Home » Analize »Global / Europa »Opinie » Citesti:

Iluzia denuclearizării. De ce nu o să iasă nimic din „prietenia” cu Coreea de Nord

Valentin Naumescu mai 3, 2018 Analize, Global / Europa, Opinie
36 comentarii 7,426 Vizualizari

Puncte cheie:

  • De mai bine de o lună, presa internaţională şi, implicit, cea românească este cuprinsă de frenezia „schimbărilor politice spectaculoase” din peninsula coreeană, a momentelor „istorice”, a „începuturilor unei noi ere”, a apropierii şi „prieteniei” dintre Phenian şi Seul, a preconizatului Summit Trump-Kim (cine ar fi crezut?), ba chiar a „perspectivei Premiului Nobel pentru Pace” cuvenit preşedintelui Donald Trump;
  • Observăm, din păcate, o mulţime de iluzii „la lucru”, în plină efervescenţă creatoare de scenarii superoptimiste, şi ne întrebăm dacă liniile editoriale ale marilor publicaţii şi televiziuni din Europa, Asia sau America trebuie doar să urmeze o agendă politico-diplomatică de suprafaţă, uneori atât de schimbătoare, sau să îşi pună propriul filtru de realism şi luciditate. Sunt, ce-i drept, și câteva voci mai sceptice, răzlețe, în tot acest cor al entuziasmului „momentelor istorice pe care le trăim”;
  • Denuclearizarea Peninsulei Coreene este, tehnic vorbind, imposibilă. Niciun stat din lume, după 1945 încoace, odată devenit putere nucleară funcţională, nu s-a mai denuclearizat. De ce ar face-o? Nuclearizarea este un proces ireversibil, cel puţin din perspectiva tehnologiei militare nucleare. Odată ce ai dobândit tehnologia, care te-a costat atât de mult, o vei avea mereu şi vei putea oricând relua testele sau producţia de arme nucleare, chiar dacă temporar arăţi disponibilitatea de a renunţa la ele sau chiar distrugi demonstrativ un poligon ori câteva rachete nucleare, în faţa presei, pentru obținerea de despăgubiri financiare. Asta nu înseamnă denuclearizare. Odată ce deţii „secretul focului” (vorba Regelui maimuţelor, din Cartea Junglei), fie și pe un ultim „memory stick” (ca să caricaturizăm puţin situaţia), întreaga poveste cu denuclearizarea devine o iluzie vândută pe scară largă;
  • Denuclearizarea este şi politic imposibilă, nu numai tehnologic. Dinastia Kim a investit masiv în tehnologia militară nucleară, fiind vorba de cel puțin 25-30 de ani de când nord-coreenii sunt înfometaţi draconic pentru împlinirea acestui vis de putere şi de supravieţuire al regimului comunist. În anii ’90, Phenianul a obținut acces la tehnologia nucleară militară a Pakistanului, așa cum a recunoscut câțiva ani mai târziu chiar Islamabadul. Cum poate să creadă cineva că Phenianul îşi va distruge definitiv capacităţile sale nucleare, gratis, doar pentru visul de pace şi prietenie din peninsula coreeană, vis avut, brusc, la Olimpiada de iarnă din februarie? Fără arme nucleare, regimul comunist ar deveni vulnerabil în sistemul internaţional. Se uită cineva la Venezuela sau la mai ştiu eu ce dictatură caraghioasă din Africa? Îi cheamă la vreun summit, le fac promisiuni de finanţare? Îi acordă cineva vreo importanţă lui Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, dictatorul din Guineea Ecuatorială? De ce vorbim cu toţii despre Coreea de Nord? Simplu, pentru că este o putere nucleară și lumea se teme de ea. Şi va fi şi în continuare o putere nucleară, chiar dacă lui Kim îi place să se alinte acum ca mare negociator şi prieten al păcii. Fără bombele nucleare bine ascunse în baze militare din munţi nu s-ar mai uita nimeni la el şi fiţi siguri că ştie foarte bine acest lucru. În plus, fără armele nucleare, supravieţuirea regimului comunist din Coreea de Nord şi a lui Kim însuşi ar deveni incertă;
  • Succesul programului nuclear l-a întărit pe Kim, deopotrivă pe plan intern și internațional, făcându-l (momentan) incontestabil și intangibil. Şi Ceauşescu sau Gaddafi tot dictatori longevivi au fost, dar nu i-a invitat nimeni în ultimii ani de viaţă la niciun summit cu Președintele SUA;
  • Să presupunem acum că regimul comunist din Nord chiar ar fi dispus „să se denuclearizeze” (ceea ce eu, repet, cred că este o iluzie). Cu ce preţ, financiar şi politic, s-ar putea discuta denuclearizarea Coreei de Nord? Cine va plăti uriaşele compensaţii financiare pe care le va cere Kim? Cine îi va garanta supravieţuirea politică, lui şi regimului său? Căci fără compensaţii finaciare de ordinul zecilor de miliarde de dolari şi fără garanţii din partea Marilor Puteri că regimul va fi menţinut, chiar şi fără arme nucleare, de ce ar face-o? Dinastia Kim a „investit” masiv în capacităţile nucleare, începând de la sfârşitul anilor 80 și mai ales după 1990, când deveniseră clare prăbuşirea comunismului în Europa de Est, sfârşitul Războiului Rece şi marketizarea Chinei, iar acum tânărul Kim ar dori să profite de „dividendele” acestei uriașe investiţii strategice. Dacă cineva este dispus să creadă altceva, vom continua să vorbim şi peste câţiva ani tot despre „mari surprize” venind dinspre Coreea de Nord. De fapt, nu este nicio supriză în nimic din ceea ce se întâmplă. Nici în faptul că, din summiturile acestea, mai ales cel dintre Trump şi Kim (dacă va mai avea loc), nu va ieşi nimic;
  • Administrația Trump va înțelege curând capcana legitimării internaționale a regimului criminal din Coreea de Nord, care a sfidat repetat Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (ca să nu mai vorbim de sfidarea prestigiului SUA), precum și futilitatea oricărui demers diplomatic în relația cu liderul comunist de la Phenian. „Eliberarea” în comă a studentului american Otto Warmbier, care plecase cu colegii într-o excursie de cinci zile în Coreea de Nord şi a fost arestat pentru furtul unui pliant de propagandă din camera de hotel, după o detenţie de 17 luni la Phenian[1] (a murit câteva zile mai târziu, într-un spital din SUA), stă mărturie pentru ce tip de regim au ca partener de negocieri sud-coreenii. Asasinarea fratelui lui Kim, în aeroportul din capitala Malaeziei, vorbeşte despre acelaşi lucru. Americanii se vor opri la un moment dat din această butaforie. Coreea de Nord nu ar fi atacat cu arme nucleare, juca doar pe cartea ameninţării. Dar jocul „nebuniei” lor a funcţionat. În schimb, beneficiile legitimării internaționale a lui Kim – pentru Coreea de Sud, Japonia sau Statele Unite – vor fi nule iar bombele nucleare vor rămâne funcţionale sau oricum reproductibile, în timp ce marii beneficiari ai acestei teatralizări diplomatice sunt Coreea de Nord, scoasă din izolarea politică şi economică, și, așa cum am explicat pe larg într-o analiză din februarie[2], China, marea artizană a schimbării jocului strategic din Asia. O schimbare de discurs surprinzătoare şi înșelătoare, aparent generoasă şi prietenoasă, de nerefuzat, la care Washingtonul nu a găsit încă antidotul și un Exit Strategy rezonabil. Dar va găsi.

*

Cel de la sfârşitul lui aprilie nu a fost nicidecum primul summit inter-coreean de după 1953. A fost al treilea, primele două avându-l ca protagonist pe Kim Jong Il, tatăl actualului lider nord-coreean, în 2000 şi 2007. Evident, aşa cum ştim, nu s-a schimbat nimic după precedentele întâlniri la vârf Nord-Sud. De fiecare dată când li s-au terminat banii şi ajutoarele alimentare de după summiturile pentru destindere, comuniştii au ameninţat din nou cu armele nucleare, câţiva ani, apoi au acceptat un alt şi mult mai spectaculos „summit al păcii” cu vecinii capitalişti din Sud. Probabil, Coreea de Nord este din nou în faliment şi are nevoie de bani. De mulţi bani, de data aceasta, după cât de amplă este piesa de teatru în care a acceptat să joace Kim Jong Un.

Voi începe abrupt, spunând că atâta timp cât există regimul comunist din Coreea de Nord nu vor fi posibile nici unificarea peninsulei, nici denuclearizarea, nici pacea reală, credibilă. Vor fi doar oportunităţi de imagine pentru liderul local de la Phenian şi pentru liderii sud-coreeni sau occidentali care acceptă „teatrul”, precum şi o mulţime de subiecte de presă, cu o anumită audienţă, ce-i drept.

Dar să vedem cele trei obiective anunțate. Să le luăm pe rând. Cei doi lideri au zis că au făcut pace și au semnat solemni niște declarații bombastice, pe o coală de hârtie. Nici teoretic, nici practic, aceasta nu înseamnă pace. Pacea înseamnă, după un război, negocierea și adoptarea unui Tratat de Pace. Iar Tratatele, în cazul războaielor, sunt procese de negociere complexe, susținute de echipe de experți (juriști, militari, economiști, istorici etc.) care stabilesc, printre alte clauze, despăgubiri de război. Războiul Coreean a început în 1950 prin atacul Nordului comunist asupra Sudului. Au murit aproape două milioane de oameni, coreeni, chinezi și americani. Milioane de familii au fost distruse. Nu văd cum un Tratat de Pace nu ar consemna acest adevăr istoric simplu și nu ar stabili consecințele acestuia. Tot Coreea de Sud și americanii trebuie să plătească şi pentru această „pace”, după 65 de ani, aşa cum au plătit şi pentru război?

Doi. Colaborarea politică și economică a celor două Corei. Greu de crezut. Pur și simplu nu au cum să colaboreze și să comunice la nivelul economiilor și societăților lor cu adevărat, profund şi direct, ci doar formal, schițat și prin gesturi simbolice, făcute la vârf. O adevărată colaborare ar presupune deschiderea Coreei de Nord spre Sud (companii, universităţi, societate civilă?!) şi liberalizarea sistemului comunist, ceea ce este imposibil de imaginat. Ar echivala cu sinuciderea regimului de la Phenian.

Trei. Denuclearizarea, cireașa de pe tort. Iluzia supremă, în fapt. Așa cum am explicat anterior, în opinia mea în această fază nu mai este posibilă o denuclearizare reală și credibilă (poate ar mai fi fost posibilă acum 10-15 ani), ci doar una de imagine, pentru presă și pentru un public mai naiv. Nu pot să cred că Statele Unite ar putea cădea într-o asemenea capcană, la capătul căreia li se vor spune, de la Phenian, Beijing şi Moscova, sau poate chiar de la Seul într-o zi, că amenințările de securitate în peninsulă s-au încheiat şi că este cazul să se încheie și prezența militară strategică americană în regiune, că nu mai este nevoie de garanțiile de securitate ale SUA, moment în care China ar prelua definitiv supremația în Asia și Pacificul de Vest iar regimul comunist din Coreea de Nord ar fi salvat pentru o lungă perioadă de timp.

Adevărata soluţie de pace şi destindere pentru peninsula coreeană este căderea regimului comunist din Nord. Se va întâmpla la un moment dat, mai devreme sau mai târziu. Dar momentul acesta, se pare, nu a venit şi, cel puţin pentru un timp, strategia schimbării discursului Phenianului va funcţiona şi va mai face multe titluri de presă „istorice”.

NOTE____________


[1] http://www.bbc.com/news/world-us-canada-43920030

[2] http://www.contributors.ro/global-europa/batalia-pentru-suprema%C8%9Bie-in-pacific-china-vs-sua-via-peninsula-coreeana/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. Biz spune:

    Cateva intrebari cu flitru pentru autor. Nu a fost cumva Africa de Sud prima tara care a renuntat la asa-zisa bomba atomica? Apoi, va mai amintiti transferul pasnic al bombelor atomice sovietice din Ucraina in Rusia dupa obtinerea independentei Ucrainei?
    Este posibil ca totusi Kim sa caute sa obtina la schimb cu renuntarea la bomba atomica garantii de securitate din partea US si a puterilor vecine – China, Japonia, Coreea de Sud? E posibil ca acest Kim sa incerce un model propriu inspirat din cel chinezesc, vazand ca mor de foame, sa deschida tara economic cu garantia ramanerii dinastiei sale la putere?
    Va intreb si eu citind marile gazete americane, ca tot faceti vorbire cumva de ele. Ce sa faca cu bomba atomica daca mor de foame nord-coreenii, iar intr-o zi poate le vin idei ca prin Romania, Libia sau alte tari sa isi omoare gloriosul sef de stat?!
    Nu inteleg aceasta zeflemea continua pe care o afisati fata de deciziile lui Trump si mangaierea perpetua a lui Macron si Merkel, doi pioni mult mai putin importanti pe scena internationala, chiar daca sunt decisivi in Europa recunosc.
    Inca o intrebare de final, ce castiga Kim dintr-un circ in care sa implice Coreea de Sud, US, Japonia, poate si China? Ca, daca ar fi cum spuneti, Kim ar mai avea credibilitate zero de acum incolo, cum va grabiti de multe ori sa spuneti despre Trump.

    • Klopo_Tare spune:

      Aveți dreptate, autorul s-a înșelat când a spus că nici o țară nu a renunțat la bomba nucleară – Africa de Sud a renunțat la bomba nucleară, dar autorul are dreptate pe fond, căci această țară a renunțat pentru că motivul principal al deținerii bombei era regimul de apartheid, care se simțea amenințat de restul statelor vecine africane. Odată ce regimul de apartheid a căzut, noul regim a renunțat, nesimțindu-se(de fapt nemaifiind) amenințat.

      • Gabriel I. spune:

        Ma indoiesc teribil ca sud-africanii din ziua de azi ar mai putea relua programul nuclear, ei sunt ocupati cu chestii mai la firul ierbii, expropieri de ferme detinute de albi,etc. treburi finute pentru care nu le trebuie decat experienta vecinilor din Zimbabwe.

    • silicon_v spune:

      ” Apoi, va mai amintiti transferul pasnic al bombelor atomice sovietice din Ucraina in Rusia dupa obtinerea independentei Ucrainei?”

      Asta nu e un exemplu, e un contra-exemplu. Tocmai de asta Coreea de Nord o sa isi pastreze armamentul nuclear.

      Pentru ca Ucraina a fost calcata cu tancurile de rusi, la 20 de ani dupa ce a obtinut garantii “solide” de securitate din partea Rusiei. Adica a obtinut o hartie pe care au scris rusii ceva la un moment dat si dupa aia nu au mai fost de accord cu ce au scris.

      “Inca o intrebare de final, ce castiga Kim dintr-un circ in care sa implice Coreea de Sud, US, Japonia, poate si China?”

      Eu cred ca autorul va raspunde clar: castiga credibilitate si iese din izolare, dupa ce a incalcat repetat rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU.

      • Biz spune:

        Daca imi permiteti, eu ma refeream ca daca Kim mimeaza aceste summit-uri/discutii cu US, Japonia, Coreea de Sud, si poate, China, si ramane de facto la pozitia actuala de putere nucleara, dar izolata si moarta de foame, isi distruge orice credibilitate de a mai fi luata in calcul pentru eventuale noi negocieri, tratate, armistitii. Daca insa va confirma semnalele date deja prin emisari in Coreea si US de a merge spre denuclearizare, iese din izolare, iar credibilitatea nord-coreenilor se intareste in ochii opiniei internationale, m-as gandi eu.

