multe despre acestea ). Altfel pare o frumoasa legenda istorica, rurala ,etc.

      • O banală căutare pe internet vă va conduce în trei pași simpli la http://www.worldwar2.ro/generali/?article=89.

        Mai există și cartea „Generalul Nicolae Dăscălescu – sacrificiu, glorie și supliciu” de Nicolae Dăscălescu (Editura militară 2014) la fel de ușor de obținut tot pe internet.

        Totul e SĂ VREI SĂ AFLI.

        Da, recunosc, textul e cam confuz-poetic în bunul nostru stil pășunist-eroic inventat înainte de 1900 și reluat în forță pe vremea bîlbîitului Ceașcă (care, să nu uităm, a fost ”făcut” general mult înainte de a ajunge… academician). El (textul) nu-mi aparține, l-am preluat ca atare de pe site-ul amintit.

        După opinia mea morala întregii povești nu constă în confruntarea originilor celor doi ofițeri – și Dăscălescu a fost la origine un simplu copil de țăran. DAR un sistem cît de cît mai just l-a trecut prin școli serioase, răsplătindu-i munca și calitățile cît de cît corect. DAR, în loc să formeze la rîndu-i alți ofițeri ”după chipul și asemănarea lui”, un val imens de impostori extrași din ”talpa țării” de către năvălitorii sovietici l-au aruncat la gunoi precum un ciorap murdar.

        Pentru cultura Dvs. generală iată un alt exemplu de general român (aceeași sursă):

        Nu toți militarii români au acceptat dezonoarea dezarmării, preferând să se sinucidă. Așa a procedat generalul Hugo Schwab, comandantul Corpului 7 armată. Născut în 1887, la Reghin, fusese ofițer al armatei austro-ungare, cu studii făcute la Sibiu, căzut prizonier la ruși, pe frontul din Galiția, în noiembrie 1914. Repatriat în 1918 în Transilvania, a fost integrat la cerere în armata română în 1919. La 24 august 1944, pe când fusese înconjurat de militari sovietici, în apropiere de Humuleștiul lui Creangă, fiind însoțit de mai mulți ofițeri superiori, printre care și colonelul Atanase Lișcu, de care am amintit, și-a tras un glonte în tâmplă. Ultimele momente din viața acestuia au fost descrise astfel de generalul Gheorghe Cosma, care îl însoțea:
        „Pe drumul de la Vânătorii Neamț, la Humulești, ne-am pomenit deodată cu focuri destul de dese de automate trase de soldați ruși, care înaintau în formație de luptă dinspre pârâul Ozana spre șoseaua Vânătorii Neamț-Humulești. Am mărit viteza mașinii, dar în satul Humulești strada era ocupată de ruși care trăgeau în mașină. Subsemnatul am deschis geamul și din mers am strigat tare că este armistițiu și că noi suntem ofițeri români. Unii soldați ruși nu au mai tras, dar alții au continuat să tragă în mașină, precum și în alte două mașini care ne urmau (două Horch-uri). De înaintat în drum nu era posibil, așa că mărind și mai mult viteza am ajuns la încrucișarea de drumuri din Humulești, de lângă biserică (Târgu Neamț-Bălțătești cu Vânătorii Neamț-Humulești), punct care era ocupat de circa 20-30 de soldați ruși înarmați cu pistoale-mitralieră și care ne-au primit cu focuri intense, înconjurând mașina și silindu-ne să oprim. Într-o clipă, generalul Schwab, care probabil de mai înainte își scosese revolverul din toc și-l ținea în mâna dreaptă, fără să-l observ eu, și-a tras un glonte în tâmpla dreaptă, rămânând mort pe loc. În aceeași clipă, soldații ruși (toți mongoli) au sărit pe mașină, au deschis ușile iar noi, cei trei ofițeri, am coborât. În momentul când am fost prins mi s-a luat revolverul, centura și binoclul”.

        • ” O banală căutare pe internet vă va conduce în trei pași simpli…”

          Nu .Faptul ca aruncati cateva fraze ( chiar interesante ) dar scrise de altii si fara citarea sursei poate sa nu insemne nimic. Nu toti sunt obligati sa va acorde credit si nu toti sunt pasionati de istorie.

          Altfel spus, nu era mai simplu sa scrieti o referinta sau doua decat sa scrieti doua coli A4 ? :))
          Fara suparare, in spatiul public timpul este pretios pentru toti iar precizarea surselor cand citati din altii cred ca este esentiala .

