marți, martie 19, 2024

Ierusalimul, unilateralismul lui Trump şi adâncirea clivajului euro-american

Puncte cheie:

  • Valoarea ideilor rezidă în consecinţele acestora, ar spune adepţii pragmatismului, nu neapărat în temeiul lor raţional, istoric, cultural sau filozofic. Cu alte cuvinte, o idee (politică, economică sau de orice altă natură) e bună sau rea în funcţie de consecinţele concrete pe care le produce în viaţa oamenilor. Uneori, idei care păreau, pe hârtie, generoase şi corecte s-au terminat cu dezastre în istoria umanităţii;
  • Consecinţele despre care vorbim, ca şi temeiul acțiunii, sunt de cele mai multe ori relative, depinzând de perspectiva din care se face lectura lor precum și de îndepărtarea în timp de momentul faptelor, care poate pune același lucru în lumini diferite, de la o epocă la alta. Din acest motiv, inclusiv recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului, de către Statele Unite (Președintele Trump), va fi judecată global și definitiv abia peste câțiva ani, în funcție de consecințele ultime ale deciziei de acum câteva zile asupra situației din regiune și asupra procesului de pace, mergând de la impact puternic – negativ sau pozitiv – până la a nu avea, de fapt, nicio consecinţă practică;
  • Deocamdată, la cald, acest anunţ a făcut mai mult rău decât bine, inclusiv Americii, complicând şi mai mult situaţia internaţională legată de conflictul din zonă, solidarizând „gratuit” statele din lumea islamică în jurul cauzei palestiniene (inclusiv aliaţii tradiţionali ai SUA în Orientul Mijlociu, precum Turcia, Arabia Saudită sau Egiptul), arătând încă o dată lumii întregi sfârşitul Occidentului în sistemul relaţiilor internaţionale, adâncirea clivajului euro-american şi mai ales retragerea Americii din ordinea liberală globală, esenţialmente multilaterală, pe care Washingtonul reuşise să o creeze încă din timpul Războiului Rece;
  • Dacă acceptăm că, aşa cum se afirmă frecvent, conflictul palestiniano-israelian este „mama tuturor conflictelor”, km. 0 al războaielor şi tensiunilor identitare, atunci Ierusalimul este fără îndoială epicentrul rivalității istorice, aparent ireconciliabile, între israelieni şi palestinieni, este locul tragic al întâlnirii (sau separării definitive?) a marilor religii abrahamice/semitice ale lumii: iudaismul, creștinismul și Islamul, aceasta fiind și ordinea apariției lor. Un seism politic major centrat pe Ierusalim, urmat de spargerea status-quo-ului, al echilibrului fragil care începuse să acţioneze în favoarea „soluţiei celor două state”, larg acceptată de comunitatea internaţională, ar putea întoarce regiunea nu neapărat la război deschis inter-statal, cât la nelinişte societală, tulburări profunde şi dificultăţi sporite de a avansa pe calea negocierilor de pace între părţile aflate în conflict;
  • Evident, nimeni nu poate spune că Ierusalimul, Orașul lui David, nu ar fi capitala Israelului, din toate punctele de vedere – istoric, cultural, religios, dar și politic și administrativ, ultimele două decurgând din recunoașterea de facto a realităților moderne ale Statului Israel. Trump are așadar dreptate, judecând non-politic și non-diplomatic. Da, Ierusalimul este de 3000 de ani capitala evreilor, iar la fel de adevărat este că multe s-au mai întâmplat în cetate de la David şi Solomon încoace. Dar Trump este Președintele Statelor Unite, nu un jurnalist de almanah care redactează o concluzie frustă și incompletă, după ce a citit 2-3 texte simple de istorie elementară. Responsabilitățile lui (se presupune că) sunt de cu totul altă natură decât de a informa marele public asupra unor secvenţe de adevăr, privite unilateral;
  • Ceea ce nu spune Trump, dar nici nu neagă explicit, este că Ierusalimul este și capitala Palestinei, dacă ne referim la Ierusalimul de Est, Palestina fiind un stat recunoscut în 2015 de 136 de state membre ale ONU (inclusiv țări ale Uniunii Europene), având deocamdată statut de observator la Națiunile Unite;
  • Să fim atenți la nuanțe: nici europenii nu au spus că Ierusalimul nu ar fi capitala de facto a Israelului, ci doar au criticat decizia lui Trump de a recunoaște acest lucru acum, în plin proces de implementare a “soluției cu două state”, și de a anunţa o viitoare (?) mutare a ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Suedia etc. s-au delimitat clar de decizia lui Trump, arătând că nu este conformă cu dreptul internațional (Ierusalimul nu a fost recunoscut niciodată, după Rezoluția/Planul ONU de Partiție teritorială a Palestinei post-mandat britanic, din 29 noiembrie 1947, ca aparținând Statului Israel, având la început un statut de zonă internațională, iar războaiele care au urmat, începând cu cel din 1948-1949, care a dus la ocuparea părții de Vest de către Israel și a părții de Est de către Iordania, și mai ales Războiul de Șase Zile din iunie 1967, în care Israelul a ocupat întregul Ierusalim, nefăcând decât să amplifice imaginea dramatică a unui oraș-simbol, asupra căruia Israelul modern a forțat practic impunerea controlului, fără să obțină însă vreodată recunoaștere de jure, într-un cadru multilateral;
  • Veți fi totuși suprinși dacă voi spune că decizia lui Trump nu e atât de importantă pe plan local, dincolo de emoția și furia de moment a palestinienilor. Nici anunţul lui Trump, nici furia palestinienilor nu schimbă esențial realitatea de pe teren (nici ambasada SUA nu se va muta prea curând, ne asigură secretarul de stat Rex Tillerson), pe cât e de importantă pentru adâncirea clivajului euro-american și pentru dezangajarea Americii din formatele multilaterale, specifice ordinii liberale globale inspirată de Occident după 1945, pe care Washingtonul obișnuia să le folosească cu succes până nu demult, într-un sistem solid de alianțe, aproape consensual, al Vestului, având în prezent o tot mai pronunțată pornire spre unilateralism și trădând o desprindere treptată a administrației Trump de ordinea globală pe care America însăși a creat-o, după victoriile din Al Doilea Război Mondial şi din Războiul Rece;
  • Acţionând unilateral şi ignorându-şi foştii aliaţi, Statele Unite pierd enorm din relevanţa cuvenită primei Mari Puteri a lumii, fiindcă dacă lucrurile nu se vor întâmpla aşa cum spune Trump iar majoritatea statelor (chiar a celor din UE şi NATO) nu îl vor urma şi nu îşi vor muta ambasadele la Ierusalim până la implementarea soluţiei de pace cu două state, atunci înseamnă că Preşedintele Americii nu mai inspiră alte ţări ci doar emite opinii personale, unilaterale, care nu au consecinţe în plan internaţional, cel puţin nu în sensul celor exprimate de Statele Unite;
  • America lui Trump este tot mai departe de Uniunea Europeană iar acesta este, pentru noi (România), lucrul cel mai important și mai grav, care va continua să se adâncească și să se deterioreze în următorii ani ai mandatului lui Trump, împingându-ne, împotriva voinţei noastre, spre alegeri strategice imposibile.

*

Ierusalimul spune povestea tragică a condiţiei umane şi, în general, a umanităţii dezbinate, vorbind în toate limbile marilor religii abrahamice/semitice ale lumii. Ierusalimul are un mesaj fundamental de transmis pentru aproape trei sferturi din populaţia acestei planete, adică pentru creştini, pentru musulmani şi bineînţeles pentru evrei. Puţine sunt însă culturile lumii care nu găsesc nimic şi nu au nicio reflecţie istorică sau intelectuală legată de cetatea Ierusalimului.

Două temple distruse, de babilonieni şi de romani, zeci de cuceriri şi de asedii, biserica sfântului mormânt, moscheea Al Aqsa şi Domul Stâncii, Zidul Plângerii, urmele lui David şi Solomon, ale lui Isus şi profetului Mahomed înălţându-se spre cer din locuri sfinte care aproape că se ating, lungi dominaţii babiloniene, romane, persane, mameluce, cruciate, arabe, otomane (vreo 400 de ani) şi în final britanice, partiţia teritorială israeliano-palestiniană, zona internaţională şi seria războaielor începute în 1948, divizarea Vest-Est, ocuparea din 1967, pelerinajele şi nesfârşitele, complicatele negocieri de pace fac din Ierusalim „trofeul” tragic, niciodată stăpânit pe deplin, al multor generaţii de conducători politici, militari şi spirituali. Vis şi profeţie, credinţă, iubire şi ură, act fondator şi resurecţie, splendoare şi distrugere, viaţă şi moarte, mize sacre şi simbolism aduse până în politica secolului XXI, toate acestea definesc ceea ce este şi ceea ce nu poate fi niciodată Ierusalimul.

Şi, peste toate lucrurile acestea atât de complicate, apare Trump, elefantul în magazinul de porţelanuri al cetăţii sfinte. El ştie, desigur, cum stă treaba. A aflat că Ierusalimul este capitala Israelului, ceea ce nimănui nu i-ar fi trecut prin cap. Niciun preşedinte american, de la Truman la Reagan sau de la Kennedy la Bush nu ajunsese, se pare, prin lecturi aprofundate, la adevărul frust pe care l-a rostit Donald Trump săptămâna trecută. Este desigur avantajul de a fi, de formaţie, agent imobiliar, gândeşti repede şi acţionezi fulgerător, să nu ratezi ocazia, că piaţa e fluidă. A spus-o simplu, direct, în trei minute, „rezolvând” ceea ce nimeni nu putuse să rezolve, de atâta amar de timp.

Acum, după ce piatra a fost aruncată în apă, zeci şi sute de înţelepţi de pretutindeni, de la Washington la Bruxelles şi de la Paris la Ankara s-au aruncat să o scoată. Că „ambasada nu se va muta nici în 2018” (Tillerson), că „Preşedintele nu a vorbit de statutul final al Ierusalimului şi de delimitări teritoriale noi” (diplomaţii americani), că „SUA susţin în continuare soluţia de pace cu două state” (demnitari din administraţia Trump), că „trebuie să recunoaştem statutul teritorial de dinainte de 1967” (multe state europene dar şi Rusia), că „europenii sunt ipocriţi pentru că îl condamnă pe Trump dar nu rachetele trase împotriva Israelului din teritorii” (Netanyahu), că „Israelul este un stat terorist” (Erdogan) sau că „Israelul trebuie urgent să facă ceva pentru a rupe blocajul în care s-a intrat în procesul de pace” (Macron)  ori că „UE nu îl va urma pe Trump” (Federica Mogherini).

Ruptura Uniunea Europeană-Statele Unite a devenit încă o dată (mai era nevoie?) evidentă pentru toată lumea. „Occidentul” nu mai există ca actor major în relaţiile internaţionale. Inclusiv aliaţii Statelor Unite, din Europa şi din Orientul Mijlociu, se dezic de acest mod de acţiune politică, de unilateralismul care nu duce nicăieri.

Paradoxal însă, anunţul lui Trump poate avea (şi) alte efecte decât cele pe care ne grăbim să le vedem cu toţii astăzi. Că este o greşeală diplomatică şi că a inflamat marea majoritate a capitalelor interesate de conflictul din Orientul Mijlociu, este limpede. Dar pentru localnici, situaţia de pe teren nu se schimbă prea mult. Mulţi palestinieni de rând, citaţi în media din Orientul Mijlociu, spun că nici mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim nu îi interesează şi nu îi afectează prea tare. S-ar putea ca, la o lectură mai atentă, să înţelegem că, de fapt, consecinţele în planul relaţiilor internaţionale şi al modului în care este receptată America lui Trump sunt mai importante decât consecinţele (impactul) asupra Israelului, Palestinei, Ierusalimului şi situaţiei de pace/război din regiune.