    • Laura spune:

      Asa este, Africa de Sud e singurul exemplu de stat nuclear functional care a renuntat de buna voie la arma nucleara. Brazilia a fost aproape de nivelul functional de arme nucleare (avea 2 prototipuri) dar s-a oprit inainte de testarea propriuzisa.

      Pe fond insa, articolul e corect. Cand ai dobandit technologia, nu ai cum sa o uiti. Africa de Sud poate produce o bomba nucleara in 3 luni (e scris explicit in doctrina lor de securitate), Brazilia in ~1 an probabil.

      • Constantin spune:

        In principiu sunt de acord cu dumneavoastră, dar Ucraina, chiar dacă nu a proiectat armele nucleare, le putea utiliza (mă rog, teoretic). Iar dacă ar fi făcut efortul (tot teoretic) ar fi putut să le și proiecteze, perfecționeze șamd.

        De ce ar accepta dl Kim denuclearizarea? Un răspuns ar fi “de bunăvoie”, și astfel avem în vedere toate cele discutate până acum, ori alt răspuns r fi “prin constrângere”. Adică, din diverse motive (poate materiale, poate sociale, poate legate de conjunctura astrală, karma, zen-ul și fegng-shuiul familiei, chiar nu poate duce proiectul nuclear mai departe, sau se teme.

        Atacul recent “de operetă” al Occidentului în Siria a arătat că dincolo de “baletul televizat”, poate fi lovită orice țintă oricând și oriunde, fără ca Rusia (invitată în repetate rânduri să doboare rachetele) sau altcineva să se poată opune. Kim poate fi nimicit împreună cu regimul său dacă pierde sprijinul Ruso-Chinez. Prin urmare, probabil preferă asigurarea continuității măcar pentru o generație.

    • Theodor Iliescu spune:

      Mr. Biz – ne amintin FOARTE BINE de “denuclearizarea ” Ukrainei ! Ne amintim si de tratatul SEMNAT DE Rusia ! Si ne amintim PERFECT de banditismul Rusiei si al lui Putin care au incalcat gosolan TRATATUL mintit si au OCUPAT SAMAVOLNIC Crimea – ba au si “confectionat” un razboi “atipic” in Estul Ucrainei ! Deci Rusia este o mare tara PRACTICAND BANDITISMUL DE STAT ! Iar tov. Putin — un ADEVARAT BANDIT – La fel ca si “obezul” din N. Korea ! Cine dreaq ii mai poate crede pe acesti banditi comunisti ? Doar prostii – care nu “s-au bucurat de binefacerile comunismului” !

  2. Daniel spune:

    Pesimista analiza, dar poate aveti dreptate. Ma intreb totusi de ce nu ati abordat din acelasi unghi si intelegerea lui Obama cu Iranul.

    • Valentin Naumescu Valentin Naumescu spune:

      Pentru că Iranul nu are încă arme nucleare iar Acordul Marilor Puteri cu Iranul, pe dosarul nuclear, a fost cea mai bună soluţie de stopare (limitare) a programului nuclear al Teheranului. Acordul a venit la timpul potrivit, chiar dacă în ceasul al 11-lea. Asta este diferenţa esenţială între Iran şi Coreea de Nord, în ceea ce priveşte armele nucleare. Unii le au deja, ceilalţi nu. AIEA confirmă că Acordul cu Iranul, încheiat în 2015, funcţionează în termenii stabiliţi.

      • mike spune:

        “AIEA confirmă că Acordul cu Iranul, încheiat în 2015, funcţionează în termenii stabiliţi.”—> Nu insa si Mossad-ul, care aduce dovezi clare ca Iranul dezvolta armele in secret, incalcand astfel acordul. Interesele sunt mari in zona, insa nu putem ignora realitatea.

      • Th. Iliescu spune:

        De unde stiti – asa de sigur – ca Iranul nu are arme nucleare ?? Pai toate zecile de mii de centrifuge la ce au folosit ? Ca nu pentru a face “inghetata pe batz” ! Nu poti avea NICIODATA incredere in dictatori -0 cu atat mai putin in “ayatolahi” nebuni ! Cred ca – inca odata – Trump are dreptate ! Dobitocii – scuzati expresia – din fruntea “cremei” Europei – imi amintesc de 1938 si marele idiot – premierul englez !! Trist dar adevarat ! Istoria se repeta – daca n-ai inteles-o si nu tragi concluziile corecte !

  3. Ela spune:

    “Adevărata soluţie de pace şi destindere pentru peninsula coreeană este căderea regimului comunist din Nord.”
    De acord!
    Daca, vazuta de la Bucuresti, schimbarea regimului e doar de un singur fel : cadere, de preferinta mortala, s-ar putea ca altii, de exemplu coreenii, sa fie mai…pragmatici. E o mare diferenta de mentalitate intre noi si ei, de aceea, cand e vorba de anticipari atat de “precise” cu privire la ce vor face altii, mi se pare urgent sa…asteptam :)
    Nu e imposibil ca tanarul, nu foarte echilibratul si imprevizibilul Kim Jong-Un sa declare, maine!, sfarsitul bastionului comunist RPDC si inceperea procesului de asimilare cu Coreea de Sud, dupa modelul intregirii Germaniei. Miracolele se mai si produc, uneori…
    Atat el, cat si sora lui cu care co-dirijeaza tara, au fost educati in scoli europene, ceea ce ma face sa cred ca dispun, efectiv de o dubla cultura, cu care traditia dictatoriala familiala sa nu se mai potriveasca (amin!!!), si in consecinta, pot fi capabili sa gaseasca modalitatea de a opera o transformare radicala, intr-un mod inedit…De ce, nu?

    • Codruta spune:

      Nope!
      Acolo e “care pe care”!
      Un singur semn de slabiciune si esti executat!
      Nu conteaza, mama, tata, frate, sora, unchi, cumnat… rechinii atat asteapta!

  4. victor L spune:

    Dl Naumescu vrea sa ne spuna ca un ciine nu se lasa dus de la macelarie.
    In cazul asta sint doua posibilitati:
    – moare de foame;
    – turbeaza.
    Iar de teama de a nu turba si de a nu fi nevoita lumea la masuri extreme, se inceaca indemnul “cutu cutu, stai mumos, uite un oscior”.
    Iar despre cine va plati “osciorul”, nu ar fi cazul sa ne facem griji. Si proverbul s-a schimbat in “americanul plateste”.
    Iar daca americanii, cu apocalipticul Trump, vor reusi sa-l calmeze pe turbatul nord coreean, tot va fi un premiu mai merituos decit Nobelul lui Obama la inceput de mandat

    • Codruta spune:

      Nu ma bag la alte domenii, insa la “Pace” Nobelul a ajuns o caricatura, de fapt chiar o bataie de joc!
      La acest HAL de lipsa de credibilitate si eficienta (includ aici si posibilitatea de a-i fi oferit lui Trump) ar trebui desfiintat!
      SIGUR nu asta (adica ceea ce s-a vazut in ultimii 20 ani) isi dorea cel care l-a infiintat!

      • cetatean spune:

        un fel de “poetic justice” vi s-a facut astazi: s-a anuntat ca anul acesta nu se mai acorda Nobelul pe literature. Sunt curios ce se va intampla dupa ce comentati propunerile de modificare a Legilor Justitiei

  5. stefan60 spune:

    O analiza realista.
    As adauga ca nici modelul Hong Kong ” o tara , doua sisteme” nu e credibil.Comunismul corean ,dictatura Kim cu masa enorma de privilegiati , se mentine exclusiv prin teroare .
    Odata disparuta amenintarea nucleara , comunismul corean ar fi maturat de dezvoltarea si economia capitalismului din sud .In putini ani. Iar China , in afara vorbelor frumoase, are nevoie de investitile LG-Samsung-Hyundai-Kia. Nu ar accepta sa vada mutate fabricile acestor colosi din China in Corea de Nord. Deci tot ce face Kim ( cu indrumare chineza) e un colosal bluf.Mediatic si politic.
    Pentru a rasturna comunismul corean , unica strada fiabila e modelul romanesc ” decembrie 1989″. Doar ca fortele lor de represiune sint mult mai implicate/majore/capilar infiltrate in societate comparat cu cele a lui Ceausescu. Plus ca China nu doreste nici macar o rotire a cadrelor cum a binevoit CCCP in RSR.

  6. Florin C. spune:

    Presupunând că e așa cum spuneți (adică Iranul lucra la programul nuclear și a fost convins in extremis să se oprească), atunci diferența între Iran și Coreea de Nord nu ar fi chiar atât de mare pe cât afirmați. O putere aflată „în ceasul al 11-lea” al devenirii sale nucleare mă gândesc că ar fi, după logica dvs., aproximativ la fel de puțin dispusă să renunțe la a face ultimul pas pe cât ar fi puterea nucleară „cu acte în regulă” să renunțe la arsenalul său.

    Însă nici nu sunt convins că e așa cum spuneți, de vreme ce, din cât se pare, iranienii au continuat în secret programul nuclear – ceea ce pentru dvs. e o veste bună, pentru că vă confirmă teoria. Desigur, putem să ne auto-sugestionăm că recentele dezvăluiri israeliene nu sunt decât un balet regizat pentru impresie artistică. În fond e aceeași afirmație pe care o face și Iranul, ceea ce, nu-i așa, ar trebui să-i sporească credibilitatea la niveluri astronomice… Mai prudent ar fi, însă, să studiem cu maximă seriozitate informațiile prezentate de israelieni. Mossad-ul se înșeală rar și nu-și periclitează reputația cu gogoși a la G.W. Bush.

    • mike spune:

      Tocmai de aceea vrea Trump sa se retraga din Acord, insa unii de prin Europa inchid ochii si se fac ca nu vad.

  7. mike spune:

    Cred ca autorul are mare dreptate aici. Insusi premierul Australiei s-a referit zilele acestea la “pacea” brusca si suspecta dintre cele doua Corei. Astfel de initiative de pace s-au mai vazut de-a lungul timpului, insa nici una nu s-a concretizat, afirma politicianul.
    De fapt, este un joc facut impotriva SUA, joc prin care China ar trebui sa preia controlul in Asia-Pacific. Ceea ce pare mai grav chiar decat rachetele lui Kim. Insa, dupa cum spune si domnul Naumescu, nu ne putem imagina SUA cazand in aceasta capcana. Ar fi incredibil si de neimaginat. Insa cu Trump nu se stie niciodata. El ar vrea sa se retraga din toate teatrele de operatiuni. Ma intreb ce se va intampla cu Coreea de Sud sau Japonia, daca SUA se retrag din zona? Cine le garanteaza securitatea, China si Rusia? Impotriva cui?

    • victor L spune:

      Atentie, prea mult :P
      “El ar vrea sa se retraga din toate teatrele de operatiuni. Ma intreb ce se va intampla cu Coreea de Sud sau Japonia, daca SUA se retrag din zona? Cine le garanteaza securitatea, China si Rusia? Impotriva cui?”
      Dvoastra imaginati scenarii improbabile, apoi puneti intrebari docte.
      Cine ti-a spus ca “El ar vrea sa se retraga din toate teatrele de operatiuni.”
      Cine il impiedica sa se retraga daca chiar vrea?
      De intrebat nu te mai intreba, SUA isi respecta angajamentele fata de Japonia si Coreea de Sud.

  8. r2 spune:

    Aveti dreptate. Stiti cum se spune, if it looks too good to be true, it is too good to be true. Renuntarea din partea Coreei de Nord la arme nucleara contra bani este la fel de plauzibila ca si recunoasterea Israelului de catre Hamas contra bani. Nu conteaza cat de justificat ar fi targul in ochii unui public cu spirit practic si dispus la compromis, ca nu pe asemenea oameni se sprijina puterea politica in cazurile astea.

  9. victor L spune:

    A mai fost un caz, e drept ca nu a renuntat la arsenalul nuclear, dar un caz in care statul a facut implozie din cauza de inarmari fara cap. URSS (bastion al pacii e!).
    Iar Coreea de Nord nu e ursul rusesc.

  10. alegzandru spune:

    Deschiderea aceasta surpriza a lui Kim vine imediat dupa vizita la Beijing. Sa fie doar o coincidenta sau sa joace intr-o piesa de teatru regizata de papusarul Xi Jimping?

  11. cetatean spune:

    Eu unul nu m-as grabi sa-i ofer lectii de negociere Dlui Trump (se spune ca prin anii 80, cand banii nu erau doar numere transmise de la un calculator la altul, ar fi convins bancherii sa-l impumute cu aprox 1 milliard DUPA ce a declarat faliment – try that for size).
    Daca reuseste sa obtina un tratat de pace semnat de ambele parti, cu prevederi si sanctiuni clare, reuseste ce nu s-a facut in ultimii 50 ani.
    Daca nu, nord-coreenii pot sa se joace cat vor cu butonul lor nuclear (chiar daca li se pare mai mare) stiind ca daca apasa din greseala nu-i pot salva nici chinezii nici rusii de consecinte.
    In fine, daca Dl Trump mi-ar cere sfatul (nu cred insa ca citeste comentarii pe contributors) i-as sugera sa nu dea ascultare acelorasi oameni care au facut USA sa risipeasca cateva trilioane (mii de miliarde) in Irak.

  12. smaranda spune:

    Logica dl Neumescu este corecta. Dolofanul nu va renunta la tehnologia fabricarii bombei. Pe de alta parte este fortat de citeva lucruri sa mearga in directia pacii:
    - Muntele unde facea explozii a intrat in colaps, este fisurat si contamineaza vecinii.
    - La niveul Coreiei de nord citeva bmbe sunt suficiente pentru tratative.
    - China a retras sustinerea diplomatica, economica si politica din mai multe motive. Unele aratate.
    - O bomba nucleara nu are viata lunga, are nevoie de intretinere si de specialisti. Jucaria este suficienta chiar tinuta in vitrina.
    - Sa te joci cu focul este totusi periculos. A venit timpul sa pluseze. Si pare un actor capabil.
    Rezultatul il vom cunoaste pina la sfirsitul lunii mai.

  13. FLORIAN D. MIREA spune:

    Atunci vreti razboi? Ca orice ar face Donald Trump nu e bine. Nici cand promoveaza pacea nu face bine. Nici cand lanseaza rachete pe capul lui Assad nu-i bine. Or poate incapabilul de Obama are solutii magice? Sau decrepita de Hillary Clinton, care incurca serverele oficiale cu serverul ei personal?

  14. AT spune:

    Sa ia Trump Nobelul? Pereat mundus! Mai bine pica cerul peste noi.

  15. Aiurashu spune:

    Suntem in 2035 si putina istorie SF:

    - Kim a jucat bine si a semnat un armistitiu de pace si incepe sa primeasca ajutor si asistenta internationala.

    - America a retras echipamentul si trupele din Coreea de Sud dupa 5 ani de la armistitiu, presiunile Sudului si a Chinei dau roade. Japonia se opune fara succes.

    - Nordul incepe sa isi revina economic dupa 10 ani si se vad schimbari minore, devine o dictatura “agreabila”.

    - Kim detoneaza o bomba nucleara de mica putere in largul marii ca avertisment pentru vecini si lanseaza atacul asupra Sudului, care este ocupat in cateva zile fara ajutor extern. Pierderile omenesti sunt enorme dar armata nord-coreeana isi atinge scopul. Ezitarea conducatorilor Sudului care inca cred ca este o greseala a contribuit la aceasta invazie rapida.

    - America nu poate interveni in acest timp extrem de scurt decat cu pretul stergerii Coreei de pe fata pamantului dar si a catorva orase din China si Japonia, asta daca reuseste sa lanseze la timp rachetele. China se opune solutiei.

    - Nordul impune conditii dure Chinei si Japoniei pentru schimburi economice cu noua Coreee reunificata, alternativa: bomba nucleara.

    Pe scurt:

    - Japonia si China incep sa aiba probleme economice mari: practic sunt obligate sa livreze marfuri aproape pe gratis, investitorii evita toata zona si efectele la nivel mondial se vad.

    - Toata tehnologia si toate firmele coreene sunt nationalizate si sunt scaderi majore pe burse.

    - America sta si mediteaza la naivitatea de a crede ca poti ajunge la o intelegere cu o dictatura care are arma atomica.

    - Kim si-a asigurat pentru multi ani regimul.

  16. Ben spune:

    Articolul e referitor la Coreea de Nord si tema – denuclearizarea acesteia. Articol exceptional, ca dealtfel toate articolele D-lui Naumescu. Insa problema care se pune la urma-urmei e daca va ataca – sau nu – cu arme nucleare Coreea de Nord pe vreunul dintre cei carora isi arata muschii. Iar DACA in urma promisiunilor iluzorii, Coreea de Nord NU va ataca nuclear pe nimeni, ci doar va face toata aceasta tevatura pentru a fi recunoscuta ca putere nucleara, pentru a-si pastra regimul si pentru ”a impune respect”, in acest caz denuclearizarea in sine intra pe plan secund sau devine prea putin importanta.

    Adevarata problema a lumii insa – si aici se pare ca e un oarecare vid de informatii la scara planetara. Dovada: probele – pentru multi incredibile – aduse recent de catre Netanyahu asupra STADIULUI REAL in care se afla Iranul vs. Israel (sa nu uitam niciodata ca Iranul nu s’a jucat cu vorbele, cand a afirmat in repetate randuri ca ”va sterge Israelul de pe harta Lumii”!). Adevarata problema a Lumii asadar in acest moment – SAU DIN ACEST MOMENT, se muta dinspre Coreea lui Kim – in orientul Mijlociu, respectiv relatia Iran si Israel. Si nu e o doar o opinie personala. Realitatea va demonstra, ca Israelul – mai bine zis Iranul (pentru ca Iranul e ”initiatorul”) – e focarul in jurul caruia va izbucni un conflict. Daca nu de proportii apocaliptice – la scara planetara.

  17. Ioan spune:

    Actuala deschidere a regimului nord-coreean spre discutii cu Coreea de Sud si SUA are, dupa parerea mea, un motiv principal si anume presiunea crescuta a Chinei care nu doreste instalarea de noi echipamente militare americane in peninsula coreeana ( ei acuza ca radarele AEGIS proaspat instalate sunt folosite pentru a spiona activitatea militara chineza din provincia Liaoning) si un motiv secundar ca situl de testare a armelor nucleare construit de nord-coreeni in nu-stiu-ce munte se pare ca s-a prabusit si dureaza pana vor construi altul.
    Interesant este ca atat China cat si SUA par a fi in competitie care sa isi adjudece reusita acestui moment, Xi l-a chemat pe Kim la Beijing sa-i dea instructiiuni, Trump vrea sa fie meritul lui personal ( unii exaltati propun deja un Premiu Nobel pentru pace), Moon ar vrea ca discutiile sa fie in 5, cu implicarea Japoniei.
    Una peste alta, senzatia mea este ca republicanii din jurul lui Trump sunt in cautarea disperata a unor reusite, de orice fel, diplomatice, comerciale, militare, etc… pentru a distrage atentia de la problemele interne crescande legate de investigatia lui Rober Mueller asupra legaturilor cu Rusia si nenumaratele scandaluri sexuale din istoricul lui Trump. Alegerile parlamentare din toamna sunt decisive, iar daca democratii ajung majoritari in cele doua camere, nu se stie ce va iesi la iveala din ancheta lui Mueller. Deocamdata acesta face publice doar chestiuni triviale, de imagine, insa Trump isi gaseste din ce in ce mai greu avocati, semn ca lucrurile nu sunt deloc simple. In publicatiile americane articolele despre averea fantoma a lui Trump cat si despre legaturile sale, din ultimii 30 de ani cu banii murdari ai diverselor regimuri autocratice din toate partile lumii ( din fostul spatiu sovietic, din Golf si din America Centrala), pe unde si-a imprumutat numele pentru diverse comisioane sau pentru finantarea afacerilor sale din SUA.
    Pericolul adevarat al acestui moment nu vine din Asia de Sud-Est ci de la acordul cu Iranul.
    ieri am gasit intamplator, un articol despre situatia financiara a firmelor din sectorul fracturarii hidraulice care ma pune pe ganduri si pe care va indemn sa-l cititi:

    https://www.desmogblog.com/2018/05/04/wall-street-shale-oil-fracking-revolution-losing-billions-continental-resources

    care se poate corobora cu un titlu dintr-un tabloid britanic:

    https://www.express.co.uk/news/world/955311/nord-stream-2-pipeline-russia-europe-gas

    Avem astfel o imagine completa a manevrelor ” a l’americaine…” cu pistolul in mana, de a-si rezolva problemele interne structurale pe spinarea intregii lumi.

    Iminenta retragere din acordul nuclear cu Iranul si impunerea de sanctiuni economice acestuia, nu are legatura cu asa-zisele incalcari ale acordului, (AIEA a confirmat ca Iranul a respectat acordul) ci cu fortarea cresterii preturilor gazului si petrolului pe piata internationala. Noile sanctiuni impuse Rusiei si targetarea companiilor europene implicate in Nord-Stream II au aceleasi origini economice si nu grija deosebita a “tatucului Uncle Sam” pentru situatia “Scufitei Rosii” europene, gata sa fie mancata de bunicuta Rusie.

    Imi pare rau ca n-am retinut lik-urile altor trei articole din presa nord-americana, citite in ultimele sptamani, dar pe care le pot cauta din nou daca este cineva intersat..
    Unul era despre calitatea slaba a petrolului de argila fracturat hidraulic a carui compozitie nu permite obtinerea de benzina superioara ( cu cifra octanica crescuta), ceea ce duce la cresterea consumului si prin detonarea prematura la emisii sporite de noxe. Situatia ar putea fi corectata prin investitii la rafinarii, dar nici acestea nu o duc bine in contextul unei industrii americane a petrolului care pierde miliarde. Interesanta mi se pare si afirmatia rusilor ( dar aici nu bag mana in foc…) ca gazul lor este net superior gazului de argila american, care are nu stiu ce compozitie, dar din nou nu pun mare baza pentru ca metanul mi se pare metan, in schimb hidrocarburile cu mai multi atomi de carbon pot avea diverse forme.
    Al doilea era depre cum se saboteaza productia de petrol de sist ( de nisip) canadian din Alberta, care intamplator permite obtinerea de benzina superioara, de catre ONG-uri ecologiste canadiene cu finantare americana din California, nu intamplator din California, deoarece este statul american cu cea mai mare pondere de regenerabile, dar care dupa sapaturi duce la industria de fracturare americana.
    Al treilea era despre faptul ca pacea mondiala insemna colaps pentru America, deoarece reducerea comenzilor catre o industrie militara supradimensionata, inseamna scaderea cotatiilor nenumaratilor contractori ai armatelor SUA si poate antrena o scadere generalizata a Wall Streetului.

    Suntem ca in bancul cu iepurasul, cu basca, fara basca, care orice face nu iese bine. Actuala America pare a cauta nod in papura, economic si militar oricui, Qatarului ( cu ajutorul Arabiei Saudite) – mare exportator de gaz, Iranului ( cu ajutorul Israelului) -mare exportator de petrol, Coreei de Nord ( dar nici coreenii nu sunt usa de biserica), Rusiei, UE si Canadei cu tarifele, s.a.m.d… este un amalgam de cereri americane catre toti partenerii, aliatii si dusmanii, in limbaj autohton ” de primire de foloase necuvenite’, legand diverse chestiuni care trebuiesc tratat separat de genul: iti pun tarif pe otel si aluminiu daca nu-mi faceti concesii la NAFTA, daca nu opriti constructia NordStream II, daca nu restrangeti exporturile voluntar, daca nu cumparati armament, daca nu cheltuiti 2% pentru aparare, bla-bla-bla. Cu prelungiri de ultim moment pentru cei care nu cedeaza santajului. Interesanta mi se pare situatia japonezilor, Abe l-a lingusit de la inceput pe Trump si i-a cantat in struna, iar acum a luat-o drept in moalele capului cu tarifele si in plus a fost exclus de la masa tratativelor cu Coreea de Nord. Sa fie de invatatura de minte.

    In final am senzatia ca se forteaza un mic razboi in zona Iranului, pentru cresterea pretului petrolului, si actualele “negocieri” cu Coreea de Nord sunt doar pentru a nu lupta pe doua fronturi si eventual pentru a nu imobiliza resurse militare in zona Marii Chinei de Sud.

  18. Eu spune:

    Dragilor, toți actorii politici de acolo vor sa păstreze situația actuală. Singura vulnerabilitate pentru Kim e China. Restul e poker. Kim din când în când ridica miza ca nu cumva prietenii de la Pekin să -l abandoneze pentru vreun alt joc mai important pentru ei. Și da, Kim e posibil să facă o liberalizare în stil China, numai economică, pentru a reduce dependența de China. Dar astea sunt jocuri pentru care noi suntem prea mărunți să putem aprecia corect. Este o miscare cu multe riscuri pentru el și depinde de ce garanție a primit din Sud.

  19. madalin spune:

    Kim Jong Un este fraier daca renunta la arsenalul nuclear,asa i tine pe americani in lesa.Daca rusi si chinezi nu aveau arme nucleare la scurt tinp dupa al doilea razboi mondial americani isi faceau de cap prin asia in ziua de azi



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Raspunsul CNAIR: Bună ziua, Circulația alternativă propusă pentru DN 28 nu reprezintă o s...

de: Ghost

la "Drumurile 2+1 alternativ sau cum poate DN2 să devină de 5 ori mai sigur"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

septembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)