    • Va felicit pentru readucerea in memoria colectiva a romanilor pe Generalul Dascalescu!
      Din astfel de oameni este formata Romania Profunda. Ar fi bine sa va pot contacta pe email!

  4. Fascinant! Este o povestire care ar merita sa fie ecranizata. Din pacate nici inainte de 1989 si nici dupa armata si cei care si-au servit tara nu sunt respectati si nici apreciati,Pacat! Ne meritam soarta si ceea ce ni se intampla.

  5. Domnule General, in primul rand vreau sa afirm ca militarii români merita tot ce poate da mai bun societatea civila, de la salarii, echipare, si nu in ultimul rand respectul cuvenit, atat cei din MApN cat si cei din MAI.
    Dar cum pot primi aceste lucruri când ei insisi nu se mai respecta pe ei?
    De ziua nationala ,in tribuna, langa veteranii de razboi si ofiterii veritabili din armata româna, au fost si generalii de carton, la fel si politienii hoti si corupti care au permis avansarea lor grad.

    Ce au facut pt asta asociatiile de ofiteri si subofiteri in rezerva sau retragere?
    Nu cumva sperau si ei la o avansare in rezerva, pt o pensie mai mare?

    Stiu ca militarii activi nu pot face politica, dar rezervistii au un singur scop in actiunile lor publice(sau asta e cel mai vizibil), pensiile(meritate de marea parte a lor). Vis a vis de dotare, sau lipsa ei,prezentarea realitatilor necosmetizate, implicarea in proiecte ce sustin predarea istoriei acestei natii asa cum a fost ea, nu cu tot felul de personaje in manualele de istorie, poate merituoase si onorabile de altfel, dar fara sa aiba ce cauta in cartile de istorie, nu am auzit.

    Nu cunosc cazul unui ofiter superior care sa se opuna politicului, sau sa isi dea demisia ,in cazul in care politicul a tot amanat reparatii, proiecte ale industriei locale, ca mai apoi sa achizitioneze din import cantitati ridicole fata de necesar, ca mai e un pic si tehnica arata ca un bazar, fara posibilitatea repararii in tara.

    Contributiile noastre, ale cetatenilor, la bugetul apararii, iau drumul buzunarelor de afara, iar mie ca si contribuabil nu mi se pare firesc. Si armata româna nu zice decat „Da, sa traiti!” unei clase politice dovedita a fi hoata si corupta. Sau poate corb la corb nu scoate ochii…..

    Cu respect.

  6. De la mentalitatea de buncar la societatea civila in civil

    Articolul pe o tema de larg interes cetatenesc ( „How to become a general”) atinge o tema care de peste un sfert de secol este un tabu pentru societatea romaneasca si respectiv pentru sistemul inca in uz. Din acest punct de vedere diferenta dintre noi (1) si altii (2) este una absolut categorica

    1. Cum este la noi :
    „Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite. În nicio armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut”.

    „În nicio armată din lumea occidentală, un ofițer nu poate ocupa o poziție de general fără să fie avansat. La noi se poate. În nicio armată serioasă nu se fac avansări după trecerea militarilor în rezerva. La noi încă este posibil. În nicio armată cu reguli stricte nu se dau grade tenismenilor, fotbaliștilor, lăcătușilor, jurnaliștilor servili, prietenilor politici, primarilor loiali, procurorilor sau nu știu cărui șef de partid ori persoanelor care nu au carieră militară. La noi, în ciuda cosmetizărilor, persistăm în limitele practicilor moștenite de la comuniști, aș putea spune în formă continuată.”

    „Avansările în grad, după trecerea la pensie, sunt o reminiscență sovietică.”

    „Astfel, am ajuns să avem generali cu grade inferioare funcțiilor pe care le ocupă: pe linie de comandă, este de neînțeles de ce comandantul de divizie care are două stele trebuie să se subordoneze șefului categoriei de forțe care este tot de două stele, dar funcția lui este de patru stele.”
    „…cineva ar trebui să explice celor care au dreptul să avanseze că participarea în teatre pe funcție de ofițer nu îl califică automat să fie avansat la gradul de general și asta la o vârstă foarte tânără.”