Statele Unite sunt marele perdant al anunţului lui Donald Trump. Câştigători nu prea există, nici Israelul nu va obţine mare lucru în plus faţă de ceea ce are acum. Cred că Trump a fost prost sfătuit, dacă cineva l-a sfătuit cu adevărat să facă acest lucru. A fost o capcană. Ideea era, probabil, că gestul american va inspira şi pe alţii, că va produce un curent favorabil în sensul celor exprimate de Trump, dar nu este cazul. Nu îl urmează nimeni. Marile Puteri nu îşi schimbă raportarea la conflictul palestiniano-israelian iar puterile regionale, de la Turcia la Egipt sau Arabia Saudită au întors imediat spatele noii poziţii americane. America se izolează (şi) pe această temă, pierzându-şi treptat pârghiile de intervenţie în politica internaţională şi credibilitatea de mediator, la care lucrase, de exemplu, Henry Kissinger ani la rând.

Dacă treptat se va induce ideea că lumea nu mai ia în seamă ce spune Washingtonul, chiar şi atunci când principial are dreptate (da, Ierusalimul este capitala Israelului, chiar dacă enunţul este incomplet, aşa cum am arătat) lucurile vor începe să îşi urmeze cursul lor, cu sau fără opiniile lui Donald Trump. Iar pentru o ţară mică pro-americană, într-o regiune atât de complicată şi de periculoasă (mă refer aici la regiunea noastră), pierderea relevanţei Statelor Unite în politica Europei şi a lumii nu poate fi decât o serioasă îngrijorare.

Distribuie acest articol

72 COMENTARII

  1. Multumesc. E fost o lectura instructivă si plăcută. Ati surprins foarte clar situația.
    Ma întreb daca nu cumva Trump a dorit sa taie acest mod gordian pentru a ramane in istorie.

    • f periculos ce spuneti !
      poate ii spune cineva lui Trump ca va ramane in istorie (da, cea a viitoarelor triburi…) daca apasa butonul acela ciudat, rosu din valiza aia care il urmareste tot timpul !
      stiti, valiza aia legata cu catuse de mana unui agent …

      • Cred ca butonul acela era prima lui optiune. De aceea a si zgandarit Coreea. Dar consilierii au avut alta parerea si i-or fi sugerat sa joaca cartea mereu sigura a Orientului apropiat….

    • Este invers, nu America s-a depărtat de Europa, ci Europa s-a depărtat de America. Europa este cea care a ridicat prima securea de război anti-americană. Europa cochetează cu Rusia în dauna Americii. Europa vrea să fie iarăşi ce a fost, şi mai mult decât atât.

  2. Felicitări pentru această analiză lucidă.
    Din păcate, rezonanţa pe care, după părerea mea, o merită, va apare doar la cei care nu mai trebuie convinşi. Adepţii lui Trump (nu voi înţelege niciodată cum poate apărea atâta orbire!) vor declanşa din nou un shit storm.

    • Ce ar fi să ne explicați așa cu cuvintele dumneavoastră de ce refuzul puterii executive (Trump) de a suspenda aplicarea unei legi (cea din 1995 ce cere mutarea ambasadei SUA la Ierusalim) adoptate cu o majoritate zdrobitoare ar provoca nu’ș ce furtuni? Haideți, încordați un pic neuronu’ din dotare si luminați-ne…

      • Acţiunea de jignire presupune cel puţin două persoane, d-le Cutărică, una care face tentativa, şi alta care se simte jignită.
        Fiind eu absolut convins că dispun de cel puţin doi neuroni, slaba d-vs încercare mă lasă rece.
        V-am răspuns, totuşi, din politeţe şi milă creştinească: Sper că asta vă va scuti în viitor de efortul de a coresponda cu mine.

  3. Un singur lucru este de natagaduit in articolul dlui Naumescu, si acela este ca „Ierusalimul este de 3000 de ani capitala evreilor”
    CAPITALĂ, = Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat.

    Or, „evreii” nu sunt un stat, ci o semintie, iar semintiile nu au capitale. Caci altfel, l-am putea intreba pe dl Naumescu care este capitala slavilor, sau a kurzilor, sau a budistilor?
    De miii de ani, pe pamanturile din jurul Ierusalimului nu a existat niciun stat evreu, iar a accepta religia ca justificare a fortarii unor realitati politice in prezent nu ar insemna de fapt decat a accepta si interpretarea extremistilor islamici asupra proprii lor religii si, in consecinta, terorismul lor ar fi justificat.
    Desigur ca putem accepta ca evreii din prezent sunt urmasii spirituali, religiosi ai triburilor de pe vremea lui David (presupunand ca acestia au existat cu adevarat) insa dupa nicio norma de drept international asta nu-i indreptateste sa revendice si pamanturile stapanite de aceia acum muulte mii de ani.
    Daca amestecam religia cu normele de drept care ar trebui sa guverneze viata si politica internationala nu obtinem decat un amestec detonant foarte periculos, mult mai periculos decat decizia lui Trump.

    • Ati atacat un subiect delicat, se pare ca va sunt familiare cartile lui Shlomo Sand.
      Totusi state evreiesti au existat pentru minimum 300 ani, o data in timpul lui David si Solomon si apoi, peste 800 ani, in timpul Macabeilor.
      Istoria acestei regiuni este foarte complicata. Cine a citit Biblia (vechiul Testament) va observa ca pe teritoriul de azi al Israelului (inclusiv teritoriile ocupate in 1967) sunt mentionate cel putin 10 popoare locuind impreuna cu evreii. Unele precum canaanienii au fost exterminate de evrei, altele au conlocuit cu evreii pana traziu (de exemplu Herod era pe jumatate arab si de cultura greaca).
      Toate considerentele istorice nu fac doi bani, important este cine are capacitatea militara de a controla un teritoriu. Arabii au ridicat sabia si n-au stiut s-o foloseasca. Acum partida este pierduta definitiv pentru ei. Grecii nu vor putea niciodata recuceri Istanbulul, iar amerindienii nu pot reclama Casa Alba.

  4. Cât era de urgent ca Trump să recunoască Ierusalimul capitală? Cine-l presa?
    Pentru România sunt îngrijorătoare:
    – implicarea DOAR militară a SUA (sprijin economic aproape de zero);
    – așezarea SUA deasupra UE (ceea ce-i o prostie);
    – tratarea Rusiei ca mare dușman (de când cu ironiile de borfaș aruncate de Băsescu).
    Dintotdeauna americanii i-au depășit la inteligență pe ruși. Ca exemplu, stă magistrala lovitură dată URSS prin aprinderea focarului din Afganistan și învingerea comunismului de la distanță. O manevră similară pe sol european (oricât de fantezist sună) nu ar fi de exclus.

    Principala îngrijorare a oamenilor cu cap din România, a liderilor diplomației, ar fi eliminarea proștilor din conducerea țării, pentru că ei ne vulnerabilizează pe toate planurile și pe toate flancurile.

  5. Pai ziserati sa sunteti proamerican pe vecie. Anul asta nu ati scris nimic pozitiv despre SUA. Sa fie asta alt exemplu de echidistanta?
    Cu toate articolele dvs, lumea ia in sema ce zice SUA, ca de asta le combateti dvs asa de vehement.

  6. Excelenta analiza a situatiei politice internationale, pornind de la „dosarul” Ierusalim. Remarc, de asemenea, utilizarea inspirata a notiunii de „unilateralism”, care poate fi conceptualizata frumos, in cazul SUA. Notiune care complementaza (si completeaza) triadic exceptionalismul si suprematismul specific politicii acestei federatii, politica ce o indreapta lent spre izolationism si, in ultima instanta, spre irelevanta.

    Poate factorii responsabili din spectrul politic romanesc vor reevalua in timp util inclinatia excesiva spre SUA in strategia de politica externa, echilibrand intensitatea relatiilor cu mediul extern proxim, mai ales cu partenerii UE…

  7. „apare Trump, elefantul în magazinul de porţelanuri „, pe o decizie votata in timpul lui Clinton, cu 93-7.
    Trump a pus in practica ceea ce altii au ocolit cu ipocrizie.
    „recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului, de către Statele Unite” s-a facut cu mult inainte de a ajunge Trump presedinte, si ca urmare a unui act votat cu muuult inaintea lui Trump.
    Vaiii, europenii sint oripilati, dar in ipocrizia lor nu sint orip[ilati de rachetele palestiniene trase spre teritoriul israelian.
    „America lui Trump este tot mai departe de Uniunea Europeană”.
    Eu cred ca nu America se departeaza, ci unele tari europene se departeaza de America, fiind ele la mijloc intre Rusia si America.
    Reactia oficiala a Romaniei:
    ” România împărtăşeşte dorinţa preşedintelui Donald Trump de a pune capăt acestui conflict şi îşi exprimă speranţa că reiterarea, de către actualul lider de la Casa Albă, a angajamentului SUA faţă de soluţia celor două state, va deschide calea către relansarea negocierilor de pace. Decizia anunţată de SUA este, după părerea mea, un element încurajator, pentru că preşedintele Trump dă – în afară, sigur, de problema mutării ambasadei – dă un semnal foarte clar în legătură cu dorinţa SUA de a se implica în găsirea unei soluţii“.
    E drept, este parerea mult hulitului Melescanu, dar este parerea oficiala a Romaniei.

    • Si daca „elefantul” nostru aduce in al nostru „magazin de portelanuri” tema „P300”? Si daca castiga cu 93-7? Eu intrevad o luminita la capatul tunelului: aduce a binomul SUA-SUE.

  8. Urmarile deciziilor luate de Trump se vad treptat in Europa si, un exemplu ar fi aramata unica europeana, ce reprezinta practic o desprindere de NATO si de SUA. Eu nu vad cum Europa ar putea face fata singura unui conflict mare cu Rusia si, de asemenea, mai cred ca relatiile cu Rusia se vor amplifica, mai ales relatiile dintre Gemania-Rusia. Acesta ar fi un adevarat dezastru pentru noi si s-ar putea repeta istoria. SUA nu pot sa abandoneze pur si simplu Europa, acest copil imprevizibil si influentabil de anturajul de la rasarit. Democratia a venit pana acum din SUA, nu din Germania.

  9. Unificarea Ierusalimului si recunoasterea lui de catre americani drept capitala a statului Israel este echivalentul istoric al unificarii Berlinului, marcind astfel inceputul sfarsitului pentru blocul islamist [57 de state, majoritatea cu regimuri totalitariste, grupate in OCI]. De’acum monarhiile islamiste vor fi sfaramate una cate una, mai mult sau mai putin pasnic, asa cum s’a intamplat si cu republicile socialiste din Estul Europei.

    Pentru prima data dupa Reagan, America iese din nou din izolare, din amortire si din neutralitatea paguboasa impusa de internationalisti socialisti si neoconi [Clinton, Bush, Obama – cei 3 presedinti slabi, incapabili sa decida in situatii de urgenta chiar si atunci cand se cerea pornit un razboi, de pilda impotriva arabilor ce au comandat distrugerea Turnurilor Gemene] si actioneaza energic, pozitiv, in favoarea singurei democratii liberale a Orientului.

    Liderii europeni care, din inertie, il dezaproba astazi pe Trump, vor intelege curand ca neralierea statelor occidentale la noua linie americana pro-Israel este un abandon al propriilor valori si ca eventuala destramare a Aliantei atlantice li se datoreaza si va avea urmari extrem de grave; nu va fi insa cazul, pentru ca simpatia si solidaritatea cetatenilor europeni, a majoritatii lor, merge catre Israel si America, nu catre blocul infam al islamului, ca atare, in eventualitatea unui nou conflict armat [cu sustinere fatisa din partea US] va fi greu de crezut ca liderii Europei sa’si tradeze cel mai important aliat.

