Iluzii și manipulări grosolane

Cum nu IQ-ul și nici gândirea logică o dau afară din Palatul Victoria pe doamna Viorica Vasilica Dăncilă, premierul de coșmar al României, insa prin comparație cu care și fostul prim-ministru ceaușist Constantin Dăscălescu dobândește circumstanțe atenuante, până la urmă nu e tocmai foarte greu de înțeles de ce asociațiile magistraților au fost invitate la negocieri doar după adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Ordonanței 7/2019.
Probabil că doamnei Dăncilă, despre care aflu că ar fi avut dificultăți, odinioară, să treacă examenul de admitere la treapta a doua de liceu, îi este necunoscută ceea ce se cheamă în matematică ordinea operațiilor. Care și în politică, precum în matematică, este riguroasă, adică nenegociabilă.
Nu m-a mirat să aflu nici faptul că ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, despre care s-a dezvăluit recent că a întreținut, înainte de 1989, pe vremea când era procuror comunist, cele mai cordiale relații nu doar cu organele de partid, ci și cu cele ale Securității, acestea dând “o înaltă apreciere” activității sale, și-a închipuit că ar putea ca, în relația lui cu magistrații, să aplice metoda celor 100 de lei promiși, în disperare de cauză, de Nicolae Ceaușescu, atunci când se vedea cu ochiul liber că totul se prăbușește și că domnia Stejarului din Scornicești nu este mai mult decât o chestiune de zile.
Căci cu recursul la cei 100 de lei aruncați drept pomană de șeful comuniștilor români poporului care nu mai putea să îl suporte seamănă pretinsa concesie ce ar fi făcută procurorilor grație cărora extraneilor nu li se va mai acorda dreptul de a se prezenta la concursurile în vederea ocupării posturilor de conducere ale Marilor Parchete. Ca și celelalte modificări de ochii lumii operate ieri de Slugărelul de la Justiție în catastrofala Ordonanță 7/2019.
Ceea ce mă miră este să văd cum poate accepta pe mai departe dl. Tudorel Toader să dețină statutul de cârpă, de ciucă a tuturor bătăilor de joc pe care și le îngăduie în raport cu persoana domniei sale cei aflați la vârful PSD. Omul acesta nu roșește, nu simte urmă de jenă, este doar supus, arghirofil, ridicol.
Conducerea social-democraților români se pare că a înțeles, în fine, că e groasă. Că, dincolo de organizațiile din justiție pe care le controlează, corespondentul sindicatelor galbene, de cozile de topor care au acceptat să facă jocuri politice minore, există procurori și judecători cinstiți care nu acceptă nici cumpărarea, nici păcăleala. Că mișcările lor de protest nu vor putea fi stopate cu una, cu două. Că judecătorii și procurorii nu pot fi impresionați de amenințările atât de grobianul domn Eugen Nicolicea care la 50 de ani absolvea Dreptul la distanță.
Dl. Florin Iordache, vicepreședintele Camerei Deputaților și un expert în ducerea la bun sfârșit a treburilor murdare plănuite de conducerea partidului din care face parte, l-a acuzat zilele trecute pe dl. Tudorel Toader că nu s-ar fi consultat cu magistrații. Măcar în aceasta privință dl. Iordache are dreptate și cel puțin o dată în viață același domn nu emite un enunț complet mincinos. Și cu toate acestea autorul celebrei Ordonanțe 13/2017 comite ceea ce se cheamă minciuna prin omisiune. Făcând din dl. Toader acarul Păun, dl. Iordache încearcă să ne păcălească sperând că noi nu am ști că Ordonanța 7 a fost aprobată de plenul guvernului României. Iar trimiterea ei spre publicare în Monitorul Oficial a fost hotărâtă de doamna prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă.
Să nu fi aflat oare doamna Dăncilă că este responsabilă pentru ceea ce semnează? Să nu știe nimic Executivul țării despre ceea ce înseamnă solidaritatea și răspunderea guvernamentală?
Comentariu apărut concomitent pe site-ul  contributors. ro și pe blogurile ro adevărul.ro