    Rezultatul este unul care uneori ne face de ras pe mapamond :
    http://www.nasul.tv/un-gadaffi-dambovitean-la-wimbledon-fotografiile-care-au-facut-inconjurul-lumii/

    2. Cum este la altii :

    „…studii militare temeinice, caractere fara cusur, excelență în ceea ce privește profesionalismul, abilități de a lucra în medii diverse si in conditii de stres. Vi se pare puțin? Și asta nu e tot: e nevoie de calități fizice și de o sănătate robustă, de trăsături morale fără cusur, recunoscute de cei din jur, de loialitate față de valorile instituției militare etc. Până și alegerea soției devine un criteriu…”

    La noi , deocamdata cel putin , mai avem de asteptat . Criteriile propuse pentru adevaratii generali par venite din viitorul indepartat al umanitatii :

    „ -Calități umane deosebite: onoare, demnitate, respect pentru preopinent și părerile acestuia, recunoașterea spontană a calităților și meritelor subordonaților, respect pentru ierarhie și pentru cei care au fost în teatre, politețe fără cusur, franchețe.
    -Performanță intelectuală, capacitate de comunicare deosebită, abilitatea de a discuta avizat subiecte diverse, precum și calități de reprezentare și de utilizare a media.
    -Experiență în toate compartimentele majore ale apărării (trupe, politică militară, învățământ, etc).
    -Disponibilitatea de a asculta, înțelege și accepta opiniile altora. Capacitatea de a-și evalua și schimba atitudinea proprie.”

    Pentru ca la noi cam totul este altfel si pe dos. Intre noi fie vorba, un general cu dosar penal este o contradictie in termeni si un „obiect imposibil” din punct de vedere logic, social si moral dar asta nu inseamna ca nu poate fi ceva cat se poate de real :

    „Cea mai mare pedeapsă din dosar, adică patru ani de închisoare cu executare, a primit-o generalul Ion Marian, fost adjunct al șefului Direcției de Management și Resurse Umane din Ministerul Apărării.”
    http://ziarobiectiv.ro/index.php/actualitate/31979-dosarul-mita-la-generali-condamnari-definitive-generalul-chirita-va-petrece-doi-ani-in-puscarie
    http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/pedepsele-cu-suspendare-in-cazul–case-pentru-generali–motivate-prin-varsta-si-cariera-inculpatilor-402553 .

    Intrebarea sacaitoare pusa de cetatenii obisnuiti si care sunt supusi legilor, este una de bun simt .Cum de isi mentin cei in cauza si gradul si pensia ?! Enigma.

    Pe de alta parte , problema „generalilor” nu este decat varful aisbergului respectiv una din cele foarte multe si foarte grave elemente care definesc o societate inchisa si cu o mentalitate de buncar cum este a noastra , dar articolul evita in mare parte sa discute despre acestea.

    Prima problema ar fi distinctia clara dintre sectorul militar si cel civil ( armata conduce in dictaturi, nu in democratii ) pentru ca in caz contrar armata pierde din prestigiu iar societatea pierde din libertate ( ex: cand un fost maistru civil devine… general (?!)si se procopseste manu propria si cu un dosar penal , dar ramane si cu gradul de general , asta se cheama pe scurt o pseudo-armata , o pseudo-justitie si o pseudo-democratie).
    A doua problema ar fi distinctia clara intre armata , serviciile de informatii , Politie ( Ministerul de Interne,etc. ) si administratia de stat , pentru ca este vorba de zone absolut distincte si cu responsabilitati distincte ( e adevarat, inainte de 1989 constructia metroului bucurestean trebuia musai supervizata de generali, dar parca au trecut deja mai mult de 25 de ani de atunci ) .
    A treia problema ar fi clarificarea rolului armatei in Revolutia din 1989 , mineriade, etc.
    Pe scurt, credibilitatea armatei si a unor generali este atat de scazuta pentru ca armata nu si-a facut niciodata curatenie in propria ograda si nici nu s-a delimitat suficient de alte institutii care au si ele propriile lor probleme.
    A patra problema ar fi problema pensiilor speciale ( si nu numai ) :

    „ …150.000 de oameni cer pensii speciale”
    http://www.evz.ro/pensiile-speciale-ne-costa-in-jur-de-un-miliard-de-euro-pe-an.html

    unde armata intra la „indexari periodice” si „la gramada” ( de ce ?!) cu Politia, Ministerul de Interne, serviciile de informatii, fostii securisti , tortionari,etc. si asta ii cam sifoneaza serios prestigiul. Daca fostii militari sunt reprezentati de catre dl. Dogaru, vor avea si prestigiul pe masura.
    Pe scurt, mai este mult pana departe, dar trebuie sa fim optimisti.