    Se pare ca oamenii de bine s’au obisnuit asa de tare cu pacea recenta incat isi imagineaza ca politica externa inseamna exclusiv tratative, negocieri si protocol; au uitat ca mai exista si declaratii de razboi; si asta se prefigureaza: o conflagratie de neuitat in Orient, iar semnele si focarele [Siria, Yemen, irak] sunt demult vizibile.

    • Analiza ta, @eunuke, este aproape completa. Ce ii lipseste: nu ia in calcul unilateralitatea…echidistantei politicii europene, excelent exprimata de dl. profesor von Aumescu. Echidistanta este singura axa din spatiul (unidimensional si supra-normat) al politicii (vest)europene).

      • Trebuie sa fii de partea cuiva in viata. Trebuie sa ai o orientare iar echidistanta europeana este ipocrizie, de fapt. Intr-un fel, europenii stiu de ce echidistanta este buna, deaorece Europa este si a fost intotdeauna un butoi cu pulbere. Insa europenii trebuie sa tina aproape de America daca vor libertate si prosperitate.

        • Nici vorba, abordarea „europeana” a acestei probleme nu este cea mai potrivita, dar probabil ca Europa nu -si permite sa aiba aceeasi atitudine cu cea a SUA. Europa isi protejeaza musulmanii ei si ne flutura-n fata tot timpul „corectitudinea politica” precum si propaganda „multiculti”, care se traduce prin ipocrizie, de fapt.

    • „Unificarea Ierusalimului si recunoasterea lui de catre americani drept capitala a statului Israel este echivalentul istoric al unificarii Berlinului, marcind astfel inceputul sfarsitului pentru blocul islamist [57 de state, majoritatea cu regimuri totalitariste, grupate in OCI]. De’acum monarhiile islamiste vor fi sfaramate una cate una, mai mult sau mai putin pasnic..”

      Adică, nu doar Palestina NU va exista vreodată ca stat, dar din textul dumneavoastră se înțelege că trebuie să dispară 57 de state…Scuzați, vă rog, dar dumneavoastră sigur aveți în vedere un proces pașnic de soluționare a conflictelor din Orientul Mijlociu, ori căutați scenarii pentru declanșarea celui de-al treilea război mondial?! Eu, unul, cred că este vorba doar despre vreun joc dintr-ăsta video, apocaliptic, așa că sper să nu existe cineva care să ia în serios scenariul. :)

      • „din textul dumneavoastră se înțelege că trebuie să dispară 57 de state”

        Numai daca intelegeti acelasi lucru -disparitia efectiva a unui stat- si din „republicile socialiste din Estul Europei” „sfaramate” [asa am scris eu], cu tot ceea ce deriva dintr’o asemenea interpretare aiuritoare a verbului ‘a sfarama’, de pilda simplul fapt ca dumneavoastra scrieti dintr’o tara-fantoma, fosta comunista, defuncta din 1989. Si o axioma, una cat se poate de banala [am crezut ca e subinteleasa de oricine]: disparitia/anihilarea unui regim NU implica disparitia unui stat.

        Cititi va rog cu atentie si nu mai rastalmaciti [cum va convine], altfel dialogul nu are niciun sens orice alta replica fiind complet inutila din partea mea [asta in ideea ca va doriti un dialog, iara nu altceva…]

      • Io cred ca pe aia nu prea-i mai suporta nimeni sa finanteze terorism prin tari cu apa calda si nici ei intre ei nu prea se inteleg.

      • Nimeni nu a sugerat anihilarea a nu stiu cate tari arabe, pasnice, educate si pline de respect pentru proprii cetateni, pentru cei din tarile vecine si din alte parti ale lumii. Dar, daca tot veni vorba, sa ne oprim la palestinieni. Ce caracteristici proprii au ca sa ii numim popor? Au limba proprie, costume traditionale proprii, folclor propriu, bucatarie specifica, traditie de organizare administrativa (in afara de terorism, fireste)? Nici macar religia nu e 100% islamica. Cum zic antenele, despre ce vorbim?

        • 57 de state ?!? Pe bune ?!? Trebuie să-și schimbe ce?! Forma de guvernământ, sau religia, pentru a fi în conformitate cu ce ?! Chiar poate lua cineva în serios o asemenea opinie?

          Permiteți-mi vă rog să fac o observație de bun simț elementar, pe care puteți să o luați în seamă, sau nu. Ura atrage ură. Uciderea/nimicirea/exterminarea (ori cum doriți s-o numiți, pentru că tot acolo se ajunge) celor care au alte opinii sau altă religie nu este singura cale de rezolvare a unui diferend. Evreii și arabii vor conviețui pe meleagurile acelea oricât s-au urî extremiștii.

          Oare după schimbarea confesiunii celor care sunt musulmani (de diferite rituri), urmează solicitarea convertirii budiștilor, apoi a creștinilor ? La care religie? Sau trebuie să devină atei toți cetățenii celor 57 de state? Ori trebuie să devină republicani? Creștinii rămân cei mai persecutați pentru credință: în ultimul deceniu au fost uciși câte 5 (cinci) pe minut. De când scriu eu aici, au fost omorâți 25 de oameni DOAR pentru că sunt creștini.

          Pacea se obține mai degrabă, după opinia mea, prin dialog decât prin război. Dacă cineva crede că sunt mai eficiente bombele nucleare, eu cred că se înșeală, iar argumente în acest sens au fost aduse suficiente de colegii comentatori.

    • Comentariul lui euNuke imi aminteste de un articol publicat de jurnalistul comunist ilegalist George Macovescu in timpul razboiului, in care scria: „Glorioasa armata germana lupta vitejeste la Est, la Vest, la Nord si la Sud”, formulare cu care se lauda peste decenii din fotoliul de ministru de externe ceausist pretinzind, foarte incintat de sine si teribil de amuzat de prostia autoritatilor vremii, ca, astfel, a pacalit cenzura, care nu s-a prins ca el, de fapt, le transmitea cititorilor vestea minunata ca armata germana e incercuita si deja aproape invinsa.

      O fi luat-o si euNuke pe panta literaturii aluzive incercind sa ocoleasca cenzura, ori chiar asa (cum apare in comentariul de mai sus) rezoneaza el?

      Pentru prima data dupa Reagan, America iese din nou din izolare, din amortire si din neutralitatea paguboasa impusa de internationalisti socialisti si neoconi [Clinton, Bush, Obama – cei 3 presedinti slabi, incapabili sa decida in situatii de urgenta chiar si atunci cand se cerea pornit un razboi, (…)] si actioneaza energic, pozitiv, in favoarea singurei democratii liberale a Orientului.

      Neutralitatea neoconilor? (Pentru neinitiati: neoconii au inceput sa infesteze Casa Alba incepind din al doilea mandat al lui Reagan si au ajuns sa controleze total politica USA in cei 8 ani de domnie dezastruoasa a deficientului intelectual G. W. Bush.)

      Ce zici tu acolo? Au fost neoconii incapabili sa porneasca razboaie???

      Daca m-as fi nascut ieri-alaltaieri poate ca te-as fi crezut.

      Nu neoconilor trebuie sa le multumeasca americanii pentru razboiul din Afghanistan (2001–prezent) – cel mai lung, mai costisitor si mai inutil razboi din istoria USA?

      Nu neoconilor trebuie sa li se multumeasca pentru razboiul din Irak, sub pretextul existentei unor WMD?

      Nu tot ei sint cei cu Primavara Araba (balkanizarea Nordului Africii si a Middle East), 2010-2012?

      Nu ei l-au omorit pe Gaddafi si au ruinat Libia facilitind invazia africana a Europei?

      Nu ei au deschis a doua ruta pentru invadarea Europei ruinind Siria?

      Nu socialistul slab si incapabil Bill Clinton, bine teleghidat de neoconi, a bombardat Yugoslavia?

      Si as mai avea multe, dar nu cred ca merita deranjul.

      Cit despre singura democratie liberala a Orientului, eu zic sa te mai informezi. Asta e o circulara veche, de pe vremea cind inca internetul nu exista.

      • „Au fost neoconii incapabili sa porneasca razboaie?” se intreaba un cititor.

        Raspunsul este: da, au fost incapabili; pentru ca fiecare conflict in care America a fost tarata in deceniile recente nu a fost initiat de oameni politici americani ca reactie fireasca la un act de agresiune exterior [evident de pilda in momentul 11.09.2001].

        1. Razboiul din Afganistan sau vanatoarea lui Bin Laden. Desi Bin laden era cetatean saudit, la fel ca majoritatea atentatorilor din 2001, monarhia wahabista a reusit sa convinga neoconii din jurul lui Bush ca nu ar avea nicio culpa in abominabilul masacru si sa’i trimita pe americani dupa cai verzi prin desertul talibanilor. Afganistanul a fost o tinta indicata de Arabia Saudita, iar poltrucii neoconi pare ca s’au bucurat efectiv sa cada in capcana.

        Nota: desi invazia a fost declansata de US, ulterior razboiul din Afganistan a fost sustinut de toate statele NATO; ca atare nu putem vorbi de un ‘razboi american’.

        2. Razboiul din Irak; de asemenea declansat in baza unui temei fabricat [un fals – armele de distrugere in masa ale lui Saddam] de data asta pe filiera socialista italo-britanica; inca un conflict menit sa erodeze imaginea, bugetul si fortele Americii, de asemenea purtat de NATO aparent, de US de facto, pe banii cetatenilor americani.

        3. Primavara araba? alta nascocire. Libia a fost atacata de neoconii francezi din camarila lui Sarkozy, nu de cei americani [aflati in regres dupa obtinerea presedintiei de catre democrat-socialistul Obama]. Unde e rolul Americii in asa zisele razboaie recente din Siria, Libia, Ciad, Coasta de fildes, Yemen? Sunt acestea lupte pornite de americani? Nici vorba, doar o scorneala a socialistilor europeni chititi sa acuze ‘militarismul’ si ‘imperialismul’ american.

        4. Razboaiele din Yugoslavia [recte bombardamentele asupra Serbiei]. Agresiuni prostesti declansate din initiativa europeana de catre un presedinte democrat cu simpatii socialiste -Clinton. Alt conflict in care americanii au fost tarati fara voia lor, doar pentru ca un lider complexat si libidinos isi dorea extrem de mult aprecierea si afectiunea tovarasilor din Europa.

        Si atunci, poate mai relevanta ar fi intrebarea ‘au fost capabili neoconii sa conduca si castige razboaie?’ Pai nici asta,daca ne gandim ca ‘nation builduing-ul’ scornit de ei a fost un fiasco total, conflictul lasind in urma zone si populatii devastate si cufundate in anarhie, preluate de tot soiul de grupuri paramilitare medievale islamice. Ce au castigat americanii din aceste razboaie in care au fost tarati? teritoriu, prada bogata, colonii, zacaminte, prestigiu, climat favorabil afacerilor si stabilitate institutionala? aiurea, nimic din toate acestea; ca de pierdut, stim cu toti la cat se ridica nota de plata.

    • Cred ca n-ai inteles bine modul in care gandesc si actioneaza europenii (UE) . In situatia in care Trump si susutinatorii sai ( Breitbart, Cambridge Analytica, „alt-right” americana in general) i-au impins de la spate pe britanici spre Brexit, cu intentia clara de a sparge UE ( care deocamdata in ciuda tuturor predictiilor da dovada de o solidaritate si o unitate de invidiat…) modul de actiune a europenilor in cazul Ierusalimului, si nu numai, consta in lasarea in off-side a SUA. Europenii cu istoria milenara neintrerupta de conflicte sunt mult mai sensibili si mai versati la a aplana susuceptibilitati regionale decat americanii cu politica lor de „shoot first, ask later..”. La al doilea razboi din Irak, francezii s-au opus din rasputeri. Doar Tony Blair l-a urmat pe Bush Jr. si azi plateste cu varf si indesat aceasta decizie. Focarul de conflict din Orientul Apropiat se va stinge doar cand arabii vor ramane fara bani din petrol si vor trebui sa faca turism, zambind frumos la japonezii si chinezii care isi vor face selfie-uri cu camilele in desert. Evident ca mintea cat o nuca a lui Trump nu intelege ca Acordul de la Paris si energiile regenerabile, in ciuda pledoariilor domnului Cranganu referitoare la componenta antropica a incalzirii globale, si a sustinatorilor sai de pe aceasta platforma, avea si intentia de a trage presul , de a scoate banii din buzunarul arabilor si a rusilor. si de a stinge prin lipsa de resurse conflictele regionale din Orient. In acest moment pozitia dominanta global a SUA este sub provocarea si a UE si mai alers a Chinei. Rusia ar vrea sa fie mare din nou dar nu are populatie suficienta si va sfarsi peste cateva decenii in UE ( spre disperarea tuturor…) Nu este de mirare ca in anumite domenii, unde interesele strategice sunt comune, alianta dintre UE si China, contra SUA si Rusia, merge snur. Partea proasta este ca noi, Romania suntem suspendati intre alianta cu SUA si apartenenta la UE. Pe termen mediu si lung eu as miza clar pe UE.

      • ‘Europenii cu istoria milenara neintrerupta de conflicte sunt mult mai sensibili si mai versati la a aplana susuceptibilitati regionale decat americanii cu politica lor de “shoot first, ask later..”’

        Aceasta este o forma originala, haioasa de antiamericanism: pasamite americanii sunt niste brute necugetate si precipitate, in timp ce europenii sunt niste elfi intelepti ce pritocesc cu rabdare la pacea globala. Hahaha.

        Doar un amanunt: americanii SUNT europeni, in majoritatea lor, sub toaste aspectele [religios, cultural, ideologic, lingvistic, economic si juridic], mai putin geografic. In rest, generalizarile bazate pe mituri, iara nu pe date istorice, nu intra in preocuparile mele.

        • Pai daca sunteti europeni la origine, ce pana mea aveti toti cu mama voastra, Europa? De ce nu incapeti de UE pe lumea asta? De ce nu realizati ca aveti nevoie de UE contra Asiei? Pentru ca vi se pare ca europenii sunt elitisti si aroganti si socialisti pe deasupra, si nerecunoscatori si basca, mai au si surplus comercial cu SUA.

    • @ toi_nuke
      euNuke – frumos nume ! Ai scris „n” cu majuscule ca sa nu sune a „eunuc” sau pt a sublinia cuvantul „Nuke” ?
      Sper sa nu ne intalnim naibii vreodata si sa-ti vie ideea sa explodezi cand stam linistiti flecarind la vreun spritz (cuvant alogen studiat cu mare drag de romanii „Mitici” damboviteni), asteptand apoi calm, in timp ce particulele corpului tau evaporat expandeaza in aer in gratioasa forma de ciuperca atomica, sa-ti primesti cele n = 2_la_3_x_3_la_2 fecioare promise.

      Comparatia cu prabusirea statelor est-europene = complet eronata.
      Acolo a fost colapsarea controlata a regimurilor comuniste (intr-o zona ce traieste de secole drama de a fi considerata spatiu-tampon de catre „marile puteri”), negociata intre cele 2 super-puteri de atunci; comunismul era ceva complet nefiresc pt aceste tari; dovada: interventia ferma a Moscovei in pastrarea caii „viitorului luminos” (groaznicele situatii Ungaria ’56 si Cehoslovacia ’68); iar decizia renuntarii la sistemul comunist in aceste state a fost foarte bine primita de majoritatea cetatenilor.
      Structura interna a sistemelor de putere in aceste tari era insa diversa, la fel si starea de luciditate-sanatate a conducatorilor lor: de aici diferentele intre „revolutia” din Romania si de ex. catifeaua (albastra sau rosie ?) din Cehia. Oricum e vizibili astazi ca rusii au jucat varianta „pionului otravit”.

      Sa compari caderea comunismului in Europa de Est cu „sfarsitul blocului islamist” este absurd.
      Intreb: care sunt cele 2 super-puteri care controleaza caderea componentelor acestui bloc ?
      Si apoi: care „bloc islamist” ? Pari sa vorbesti despre un puternic si coerent competitor la nivel mondial format din 57 de tari („bloc”) – ori toata lumea stie ca cele mai ne-asemanatoare tari sunt tarile islamice; singura lor trasatura comuna este religia islamica (care insa si ea variaza).
      Caderea dictaturilor locale din ultimii ani din anumite tari islamice nu are nici o legatura cu iesirea din dimensiunea islamica, ci mai probabil cu intrarea in haos a societatii sau in dictaturi structurate usor diferit.
      Exemplu: nu vrei tu sa depui un CV la ONU sa te impinga oamenii Guvernator al Libiei ? pentru ca murira dupa mult sange varsat marele lor dictator (un anume Gaddafi), inlaturat de poporul infuriat. Si sa mergi acolo sa incerci sa le spui ca islamismul nu e bun, dar e ok democratia (recomand o „baie de multime”, negresit cu o halba de bere cu guler in mana cand spui asta – sa fie macar vreo 10-15.000 de cetateni) ? Si ai curaj ! mergi linistit fara garzi ca oamenii sunt deschisi la nou.
      Majoritatea celor „57” (?), sunt tari f. sarace – la multe nu prea ai ce mai „sfarama”, ca ii proiectezi direct in situatia-limita de a-si apara „saracia, nevoile si neamul”. Poate eventual poti distruge firavele infrastructuri existente, cum au facut complet eronat americanii in al 2-lea razboi din Golf (ocuparea unui Irak distrus tot de ei i-a costat enorm !) sau Israelul in ultimul razboi din Liban (pt asta aparent nu s-a platit, pt ca IDF nu au fost idioti sa ocupe un teritoriu cu infrastructuri ruinate de ei, intrand si intr-un razboi de gherila urbana).

      Ideea este ca in mod inevitabil, in cazul in care nu ai un gand adevarat de pace, oferta ta este inevitabil de ura. Daca ai si Nuke, se ajunge mecanic in mizerabila situatie in care utilizarea Nuke (intr-un razboi „de neuitat in Orient”) sa iti faca cu ochiul.

      Asta se intampla dintr-un singur motiv: Israelul nu are un OM AL PACII (sau cel putin inca nu a aparut la suprafata). Ultimul cunoscut a fost omorat de un evreu, intr-o noapte de toamna a anului 1995.
      Israelul are toate calitatile si superlativele din lume: Nuke, cele mai bune servicii de informatii-securitate din lume, cea mai puternica armata din Orient, cei mai intelepti rabini, cei mai multi laureati ai Premiului Nobel, cei mai buni „magicieni” financiari, cei mai buni violonisti si pianisti, cei mai buni taietori de diamante, cei mai influenti gineri, etc.
      Ii lipseste doar atat: un om al pacii.

      • Asta cu „cei mai influenți gineri” e cool rău de tot. Deși mai frumos era așa: „cei mai influenți gineri aflați în legătură cu mișcarea pe care o simpatizează Putin aflat în legătură și cu alți ne-gineri care l-au făcut miliardar și pe el și care par în tabere diferite cu cei din mișcare pentru că nu s-au hotărât: strâng Europa de gât ca să facă Noua Iudee, lărgesc Israelul de la Nil la Eufrat sau amândouă?”

      • @silviu dumitrescu
        domnule, sunteti mult prea spiritual pentru mine, asa ca sper ca o sa ma scuzati ca nu pot intra in polemica cu domnia voastra, din moment ce depozitul meu de munitie verbala nu contine, pe moment, niciun dram de bascalie pentru a va face fata. Asta e, ma declar invins prin neprezentare. :)

  10. Iar mor vest-europenii de sensibilitatile musulmanilor…
    Si normal, avand in vedere ca Franta, Germania, si statele nordice i-au matrasit aproape complet pe evrei si le-au facut loc masiv musulmanilor pe care ne-am chinuit sute de ani sa-i tinem afara. De UK ce sa mai zicem, ca- Manchester, Birmingham, etc e plin de imbracati in cearceafuri care stau cu profetu-n gura si-i injura pe evrei.

  11. Interesant dar un pic naiv sau incomplet comentariul. In primul rand cu sau fara recunoasterea cu pricina, pacea sau deznodamantul conflictului de acolo sint foarte departe de rezolvare. Este evident ca mai curand decat un gest de politica externa Trump a vizat o miscare de sah pe scena interna. Dupa cum s-a observat in ciuda reactiilor ( ridicole si irelevante ) ale europenilor pe esicherul american nu s-a auzit nicio voce relevanta. Din motive foarte simple: lobbyul evreiesc din SUA e extrem de puternic si influent. Unul din membrii grupului evreiesc republican a contribuit la campania lui Trump cu 25 milioane de dolari (!!). Deci un singur individ. In contextul dificil in care se gaseste Trump, atacat din toate partile, apropierea de o sfera atat de influenta ii confera greutatea de are are nevoie. In ceea ce priveste asa zisa izolare a americii sa fim seriosi. Sauditii tot de la americani iau armament si protectie iar europenii sint slabi si neinfluenti. Cand Mogherini declara ca UE va propune un plan de pace, toata lumea zambeste complezent. Fara americani nu se poate, punct. Suedia si Parlamentul Francez au recunoscut Palestina ca stat ( in ciuda protestelor Israeliene ) si ce s-a intamplat ?

  12. Momentul ales pentru o asemenea „bomba” este cel putin surprinzator, ca sa nu zic prost!
    Problemele dinastice din Arabia Saudita, conflictul shiiti-suniti purtat in Yemen cu Iranul, razboilu civil din Siria, reminiscentele ISIS in Iraq, politica externa aTurciei si, last but not least, actiunile foarte concrete ale Rusiei, in acord cu o mare parte a lumii arabo-musulmane…
    In acest context, Trump alege sa infierbinteze strada musulmana si, accesoriu, sa-i faca publicitate lui Putin…not too smart!
    Bine ca a anuntat ca vrea sa mearga pe Luna, pe Mars si in alte galaxii…ne mai da sperante :)

  13. Din nou, un articol „excelent” cu care, din pacate, ne-ati obisnuit deja….

    Sa o luam pe rand . Lasam factorii emotionali (care spun, printre altele, ca in Coran numele Ierusalim nu e mentionat nici macar o data) deoparte… sa trecem, asadar ….la pragmatism politic:

    1) uitati sa mentionati ca Ierusalimul, capitala unica si indivizibila a Israelului, este o Idee sustinuta constant de toate administratiile americane din ultimele decenii.
    Ia sa vedem, poate mai aflati si dvs.elemente utile carierei de specialist in politica :
    – Barrack Obama 4 Iunie 2008 “Toate acordurile negociate intre Israel si Autoritatea Palestiniana trebuie sa respecte identitatea Israelului ca Stat evreiesc dotat cu frontiere sigure, recunoscute si aparabile. Ierusalim va ramane capitala Israelului si ea trebuie sa ramana neimpartita.” Hopaaaa!
    – ar trebui sa aflati ca, incepand cu Bill Clinton, toti viitorii presedinti americani si-au facut un titlu de glorie in a critica nepunerea in practica a mutarii ambasadei la Ierusalim, urmata, dupa ajungerea la putere, de o impotenta suspecta…acum ce i se poate reprosa lui Trump ? Ca , prin intermediul lui si dupa mai mult de 20 de ani, America se tine de cuvant??? Oooo, dulce ipocrizie!

    2) de unde si pana unde „poporul palestinian”?.Ce popor o mai fi si asta? Pana la sfarsitul anilor 60, nimeni nu stia de el. E o gaselnita la fel de gogonata ca si preaoprimatul popor Rohingya, dar bun aducator de dividende politice si nu numai. Notiunea a fost inventata de KGB si, in profund spirit de solidaritate marxist, preluat de mogherinii cei plangaciosi sau de iuncherii cei cu chef!

    3) din 1948 pana in 1967 iordanienii au detinut circa 80% din Ierusalim, inclusiv orasul vechi cu Zidul plangerii. Dar nu le-a dat prin cap sa faca din Ierusalim capitala cuiva, deoarece pe atunci indelung oprimatul popor palestinian nu era inca fabricat, steaua killerului Yaser Arafat, „pretinul” lui Ceausescu de la OEP nu se ridicase..

    4) Dar ce ma revolta este viziunea idilica a Ierusalimului in varianta, har Domnului, deja spulberata de Trump, a „doua state”!!! Tocmai azi Tsahalul anunta descoperirea unui nou tunel pentru teroristi, care nu era de azi de ieri….
    In Israel oamenii se simt mai in siguranta decat acum 10-15 ani nu multumita bla-bla-ului bruxellezo-onusian, ci datorita sporirii masurilor de siguranta, printre care si ridicarea zidului. Paradoxal, s-a ajuns la situatia in care europeanul de rand invidiaza siguranta vietii de zi cu zi a israelianului, fie el evreu, crestin sau musulman.
    Iar in ceea ce priveste deosebirea intre Fatah si Hamas, este ca si cand as face o distinctie intre `Ndrangheta si Sacra Corona Unita. Sau intre Grindeanu si Tudose.
    Chiar vedeti vreo diferenta intre actualii lideri palestinieni si Yasser Arafat?
    Au reactionat cumva altfel “moderatii “ lideri Fatah decat prin apelul la violenta? Au lasat macar asa, de ochii lumii sa se inteleaga ca ar fi dispusi sa protesteze pasnic?

    Ca sa inchei : spre deosebire de predecesorii sai, Trump se profileaza deja ca un presedinte hotarat sa joace un rol cat mai important in lume, iar evenimentele din ultimul an nu fac decat sa confirme, pentru cei care stiu sa vada, ce diferenta este intre el si pigmeii politici europeano-canadieni.. Faptul ca in Arabia Saudita se produce in aceste zile una dintre cele mai profunde revolutii de palat, soldata cu inlaturarea fanaticilor religiosi din care se desprinsese si Osama, sau ca in sfarsit cineva sa gandeste serios sa-l scoata din joc pe nebunul periculos din Coreea de Nord inseamna ca a venit vremea actiunii, nu a ciorbei reincalzite globalist-marxiste..
    Recunoasterea Ierusalimului inseamna recunostinta singurului partener cu adevarat fidel Americii din zona, paradoxal consolidand si siguranta altor lideri luminati cum ar fi generalul as-Sisi in Egipt.

    • Va oripileaza notiunea de popor palestinian. Palestina este numele provinciei romane administrate de la Cesarea (Pilat din Pont is avea acolo resedinta si nu la Ierusalim, un oras mult mai putin civilizat dupa standardele romane). Numele de Palestina este cel putin la fel de vechi precuum cel de Israel si Iudea, fiind mentionat in surse egiptene si asyriene.
      Numele de popor palestinian este intr-adevar o creatie recenta, el desemneaza arabii care locuiesc pe fostul teritoriu al Palestinei. Are bineinteles o conotatie politica.
      Trebui sa recunoasteti ca un popor este definit prin cum se identifica membrii acestui grup si dupa cum vor sau nu altii sa-l recunoasca. Ce inseamana poporul bosniac? Sarbi de religie musulmana care se cred altceva decat restul sarbilor. La fel si austriecii, cipriotii, sau chiar kosovarii. Poporul belgian este de asemnea o creatie artficiala, dar in timp si-a creat o oarecare individualitate.
      Revenind la palestineni. David Ben Gurion spunea ca arabii din Israel sunt evrei care au trecut la islam si au adoptat limba araba. Este foarte probabil sa fie adevarat pentru ca numarul arabilor care au migrat din peninusla Arabia a fost foarte mic si regiunile ocupate in primul secol de expansiune araba au avut populatii de cel putin 20 ori mai mari decat din Arabia. In plus presiunile economice (taxa pentru necredinciosi) facea trecerea la islam atractiva.
      Problema nu este daca arabii din Israel au dreptul sa se numeasca palestinieni, ci daca au dreptul sa aiba un stat separat intr-un teritoriu in care erau majoritari pana acum 50 ani, si din care au dislocati cu forta. Daca albanezii din Kosovo au acest drept (si majoritatea trailor democratice inclusiv USA au sprijinit asta) nu vad de ce arabii din teritoriile ocupate nu l-ar avea.
      Cum spuneam in alt comentariu in fapt toate argumentele de drept international nu fac doua parale daca nu ai forta militara (sau macar economica si diplomatica) prin care sa-ti impui un drept. De aceea toate discutiile noastre nu sunt decat exercitii de narcicism.

      • 1.”Palestina” este intradevar numele provinciei romane „Palaestina”.Dar nu are nici o legatura cu „palestinienii” de azi, populatie araba. Numele „Palestina vine de la Filisteni, populatie indoeuropeana inrudita cu grecii venita din zona Marii Egee, si stabiliota in sec 10 i.e.n in teritoriul denumit astfel in mod oficial de catre Imperiul Roman cu un mileniu mai tirziu,in loc de „Iudeea”, ca masura punitiva, stergerea memoriei (,ca si redenumirea ierusalimului ca „Aelia Capitolina”).
        2. Numele „Palestina” NU este mentionat in nici o sursa egipteana sau „asyriana”. Inscriptiile egiptene mentioneaza nu „Palestina” ci cuvintul „PLST” prin care se face referire nu la un teritoriu (pe atunci se numea „Canaan” !) ci la o populatie invadatoare pe care o respinge de pe teritoriul sau. In limbile semite radicalul PLS inseamna „invadator”.
        Cuvintul „Palestina intra in istorie datorita lui Herodot,in sec 5 i.e.n, care se refera la FILISTENI pe care ii intilneste in zona de coasta si denumeste astfel si teritoriul.
        4.Confuzia dintre Palestinieni-Palestina – Filisteni este intentionata: creaza identitate, concurenta cu evreii ca popor oiriginar, legitimitate asupra teritoriului care „evident” le-ar purta numele.
        „Palestina” nu este un cuvint arab ci un exonim (ca Germany pt Deutschland), adoptat
        din aniii 60 ai secolului trecut exclusiv din motive politice. Teritoriul respectiv se jnumeste in araba „AL Sham”.
        3. Motivul pt care orasul Cezarea este resedinta guvernatorilor romani in Palestina nu este lipsa de civilizatie comparativa a Ierusalimului ci faptul ca de la inceput orasul construit de regele Irod a fost conceput ca unul „international”in epoca: viaduct, amfiteatru, hipodrom si chiar templu inchinat zeilor, ceea ce la Ierusalim era de neconceput, si orice incercare ar fi dus la grave si singeroase rascoale. Ca resedinta insa; procesul lui Isus are loc la Ierusalim.
        4. Poporul palestinian nu a existat in istorie. In prezent incepe sa se inchege ca popor iar in viitor va exista. Daca criteriul dupa care se identifica un popor este cum se autodefineste acesta chiar si atunci definitia ramine problematica- pina in anii 60 arabii din palestina nu stiau ca sint „palestinieni” . Cum se considerau? Siria de sud !
        5. Ben Gurion NU sustinea iudaitatea arabilor din Palestina ci studiile genetice din ultimii ani si aceasta nu la modul general ci partial la nivelul de urme genetice, nimic surprinzator. Expansiunea araba a fost evident covirsitoare numeric incit a putut popula Egiptul cu populatie araba majoritara, Palestina fiind o veriga minora.
        6. Populatia araba din Palestina geografica are evident dreptul sa se intituleze indiferent cum si inclusiv la autodeterminare. Au ratat acest lucru in 1948 si continua sa rateze in continuare. Ca fapt divers, nu sint dispusi nici astazi sa recunoasca Israelul ca stat al evreilor in limitele de dinainte de 1967 …
        Forta diplomatica o au si au reusit mult, forta militara a Israelului a folosit implicit si cauzei palestiniene pentru ca alfel- daca in 1948 fortele celor cinci state arabe ar fi sters de pe harta „entitatea sionista” teritoriul Palestinei ar fi fost impoartit frateste intre Siria Si Egipt (conform planului) si nimeni nu ar mai fi auzit de poporul palestinian si nazuintele sale.

        • „Ben Gurion NU sustinea iudaitatea arabilor din Palestina”
          Gresiti. Ben Gurion a sustinut aceasta inainte de 1948, cand inca spera la o solutie pasnica dupa formarea statului evreiesc. Daca insistati va trimit si sursele.
          In rest reproduceti niste clisee de propaganda de tip Bibi Netanyahu.
          Tot nu inteleg de ce o (fosta) majoritate nu poate forma un stat separat in secolul 21. Va sugerez sa cititi cartea lui Ilan Pappé, publicata in UK si interzisa in Israel.

      • Nu poate fi pus semnul de egalitate intre un popor cu o istorie si o populatie care nu a existat in istorie.
        Este absurda comparatia israelieni-palestinieni cu sirbi-bosniaci, austrieci-germani, ciprioti-greci ! Pentru ca evreii si arabii apartin unor civilizatii distincte si profund conturate, inclusiv etnic. In mod flagrant NU este cazul exemplelor citate care se refera la aceelasi popor separat de confesiuni diferite. In Elvetia, ca si in Belgia flamanzii si francezii pot convietui (daca sint dispusi) pe baza unei istorii si civilizatii comune. Artificialitatea „poporului belgian” nu are nimic in comun cu artificialitatea „poporului palestinian” intrucit cea dintii reprezinta tocmai dorinta libera de unitate iar cea de a doua exact opusul, dorinta de identitate distincta.
        „Palestinienii din israel” – nu confundati- sint cetateni ai Statului Israel, nu pot avea un stat independent pe teritoriul altui stat. Palestinienii din Cisiordania sint cetateni ai Autoritatii Palestiniene si detin acte de identitate palestiniene, statatul Palestina exista de facto si mult de jure.
        Este absurda comparatia dintre albanezii din Kosovo si palestinieni:
        Palestina a fost deja impartita in 1922!
        Palestina mandatorie cuprinzind si ceea ce astazi este Regatul Iordaniei. Mandatul britanic i-a acordat in mod unilateral autonomia numind-o Transiordania si a interzis stabilirea evreilor pe malul estic al Iordanului. (De asemenea Mandatul a stavilit emigratia evreiasca in Palestina tocmai pt a mentine majoritatea araba). Transiordania a constituit o recompensa britanica pentru contributia triburilor arabe impotriva Imperiului Otoman la primul razboi mondial. Conducerea este acordata tribului Hasemit din Hedjaz, Arabia Saudita care intemeiaza dinastia conducatoare. 75% din teritoriul Palestinei Mandatorii trece noului stat Transiordania cu 95% populatie palestinana, 25% ramanind de impartit in 1948 intre un stat evreu si un nou stat arab cu populatie palestiniana.
        Nu populatia palestinana din Cisiordania a fost dislocata la declararea statului Israel in 1948 ci cea din teritoriul Israelian. Dislocarea acestora ar putea fi considerata compensata cu dislocarea a aproape un milion de evrei din tarile arabe in urma pogromurilor.
        Un viitor Stat Palestina nu are mandatul – conform declaratiei Autoritatii Palestiniene – de a renunta la „Dreptul Reintoarcerii”, reintoarcerea refugiatiilor la a cincea generatie – nu in Palestina ci in Israel. Propunerea israeliana de a primi pina o suta de mii de palestinieni pe teritoriul sau si despagubiri a fost respinsa.

        • „Artificialitatea “poporului belgian” nu are nimic in comun cu artificialitatea “poporului palestinian” intrucit cea dintii reprezinta tocmai dorinta libera de unitate ‘
          Aceasta este o gluma sinistra. In primul rand nu exista nici o dorinta libera de unitate a belgienilor. Mai cititi din cand in cand stirile. Belgia sta intreaga tinuta de minime legaturi economice si de incercari disperate ale politicienilor belgieni. Apoi Belgia a fost o creatie artificiala instrumentata de britanici, care au incercat in 1830 sa blocheze alipirea valonilor la Franta.
          Vreti sa spuneti ca palestinienii sunt siliti de cineva sa se numeasca asa sau sa doreasca sa traiasca separat? Ar fi singurul caz din istorie.
          „Palestinienii din Cisiordania sint cetateni ai Autoritatii Palestiniene si detin acte de identitate palestiniene, statatul Palestina exista de facto si mult de jure.”
          Alta gluma sinistra. Dvs ati vizitat vreodata Cisiordania? Eu am fost acolo. Autoritatea Palestineana exista doar pe hartie. Cate asezari de coloni exista acolo care nu sunt supuse Autoritatii Palestiniene?. Cine si unde sunt nascuti acei oameni?
          Cat de obiectia la numele de Palestina, asta aminteste de incercarea grecilor de a bloca acceptarea denumirii de Macedonia. O frica fara baze reale care reflecta nostalgia popoarelor care traiesc in trecut.

  14. De data asta nu sunt de acord cu dvs.
    Sunt destule „chestiuni” acceptate tacit dar nespuse, lasate in coada de peste oficial, dupa mine nu e chiar solutia cea mai buna, sunt o vesnica sursa de interpretari si tensiuni…se crede ca este un semn de diplomatiee sofisticata, ahmmmm, poate ca e un semn de slabiciune?
    Adica sa fii si cu mandra si cu draga…. si cu sufletu-n rai! Te temi de ceva, de nu o spui p-aia dreapta, in care crezi si ,de fapt, toti stiu ce crezi, da nu spui? iti e frica de ceva?
    Poate ca e un semnal mai complex, adica SUA face alegeri in mod clar, oficial, aelgeri care erau deja facute, culmea, dar nu recunoscute, asa, franc.
    La o adica poti sa te gtandesti ca SUA va ractiona la fel de franc, fara prea multe sofisticarii diplomatice si in a sari in sprijinul aliatilor sai, aia la fel de „franci”, decisi si onesti, Romania ar putea presupune ca SUA nu se va opri in nustiuce strategii diplomaticesti obscure, sofisticate, si cu capra si cu varza…la o adica!
    Poate ca adrisantul este si Rusia, va intelge ca SUA face alegeri in mod cat se poate de direct si clar intr-o zona foarte fierbinte, unde sunt prezente amandoua, in pozitii nu chiar convergente, ca sa zic asa,,, poate ca va avea pozitii la fel de transante si in alte chestiuni, chiar mai importante.
    Cred ca e un semnal mai complex si nu e un doar moft al lui Trump, sa ne uitam si la reactiile administratiei de rang inferior, pare totusi ceva mai elaborat…in stilul Trump, desigur :P

    • Poate ca adrisantul este si Rusia…

      Q: Care este primul stat care a recunoscut Ierusalimul drept capitala a Israelului?

      A: Russia on Thursday (04/06/2017) publicly recognized West Jerusalem as the capital city of Israel.

      The announcement was made in a statement by Russia’s Ministry of Foreign Affairs that addressed the Palestinian-Israeli conflict.

      http://thehill.com/policy/international/327673-russia-recognizes-jerusalem-as-israeli-capital

      Incurcate sint Caile Domnului… ;-)

      • Nu- s complicate, daca citim mai atent, chiar in linkul indicat de dvs.

        „Russia on Thursday publicly recognized West Jerusalem as the capital city of Israel.

        The announcement was made in a statement by Russia’s Ministry of Foreign Affairs that addressed the Palestinian-Israeli conflict.

        In the statement, Moscow reaffirmed its „support for the two-state solution” while acknowledging that East Jerusalem should be the capital of the future Palestinian state”
        .
        Avem o „mica” diferenta” SUA, din cate stiu, nu au recunoscut Palestina ca stat, pe cand Rusia, da. A fost o concesie in spiritul rezolutiilor ONU, dar cu viclenia tipic ruseasca.
        Sunt cateva state „tari” care nu au recunoscut Palestina, ca stat, din varii motive, sunt state care conteaza atat pe harta politica cat, sau mai ales, si pe cea militara.

  15. Articolul propune spre dezbatere o problema grea la care s-au gindit multe minti politice si nu au gasit solutie. Ce trebuia spus de la inceput ca aceasta mutare (declararea Ierusalimului capitala Israelului) nu este o idee noua, a fost pe agenda multor alti presedinti, dar nimeni nu a avut curajul sa o faca. De ce Trump o face? Pentru ca a declarat ca va rezolva problema. Atita timp cit partenerii de dialog nu conlucreaza, arbitrul este irelevant. Asa ca printr-o declaratie fara valoare (pentru lumea materiala) America a devenit relevanta. Urmeaza lectia de dresaj si in ce va consta recompensa. Propun sa asteptam in tacere. Am senzatia ca Trump va sti sa se faca ascultat de ambii protagonisti.

  16. Ma mir de Dvs. domnule Naumescu ca il citati pe Mel Gibson, celebru, pe vremuri, pentru frumusete si nu pentru wits, atunci cand spuneti „Dacă acceptăm că, aşa cum se afirmă frecvent, conflictul palestiniano-israelian este „mama tuturor conflictelor”,…”. Chiar asa? Unde se spune? De catre cine? Si chiar asa sa fie, „a tuturor conflictelor”?
    Ca sa repunem lucrurile in matca lor si nu sa ne lasam, amatoristic, purtati de val, v-as ruga sa faceti, cautati o statistica cu importanta pe care o dadeau arabii moscheii lor din Ierusalim inainte de infiintarea Israelului. Numar de mentiuni etc. in mass media (cata exista etc.).

  17. Autorul e de acum pe culmile ridicolului. Hai sa-l luăm pe puncte așa cum îi place:

    1. Rezoluția de partajare a Palestinei din 1947 a fost acceptată neconditionat de evreii din Israelul de azi și respinsă furibund de întreaga lume arabă și musulmană. În ziua retragerii armatei britanice din Palestina în 1948 5 țări arabe au atacat statul Israel ce-și tocmai proclamase independența în acord cu rezoluția ONU. Armatele regulate ale celor 5 țări arabe au fost învinse umilitor de voluntarii evrei după luni de lupte crâncene, Arabii au asediat Ierusalimul în dispretul fățiș al rezoluției ONU încercând exterminarea evreilor prin înfometare și bombardarea cartierelor civile. Au eșuat. Jumătatea evreiască a orașului a fost despresurată în ultima clipă de forțele parmilitare evreiești. Cum poate afirma cineva întreg la cap că evreii au încălcat rezoluția ONU?

    2. Trump nu a luat nici o decizie „unilaterală”. Pur și simplu a refuzat să mai amâne aplicarea unei legi adoptate cu o majoritate zdrobitoare, prin ordin executiv așa cum au făcut ultimii 3 președinți din 6 în 6 luni tinp de 22 de ani. Dacă Europa rupe alianța cu SUA de dragul teroriștilor din Hamas și Fatah înseamnăca America nu a pierdut un nici un aliat ci doar s-a descotorosit de un balast. Adică se forțează o clarificare binevenită.

    3. Odată ce SUA au devenit independente energetic mezalianța jenantă cu tiraniile medievale din Golf nu prea mai are justificări. Deci e inutil orice efort de dragul lor.

    4. Apoi ce înseamnă „izolare”? Faptul că SUA nu mai trebuie să pună grosul banilor și sangele la bătaie petru apararea degenerarilor ce cobtribuie doar cu oracaitul și tanguielile?

    • Cu ocazia asta s-a clarificat si Erdogan. Cred ca Turcii nu mai au mult de stat in NATO dar cine stie poate intra in UE ? :)

    • Asa este.Trump a facut ce trebuia facut mai demult. Si asta o s-o accepte toti indiferento evreii (adica aia care nu sunt nici anti si nici filo) daca au ceva in tartacuta.:)

      • Da, Trump a facut ceva, cel putin, inedit : a reusit sa uneasca shiitii cu sunnitii (care se detestau de vreo 1350 ani), dar si cu nord-coreenii :)

  18. tratative fara SUA nu se poate. si asta pentru ca Israelul nu va negocia nimic fara sa aiba America alaturi. Palestina nu va exista decat atunci cand va recunoaste Israelul. dar si atunci va fi un stat gen Costa Rica. adica fara armata. iar asa ceva nu va fi acceptat niciodata de catre palestinieni.
    armata Europei fara aviatia si puscasii americani e un fel de gluma. parca vad generalii rusi, cu 24 de ore inainte de…
    -Ce facem maine? Pai luam micul dejun la Varsovia, pranzul la Berlin si cina la Paris. ce frumos e Parisul seara…
    Trump negociaza asa cum stie. fara menajamente. cred ca ii vede pe toti ca in The Apprentice.

