Scandalul Cambridge Analytica (CA) reprezintă o „bombă cu efect întârziat”, întrucât întrebări și chiar o investigație privind rolul companiei în influențarea rezultatului referendumului pentru BREXIT din iunie 2016 au fost ridicate public și inițiate de ceva timp. Din punct de vedere tehnic, va fi greu de cuantificat impactul strategiei „psihometrice (micro-targetare politică în funcție de profilul psihologic al utilizatorilor) aplicată de CA în scopul influențării votului în favoarea BREXIT, dar din punct de vedere legal și politic situația e destul de serioasă (violarea condițiilor de finanțare a campaniei politice din timpul referendumului de către VoteLeave, prin intermediul conexiunii Canadiene, firma AggregateIQ) ca să știrbească legitimitatea rezultatului. Șansele de organizare a unui al doilea referendum au crescut, cred, ca urmare a acestui scandal de la 5% spre 30%. Nu mă aștept însă să crească mai mult, întrucât partidul Laburist sub actuala conducere a lui Jeremy Corbyn nu este prea interesată de menținerea UK în Uniunea Europeană.
Scandalul scoate însă în evidență un element nou din punct de vedere al tehnicilor de influențare publică. Modalitățile clasice de influențare au la bază un principiu destul de simplu: controlul contextului informațional în baza căruia publicul își formează o opinie despre o anumită persoană sau eveniment. Mai exact, construirea unui anumit cadru (‘frame’) prin care publicul să interpreteze un eveniment. De exemplu, când dorim sa cumpărăm o mașină, cei de la reprezentanța auto au uneori obiceiul să scoată mai mult în evidentă capacitățile tehnice ale mașinii (cadru 1) în cazul în care cumpărătorul e bărbat și condițiile de siguranță în trafic în cazul în care cumpărătorul e o femeie (cadrul 2). Aceasta abordare nu este neapărat stranie atât timp cât datele prezentate sunt veridice, dar cumpărătorul atent are datoria sa pună întrebări care ies din „cadrul” care i se oferă. Similar, când un partid politic sugerează că liderii săi nu sunt infractori condamnați pentru fapte de corupție (cadru 1), ci doar victime ale unei conspirații malefice instrumentate de un „stat paralel” difuz (cadrul 2), publicul are evident obligația să urmărească atent ce dovezi credibile sunt oferite de către cei implicați pentru susținerea cadrului 2 versus cadrul 1. Cu cât aceste dovezi sunt mai „subțiri” sau cu cât discuția este deviată spre subiecte marginale, cu atât mai mare ar trebui sa fie reticența publicului față de cadrul oferit.
Revenind la scandalul CA, elementul de noutate constă în rafinarea tehnicii de ocolire a contextului informațional în baza căruia un ‘cadru’ de referință este construit. Strategia psihometrică se bazează pe construirea de profiluri psihologice ale celor din grupul-ținta și abordarea lor cu mesaje cu încărcătură emoțională puternică care urmăresc sa ocolească filtrul rațional-cognitiv al celor avuți in vedere. De exemplu, pentru o persoană complexată, mesajele care îi stimulează un sentiment de superioritate față de alt grup (de exemplu imigranți sau refugiați) pot sa aibă un impact puternic. Pentru o persoană narcisistă, mesajele care îi accentuează percepția de auto-importanță pot induce o apropiere fața de sursă.
Strategia ca principiu nu e absolut nouă. Goebbels, ministrul nazist al propagandei, a folosit-o intens, la nivel de masa. Uniunea Sovietică a încercat de asemenea în anii 60 să creeze o întreagă școală în jurul acestui concept și câteva din tehnicile de atunci se regăsesc în campania de dezinformare cu care se confruntă statele europene în ultimii ani (vorbesc mai pe larg despre acest lucru în noul volum editat cu un coleg suedez pe tema dezinformării care va fi publicat in toamna acestui an – Countering Online Propaganda and Extremism: The Dark Side of Digital Diplomacy).
Partea de noutate adăugată de Cambridge Analytica e folosirea sistematică a rețelelor de socializare pentru construirea acestor profiluri și abordarea micro a unor grupuri țintă în timpul referendumului pentru BREXIT și alegerilor prezidențiale americane. Ca să fiu perfect clar, ceea ce a fost dezvăluit public pana acum este doar că cei de la CA au folosit această metodă în mod sistematic. Nu știm însă dacă efortul lor a avut succes sau nu. Studiile făcute până în prezent sugerează că o astfel de tehnică e destul de eficientă pentru a consolida opinii, dar nu neapărat pentru a le schimba. De exemplu, o astfel de tehnică poate sa inducă unui simpatizant al lui Donald Trump dorința de a merge la vot, dar nu neapărat să convingă un simpatizant al lui Hillary Clinton să voteze pentru Trump. Se pare că cei de la CA s-au lăudat că pot sa provoace și schimbări de comportament, dar personal sunt sceptic, și în lipsa unor dovezi credibile (care ar putea să existe, dar eu nu le-am văzut) prefer să interpretez astfel de declarații prin prisma interesului lor comercial de a atrage noi clienți. Ca element suplimentar de evaluare a performanțelor declarate de companie, CA a fost implicată, înainte de Brexit și Trump, în campania electorală a lui Ted Cruz, care însă a pierdut alegerile primare în favoarea lui Trump.
Dincolo de implicațiile politice în UK și posibil în SUA, scandalul CA relansează însă dezbaterea privind schimbările profunde pe care epoca digitala le induce la nivel național și internațional.
În esența sa, scandalul CA scoate în evidență ceva foarte interesant și anume faptul că entități non-statale sau grupuri de indivizi (nu neapărat asociate cu un guvern, dacă ignorăm fabrica de troli din St. Petersburg) pot cataliza schimbări politice majore, cu costuri minime, oriunde în lume, folosind instrumente și platforme cu acoperire globală, nesubordonate vreunui guvern anume. Dacă stăm puțin și reflectăm la acest lucru, realizăm că suntem martorii unui fenomen absolut fascinant: epoca digitală forțează, în ritm accelerat, decentralizarea surselor și instrumentelor de putere – capacitatea lui A de a-l influența pe B să sprijine obiectivele lui A. Ce e mai îngrijorător, poate, e faptul că nu e foarte clar în ce direcție ne îndreptam. Să nu uităm că statul națiune modern este în mare măsura produsul revoluției industriale (din punct de vedere economic) și al luptei pentru drepturi și libertăți individuale împotriva absolutismului monarhic (din punct de vedere politic). Ce se va întâmpla însă când sistemul de dezvoltare economică va urma un curs paralel cu politicile statului (tendință conturată deja de perioada actuală de globalizare, deși reacția adversă din ultimii ani sugerează că statul posedă încă ceva autoritate), iar libertățile individuale vor fi amenințate nu atât de mult de către state cât de către actori non-statali? Ce construcție politică se va forma oare sub presiunea convergentă a acestor forte?
- Acest articol a fost dezvoltat în cadrul unui proiect sprijinit de German Marshall Fund și a fost publicat inițial pe platforma www.euractiv.ro.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Ce construcție politică se va forma oare sub presiunea convergentă a acestor forte?” De exemplu, „Statul paralel” numit Facebook devenit o unealta in mainile unor guverne si agentii foarte influente. Nimic nu mai garanteaza faptul ca datele noastre nu pot fi accesate si utilizate in diverse scopuri, oricat s-ar chinui Zuckerberg sa rezolve problema. Insa, dupa cum se mentioneaza si in articol, nici o reclama facuta lui Dragnea nu m-ar fi convins sa votez cu PSD, oricat de personalizata ar fi fost aceasta. Asadar, nu cred ca BREXIT-ul s-a declansat datorita reclamelor si mesajelor trimise utilizatorilor. Oamenii sunt nemultumiti in toata Europa iar preferintele electorale pentru partidele nationaliste se observa la alegeri. Vreti sa spuneti ca daca ar fi castigat Geert in Olanda ar fi fost de vina CA? Sau Le Pen in Franta? Sau AfD in Germania? Orban a castigat cu ajutorul Facebook? Adica oamenii nu mai au deloc discernamant si voteaza in functie de reclamele de pe Facebook? Come on… Brexit means Brexit, iar problemele nu sunt la CA, ci in politicile UE care trebuie reformata serios.
Incompleta propozitia foarte corecta altfel si citez:
„De exemplu, o astfel de tehnică poate sa inducă unui simpatizant al lui Donald Trump dorința de a merge la vot, dar nu neapărat să convingă un simpatizant al lui Hillary Clinton să voteze pentru Trump”
Ok dar neglijati inca o posibilitate care cred ca la noi in Romania a functionat foarte eficient fiind ea delibert cautata sau poate nu consecinta a unei stari de lucruri usor constatabile .
Ma refer la : sa-l convinga pe simpatizantul lui Hillary sa stea acasa nemai fiind in stare sa o voteze pe H dar nici pe T. si daca nu are o a treia varianta cat de cat credibila..
Si stim uneori si absenta de la bot ca este de mportanta(vezi reerendumul de demitere a lui Basescu din 2012) :)
Spre ce ne indreptam? Poate spre renuntarea la principiul democratic al egalitatii votului. Cine stie?
Like this :)
Honi soit qui mal y pense! :)
Spre ce ne indreptam exact cu toata digitalizarea asta ? Greu de formulat un raspuns exact ! Nimeni nu stie sa ofere un raspuns concret in privinta asta; de fapt, nici nu cred ca cineva ar putea sa faca chestiunea asta prea curand.Totusi, indraznesc sa vin cu o viziune diferita in discutie: libertatile individuale nu sunt amenintate prioritar de organe non-statele sau de stat, ci chiar de popoarele carora le apartin aceste libertati civile.Facebook-ul nu are rolul unei autentice „Agora” online, asa cum poate multi speram cu un romantism desantat acum vreo cativa ani.Facebook-ul este doar o oglindire digitalizata a societatii umane, unde predomina cururile pozate in oglinda, pozele frontale cu botul umflat, discutiile sterile ale mamicilor care isi plimba pruncii in parc sau distribuirea de retete de cozonac pentru Sfintele Pasti. Nivelul dezbaterilor pe Facebook este foarte slab, asa cum e si in lumea reala. In afara de o comunicare mai rapida, din diferite colturi ale lumii, Facebook-ul nu a adus nimic. Nu este decat un camp de lupta intre prostime si liderii ei, politici sau intelectuali, coerenti sau incoerenti. Evident ca din lupta asta castigatori ies cei din a doua tabara, pentru ca spre deosebire de prostime, acestia au la indemna mijlocul de acaparare si propavaduire a propagandelor: banii. La fel si in cazul celorlalte platforme de socializare; mai nou, unele platforme precum Twitter-ul au devenit canale publice de dialog, mai agresiv sau mai pasnic, intre liderii politici ai marilor actori internationali; altfel, tot un instrument propagandistic si o oglindire a societatii reale ramane prin excelenta …
Oamenii sunt prea imbecili ca sa realizeze ca asemenea instrumente pot fi folosite in scop orwellian, ca sa spun asa ! E adevarat, nu vorbim despre un totalitarism pe fata, nu vorbim despre fascism sau stalinism vizibil, ci despre un totalitarism difuz, ce nu poate fi vazut direct. Comunitatile astea online au dezvoltat un limbaj „corect politic” spun unii… si asta a adevarul. Asemenea oricarei societati din istoria asta, comunitatile online au limbaj propriu si un sistem suficient de coerent de denuntare a oricarui „derapaj”. Iar oamenii tac si nu baga in seama acest fapt.
Aproape toate aplicatiile utilizate in cadrul acestor platforme iti cer permisiunea de a accesa datele din telefon, calculator sau de pe profilul tau. Paradoxal, ti se lasa libertatea de a face sau nu lucrul asta, dar daca alegi sa n-o faci, automat nu poti avea accesul dorit la aplicatia respectiva. Chestia asta a devenit atat de formala incat, sub imperiul obsesiei de a intra pe un cacat de joc (se poate trai si fara el, dar prostul crede ca nu), omul nici nu se mai straduie sa citeasca acei termenii, pur si simplu da „accept” si aia e ! Sa nu va mire faptul ca 3/4 dintre utilizatori nici nu-si amintesc daca au bagat lucrurile astea in seama vreodata !
Unii urla pentru drepturile drepturilor si ii stigmatizeaza pe cei care par a fi „amenintarea”, in timp ce altii, pentru un pumn de malai sau cativa dolari promisi in plus la venit, fie isi vand, fie fac abstractie de drepturile si libertatile lor inalienabile – am zice – pe care le arunca la gunoi.
Toate lucrurile astea cu CA sau mai stiu eu ce sunt dovada ignorantei oamenilor de rand. Ganditi-va daca s-ar mai fi intamplat toate porcariile astea daca lumea ar fi refuzat sa dea curs tuturor cererilor venite de la platformele online ? Vorbeam noi astazi de toate chestiunile astea insalubre, de conspiratii, scurgeri de date, presedinti alesi sau referendumuri aprobate inconstient ?
Parerea lui Orwell despre poporul Roman numit de el „inferior” de „rasa Latina” era ca nu este format din oameni ci din animale cum aflam din opera lui „Ferma animalelor”. Doar fermierul Anglo-Saxon Jones era om si doar lui i se aplicau drepturile omului. Romanii erau considerati „animale” iar cei cu idei de stanga chiar „porci”. Probabil Orwell ar fi votat Brexit daca ar mai fi trait caci nu inteleg cum ar fi putut accepta el ca „superiorii” Anglo-Saxoni sa fie egali cu „inferiorii” Romani, Greci, Italieni, Spanioli, Portughezi, Francezi si chiar Germani. Cambribge Analytica a gasit si a folosit in sub-conshtientul oamenilor cele mai urate apucaturi rasiste care au devenit in GB si SUA lege. Ca asta e situatia e clar dar nu inteleg de ce Romanii numiti de Cambridge Analytica „inferiori” de „rasa Latina” nu se revolta impotriva Blestematilor Anglo-Saxoni rasisti ci isi pun singuri capul pe butuc ca sa il taie diavolul blond rasist si nazist Trump.
Cred că vă înșelați amarnic. Orwell a folosit parabola Fermei Animalelor nu în sens etnic, ci politic – ca o analogie cu sistemul comunist, unde toți sunt egali, dar birocratura – aparatcikii, sunt mai egali decât membrii de partid obișnuiți, și membrii de partid mai egali decât nemembrii de partid, iar cei categorisiți drept dușmanii poporului erau suboameni.
Nici o conotație etnică la Orwell, el era de stânga, nu de dreapta, doar extremiștii de dreapta aveau idei de astea.
Implicațiile apar nu doar la nivelul macro descris în articol ci și la nivel personal. Mă aștept că cei care se informează cu privire la subiectul Facebook și CA sa încerce să înțeleagă cum diverse bias-ul cognitive sunt folosite pentru a le influența deciziile.
Una din consecințele directe a scandalului e aducerea la lumină a nevoii de a înțelege mai bine implicațiile acțiunilor noastre în lumea digitală. Speranta mea este că omul digital de mâine, printr-o mai bună înțelegere a modului în care interpretează el lumea, va fi mai bine pregătit pentru a face față fluxului de informații.
Unii dintre noi au citit povestea lui Peter din jocul lui Ender ;)
Mai-mai ca ma pufneste rasul, urmarind „scandalul CA”!… „Profilul psihologic al utilizatorrilor”, auzi!… Pai, care profil?… Ala real sau ala de Feisbuc?… Eu n-am avut cont niciodata, dar perceptia mea este ca multi isi fac cont pe FB doar ca sa se laude, fie ca au cu ce, fie ca nu au. Adica, incearca din rasputeri sa para altceva decat ceea ce sunt cu adevarat sau macar ceva mai mult decat ceea ce sunt. Deci ar fi profilu’ psihologic al lu’ „asa vreau eu sa par”, nu al lu’ „asa sunt eu”. Vax! :)
Eu cred ca acest scandal are alte substraturi si alta finalitate decat ceea ce deducem noi din mass-media. Fara indoiala, FB este un gigant la care multe entitati (statale sau nu) s-ar dori „conectate” permanent si mi se pare normal ca SUA sa vrea „partea leului”. Fara indoiala, „big data” este aici ca sa ramana. Fara indoiala, interzicerea FB in China sau in alte tari totalitare are justificari complexe. Fara indoiala, in lumea democratica, nu se poate vorbi despre interzicere, dar se poate vorbi despre un control discret (si democratic). Fara indoiala, in afara audierilor din Senat si Camera Reprezentalntilor ale SUA, domnul Zuckerberg participa si la alte intalniri cu reprezentanti ai Administratiei americane.
In concluzie, eu zic sa ne relaxam in fotoliu si sa privim spectacolul FB-CA. Cam toate aplicatiile pe care le avem instalate pe smarfoane cer mai multe permisiuni decat cele de care ar avea nevoie ca sa functioneze. Telefonul inteligent este un cip personalizat pe care-l purtam cu noi de bunavoie; contine date despre noi, poate transmite coordonatele traseelor noastre si date despre ceea ce ne intereseaza, ne inregistreaza amprenta degetului sau cea vocala (in viitor ne va scana si retina) etc. De ce ar mai fi nevoie si de Feisbuc, ca intimitatea ne e deja invadata din plin?… :)
S-ar putea ca finalitatea sa fie BREXIT-ul.
Raman multe de demonstrat.
Au fost si alte pseudostiinte care se laudau ca pot livra informatii despre cineva din date indirecte.
Acum vreo suta de ani fizionomistii jurau ca dupa lungimea nasului si latimea fruntii pot sa ghiceasca daca un individ este un potential criminal sau violator sau orice.
A trecut ca si cum ar fi fost o moda, dar reflexele au fost induse.
Prea des gasim comentarii de genul: „de ce-l crezi pe cutare? Uita-te la poza! Ce fata de (prost, criminal, comunist, afemeiat, legionar, cutitar … sau orice) are!”
Evaluarile pe care le „vinde” CA au sau nu credibilitate in functie de cine „cumpara”.
Avantajul vanzatorului este ca nu poate fi tras la raspundere in caz de nereusita. Intr-o ecuatie cu atat de multe variabile rezultatul va fi mereu incert iar vanzatorul poate acuza oricand nepriceperea utilizatorului.
Aduce foarte mult cu o excrocherie, pana la urma.
Cred ca pericolul ca unii actori non-statali sa controleze din umbra societatea prin abordarea sistematica a unor micro grupuri tinta si alte asemenea mijloace pare foarte mare acum tocmai datorita faptului ca acest lucru este o noutate la care au acces foarte putini (si nici aia tocmai legal). Asa pare sa se intample cu noutatile. Ceva asemanator se spunea in finante acum cativa ani despre “high frequency trading” pe vremea cand era o noutate. Multi isi puneau tot felul de probleme, inclusiv ce mari crize o sa apara datorita computerelor si algoritmilor care asa si pe dincolo, si daca nu trebuie cumva interzise. Intre timp subiectul nu mai prezinta asa interes.
In ambele cazuri putem spune ca este vorba de piete traditionale in care patrunde un nou tip de speculator care le cam strica ploile alora vechi. Noul speculator nu face mare lucru, in fond. Face exact ce ar fi fost dispus sa faca si ala de tip vechi daca ar fi putut, dar nu avea mijloacele tehnice sa puna astfel de lucruri in aplicare. Acum se poate (cel putin teoretic, in cazul CA. partea cu rezultatele este inca neclara, de acord). Agitatia persista o perioada, pana cand speculatorii de tip nou ajung sa se concureze intre ei, si atunci subiectul se cam incheie. Asa cum nu exista fonduri de algorithmic trading sau de orice alt fel care sa controleze din umbra pietele financiare nu o sa existe nici actori non statali care sa controleze sistemul politic si sa aranjeze rezultatele alegerilor. Nu cred ca o sa scapam de micro targeting-ul politic (sau cum o sa-i spuna) si nici ca asta este un lucru rau, in masura in care este concurential si datele sunt obtinute legal.
Edward Snowden a dezvaluit esentialul si s-a expatriat inteligent! Astuia i se cuvine gratitudinea unanima a „digitalilor”, pana la caderea in desuetudine a informaticii actuale, recte pana la realizarea si generalizarea Computerului Cuantic, prin a doua jumate a secolului 21…
Computerul Cuantic va schimba lucrurile la modul radical, pentru totdeauna, dar pana atunci suntem in plin Orwellian era!
scandalul CA nu exista*. in afara celor ce ‘simt si vaz’ monstruos, nimeni nu aude niciun scandal. e o nascocire a presei mainstream menita sa hraneasca intelectualii wannabe cu teorii ale conspiratiei ‘subtiri’ care sa’i impinga in jocul politic unde ar trebui sa sustina in continuare aberatii precum echivalarea nationalismului cu ‘extremismul de dreapta’ si, inca si mai deplasat si ireverentios si izolationist, cu nazismul lui goebbels.
cam astea sunt implicatiile gogoritei facebook-CA: inca o liota de intelectuali transformati in trambitasi ai stangii progresiste, inca o ruptura in elite, inca o perdea de fum care ne mananca timpul.
*interesant e ca niciunul din marii aparatorii [inchipuiti] ai libertatilor noastre nu s’a scandalizat cand regimul Merkel a reinstaurat cenzura in Germania tintind deliberat si discriminatoriu platformele de tip facebook [cu peste 2 milioane de utilizatori]. dar deh, fiecare are o definitie proprie a extremismului, iar pentru unii aceasta se dilueaza/modifica zi de zi. sa aduc aminte cititorilor ca goebbels, ca si merkel, era un lefegiu al statului german? si ca zuckerberg , ca si tintele lui goebbels, este evreu? nu, sunt convins ca cititorii contributors sunt destul de inteligenti cat sa inteleaga ca raul absolut vine dinspre stat, cu tot cu aparatul propagandistic, nu dinspre corporatii private [atata timp cat raman private si nu se aliaza cu guverne fasciste ori nu se lasa calarite si instrumentate de diversi nanodiktatori de catifea], sa intuiasca unde coace adevaratul extremism in Europa, unde si cum se ascunde antisemitismul, cine impune noile linii totalitariste in UE si cine ataca, iata…fatis, libertatea de exprimare.
Scandalul Cambridge Analytica nu este o bombă cu efect întârziat, ci mai curând vârful unui aisberg care se înalță și se tot înalță și …. Este de mirare mai curând că nimeni nu s-a scandalizat până acum de asemenea practici (folosite inclusiv de Obama și Sarkozy în scop politic, și de toate marile companii, în scop de marketing). Este un simptom a ceea a venit și continuă să se acutizeze: noua barbarie așa cum a fost ea anticipată de Adorno și Horkheimer acum peste jumătate de secol.
…si pe care „scoala de la Frankfurt” a promovat-o cu succes…
Nu, statul nu mai poseda nici un fel de autoritate in fata celor care licit sau ilicit stapinesc si manipuleaza retelele inforrmatice si platformele de socializare cu acoperire globala. Nici macar forta militara nu mai este stapinita de state, orict de puternice ar fi. Sistemele informatice de comanda sint sparte, informatiile se scurg aiurea, nimic nu mai poate fi previzibil.
Viitorul, daca va mai fi vreunul pentru vreun orizont temporal mai lung, ne place sau nu, va fi stapinit de hackeri si manipulatori.
Sfirsitul civilizatiei umane prin autodistrugere este cu mult mai aproape decit ne inchipuim !
Establishmentul gaseste intotdeauna rationalizari pentru manipularea pe care o fac ei, de exemplu contextul informational. Cand se intampla ca manipularea sa nu mai functioneze si sa fie penetrata de un outsider creeaza o noua manipulare cu viziuni apocaliptice asupra a ceea ce s-a intamplat. Cambridge Analytica e sfarsitul lumii, in timp ce CNN, MSNBC, NYT, WaPo, Facebook, toate sunt virtutea deontologica intruchipata, dupa ce si-au ales presedintele de doua ori. Iata un exemplu (contextualizat cum trebuie, sa nu existe nici un dubiu):
„Trump will launch a missile strike against Syria and declare the mission a success. Don’t believe it.”
http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-mcmanus-syria-trump-20180412-story.html