    • „problema ar fi clarificarea rolului armatei in Revolutia din 1989 , mineriade, etc.
      Pe scurt, credibilitatea armatei si a unor generali este atat de scazuta pentru ca armata nu si-a facut niciodata curatenie in propria ograda ”
      va referiti cumva si la autor ?

      • Ceea ce a facut armata in decembrie ’89 ,in termeni „tehnici” se cheama pe de o parte tradare, pe de alta parte neîndeplinirea unor ordine total in contradictie cu notiunea de umanitate, neîndeplinire total justificata de altfel.
        Mai usor cu lovilutia pe scari, ca nu armata a organizat primele alegeri, ci FSN.
        Adica nu armata a preluat puterea in ’90.

  7. Am putea sa incepem sa ii respectam pe cd. Jienescu, gen. Dascalescu, Dragalina, Praporgescu, Am. Murgescu, Macellariu, renuntand la glumitele proaste despre poporul roman si mai ales la vaicareli si la critica demolatoare. Intelectualii vor suferi cel mai mult daca renunta la aceste lucruri.

  8. Generalii nu trebuie sub nici o forma sa se implice in viata publica pe perioada vietii active. Acceptind viata intr-o ierarhie militara, stai frumos acolo si servesti patria (armata, interne, securitate etc.). Nu partide, nu parlament, nu TV, nu presa. Daca poftesc la viata palpitanta din”civilie” sa paraseasca ierarhia si gata. Am trait 20 de ani in trei tari avansate, pe doua continente, dar inca nu am auzit de generali la stiri.

    • Tocmai acest „stat frumos si servesti patria” eu nu il inteleg.

      Care patrie, cea a cetatenilor pe care ar trebui sa îi apere, împotriva oricarui dusman, extern sau intern(aia interni sunt cei mai rai, dupa parerea mea, cei mai perfizi), sau patria clasei politice ajunsa vremelnic in pozitii pe care le folosesc dupa bunul plac?

      Poate ma ajuta si pe mine cineva, ca am o mare dilema…..
      Si nu merg pe mana loviturilor de stat date de militari, nu asta insinuez…

  9. Domnule general, citez fraza din valorosul dumneavoastra articol :

    ” În nici o armată cu reguli stricte nu se dau grade tenismenilor, fotbaliștilor, lăcătușilor, jurnaliștilor servili, prietenilor politici, primarilor loiali, procurorilor sau nu știu cărui șef de partid ori persoanelor care nu au carieră militară. ” la care ati omis sa adaugati inca un impostor notoriu. Ma refer la la actorasul -figurant de doi lei de pe la teatrul din Iasi (radu duda) care devenind „ilustrul” ginere a unui rege cu indoielnice merite si-a permis sa se afiseze acum cativa ani in uniforma armatei romane cu gradul de colonel. Ce studii militare , ce merite militare are acest neica-nimeni, pentru a indrazni sa sfideze militarii de cariera . Individul si multi altii ca el ar trebui luati la intrebari pentru „PORT ILEGAL DE UNIFORMA MILITARA, INSEMNE SI GRADE MILITARE”. Dar stau si ma intreb cine sa o faca in aceasta tara ? Greu de dat un raspuns. Doamneeeee….ocroteste-i pe romani.

  10. Va multumesc pentru lectia de istorie pe care ati inserat-o pe forum, domnule Vasiliu Mircea Paul. Vibranta, emotionanta si pilduitoare!
    Astăzi, mă intreb cu oarecare jenă, câţi dintre noi ar mai putea reproduce gesturile lor?
    Se spune că viaţa cea mai scurtă şi mai neliniştită o au cei care uită de trecut, neglijează prezentul şi se tem de viitor. Sunt un om norocos şi un privilegiat, pentru că, in ultimii ani ai carierei mele, m-am insoţit cu câţiva dintre veteranii de razboi intr-un proiect care avea sa fie publicat sub titlul “Romania in valtoarea celui de-al doilea razboi mondial”. Barbati trecuti de 80 de ani care lucrau cu frenezie sa ne lase mostenire crampeie din viata lor de osteni, de luptatori nestiuti in transeele celui de-al doilea razboi mondial. Generalii Atanasiu, Bărboi şi Ioniţă, m-au impresionat prin vitalitatea lor şi m-au incurajat să mai sper că ţara nu-i uită pe cei vrednici şi ii respectă. De la dânşii am invăţat mai multă istorie, am cunoscut din cărţile lor pe câţiva dintre cei care, deşi nu mai sunt printre noi, trăiesc prin spiritul şi jertfa lor, după cum am invăţat că sinteza vieţii unui om stă in valoarea actului său ultim. Va invit sa cititi aici un articol pe care l-am scris cu emotie dar si cu recunostinta pentru cei care pot fi uitati dar a caror jertfa nu poate fi niciodata ignorata.

    http://www.ionpetrescu.ro/2010/08/15/ciuruiti-in-democratie/

  11. Nu mi-a placut armata, mai ales cind am fost militar in termen; desi ca radiotelegrafist, fata de artileristii din regiment, pot spune ca am fost intr-o oaza in plin deşert.
    Dar pentru Armata si Servicii am un fel de slabiciune: le consider vitale unui stat.
    Dar odata cu intimplarile de la Revolutie, Armata a scazut puternic in ochii mei (daca conteaza). Si nu doar pentru ca a tras in civili, ci pentru ca nu a vrut sa se reformeze, si a inlocuit doar uniformele, obiceiurile NU (articolul de fata e destul de clar).
    Iar Serviciile, o vede si orbul, s-au implicat in politica in cel mai mizerabil mod.
    Ţăndări s-a ales de fostele mele vise despre Armata si Servicii. Caci Armata nu e doar trupa din Afganistan, ci si nucleul de la Bucuresti, si, la fel Serviciile nu sint doar cei loiali aliatilor (si sovieticilor au fost loiali), ci si falanga implicata politic.

  12. Dacă ajută cu ceva la formarea unei opinii cu privire la toate lucrurile corecte enumerate mai sus, îmi permit să adaug o situaţie cifrică a generalilor de după 1944 şi până azi.
    Nu am pretenţia să fie exactă pentru că unele din Buletinele Oficiale ale Marii Adunări Naţionale şi ale Consiliului de Stat au lipsit, ele neregăsindu-se nici după ce au fost scoase de la „secret” în anii postrevoluţionari. Oricum, situaţia este foarte apropiată de adevăr.

    Generali (chestori de poliţie) 23 aug.1944-azi

    Rege, Dej şi Ceauşescu:
    – acordare de grad: 489
    – înaintare în gradul următor: 151
    – acordare grad în rezervă/retragere +înaintare: 117
    – trecut în rezervă/retragere: 208
    Ion Iliescu:
    – acordare de grad: 792
    – înaintare în gradul următor: 250
    – acordare grad în rezervă/retragere +înaintare: 490
    – trecut în rezervă/retragere: 615
    Emil Conatantinescu:
    – acordare de grad: 252
    – înaintare în gradul următor: 95
    – acordare grad în rezervă/retragere +înaintare: 315
    – trecut în rezervă/retragere: 193
    Traian Băsescu:
    – acordare de grad: 495
    – înaintare în gradul următor: 298
    – acordare grad în rezervă/retragere +înaintare: 528
    – trecut în rezervă/retragere: 563
    Crin Antonescu, preşed.interimar:
    – înaintare în gradul următor: 6
    – trecut în rezervă: 1
    – înaintare în gradul următor: 1

    Klaus Werner Iohannis:
    – acordare de grad: 42
    – înaintare în gradul următor: 23
    – acordare grad în rezervă/retragere +înaintare: 39
    – trecut în rezervă/retragere: 46
    – TOTAL:
    – acordare de grad: 2070
    – înaintare în gradul următor: 823
    – acordare grad în rezervă/retragere +înaintare: 1489
    – trecut în rezervă/retragere: 1626

    XXX

    • romanica a avut din 44 pina azi 2070 de generali ? am inteles bine ?!
      asa trebe sa fie o tara bine aparata ! tov basescu sta cel mai bine la acordare de titlu, ha ha
      oare el cu ce grad va muri ?