  19. „Ierusalimul nu a fost recunoscut niciodată, după Rezoluția/Planul ONU de Partiție teritorială a Palestinei post-mandat britanic, din 29 noiembrie 1947, ca aparținând Statului Israel, având la început un statut de zonă internațională”
    Domnule Naumescu – gresiti si induceti in eroare !
    1. Ierusalimul NU a avut „la inceput” si nicind „statutul de zona internationala”. Confundati „statutul” real cu cel destinat orasului in Rezolutia ONU 181 din 29 noiembrie 1947 care era intr-adevar cel ce „oras international”. Ierusalimul nu a avut o singura zi sansa acestui statut intrucit din prima zi a razboiului din 1958-49 armata iordaniana a infrint fortele Hagana ale Israelului si a ocupat partea estica in intentia de a cuprinde orasul in intregime. Pentru populatia evreiasca, inclusiv cei refugiati din partea estica a orasului a inceput cosmarul unui asediu care dureaza noua luni. Destinul orasului a atirnat de un fir de par, ar fi putut deveni oras arab in totalitate. Ben Gurion a considerat ca nu are sens un stat al evreilor fara Ierusalim si ca trebuie sparta blocada indiferent de pret. Deci ambele parti au respins ideea Ierusalimului ca „oras international” (partea araba insasi ideea unui partaj de orice fel).
    2. Conformitatea sau inconformitatea statutului de facto al Ierusalimului cu Planul de Partitie din 1947 nu are legatura cu dreptul international.In sine, nu exista nici o norma de drept international care sa fixeze capitala vreunui stat, Israelul nu face exceptie. Motivele pentru care unele tari considera sau nu Ierusalimul drept capitala a Israelului tin de interesele politice proprii fiecarui stat in parte fata de lumea araba. Rezolutia 181 din 1947 de partajare a Palestinei este o AUTORIZATIE de infiintare a doua noi state si nu un ORDIN de infiintare, deci acordarea unei libertati si nu impunerea unei obligatii. Altminteri, si mai bine, ONU ar fi fost in drept sa impuna prin forta respectarea rezolutiei (asa cum s-a intimplat in razboiul dintre cele doua Corei, de ex).
    3. Ideea „orasului international” din Rezolutia 181 este prelucrarea finala a unui numar de 8 Comisii de Studiu britanice incepind din 1920 menite sa ofere o solutie conflictului dintre populatiile araba si evreiasca in Palestina. Teritoriu putea fi cu greu impartit in mod coerent insa Ierusalimul era imposibil de divizat dupa criteriul etnic. Raportul Comisiei Peel din 1937 propunea doua state si un Ierusalim sub guvernare britanica directa care includea orasul Betlehem cu un coridor teritorial continuu pina la Mediterana (Jaffa), cuprinzind orasul Lod si aeroportul, Sarafand (astazi Zrifin). Raportul mai propunea restringerea drastica a emigratiei evreiesti in Palestina si restringerea dreptului evreilor de a achizitiona terenuri. Reprezentantii populatiei evreiesti l-au acceptat.
    3.Razboiul de Sase Zile – „Israelul a ocupat întregul Ierusalim, (…) asupra căruia Israelul modern a forțat practic impunerea controlului, fără să obțină însă vreodată recunoaștere de jure, într-un cadru multilateral”.
    Despre ce recunoastere de jure putea fi vorba domnule naumescu ? Din partea cui ? Si despre ce cadru multilateral vorbiti? Pt ca granitele Israelului nu erau recunoscute de nici unul dintre vecini si nu erau decit liniile de incetare a focului din 1949 !
    Inca dinainte de 1967 capitala Israelului era „Tel Aviv” in presa si in cartile de geografie ale Europei comuniste, in cele occidentale mult mnai rar…
    Sinteti sigur ca Israelul a „fortat practic impunerea controlului”?
    Iata faptele:
    In ajunul razboiului din 1967 Regele Iordaniei Hussein zboara la Cairo si isi pune armata la dispozitia si comanda Statului Major Egiptean pt a-si asigura securitatea nationala in conflictul care se profila iminent cu Israelul. Toata atentia Israelului era concentrata asupra marei amenintari din sud – Egiptul. La izbucnirea razboiului Israelul a facut cunoscut prin ONU si alte canale diplomatice ca nu are nci un fel intentii ostile fata de Regatul Iordaniei. In a patra zi a razboiului generalul egiptean M. Amer ordona artileriei iordaniene deschiderea focului in speranta de a usura presiunea israeliana din Sinai. Este bombardata partea vestica a Ierusalimului dinspre partea iordaniana a orasului si regiunile israeliene invecinate cu Kalkilia si Tul Karem .
    Eroarea Regelui Hussein a dus la pierderea celui de al patrulea oras sfint al islamului si a unui oras prafuit la marginea regatului pt Iordania, iar pe de alta parte la deschiderea Locurilor sfinte pt toate cele trei religii monoteiste (numite in romaneste avramice si nu „abrahamice”).

  20. Autentic ori apocrif textul atribuit lui A. Malraux potrivit caruia „secolul XXI va fi religios… sau va fi deloc” nu a incetat sa starneasca aprige controverse. Tensiunea dintre ordinea religioasa si cea seculara privind perspectiva umanitatii, in desfasurarea ei istorica, este cea care face omul generic sa-si framante creierii. Unde si cum sa traiasca bietul om pentru a avea sentimentul de acasa? Ce metafizica anima massele in agregarile fluide ale timpurilor? Poate lega spiritul credintele omenesti astfel incat sa elimine conflictele planetare?
    Istoria a dovedit ca nu este posibil. Valuri de sange, distrugeri si oroare au curs. Sangele ca motor al istoriei a fost argumentul, cinic invocat, dupa care pestele cel mare putea sa-l manance fara remuscari pe cel mic.
    Parasindu-si creatia, dumnezeul multicultural nu uita sa deschida usile de la custile gradinii zoologice. Ce poate fi mai spectaculos pentru paznicul de la zoo?

    • Alienarea este rezultatul mondializării, așa că „acasă” nu mai există. Nici națiuni. Apple (sau Pfizer, spre exemplu), dacă ar vrea, ar cumpăra niște mii de kilometri pătrați din America de Sud sau Africa și ar putea constitui o țară (cu armată, cu aparat administrativ, cu tot ce trebuie).
      Existența separată a culturilor a fost sursa bogăției culturale (Levi-Strauss a tot zis-o dar era doar un antropolog), nu ghiveciul multicultural făcut în unele state occidentale care are gust bun doar pe fond de bunăstare crescândă, în rest, e o uriașă prostie și chiar un atentat la existența adevăratului multiculturalism.
      Pentru paznicul de la zoo, amestecarea lighioanelor este foarte bună: după ce se mănâncă între ele cele care nu se suportă, sunt închise toate într-o singură cușcă. Se cheamă guvern mondial și unii-l visează de un secol. Nici Aldous Huxley nici HG Wells nu erau chiar puri scriitori de fiction. Sună psihopato-, dar avem un web, o piață mondială, un climat pe care-l perturbăm, un regim politic dezirabil (dempcrația), o țintă (bunăstarea), niciun Dumnezeu, un zeu (banul) etc. De ce nu ne-am uni? Am putea găsi și-un popor ales să ne conducă …

      • „Alienarea este rezultatul mondializării…”

        Păi, nu sunt mai sănătoase autarhia și izolaționismul? Și cred că cu cât sferele de izolare sunt mai mici, cu atât șansele de dezvoltare ale unei națiuni sunt mai mari. Adică, să-ți restrângă oamenii activitatea în statele lor, pe care să nu le părăsească (există chiar un proiect de lege pentru cei cu studii superioare din România în sensul acesta), dar nici să nu permită altora să vină, apoi în propriile orașe, pe triburi, familii, indivizi. Și fără niciun fel de schimburi cu alte comunități, pentru ca să nu le pervertească puritatea intelectuală/etnică/religioasă și să-i alieneze în felul acesta.

        • Să zicem că mondializarea e un pharmakon (sensu Stiegler). Evident că nu m-am gândit la ziduri între țări dar nici la națiuni cu termen de valabilitate de un secol și jumătate fiindcă le dăm chinezilor subiecte de bancuri.

  21. Efectul razboiului din vorbe de pe retelele sociale cu Kim Jong Un , coroborat cu investigatiile asupra legaturilor cu Rusia din cursul campaniei electorale, urmata de inasprirea sanctiunilor impotriva Rusiei i-au adus lui Trump si Americii surpriza neplacuta ca, brusc rachetele nord coreene au inceput sa zboare, nu cu tehnologie chineza ca pana de curand ci cu tehnologie ruseasca din anii ’70. Asta asa, pentru ca nu si-a respectat promisiunile oculte facute Rusiei.
    Prin zgandarirea orgoliului musulmanilor cu chestiunea Ierusalimului, s-ar putea sa se se mai trezeasca cu un conflict inghetat, in care SUA sa fie in imposibilitatea practica de a actiona, ca in cazul Coreei de Nord, unde nu mai are alte resurse decat un razboi de anihilare totala. Aceasta actiune a SUA poate duce in termen scurt ca Iranul, adevaratul dusman al Israelului sa ajunga sa ameninte toata regiunea cu arme nucleare si ICBM-uri. Exista rapoarte ale mai multor servicii de informatii americane asupra incercarilor Iranului de a achizitiona tehnica militara din NK, in mod expres aratandu-si interesul pentru noua racheta Hwasong15 cea care a ajuns la vreo 4000km altitudine. Si daca Coreea de Nord este o tarta mica cu vecini puternici, Iranul este o tara mare in zona, cu vecini slabi cu exceptia Israelului. Acesta este adevaratul pericol al manevrei lui Trump, accelerarea devenirii Iranului putere nucleara cu capacitati balistice, in contextul butoiului de pulbere din regiune. Atat Rusia cat si NK si chiar Pakistanul pot ajuta Iranul sa devina o problema nerezolvabila, daca evreii, prin lobby-ul de la Washington dau foc regiunii. Reactiile israelienilor au fost mai degraba modeste, semn ca intleg situatia mai bine ca Trump.

  22. O analiză foarte dificilă. Pentru a înţelege gestul lui Trump ar trebui să plecăm de la situaţia internă a SUA, aşa cum bine observa un comentator, Dante69. Trump avea nevoie de un ajutor pentru a schimba balanţa războiului intern cu serviciile secrete, pe acuzaţia că ar fi făcut o înţelegere cu Rusia lui Putin. Lobiul evreiesc, care se ştie ce influentă are în SUA, e cel pe care dorea să şi-l apropie. Rezultatul îl puteţi citi aici: http://epochtimes-romania.com/news/fost-sef-al-cia-intoarce-armele-admite-existenta-statului-paralel-in-serviciile-americane-care-lupta-impotriva-lui-trump–268849.
    Sigur, nu doar Trump era de acord cu ideea „Ierusalimul – capitala a Israelului”, ci toţi preşedinţii americani din ultimele decenii, doar că nu aveau curajul să afirme şi cu voce tare (adică în public). Trump a promis că o va face şi s-a ţinut de cuvânt. Ideea nu e o surpriză căci şi Rusia acu’ câţiva ani a recunoscut Ierusalimul drept capitala a Israelului, dar a completat că doar partea de vest, iar partea de est să fie capitala noului stat Palestina. Trump, deşi a omis această adăugire (în mod conştient, pentru că dorea să câştige lobiul evreiesc din SUA), totuşi a admis ulterior că lasă uşi deschise şi pentru variante. Adică, practic, s-a iscat o furtună într-un pahar cu apă, la care unii au pus şi .. foenul.
    Dar, mai există un element important pe plan extern: scăderea în importanţă a petrolului arab după ce SUA au început extracţia ţiţeiului de şist şi avântul luat de susţinerea energiei eco. Arabii nu mai au la dispoziţie şantajul cu petrol. În consecinţă puterea lor s-a diminuat considerabil şi se va diminua în continuare. Ei ar trebui să se grăbească să obţină o soluţie de compromis acum, pentru că mai târziu va fi tot mai dificil s-o obţină. S-ar putea ca gestul lui Trump să fie chiar acel imbold necesar pentru a impinge o situaţie, ce azi stagnează în faza de conflict îngheţat, spre o soluţie rezonabilă ambelor tabere implicate.
    Ca o preferinţă personală, mi-aş dori ca muntele Templului din Ierusalim să fie sub control ONU sau, măcar, unul evreiesc, creştin şi musulman cu posibilitatea de a fi vizitat de toţi.

  23. Nu cred ca Trump a luat aceasta decizie nesfatuit sau prost sfatuit. Este mai degraba o decizie care sa ofere un impuls , un gest care sa revitalizeze si care sa restarteze politicile locale si regionale, aliantele si apartenentele doctrinare . SUA a realizat ca se va configura obligatoriu noul pol de putere care devine Asia si chiar doreste sa urgenteze acest lucru. Este atit obositor cit si frustrant si neproductiv ca politicile tale largi ca lider mondial sa alunece intr-o pasta de complicatii locale si regionale , sa stagneze acolo dezvoltind o fauna care consuma la nesfirsit resurse uriase si nu au rezultat concret . Cu asta s-au invatat si palestinienii , si europenii, si arabii, toti au inteles ca se poate parazita in acest fel implicarea globala a SUA. Putin a gresit cind si-a propus o politica asemanatoare fara a avea anvergura unei economii pe care o are SUA si a cazut in capcana. A luat in brate un ciine mort de care americanii tocmai vroiau sa scape. Cred ca se aseamana ceea ce fac ei cu loviturile militare ” chirurgicale”, in domeniul politic. Investitii minime, tintite, pagube cit mai mici si efect maxim . La prima vedere si la o analiza superficiala Trump poate parea grobian , dar urmareste altceva . Cred ca Putin incepe sa inteleaga ce loc are/ i se cuvine pe lumea asta, iar imparatul Xi trebuie sa mute.

  24. Mie îmi pare mai repede ca o miză „pe din două” a unuia care se crede cel mai mare cacialmist din lume – belive me, there was no one greater before! – dar nu știe regulile pokerului – no one knew poker is so difficult to play! Cine îl bănuiește pe Trump de gândire vizionară si are un IQ mai mare sau egal cu 100 (ceea ce toți comentatorii precedenți desigur au) înseamnă că fie nu are suficiente informații din surse credibile, fie e lipsit de capacitatea de analiză lucidă.

  25. Reintoarcerea lumii , in cea ce priveste implicarea Statelor Unite in politica europeana si cea mondiala in numele unor ideal ” umanitare ” utopice, devenite astazi cumplita faza a ceea ce se chiama ” political correctness „( cu toate implicatiile sale: globalizare economica pentru a ajuta saracimea lenesa si corupta din Africa si Asia, lupta impotriva antidemocratiilor si terorismului exclusiv pe bani americani, ONU finantata numai de americani, aiureala luptei impotriva incalzirii globale ca fiind cauzata exclusiv de umanitate, etc., etc ) si reactualizarea intereselor proprii americane drept prioritare , pare intr-adevar groaznica pentru lenesele societati europene, obisnuite de 100 de ani cu protectia de peste ocean.
    Pozitia americana este intarita si de independenta sa energetica, care fac Statele Unite imune la orice santaj arab sau rusesc.
    Cei ce trebuie sa se teama de acest reviriment american, si anume:
    – teroristii de orice gen si sustinatorii lor fatisi si din urma
    – nebunii politici de teapa lui KIm cel mititel sau a ISIS.deoarece eliberati de povara conventiilor de salon si a banilor aruncati in Europa si aiurea, americanii pot redeveni ceea ce au fost cindva , adica o putere sincera si brutala
    – Europa occidentala care ramine cu fundul gol in fata puterii militare rusesti si a expansiunii economice chineze.
    – nerusinatii profitori de pe urma santajului cu incalzirea globala si cu filantropia gaunoasa care a umplut numai buzunarele popentatilor africani, ale bancilor si ale intelectualilor corupti si pervertiti
    – Rusia si China, din punct de vedere militar

    Aceasta pozitie americana, nu este numai a lui Trump, nu va inselati,nu va imbatati iar cu apa rece , este expresia unui profund sentiment de nemultumire fata de modul in care Statele Unite au ajuns sa fie tratate pe timpul lui Bush 2 si Obama si fata de inrautatirea situatiei interne in USA ( infrastructura invechita, democratie care scirtiie, coruptie, cresterea grdului de nesiguranta economica si a sentimentului ca americanii sint dependenti de altii, nu de ei insisi )

    Cum o sa va simtiti, fara umbrela americana si la cheremul rusilor si chinezilor , dlor si doamnelor din EU si din UK ?
    Anglia, Canada , Australia si New Zealand mai au o sansa: Alinierea de urgenta la Statele Unite si formarea unei puternice uniuni anglo-saxone.

    Asta este adevarul . pe americanii incepe sa-i doara in cot de furlandiserile europene !

    • Ma bucur nespus ca in sfarsit cineva recunoaste situatia adevarata a SUA: ” infrastructura invechita, democratie care scirtiie, coruptie, cresterea grdului de nesiguranta economica si a sentimentului ca americanii sint dependenti de altii, nu de ei insisii ” la care mai putem adauga inca cateva, intre care gradul imens de indatorare a statului si riscul de a pierde pe termen mediu statutul de moneda de rezerva a USD-ului,ceea ce ar duce la o ajustare cataclismica a nivelului de trai american. Liberalizarea vanzarii la export de resurse primare neprelucrate, cum ar fi petrolul si gazele reflecta tocmai aceasta situatie in incercarea de a reduce deficitele comerciale ( pe langa vanzarea de armament uzat moral).
      In rest introducerea seamana cu celebrele lozinci ceusiste: „Traiasca harnicul popor american in frunte cu mult-iubitul conducator Donald Trump!” Nu cred ca se poate spune ca in mod particular un popor intreg ( daramite un continent intreg) este format din lenesi, nici macar in Africa. E adevarat ca in Europa se munceste mai putin decat in America( pentru ca se respecta concediile si europenii de rand nu au mai multe slujbe simultan…), dar sa spui ca asiaticii sunt lenesi mi se pare absolut jenant. Nu stiu cat ati rezista intr-o fabrica chinezeasca, care asambleaza iPhone-uri de exemplu. Daca cineva lucreaza pe lumea asta, asta-i Asia de Sud-Est, si se vede. China si Coreea de Sud erau prin anii ’70 tari agrare si cum sunt azi.
      Europa (UE), draga domnule nu se va mai bate cu Rusia, pentru ca Rusia nu mai poate nici ca populatie,( unde se afla la 1/3 din populatia UE), nici ca bani, nici ca economie. Nici macar pentru armata nu mai are oameni, ajungand sa permita angajarea de mercenari straini pentru campania din Siria. Se va mai zbate un pic dar in final, la primul lider mai deschis la minte, va aluneca spre UE, chiar daca dupa aceasta UE se va numi Uniunea Euro-Asiatica. Pentru ca sunt crestini si albi de rasa caucaziana, si nu au alta solutie, daca isi vor tara intreaga.
      UE sa va bate cu China doar pentru accesul la piata chinezeasca si la blocarea achizitiei companiilor strategice europene de catre chinezi. Asta va fi „razboiul ” dinte UE si China, razboiul procentelor, iar acum Germania contribuie din plin la dezvoltarea tehnologiei civile in China in multiple parteneriate „tehnologie contra piata”.
      Realist vorbind UE nu este amenintata de la exterior, ci doar din interior, agitarea de catre Trump a fantomei amenintarii rusesti in Europa de Est fiind mai mult ca sa vanda armament perimat romanilor, poponezilor, balticilor, si sa fluture visul independentei de gazele rusesti la cine pune botul.. Rezultatul agitatiei SUA in zona noastra, se vede in progresul exponential realizat de rachetele nord-coreene cu asistenta ruseasca, si care saboteaza grav interesele Americii in Marile Chinei si in Pacific. Recenta curtare a Indiei de catre Trump vine in acest context de contentionare a expansiunii chineze in Pacific si in Indian. Realizand ca escaladarea conflictului verbal Trump- Kim ar putea duce la distrugerea unei bune parti din Coreea de Sud si oprirea fluxului de componente electronice necesare economiei sale, China a oprit suportul acordat nord-coreenilor. Ia ghiciti cine a sarit in schema, ca sa plateasca niste promisiuni neonorate in campania electorala. Pe langa Putin si a sa scoala KGB, Donaldul este un pueril salesman imobiliar cu viziune doar pentru televizor si rating, fara capacitatea de a analiza consecintele strategice externe ale impulsurilor sale ( Acordul de la Paris, UNESCO, cearta cu Kim, cu China, cu Merkel, cu „frumosul” Trudeau ( cum este cunoscut pe aceasta paltforma premierul Canadei) cu NAFTA, cu Mexicul…Si pe deasupra prima domna a Argentinei arata mai bine decat Melania. Macar noi cu Mutti nu avem pretentii.
      Vorbind serios, se lucreaza din greu, global, cam de catre toata lumea, la detronarea din varf a SUA. Politica asta americana a fluturarii continue a puterii militare nu face bine nimanui, pentru ca luate individual toate sistemele americane au avut si erori (F22 a fost doborat in exercitii de Eurofighter, submarine suedeze, franceze si chineze au penetrat apararea portavionelor, nu se intercepteaza tirurile lui Kim peste Japonia cu sistemul Aegis de frica esecului s.am.d…), si SUA nu poate castiga un razboi conventional limitat cu nicio putere militara cat de cat cum sunt China si Rusia. De aceea calea intelegerilor economice avantajoase bilateral, promovata de UE mi se pare actiunea concreta. Si nu santajul de tip „suma zero” promovata de Trump cu cine apuca…
      Miscarea lui Trump cu Ierusalimul vine in acest context complex ( basca pierderea unui loc de senator in Alabama in favoarea democratilor, de curand) si are o mare componenta de rating intern, de satisfacere a sponsorilor din campanie si de deviere a atentiei de la situatia externa si de la investigatiile procurorului Muller.

  26. Nici in visele lor cele mai euforice nu puteau gindi comunistii romani ca antiamericanismul va inflori in Romania.
    Dar fiindca sintem smecheri si ne place „sa pacalim Istoria”, am gasit o modalitate indirecta: Trump.
    Ipochimenul nu face pe placul celor doi soferi ai UE, Maron si Merkel.

  27. Domnul Naumescu, un sustinator inflacarat al democratilor americani, vorbeste iar despre…dezavantajele pe care le-ar aduce Trump poporului american, societatii americane, politicii americane, relatiilor UE – SUA, relatiilor SUA – „aliati” arabi, etc. Cat timp ati petrecut in ultimele 12 luni in SUA sau Israel? Mergeti in vacanta sau insotiti cate 2-3 zile diferite delegatii? Sunteti un formator de opinie care-si exprima…parerile formate obiectiv pe teren sau va bazati pe traduceri ale unor texte aparute in saptamanale europene de stanga, centru-stanga? Proaspat reintors din Israel, dupa un „sejur” de 3 luni, va spun ca situatia este suficient de „fluida” si este un moment oportun pentru anuntul lui Trump. Peste 2-3 ani, daca se va demonstra ca pesimismul dvs nu a avut temei, veti rescrie acest articol?
    Iar pentru „aplaudacii” dvs, ca sa nu se mai plictiseasca citindu-va, le recomand Walter Lipmann – Public Opinion (1922).

    • Deși am convingerea că nu despre „The Deep State” ați dorit să scrieți aici, pentru că s-a discutat cu asupra de măsură subiectul altundeva, trebuie să fiu de acord în mare cu dumneavoastră, Doar că, al fel, mă văd nevoit să fac câteva observații. Pe de o parte, demersul se potrivește de minune pentru abaterea atenției de la „necazurile interne” ale d-lui Trump. Mă bucură alegerea, pentru că cealaltă variantă era să le trimită rachete Nord Coreenilor. Bine că a ascultat sfaturile celor care l-au oprit…

      Pe de altă parte, a fost deschis un câmp larg de exprimare celor care au mințile supraîncălzite, iar pescuitorii în ape tulburi atât așteptau. Unii dintre arabi abia așteptau să spună cât de fericiți i-ar căsăpi pe evrei, unii evrei abia așteptau să spună cât de fericiți ar fi să-i căsăpească pe arabi. Adică, dl Trump le-a oferit un motiv de exprimare extremiștilor, de care chiar n-aveam nevoie, pentru că oricum sunt prea expresivi, după gustul meu. mai ales că mulți nici nu au vreun alt interes decât anarhia și conflictul, pentru a-l fructifica în interes propriu și a-și consolida poziția geostrategică.

      În cele din urmă, cam toți pierd, ori cel mult își mențin statusquo-ul. Adică, un non-sens din punct de vedere diplomatic!

  28. Toți președinții de la Clinton încoace au promis in campanie mutarea ambasadei la Ierusalim. Trump s-a ținut de cuvânt, de unde proteste de peste tot. Cine este aliatul sau prietenul Americii, va rămâne prieten, iar dușmanii nu-și vor schimba traiectoria.
    Consulatul American la Ierusalim exista dintotdeauna – pur și simplu se schimba firma in capitala statului, așa cum sunt toate ambasadele din restul țarilor.
    Prea mult zgomot pentru nimic. Este o decizie curajoasă, dar de unde să vină curajul?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro