Detest aproape tot ce este legat de Donald Trump, mai ales imorala sa asociere cu mafioții ruși. Nu cred că va fi nominalizat pentru candidatura republicană. Dar suntem amândoi de acord asupra unui singur lucru: așa cum e acum, NATO nu este sustenabil.
Săptămâna trecută, acest nabab bombastic și ciufulit m-a menționat amical în social media, după ce am scris un articol în London Times, în care afirmam că Europa (500 de milioane de oameni cu un PIB de 20 trilioane de dolari) nu va putea să se bazeze la nesfârșit pe America în materie de apărare (320 de milioane de oameni cu un PIB de 17 trilioane de dolari).
Partenerul mai mic și mai sărac din Alianța Atlantică nu numai că acoperă 70% din cheltuieli, dar contribuie și cu armament perfecționat, cu transport de calibru mare, cu informații și în materie de comandă (și se confruntă cu riscul unui mare atac nuclear în cazul în care sunt invocate garanțiile de securitate ale alianței).
Și totuși, în general, relațiile geopolitice, istorice și personale dintre Statele Unite și Europa slăbesc. Pe termen lung, pentru interesele americane, China reprezintă un pericol mai mare decât Rusia. Generația care a crescut cu povești despre Zidul Berlinului și despre plajele normande – oameni precum senatorul John McCain, acum în vârstă de 79 de ani – e acum în pragul pensiei. Politicienii mai tineri “fredonează” alte “melodii“.
Ceea ce agravează acest declin este senzația că Europa este nerecunoscătoare și trișează. Când Războiul Rece a luat sfârșit, membrii europeni ai NATO au promis să cheltuiască 2% din PIB pentru apărare. Puțini o și fac. Mai rău, cea mai mare parte a cheltuielilor pentru apărare se duce pe salarii, nu pe echipament. Pe măsură ce tehnologia avansează, prăpastia dintre capacitatea militară americană și cea europeană se adâncește.
Într-un sumbru discurs din 2011, secretarul apărării din acea vreme, Robert Gates, îi avertiza pe europeni: “Congresul SUA – iar politica americană în și mai mare măsură – începe să-și piardă interesul și răbdarea –– de a cheltui fonduri prețioase tot mai mari pentru niște țări care nu par dispuse să aloce sumele necesare sau să facă schimbările necesare pentru a deveni niște parteneri serioși și capabili spre binele propriei lor apărări“.
De atunci, problemele de securitate ale continentului s-au agravat. Siria a intrat în război civil, ISIS a pus stăpânire pe Irak, iar Libia s-a cufundat în anarhie. Un val de neoprit al migranților alimentează populismul și scoate la iveală dezbinarea existentă în Europa. Rusia a atacat cu succes Ucraina și amenință nu doar țările din prima linie a NATO – Estonia, Letonia și Lituania – ci și Suedia și Finlanda, care nu sunt membre ale NATO.
America a ripostat admirabil, mobilizând artilerie grea și blindate în Polonia și în țările vecine, majorându-și de patru ori cheltuielile militare “ca să ofere asigurări”. Dar răspunsul Europei este adormit și smiorcăit. Majoritatea țărilor ar fi mai degrabă dispuse să intre în afaceri cu Rusia decât să-i riposteze domnului Putin.
Desigur, situația se schimbă atunci când vine vorba despre temerile lor imediate legate de securitate, precum cele legate de terorism. Aceleași țări care au sărit în sus în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden potrivit cărora serviciile de informații externe ale Americii ar fi, hm…, cules informații din străinătate, vor ca acum acele agenții să le ajute la ascultarea și decriptarea mesajelor jihadiste.
Americanii înțelepți își dau seama că menținerea unei Europe puternice, prospere și unite reprezintă un interes național al țării lor, întrucât cu sprijinul aliaților și inclusiv cu cel al Japoniei, America încă poate rămâne cea care stabilește regulile la nivel mondial. Singură, America riscă să fie învinsă (și, în cele din urmă, depășită militar) de China și de aliații ei.
Americanii mai știu că, în cazul în care Kremlinul nu este ținut în propria-i ogradă – în estul Europei – atunci el va deveni pe viitor o și mai mare amenințare la adresa intereselor Americii.
Și totuși, există niște limite – iar nerăbdarea agitată a dlui Trump le scoate în evidență. Noi, europenii, trebuie să cheltuim urgent mai mult pentru apărare și să cheltuim înțelept, folosindu-ne eficient resursele și capacitățile. Mai trebuie totodată să ne pregătim pentru ziua în care America nu va mai fi salvarea noastră. Făcând acest lucru, avem șanse mai mari să ne păstrăm cel mai bun aliat.
Traducerea: Mihaela Danga
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eu cred ca ceea ce va uneste, parerile expuse in articol, este esential si mai important decit ceea ce va nemultumeste la Trump.
E foarte important.
Iar „iubire” cu sila nu se poate; americanii se vor „plictisi” de comportamentul de cocote al unor tari europene.
De acord, dar Estul Europei nu e ograda lui Putka. Putka sa stea la el acasa, in Rusia.
„am scris un articol în London Times, în care afirmam că Europa (500 de milioane de oameni cu un PIB de 20 trilioane de dolari) nu va putea să se bazeze la nesfârșit pe America în materie de apărare (320 de milioane de oameni cu un PIB de 17 trilioane de dolari).
Partenerul mai mic și mai sărac din Alianța Atlantică nu numai că acoperă 70% din cheltuieli” – aici sunt două probleme:
1. FMI a publicat datele privind PIB pe 2015
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_(nominal)
America are un PIB de 18 trilioane dolari
UE are un PIB de 16 trilioane
2. SUA nu acoperă 70% din cheltuielile NATO, ci acoperă doar 22% (Germania 14%, Franţa 11% etc)
https://www.quora.com/Why-should-the-US-continue-to-supply-73-of-NATO-funds-Shouldnt-Germany-step-in-and-spend-more
Cifra de 70% se referă la cheltuielile militare totale, adică include cheltuielile SUA din afara ariei NATO (Pacific, Asia de Est şi de Sud-est, Orientul Mijlociu etc.)//
Franţa şi UK cheltuiesc deja 2% din PIB pentru apărare. Sigur, e necesar ca şi Germania şi Italia să atingă acest procent, conform angajamentelor asumate.//
Dar trupele NATO sunt mai mult decât capabile să facă faţă unui eventual atac al Rusiei. Politica europenilor faţă de Rusia e mult mai realistă decât a Americii. Ameninţarea rusească la adresa NATO, Finlandei şi Suediei (?!) există doar în discursurile alarmiste, nu în realitate. Dacă această ameninţare ar fi reală, Finlanda, care are o lungă graniţă cu Rusia, ar face cerere de aderare la NATO. Să credem că finlandezii sunt naivi şi subestimează pericolul, sau că discursurile alarmiste din Occident sunt exagerate?//
Articolul identifică însă în mod corect ameninţarea chineză:
„Pe termen lung, pentru interesele americane, China reprezintă un pericol mai mare decât Rusia.”
„Singură, America riscă să fie învinsă (și, în cele din urmă, depășită militar) de China”
Trupele NATO fara SUA, sau cu SUA?
Fara SUA, sa facem o „artimetica”: va sa zica, pune la bataie Germania cele 245 de tancuri ale sale cu cele 407 ale Frantei si cele 227 ale Angliei si le zdrobeste pe cele 15500 de T-72, T-80 si T-90 ale Rusilor intr-o batalie istorica. Daca mai vin si belgienii cu transportoarele blindate – ca tancuri nu au – ajung in doua zile la Vladivostok.
Ca un exemplu, cand tarile europene din NATO bombardau Libia, au ramas fara bombe si i-au chemat pe americani sa bombardeze ei in locul francezilor si englezilor, ca lor le e greu. Sau le e lene. Sau ceva de genul asta…
Cum adică „NATO fără SUA”? Atunci n-ar mai fi NATO, ci Alianţa Europeană sau ceva în genul ăsta.
De fapt, corect ar fi: „Statele Unite pot sa invinga Rusia”. Europa nu poate nimic. NATO poate doar daca prin „NATO” intelegem „SUA”.
Americanii mai știu că, în cazul în care Kremlinul nu este ținut în propria-i ogradă – în estul Europei????? – atunci el va deveni pe viitor o și mai mare amenințare la adresa intereselor Americii??????????
Estul Europei nu e ograda lui Putin cum crede Marian Munteanu.
Pai nu e bine sa aiba europeanul cele mai multe sapt de vacanta platite din lume si alte milioane de zile libere plus basca „free health care” pt toata lumea iar americanul care munceste la 2 joburi sa nu le aiba dar in plus sa plateasca ca europeanul sa nu se simta amenintat in vacanta lui vesnica….
Makes sense doar pt europeni….sint 70 de ani de la al WWII…poate e timpul ca America sa ii lase in plata Domnului ca sa se incurce ca intotdeauna unii pe altii…
In schimb pt noi Ro care am trait atitia ani in comunism(a carui contra-pondere a fost intotdeauna US nu cocosul francez) si stim cit de perfizi sint europenii, ar trebui sa suportam idea de a avea o excelenta relatie cu americanii…pina la urma ei au fost cei care ne-au primit in in NATO (fara de care EU nu ne primea never ever) si sint cei care au creat DNA
Jos palaria pt ei!
Nu trebuie luat în serios ce spune… este un clown nesăbuit, un bully care nu are profunzimea necesară înțelegerii lumii în care trăim. Banii nu l-au rafinat. Pentru Donald J. Trump totul este o tranzacție. Tot ce spune despre NATO, despre retragerea trupelor americane din South Korea, despre încetarea colaborării cu Japonia, despre zidul anti-imigrație la granița de sud cu Mexico – reprezintă lucruri care generează buzz și care mențin atenția mediei asupra candidatului Trump. În realitate tipul este un embarrassment pentru Partidul Republican. E intersant de urmărit când pierde și nu îi ies pasențele. Atunci regulile sunt de vină, sistemul este corupt și nu se mai poate trăi în America. Ridicol. Nu cred că va câstiga nominalizarea GOP. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci va pierde sigur în Noiembrie în fața oricărui ar fi candidatul din partea PD: fie Nenea Furtună sau, cel mai probabil, Tanti Minciună.
Probabil Donald Trump si Edward Lucas au dreptate in privinta partajarii cheltuielilor militare si contributivitatilor de securitate intre americani si europeni: Dar Europa nu este o federatie, cu o putere centrala care sa se impuna puterilor “locale” (natiunilor).
In plus, europenii sunt prinsi destul de puternic in clestele social si sindical. Practic, sunt 28 de clesti, care ameninta cu revolte de strada si cu rasturnari de guverne daca statele europene si-ar permite luxul sa achite 70% din factura NATO si sa-si mareasca de 4 ori cheltuielile.
A sugera, fie si implicit, despre europeni ca sunt partenerul mai mare si mai bogat din Alianta este ceva foarte relativ. Brexit-ul, spargerea spatiului Schengen, a zonei euro si chiar a UE vor face rapid din Europa un pipernicit din multe puncte de vedere. Perspectiva ar deveni si mai probabila daca SUA se vor retrage din ceea ce pare sa fi devenit, pe nesimtite, o mezalianta de securitate. Care trage in jos.
La infiintare, NATO a fost un act nobil din partea americanilor. Amenintarea comunista era reala, amenintatoare si eruptiva, europenii nu aveau bani sa-si plateasca singuri securitatea. Dar vremurile lui 1949 au ramas mult in urma. Primul razboi rece s-a incheiat, iar multipolarismul lasa putine sanse unui al doilea razboi rece cu anvergura bipolara si de bloc cunoscute. Intre timp, europenii s-au refacut economic.
De aceasta mezalianta costisitoare vor incepe sa-si dea seama si contribuabilii americani, cand vor vedea cati bani vor trebui sa scoata din buzunar pentru împatrirea cheltuielilor militare. Putin probabil ca americanilor sa le mai surada sa plateasca securitatea in locul europenilor, sa-si arunce banii pe apa Atlanticului.
Mă întreb cât din cei 2% pentru apărare în România se duc pe salarii? La câți generali de popotă avem probabil că 80%.
Societatea civilă românească ar trebui să considere foarte serios sprijinirea industriei de apărare românești. Nu o face pentru că e formată, în majoritate, de semidocți pacifiști sau de revoluționari bipolari ca acest Marian Munteanu scos de combinatorul Atanasiu din rezerva de cadre a Rusiei și băgat pe gâtul semidocților din București.
În felul ăsta nici cei 600 de ani,( calculați de o publicație economică serioasă în săptămâna care a trecut,)în care vom ajunge din urmă vestul Europei nu vor mai fi de-ajuns.
Adevărul e că nu numai la apărare, România nu are ” față” de NATO.