  13. Cei care fabuleaza pe tema „decredibilizarii” armatei ca urmare a implicarii in evenimentele din decembrie 1989 se afla intr-o crasa eroare. Nu armata, generic, s-a decredibilizat, ci generalii care au implicat-o. Apoi, sa nu uitam de avansarile politice facute de generalul Militaru, care a facut generali cu nemiluita. Nu fac nicio aluzie la autor (nu stiu daca este activ, in rezerva sau daca a purtat uniforma cu emblema RSR), dar multi dintre exclusivistii care sustin ca generalii ar trebui sa fie un corp inchis, numai pe baza hartiilor (diplome, ordine de numire), nu si a experientei de razboi, au fost descendenti directi ai generalilor comunisti. In plus, acest corp ar trebui sa ramana deschis spre varsta tanara si evenimente. Este o motivatie fantastica, al carei produs a fost si Napoleon, dar pe care Napoleon a stiut sa o foloseasca si pentru ceilalti („Fiecare soldat poarta in ranita bastonul de general”).

    • ” Nu armata, generic, s-a decredibilizat, ci generalii care au implicat-o. ”

      Serios ?! Asta este exact teza aceea cu ” partidul (comunist) nu greseste niciodata” numai membrii lui gresesc . Sunt multi oameni onesti in armata , dar ce credibilitate interna si externa are o armata in care unii generali au dosare penale sau chiar isi mentin si pensia si gradul in aceste conditii ?

  14. Mie mi se pare periculoasă soluţia pe care încearcă să o sugereze/strecoare un postac mai sus, aia cu datoria armatei de a apăra poporu’ de „dujmanul” dinăuntru. În clubul din care facem parte, NATO pre numele lui, armatele are datoria de a lupta împotriva duşmanilor din exterior. Pentru implicarea armatelor în intern, sunt proceduri extrem de bine puse la punct (inclusiv la noi, dar şi la alţii – uitaţi cazul „Vigipirate” de la francezi, sau asaltul SAS la ambasada Iranului din Londra), unde responsabilitatea coordonării apartine altor structuri ale statului, mult mai puse la punct pentru genul ăsta de sarcini. Asta, ce mârâie unii, sună a mentalitate de pretorieni, dacă nu cumva este ceva mai grav (în sensul pe care tot încerc să îl scot în relief tot pe această platformă – am mai comentat la articolele lui Edward Lucas) nu credeţi?

    • da ? si daca unguri face revolutie ? pardon, nu toti unguri e la fel ; unguri extremisti !
      dvs nu stiti ca armata o omorit huligani si o luptat alaturi de garzili patriotice ? si oameni muncii din Craiova au mers sa sustina actiunili pashnice ale glorioasei armate romine

    • ”Mie mi se pare periculoasă soluţia pe care încearcă să o sugereze/strecoare un postac mai sus, aia cu datoria armatei de a apăra poporu’ de “dujmanul” dinăuntru.”

      Nu este numai periculoasa , a fost exact teza fundamentala a Securitatii prin care aceasta si-a justificat activitatea. Fara postularea existentei ”dujmanului” din interior , nu puteau fi inventate condamnari la ani grei de inchisaore pentru ” uneltire contra oranduirii de partid si de stat ” , ” înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale (?!) ” , etc.,etc.

      • Nu apreciez apelativul postac, nu sunt platit pt a posta parerile mele pe aici.
        Nu am afirmat niciodata ca institutiile de genul MApN sau MAI nu au nevoie sa se reformeze sau sa fie mai transparente in actiunile pe care le fac, sau sa isi faca curatenie in „curte”.

        Ma simt dator sa ma explic, cu toate ca la atâtia intelectuali pe aici nu cred ca e cazul.

        In tara in care Curtea Constitutionala nu considera coruptia ca aducând atingere la siguranta nationala ce ar mai fi de explicat la comentariul meu de mai sus?(cel putin asa interpretez eu o decizie anume, si nu, nu doresc un stat politienesc)

        Coruptia generalizata duce la neaplicarea legilor,luarea de decizii in parlament ,guvern ,primarie, etc. total străine de interesul populatiei si al statului, slabirea economiei, scaderea nivelului de trai, scaderea capacitatilor statului de aduce un razboi clasic, adica a armatei pe care tot o blameaza unii ,si iin final scaderea dramatica a „rezistentei” unui stat la influente politice din afara, politicul fiind corupt pana in maduva oaselor, asta doar ca sa fiu succint si sa fac economie de spatiu.
        .
        Sau credeti ca amenintarile la securitatea unui stat sunt doar agresiunea unui alt stat sau terrorismul? Astea sunt deja amenintari clare care nu mai au nevoie de disimulare.

        Si daca se va „impute branza”, politicienii si „intelectualii” se vor pune la adapost si vor da indicatii pretioase armatei(MApN, MAI) si populatiei ramasa pe loc in „fundul gol” si cu burta goala cum sa lupte cu inamicul.

        Nu ca nu o fac de pe acum, ne operam in Turcia si Austria , ca in România le pute, dar de furat ……
        A, stai un pic, banii nu au miros…..

        Cum faci cu politicul care face legi pt partide sau grupuri de indivizi?

        Astept sa fiu luminat, ca de procese care dureaza ani si condamnare cu suspendare am auzit si eu. Si daca ceva functioneaza si îi ameninta ,pot oricând da o lege, ce problema…..

        Hai ca m-am enervat!

        • Pt Emil

          Armata nu trebuie sa se implice intern ,sunt destule institutii pt asta, cu toate ca are si ea structuri cu anumite competente, dar in ’99, când datorita „capacitatii” extraordinare de a gestiona situatia la ultima mineriada a unui general din jandarmerie, armata a fost pusa in stare de alarma si a luat locul jandarmilor, a fost cool, nu-i asa, ca nu au mai ajuns minerii in Bucuresti.

          Daca nici Cozma si mineriadele nu au fost incercari de a destabiliza statul si macar asa, din profil ,aducatoare cu tentativa de lovitura de stat, atunci poate stii tu sa ma lamuresti si pe mine.
          Si nu o aduce in discutie pe cea flower-power organizata de taica Ilici, ca o tin minte si pe aia…. Atunci armatele e rele….stiu….

          Atunci, in ’99, armatele e bune ,ca apara democratia si statul de drept.

          Dublu standard ,sau cum ,ca eu nu am auzit pe nimeni sa protesteze, ca „ce dom’le sa intre armatele in cazarmi ,ca nu are voie…ca ne batem noi cu minerii…..”

          Cu un lucru sunt de acord, excesul de putere, indiferent de ce parte, face rau la statul de drept.

          • Sa aduceti in discutie mineriadele din 99 si pe Cozma, fara a-l pomeni pe urmatorul din lista de matriosti – WC Tudor, la el ma refer – din ale carui retorica pare ca va extrageti seva discursului….

            • Asta daca nu cumva si discursul lui WC Tudor, si al dvs. au fost scrise in acelasi birou de imprastiat perdele de fum, de aici si coincidenta mesajului…..

  15. La intrebarile pertinente ale dlui general as mai adauga si eu doua:
    1. Cati generali si-au pus gradele pe masa presedintelui atunci cand au fost avansati la gradul de general un (sa zicem, desi exemplele pot fi multiple) Zisu?
    2. Cati generali au luat pozitie oficiala impotriva bataii de joc la care au fost supusi zeci de mii de militari in rezerva prin derularea procesului haotic si abuziv de revizuire a pensiilor?
    Din cate stiu eu, nici unul!

  16. Domnule General maior,
    mă bucur să vă aud din nou vocea… vocea pe care auzind-o și când erați în activitate, mulți am început să vă iubim.
    ,,…Cum să tăcem când fiecare ghindă
    căzută din stejarul secular
    se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
    tot plânsul ţării într-un nou stejar?…,, Mihai Ciurunga
    Am reala onoare să vă salut!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iordache Olaru
Iordache Olaruhttp://contributors.ro
Absolvent al Liceului Militar, al Scolii militare de ofiteri activi de artilerie, sef de promotie, al Academiei Militare si Colegiului National de Aparare. Trecut in rezerva in anul 2009, cu gradul de general maior, dupa 37 de ani de cariera militara. Cele mai importante functii indeplinite: lector in scoala militara, ofiter de stat major in Comandamentul artileriei si Statul Major General. Din 1995 pana in 2000 a lucrat in Biroul reprezentanti militari romani la NATO si UEO, consilier al sefului Statului Major General intre anii 2000 si 2003, apoi intre 2003-2006, a indeplinit functia de loctiitor al reprezentantului militar al Romaniei la NATO si UE. In noiembrie 2006, a fost numit sef al Directiei Planificare Strategica din Statul Major General. Dintre decoratiile si medaliile primite, cele mai importante sunt: Ordinul National “Pentru Merit” in Gradul de Cavaler (pentru militari), Ordinul "Sfanta Barbara" (SUA) si Medalia "Pentru Merit" (SUA). Este Cetatean de Onoare al Statului Alabama.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro