joi, martie 28, 2024

În mâinile cui lăsăm educația copiilor noștri? În mâinile politicienilor care fură de la copiii săraci?

În România sistemul de învățământ este centralizat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că statul decide ce (curriculum), cu cine (mișcarea personalului didactic), când (structura anului școlar) învaţă copiii. Mai înseamnă că statul decide cât şi cum să investească în educaţie.

Dar ce înseamnă că statul decide aceste aspecte? Cine mai exact decide? Mai exact, decid politicienii din Parlament, Guvern, Primării, Consilii județene și locale. Adică acei politicieni analfabeți (în sens funcțional) care nu știu ce votează în Parlament, acei escroci care au dat tunuri de zeci de milioane de euro, acei condamnați care fură de la copiii săraci.

Așadar, ținând cont că educația copiilor trece prin mâinile acestor oameni, putem deduce ușor că rezultatele nu ne vor bucura. Așa și este. Iată cum stăm:

  • 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi [i];
  • 39% este procentul tinerilor cu vârsta de 15 ani care au un nivel scăzut de cunoștințe în citit, matematică și știință [ii];
  • potrivit evaluării PISA 2012 –studiu în care au fost analizate 65 de țări- elevii români prezintă cea mai scăzută motivație dintre copiii care au luat parte la cercetare [iii];
  • aproape o treime dintre elevii înscriși la Evaluarea Națională au obținut note sub 5 (în realitate, dacă luăm în calcul ”Fenomenul Brăilă”, vom observa că situația este mai rea de atât) [iv];
  • sub 30% dintre cadre didactice expun în mod frecvent o problemă din viața de zi cu zi pentru a demonstra de ce sunt utile cunoștințele noi [v];
  • aproximativ 40% dintre școlile din mediul rural au toaletă exterioară[vi];
  • peste 25% dintre școli, cu precădere cele din zonele rurale, utiliează sobele ca principală sursă de încălzire [vii].

Ce ar trebui să se întâmple?

Pe scurt, educația copiilor ar trebui luată din mâinile politicienilor.

Pentru acest deziderat este nevoie de: liberalizarea de facto a învăţământului privat; introducerea sistemului de vouchere în educație; liberalizarea certificărilor; încurajarea serviciilor sociale private (ex.: Teach for Romania); eliminarea taxelor și impozitelor în domeniu; legalizarea homeschooling-ului și unschooling-ului.

Ce ar trebui să facă statul? Statul ar trebui doar să asigure finanțare pentru educație, astfel încât fiecare elev să aibă garantat dreptul constituțional la educație. Această finanțare poartă numele de vouchere/cupoane școlare.

Da, statul trebuie să asigure dreptul tuturor la educație.

Nu, statul nu trebuie să furnizeze educația copiilor.

O analogie în acest sens putem observa oarecum în ceea ce privește asigurarea asistenței medicale. Persoanele care plătesc CASS pot beneficia gratuit/la prețuri reduse de servicii private de sănătate.

Cine ar trebui să facă reforma?

Aici avem o mare problemă. Persoanele din minister, inspectorate, sindicate, primării, consilii județene și locale nu au nici un interes să schimbe lucrurile – aceste persoane profită de pe urma sistemului centralizat și excesiv de birocratic.

Reforma trebuie să o facem noi – părinții, elevii și toți cei cărora le pasă cu adevărat de educație. Trebuie doar să fim organizați.

–___________________________

[i] Salvați Copiii – „Bullying-ul în rândul copiilor”, disponibil online la http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010001_Salvati%20Copiii_Raport%20bullying.pdf

[ii] Monitorul Educației și formării profesionale 2017, disponibil online la https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/monitor2017-ro_ro.pdf

[iii] PISA (2012) – PISA 2012 Results in Focus, disponibil online la http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-results-overview.pdf

[iv] Human Catalyst – Semnal de alarmă. Fenomenul Brăila, disponibil online la https://www.humancatalyst.ro/ro/semnal-de-alarma-fenomenul-braila/

[v] TALIS – Analiza mediului educațional din România (2013) –  OECD, disponibil online la http://rocnee.eu/sites/default/files/2017-11/Raport_national_TALIS_2013.pdf

[vi] Analiza multidimensională a educației și formării profesionale – Banca Mondială, disponibil online la https://www.edu.ro/sites/default/files/Anexa%201_Analiza%20functionala_0.pdf

[vii] ibidem

–_____________________________

Referințe:

# Pakistan’s lessons in school reform. What the world’s sixth most populous state can teach other developing countries, disponibil online la: https://www.economist.com/news/leaders/21734000-what-worlds-sixth-most-populous-state-can-teach-other-developing-countries-pakistans-lessons

# Alex Vesa – Sistem de vouchere pentru învățământul din România, disponibil online la https://www.contributors.ro/editorial/sistem-de-vouchere-pentru-inva%C8%9Bamantul-din-romania/

# Ionuţ Sterpan și Laurenţiu Ciurea – Costul monopolului statului asupra sectoarelor publice. Cazul educaţiei, disponibil online la: https://revista22.ro/10451/.html

# Vlad Topan – Părinții sau statul?, disponibil online la: http://mises.ro/405/parinii-sau-statul

# Bogdan Glăvan – Cu ce ar trebui să înceapă reforma educației?, disponibil online la: https://logec.ro/cu-ce-ar-trebui-sa-inceapa-reforma-educatiei/

# Alex Vesa – Pledoarie pentru învățământul privat, disponibil online la https://www.contributors.ro/administratie/educatie/pledoarie-pentru-inva%C8%9Bamantul-privat/

# Alex Vesa – Sunt universitățile private un eșec? „Fabricile de diplome” de la privat au satisfăcut o uriașă „cerere de diplome” de la instituțiile de stat, disponibil online la https://republica.ro/sunt-universitatile-private-un-esec-zfabricile-de-diplome-de-la-privat-au-satisfacut-o-uriasa-zcerere

# David Friedman: o abordare liberală a educaţiei, disponibil online la http://mises.ro/1235/david-friedman-o-abordare-liberala-libertariana-a-educa%C8%9Biei

# Joshua Steimle – How will I educate my children, disponibil online la https://www.youtube.com/watch?v=mummj4SwpU0

Distribuie acest articol

60 COMENTARII

  1. In sfarsit, un articol care spune clar: cei care aleg ce si cum trebuie sa invete copiii sunt parintii acestora. Nicidecum statul.

    Statul roman s-a luptat aproape 30 de ani sa scoata copiii din sfera de decizie a parintilor:
    – a marit numarul de ore petrecuta la scoala de catre elevi, pentru a-i scoate de sub influenta parintilor
    – a secretizat activitatea scolara astfel incat sa nu fie posibil pentru parinti sa controleze ce se intampla in scoala si nici sa aleaga o scoala in cunostinta de cauza
    – a blocat autonomia universiatara cu un sistem inept de „autorizare” de catre ARACIS, de fapt o simpla acoperire pentru incompetenta dorita a multor cadre didactice – pentru a lipsi parintii si copiii de motivatia continuarii studiilor
    – a blocat scolile generale si liceele private printr-o „certificare” si un control prin programa, politica de resurse umane – pentru a lipsi populatia de un referential serios la invatamantul public (practic s-a impins populatia spre concluzia „la fel sau mai rau e la privat!”).

    Subliniez insa ca scoaterea politicienilor din ecuatia reformei educatiei nu este posibila. Reforma educatiei este o actiune prin excelenta poltica, deoarece are la baza fundamentarea pe o valoare – in acest caz: decizia parcursului scolar al copilui trebuie sa fie a parintilor, nu a statuluji.

    Aceasta prioritatea a deciziei parintilor fata de cea a statului face parte din conceptia de baza a unui stat liberal. Nu este o idee apolitica, ci una cata se poate de politica.

    Si, asa cum am mai spus, nu poate conduce la rezultate decat daca este asigurata in paralel si antrepriza privata si functionarea libera a unei economii de piata diversificata. Ceea ce e admirabil si sublim dar lipseste cu desavarsire acum.

    • Asa e, un articol foarte bun. Nu stiu ce alte idei mai are autorul, dar, daca nu are vreo agenda ascunsa, merita felicitari pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Insa mie, personal, cineva care a trecut prin SNSPA imi e mai suspect decit unul deconspirat de CNSAS.

      Nu inteleg cum poti, pe de o parte, sa scrii un astfel de articol, adica sa demonstrezi ca ai vederea buna si mintea clara si, in acelasi timp, sa urmezi un master în „Politici Publice și Integrare Europeană”. La SNSPA(!!!).

      Nici nu vreau sa ma gindesc cum ar reactiona UE daca Alex Vesa ar avea puterea politica sa schimbe lucrurile in sensul celor scrise in articol PRINTR-O LEGE trecuta prin Parlament. Ar lua Romania locul Poloniei si Ungariei ca inamic (i-Liberal) public #1 al UE in secunda urmatoare. Toate fulgerele si tunetele birocratilor bruxelezi ar lovi Romania, banii UE destinati RO ar fi taiati, iar amenzile, amenintarile si interdictiile de tot felul ar curge in valuri.

      Invatamintul romanesc nu are cum sa se schimbe in bine cit timp exista UE si cit timp in Germania statul continua sa controleze la singe educatia, mai ales programa scolara, homeschooling-ul fiind ilegal – sub amenintarea amenzilor, puscariei si a pierderii copiilor. Exact la fel cum Romania nu avea cum sa se scuture de dictatura bolsevica inainte de prabusirea URSS.

      • Foarte bună evaluarea situației de ansamblu și comparația cu vremurile URSS. Schimbarea din România are ca precondiție niște schimbări la Berlin și Bruxelles. România nu e Polonia, ea nu va merge niciodată împotriva curentului.

        Partea bună e că aceste schimbări vor fi mai ușor de realizat decât în anii ’80, acum nu e neapărată nevoie de o prăbușire a sistemului. Însă totul începe cu înlocuirea cancelarului de la Berlin, fără asta nu se va mișca nimic.

      • Pai daca are dreptate – si Dvs ii dati dreptate, de ce conteaza ce facultate a facut?!

        Mai ales ca toate facultatile din Romania sunt egal intr-un fel. :-)

        Si ce daca in Germania e intr-un anume fel? Nu are absolut nici o importanta, pentru ca invatamantul nu este in atributiile UE. Fiecare tara face ce doreste in privinta educatiei.

        Cititi tratatele constitutive ale UE si veti vede ca UE nu are atributii in educatie. Educatia este strict in sarcina tarilor membre. UE nu are nici un drept sa spuna tarilor membre ce sa faca in educatie.

        Nici Germania nu are nici un drept sa spuna altei tari ce sa faca in materie de educatie nationala. Nici Franta, nici Bulgaria si de fapt nici o tara membra nu are dreptul prin tratatrele UE sa spuna altei tari ce sa faca.

        Nici practic nu se intampla asa ceva. Nici UE si nici tarile membre nu au spus vreodata Romaniei ce sa faca in materie de educatie nationala. Niciodata si in nicio imprejurare si pe nici o cale, oficiala sau oficioasa.

        ===

        Este insa tot atat de adevarat ca sunt multi romani – unii chiar cu pretentii de „intelighentia” care dau pe UE ceea ce ei nu sunt de fapt capabili sa faca sau sa inteleaga.

        „Asa vrea UE” a devenit de fapt marca lenei si incompetentei individuale si colective.

        Ca si ideea eronata- impartasita de fapt de cercurile in care oamenii nu au rabdarea necesara pentru a cunoste si intelege – ca UE ar fi un fel de URSS.

        Aceasta lene intelctuala a fost bine exploatata de propaganda unor state cu vocatie anti-europeana, a fost si este in continuare exploatata la maxim. Profita si de apetenta noastra pentru teorii conspirationiste si pentru tot felul de bazaconii care de fapt ne acopera lipsa cronica de cunostinte.

        Pe scurt, avem toata libertatea din lume sa facem ce dorim cu educatia nationala.

        • Pai daca are dreptate – si Dvs ii dati dreptate, de ce conteaza ce facultate a facut?!
          Fiindca e paradoxal sa treci pe acolo si sa… cum sa zic… iesi intreg la minte. Paradoxal e si ca un om sanatos la minte sa vrea o diploma de la SNSPA sau de la academiile alea ale militiei, SRI, SIE etc. Am auzit ca pe unii ii tenteaza bursele consistente. :-)

          Sinteti sigur ca „Fiecare tara face ce doreste in privinta educatiei”?
          Ati uitat cum a reactionat UE atunci cind maghiarii au cerut scolii ideologice si de propaganda a lui Soros de la Budapesta sa respecte legile Ungariei, la fel ca toate celelalte universitati?

          Probabil ca tocmai din cauza ca „invatamantul nu este in atributiile UE” au gasit solutia introducerii pe usa din dos (keeping a low profile = pe tacute si pe burta) in legislatia romaneasca a ticaloasei „Strategii Naționale pentru Educație Parentală” ( = spalare de creiere, reeducare si indoctrinare neomarxista). Ca de-ar fi fost invatamantul in atributiile UE (ce scapare!), venea ca directiva si gata.

          Nu am de gind sa-mi pierd nici un minut citind „tratatele constitutive ale UE” cind vad prea bine cum merg lucrurile si cind vad ca insasi sefa de facto a UE incalca imperial tratatele si invita in Europa, ca asa a vrut ea, milioane de barbari. E ca si cum mi-ar fi cerut cineva, pe vremuri, sa citesc Marx, Engels, Lenin si Ceausescu ca sa inteleg cum merg treburile in puscaria in care traiam.

          „UE nu are nici un drept sa spuna tarilor membre ce sa faca in educatie.”
          Dar de VALORILE europene ati auzit? Indrazniti sa scoateti STATUL din invatamint si sa vedeti cum, in lipsa de alte argumente, veti fi infierati ca incalcati VALORILE europene!

          “Asa vrea UE” a devenit de fapt marca lenei si incompetentei individuale si colective.
          Asta zic doar functionarii si, fiind ei enorm de multi si proactivi, muzica asta se aude pe toate holurile STATULUI, unde lenea si incompetenta individuala si colectiva au fost dintotdeauna la nivel maxim. Inainte ziceau ca asa vrea partidul. Ei nu sint acolo sa inoveze sau sa schimbe lucrurile, ci sa le perpetueze, si, daca se poate, sa le eternizeze. Incepeti sa desfiintati (daca puteti) ministere si lenea si incompetenta vor disparea din Romania. Lenes si incompetent poti sa fii doar ca salariat al statului.

          Ca si ideea eronata- impartasita de fapt de cercurile in care oamenii nu au rabdarea necesara pentru a cunoste si intelege – ca UE ar fi un fel de URSS.
          Occidentalii au discutat ani de zile, la vremea ei, „doctrina Brejnev” (numita si „doctrina suveranitatii limitate”), iar prezidentul Basescu a spus de zeci de ori ca Romania a renuntat, renunta si va mai renunta la aspecte ale suveranitatii in interesul unitatii europene si al viitorului de aur, Statele Unite ale Europei. Uite, asta e una din numeroasele comparatii care se pot face intre UE si URSS si care stau in picioare.

          Aceasta lene intelctuala a fost bine exploatata de propaganda unor state cu vocatie anti-europeana, a fost si este in continuare exploatata la maxim. Profita si de apetenta noastra pentru teorii conspirationiste si pentru tot felul de bazaconii care de fapt ne acopera lipsa cronica de cunostinte.

          Ooooo… Asta e deja propaganda. State europene cu vocatie anti-europeana? Teorii conspirationiste? Chiar nu reusiti sa distingeti intre a fi anti-UE si a fi anti-european?

          Pe scurt, avem toata libertatea din lume sa facem ce dorim cu educatia nationala.

          Mda. „Avem toate conditiili, tovarasi!”

          Pai, si-atunci, de ce nu faceti nimic de 30 de ani?

          • a) Argumentatia Dvs. cu privire la contradictia dintre studiile autorului si caracterul liberal (de dreapta) al articolului se rezuma la „daca eu nu cred asa ceva, inseamna ca nu se poate”. Prin urmare, la lipsa oricarui argument.

            b) Din moment ce recunoasteti ca nu ati citit si nici nudoritia sa cititi tratatele constitutive, dar afirmati ca „stiti cum merg lucrurile” – acest lucru nu poate insemna decat o informare superficiala. Iin timp ce concluzia Dvs. e ferma cu privire la posibilitatea de ingerinta a UE in trebuirile tarilor membre. Ori, daca recunosteti ca nu stiti, cum puteti sa trageti concluzii din ceva ce nu stiti? E ilogic.

            c) Contraargumentatia Dvs. cu privire la apelul la „asa vrea UE” vorbeste despre capacitatea administrtiva, la modul general. Nu are nici o legatura cu subiectul si nici cu afirmatia mea.

            d) Cine a zis sa scoatem statul din educatie?! Si ce treaba are organizarea administrativa cu „valorile europene”?

            e) Suveranitata impartasita – concept de baza in UE si foarte bine pusa in practica administrativ nu are nici o legatura cu suveranitatea cedata (cazul URSS) – va rog inca o data sa va informati inainte de a face afirmatii pentru ca realmente nu am timpul necesar sa tot fac trimiteri la cadrul legislativ si la cel administrativ al UE. Pot intelege ca nu va convine UE- fiecare are dreptul la opinie, dar daca vreti sa discutati despre asta, trebuie sa stiti despre ce discutati.

            f) am spus state cu vocatie anti-europeana nicidecum „state europene”, iar propaganda respectiva e cunoscuta si rascunoscuta. Nu cred ca procedeul la care apelati – acela de a rastalmaci si a elimina cuvinte pentru a va preface ca intelegeti altceva este unul corect. Si nici exclamatiile nu fac parte dintr-un dialog civilizat.

            g) „Sefa de facto incalca normele si invita milioane de barbari” – in primul rand ideea ca emigrantii ar fi barbari, adica un fel de suboameni, ma infioara. Sunt fiinte umane, sa stiti. Iar UE nu are nicio „sefa de facto” dupa cum nu are nici de jure. Si, mai mult decat atat, ce treaba au emigrantii, Germania cu educatia din Romania?! Dati-mi si mie un exemplu prin care Germania a blocat educatia din Romania sa se dezvolte. Sau cum credeti ca a facut asa ceva. Personal nu am cunostinta de asa ceva. Nu stiu nici ce norme o fi inclacat biata Germanie, despre care vorbiti. Stiu ca emgratia e un fel de vinovat de serviciu, dar a o lega de educatia din Romania cred ca este deja dincolo de orice logica.

            g) Strategia romaneasca pentru educatie parentala nu are nici o treaba cu vreo directiva. Comisia Europeana, intr-adevar. Da, exista niste recomandari ale UE cu privire la diverse aspecte de ordin social, dar aceastea nu au forta obligatorie si in nici un caz nu pot fi puse la originea acelei strategii. La care, fie vorba intre noi, nimeni nu a comentat la obiect.

            Nu „am facut nimic pana in prezent” printre altele exact din cauza unei optici precum a Dvs. care cauta vinovati prin alte zari, in loc sa se aplece cu realism si in cunostinta de cauza asupra problemelor pe care Romania le are.

            ===

            In final, cred ca ar fi mult mai bine daca ati scrie la subiect, fara a mai deruta discutia si, mai ales sa va informati inainte de a scrie.

            Faptul ca postati texte lungi constand in comentarii extinse fraza cu fraza a preopinentului e de natura sa piarda timpul tuturor. Este si o practica rusinoasa in retorica, folosita atunci cand nu ai ce spune.

            • @Dedalus – fără supărare, dvs. știți cum s-au derulat în practică lucrurile în 2015, după ce a apărut Merkel într-o seară la televizor să invite toți refugiații în Germania? Aveți un discurs demn de Iliescu sau Gorbaciov, explicați cum stau lucrurile pe hârtie, de parcă ele ar sta exact așa și în practică.

      • Domnu’ fara nick, cam asa simt si eu cand vine vorba de SNSPA, si am si avut, nici nu stiu daca pot sa ii spun schimb de replici cu un vajnic contributor SNSPAist, adica eu postam, el stergea postarile ca sa nu intinez blazonul purtat cu atata noblete de toate parasutele si securistii ajunsi pe cai mari cu justificarea diplomeinSNSPA. Dar stand s judecand drept:

        SNSPA poate sa nu mai fie azi ceea ce a fost la in(c)eptie, adica fabrica de diplome cu titluri imposibile pentru amante, neveste de stabi care vor si ele sa nu mai stea la cratita si gradati care cu chiu cu vai au terminat liceul, precum si o structura universitara in care diferiti ciumeti isi adauga o balega la CV, ca ei sunt profesori universitari. Oricum, le-au luat ta-majorii fata cu colegiul de aparare, academia de informatii, pe cuvant avem asa de multi Moltke pe cap de locuitor ca ar trebui sa cucerim galaxia.

        Si doi, autorul e ASEist. Facultate onorabila. Ca a vrut sa se joace, dupa ce a obtinut o educatie, cu SNSPAul, okay, si eu vreau sa ma duc la niste cursuri duminicale ca sa invat cum se face un gratar adevarat, cu bonus tehnici de afumare la cald. Mai mult Hobby, cum ar veni.

    • Dedalus, sunt perfect de acord!

      Și da, măsurile de mai sus sunt politice.
      Eu mă refeream că trebuie să existe voința majorității oamenilor pentru asta, în caz contrar politicienii nu vor renunța la beneficiile obținute în urma unui sistem centralizat.

      • Sigur. Eu spun de mult timp ca primul obiectiv al unui partid la alegerile care vin ar trebui sa fie inlocuirea statului socialist de astazi cu un stat liberal. Nu sunt cazut in confuzia dintre statul liberal si politica (sau ideologia etc.) liberala.

        Politicienii de astazi sunt de stanga, cu extrem de putine exceptii. Acesta, consider eu, este motivul pentru care a aparut confuzia dintre politicieni si poitica (ideologie).

        ===

        Si eu m-am caznit sa construiesc un plan de reforma a educatiei. Pe masura ce gasam masuri, observam ca statul si societatea au potentialul de a le lipsi de eficacitate.

        Concluzia me a a fost ca fie controloezi totulm intreaga societate si economie – ca in comunism si cum statul socialist avanseaza in a realiza- fie reformezi statul cu totul si atunci masurile de reforma a educatiei se sprijina pe relatiile sociale si economice asurpa carora vegheaza statul liberal.

        Infiintarea statului liberal are insa nevoie de pace sociala. Acest lucru l-am vazut in Chile realizat prin dictatura.

        Dar este cred eu la fel de posibil sa o faci si prin etapizare, adica prin acceptarea unui ordoliberalism ca etapa intermediara, capabila sa sustina populatia in suferintele inerente etapei.

        In a doua etapa, statul poate avansa spre o structura tipic liberala. Odata atins acest stadiu, orice partid ar veni la putere nu ar mai avea posibilitatea de a intoarce evolutia spre socialism.

        Statul liberal poate initia si sustine o reforma liberala a educatiei, in contextul schimbarii economico-sociale.

        Statul socialist nu are insa nici capacitatea, nici mecanismele si nici vointa de a impune o reforma liberala a educatiei. Pentru ca ar fi impotriva sa si, cum bine spuneti, impotriva privilegiilor castigate de politicieni (subliniez ca poiliticienii de azi sunt aproape toti de stanga, deci favorabili statului socialist cu care traiesc in simbioza).

  2. SUA nu are minister de învățământ. Statul nu e implicat în învățământ și educație. SUA are cele mai bune universități, are multe Premii Nobel. Învătămânțul privat e scump, multe familii nu pot plăti educația copiilor. Lumină și umbră în SUA.

    … „… Aici avem o mare problemă. Persoanele din minister, inspectorate, sindicate, primării, consilii județene și locale nu au nici un interes să schimbe lucrurile – aceste persoane profită de pe urma sistemului centralizat și excesiv de birocratic…. „…..

    E. Macron a decis ca învățământul să primească prioritate politică și la budget. Se fac clase mai mici în banieu, se predă mai individual.
    Finlanda are un învățământ excelent. Statul „național unitar centralizat“ românesc nu performează. Nu performează în nici un domeniu, politic, administrativ, economic, cultural, în educație, etc.
    Până la bicentenar ca „restanțierii“ UE?

    • In SUA educatia este de competenta statelor, nu a guvernului federal.

      In SUA ai de unde alege. In ROmania – nu!

      In Finlanda educatia este rodul a mai bine de 10 de efort -studii si s-a bazat pe competenta grupului de experti. In Romania nu avem nici experienta, nici rabdare si nici experti.

      In Finlanda o parte covarsitoare a educatiei este in afara scolii (in afara orelor de curs sa spunem). In Romania aproape toata educatia are loc in timpul orelor de curs.

      In toate sistemele eficiente de educatie din lume, exista o legatura intre efortul de invatare depus si realizarea personala (nu e absoluta, dar exista). In Romania nu e nici o legatura.

      ===

      Pana la alte observatii mai adanci:

      – scolile romanesti nu dau socoteala nimanui, sunt pur si simplu un fel de secta (asa-zisul control este de fapt o verificare de documente fara de sfarsit, elaborate in scopul de a „iesi bine”, fara abslut nici o legatura cu realitatea – realitate pe care nimeni nu o mai verifica)

      – scolile romanesti obosesc inutil copiii si tinerii, cu ore nesfarsite, cu „rexolvat de probleme” si „comentarii”

      – scolile romanesti realizeaza doar unul dintre cele 3 obiective ale educatiei: eruditia. Educatia fizica si cea morala sunt lasate balta

      – evaluarea in scolile romanesti este excesiva, axata pe subiecte academice cu putina legatura cu realitatea.

      Masura pe care eu o vad ca fiind critica si absolut necesara, in conditiile in care nu se merge pe o reforma reala (care ar insemna de fapt atat reforma organizarii cat si favorizarea economiei de piata), ar fi reduerea planului cadru la 50% din numarul de ore de acum, concomitent cu marirea normei cadrelor didactice din preuniversitar cu 25%.

      In acest fel copiii ar fi mult mai putin obositi, cu impact imedaita asupra efieientei invartarii si sistemul ar mai fi curatat prin concedieri.

      Macar atat.

      ===

      Stiu ca toata lumea va incepe sa spuna: „dar cutare lucru, ce faceti cu el? Dar cu asta, dar cu celalata …?”.

      As raspunde ca nici o reforma a educatiei nu poate sa fie constituita din substituirea conducerii scolilor si a mecansimelor de cerere si oferta pentru compeenta absolventilor.

      Masura expusa (reducerea planului cadru = a naumarului de ore petrecute in scaala) are caracterul uneia de criza, temporara, pana cand tandemul educatie extracurriculara + economie de piata va fi pus in practica.

      Este necesara o masura urgenta, pentu ca nici o reforma a educatiei (repet – in tandem cu economia de piata functionala, numai si numai asa poate da rezultate) nu poate fi conceputa si nici pusa in practica in mai putin de 3-4 ani (cu un optimism feroce) sau in 10 ani (cu un realism groaznic).

      • Perfect descris, excelent analizat, bine prezentat. De acord cu toate.

        Din păcate 29 de ani de libertate nu au dus la rezultatele mult dorite în educație și învățământ.
        a) Reducerea orelor și a materiei predate e strict necesară. Trebuie deci multe din punctele arătate înainte de a porni la drum. Am avut prea multe ore la liceu (l-am facut în limba maternă, am un vocabular mult mai mare) și la Politehnică. Nu a rămas timp pentru studiu „facultativ“, materie individuală după aptitudini și dorințe proprii (fizica, matematica). Am avut dascăli tineri la liceu, foarte îndrăzneți, responsabili și capabili. Au folosit posibilitățile „neexistente“ în națiunea ceaușistă pentru a preda literatura în limba maternă fără manualul „oficial centralizat“. Câtiva colegi au studiat filologie, au ales libertatea: scriitori sau jurnaliști. Inginerii nu au mai citit după bacalaureat nici o poezie. Viața e altundeva: familie, meserie, prieteni, lumea.
        b) Posibilitatea folosirii principiului de „subsidiaritate“: la nivel central se formulează cerințele pentru o disciplină. La matematică se poate descrie ce se cere până la bacalaureat, la fel la chimie, fizica, biologie, etc. La nivel descentral (SUA, Germania, etc) se poate respecta ce e altfel pe plan regional: limbi materne, etc. La nivel de scoală, liceu, universitate depinde de dascăli, profesori. La Stanford/SUA-California cu 8 studenți la un profesor sunt condiții pe care învățământul public nu îl poate oferi. Nici măcar la LMU sau TU München.
        c) Invățarea limbilor moderne: un elev sau student în era digitală trebuie să învețe engleza, poate învăța după aptitudini și alte limbi moderne (spaniola, franceza, germana, chineza, etc). Studenții si cercetătorii au azi acces la patrimoniul universal în stiițtă, tehologie, medicină, cultură, artă, muzică, film, etc cu un clic. Azi sunt cele mai bune condiții de studii în țară de un secol. Cele descrise foarte detaliat pot fi întelese și aplicate azi. Lipsește voința politică? Lipsesc condițiile (laboratoare, manuale, etc) optime pentru studiu? Era digitală….
        d) Nu mai e timp de pierdut, de acord. Industria 4.0 are nevoie de tineri bine pregătiți (electricieni, mecani, mai puțin diplome din academii obscure SRI). Cred că o nouă majoritate parlamentară 2020 poate „descentraliza“ administrația cu 8 regiuni „istorice“ și un număr mult mai mic de budgetari în administrația publică. Astfel se obțin resurse la același budget pentru salarii mai bune pentru dascălii, profesori și medicii tineri. Nu se poate face treabă bună cu „restanțierii“ de ieri și de azi, cu penali, jecmănitori și hoți în guvern, parlament și serviciile publice.
        Schimbarea mentalității….
        e) Competența, responsabilitatea, performantă în învățământ, economie, cecetare, trebuie să primească mai multă atenție în dezbaterile publice și în viața zi de zi, an de an. Nu mai se poate aștepta un al doilea mandat Dragnea/PSD & Tăriceanu/ALDE.
        Peștele de la cap se impute… ….
        Curat murdar.

    • Nu sunt de acord.

      Civilizaţia urbană (Vă vedem- Sibiu, etc), tinerii, strada, cei mai mulţi locuitori sunt oameni cu bun simţ. Nu se poate ca jecmănitorii, penalii, hoţii din guvernul dâmboviţean, din parlament şi instituţiile publice să fie brandul României în vecii vecilor. Sunt mulţi tineri în învăţământ, cercetare, sănătate care merită admiraţie şi sustinere, mai ales aici în publicaţia contributors. Nu se poate ca România să fie ţara hoţilor (Regele Mihai despre naţionalcomunistii autohtoni, anii 1990) până la bicentenar, de acord.

    • Consider politicienii actori raționali, care acționează pentru a își maximiza câștigul (nr. de voturi).
      Dacă oamenii doresc anumite măsuri, pentru a obține voturi, politicienii le vor adopta.

      Deci cred că e nevoie de schimbare la nivelul societății – cred, așadar, că trebuie schimbat mediul ideilor în România.

      • De acord. Schimbări…. ….

        Nu se poate aștepta până la bicentenar?
        Ma gândesc cel mai mult la tinerii de azi care nu vor să emigreze.Nu vor o carieră de „lucrători degajați” în mâna unor intermediari jecmănitori o viață întreagă (limbi moderne?). Pentru „lucrătorii degați” siguri în meserie (Electricieni, instalatori, etc) mă bucur. Au șansele cele mai bune în UE.28 de zece ani.
        Sper că ne gândim la același viitor: cel din țară. Fac parte din generația cu biografia în două epoci total diferite. După 29 de ani de democrație „originală dâmbovițeană”, după 10 ani de partener egal în UE.28, locuitorii țării sunt nemultumiți, pot exprima liber necensurat ce gândesc, ce doresc, ei trăiesc azi.
        Avem răspunsuri? Avem perspective în țară pentru cei mai buni? Cum se va crea un viitor mai buni pentru tinerii de azi fără incredere? Fără încredere în celălalt? Fără încredere în statul de drept? Cunoaștem întrebările. Cunoaștem dorințele. Bănuim răspunsurile, de acord cu dvs.
        Life is life.
        Tinerii trăiesc în timpul lor, cu generația lor, azi!
        Cred că noi avem posibilitatea și obligația să le oferim răspunsuri credibile azi în țară și în UE, să le oferim un viitor bun în țară și in UE, azi și mâine. Mai mult nu știu, mai mult nu doresc, dar vreau să fie clar: PRO-România europeană da! Izolaționalism naționalist dâmbovițean: NU. Până la bicentenar cu jecmănitori, penali și hoți în guvernul dâmbovițean, în parlament, în instituțile publice, în servicile, publice: NU.
        Greu la deal cu boi mici. Greu în opoziție.

        Nu cedăm!!

  3. La mine in batatura statul a experimentat cu succes o forma nu prea diferita de vouchere. Scolile pana la nivel de liceu inclusiv au primit dreptul de a deveni independente, recte bani de la buget calculat pe cap de elev, dar administrarea fondurilor lasata la mana directorului cu conditie de validare din partea comitetului de parinti, care functioneaza ca un board iar directorul de scoala ca CEO. Auditul ramane la stat. Merge brici. Cu toate astea, statul si-a pastrat dreptul de a stabili elemente din curriculum pentru orice scoala, aliniat la departamentul pentru educatie care tine cont atat de necesitatile de alfabetizare minimala, cat si de previziuni privind domenii cu dezvoltare accelerata, considerente de productivitate, profilul fortei de munca peste 5-10-20 de ani etc. Efectul? Au inceput sa le ia painea de la gura celor din invatamantul 100% privat.

    • Principala problema este daca parintii au nu doar dreptul ci si conditiile administrative sa aleaga o scoala pentru odrasla lor.

      Eu nu spun ca invatamantul privat e mai bun sau ca invatamantul de stat e mai bun. Spun doar ca ar trebui ca parintii sa aiba de unde alege si cum alege.

      Asta este problema esentiala a educatiei romanesti: toate scolile sunt de fapt la fel.

      Ori, fara concurenta, de unde progres?!

      Stiu ca exista nenumarate sisteme : pur privat, pur de stat, mixt-stat-privat, _+chartered schools, cu vouchere, cu control local sau statal sau national – asa ca sa le amintesc doar pe cele mai des discutate.

      Dar in tarile unde este pur de stat, invatamantul are si un mecanism de control social atasat. Fiecare stat dupa organizarea sa administrativa, traditie etc.

      Doar in Romania educatia este pur de stat, secreta (si necontrolabila) si, ca si cum astea nu ar fi fost de ajuns, mai functioneaza si in conditiile unei economii in care salariile la stat sunt pe mediana mai mari decat in privat iar antrepriza privata este cu buna stiinta impiedicata (cu ura, as spune).

      Romania este intr-o continua falsa disputa daca invatamantul de stat e mai bun sau mai rau decat cel privat. Si inttr-un continuu raget de disperare cu privire la subdotare si calitaatea salaba a cadrelor didactice + salriile mici. De zeci de ani aceasta opera proasta nu se mai termina.

      Esential este sa ai divcersitatea formelor educative, un control de stat limitat la esenta si posibilitatea de a alege sa fie reala. Asa apare concurenta si prin urmare si progresul educatiei.

      ====

      Dar in realitate, multi romani vor socialism luminat, chit ca asa ceva nu a existat niciodata si nici nu va exista. Mitologia acestei aberatii este nesfarsita, as aminti doar copierea sistemului finlandez (imposibila) sau re-centralizare fara control (asta mai ales in ultimii doi ani). Confuziile domina : statul suedez (sa zicem un fel de ordoliberalism, capitalism de Rin sau cum vreti sa ii spuneti) este clamat ca fiind „socialismul care a reusit”. sa.m.d.

      Ori, socialismul luminat presupune ca statul este cel care alege si cel care organizeaza in cele mai mici detalii educatia si ca parintii trebuie sa faca bine sa trimita copiii la scoala fara sa-si mai puna intrebari – statul are grija de tot.

      Educatia „socialismului luminat” arata ca asta din Romania. E stadiul final, nu cel incipient. Dupa cum o economie in care Statul da cele mai amri salarii si este jucator pe piata pe care aspira sa o controleze la maxim, nu paote avea decat un invatamant ca in Romania.

      Un stat socialist nu poate avea o educatie capitalista. Oricat s-ar stradui.

      • Trimis linkul, de acolo zburdati dv. Daca va mai pot ajuta cu ceva, apelati cu incredere – ala mic al meu a fost si este elev la scoli independente, si chestia e ca fost selectat pentru ,gifted and talented education’ – un soi de program scolar mai intensiv decat restul. E, cele cateva scoli care ofera programul au fost primele care au optat pentru formula de independenta, zic ca si asta spune ceva. Un fost manager al meu, si prieten, este in boardul parintilor de la scoala lu ala micu, a fost si presedinte, va pot pune in legatura. Omul, american pripasit pe-aici, e policy dude de formatie, deci pricepe mecanica si va poate povesti mai multe decat stiu eu.

    • Auditul ramane la stat. Merge brici. Cu toate astea, statul si-a pastrat dreptul de a stabili elemente din curriculum pentru orice scoala, aliniat la departamentul pentru educatie care tine cont atat de necesitatile de alfabetizare minimala, cat si de previziuni privind domenii cu dezvoltare accelerata, considerente de productivitate, profilul fortei de munca peste 5-10-20 de ani etc. Efectul? Au inceput sa le ia painea de la gura celor din invatamantul 100% privat.

      Mda, fericirea de a studia in Noua Uniune Sovietica, care da invatamint gratuit la tot poporul.

      Functionarii statului pastreaza controlul si evaluarea, iar Common Core-ul e un fel de cui al lui Pepelea de care aceiasi functionari ai statului vor agata ce vor dori ei exact atunci cind vor dori ei.

      Daca n-as sti cit de „brici” merg lucrurile…

      Departamentul Educatiei, inventat de Jimmy Carter prin anii ’70, ar fi trebuit desfiintat demult deja. Poate o face Trump.

      • Exista si chartered school.

        In plus, nu vad legatura cu Uniunea Sovietica. Tarile membre UE au ales singure ce fel de sisteme de educatie doresc, unele chiar inainte de a fi membre. Altele, in paralel cu apartenenta la UE, pe la inceputuri.

        In Europa functioneaza in multe tari asa-numitul „capitalism de Rin” (sau derivate ale sale), care are caracteristici distincte de cele ale capitalismului din SUA.

        „Welfare state” are legatura cu stanga (intr-o anuita masura cel putin) dar nu prea des e criticat ca fiind comunist (sau asemanator educatiei din URSS).

        Inteleg incercara unora de a lega UE de (fosta) URSS, este „un cuvant de oridine” a unei anumite propagande (care propaganda a avut intotdeuna ca spatiu de lucru educatia).

        Dar hai sa nu ne mai pierdem timpul reciproc cu aceasta imbecilitate. Pe aici lumea nu e de acest nivel si maxim ce se poate obtine e sa pierdeti timpul oamenilor cu comentarii de raspuns la ceva ce nu are nici un sens.

        • @Dedalus – crearea omului nou e legătura cu Uniunea Sovietică. Spălarea creierelor, menită să le creeze confuzie în privința identității lor sexuale, școala care începe la 4 ani în UK, încurajarea copiilor să-și pârască la școală părinții, dacă aceștia fumează în mașină, dacă trec pe roșu la semafor sau dacă fac comentarii rasiste etc.

          Dacă în Uniunea Sovietică s-ar fi dat 30 de zile de închisoare pentru un comentariu de 160 de caractere, ”lumea liberă” ar fi fost în culmea indignării. Astăzi, Heiko Maas îi dă lecții lui Trump din postura de ministru de Externe, după ce a introdus personal cenzura pe Internet, când era ministru al Justiției. Asta e legătura cu Uniunea Sovietică.

          • In uniunea sovietica au executat o cantitate imensa de oameni pentru mai putin de 160 de caractere, doar pentru faptul ca exista. Si nu am auzit indignari, nici pana in ziua de azi nu au condamnat pe nimeni. Majoritatea habar nu au ca s-au exterminat metodic oameni acolo. Daca ma uit la fapte, chiar au ajutat serios cu tehnologie, materie prima, produse finite uniunea sovietica, si au fost prieteni si aliati la nevoie.

            • @ion – mă refeream la Uniunea Sovietică din 1980, nu la Uniunea Sovietică din 1930. Asta e o mistificare tipică a progresiștilor, prezintă lucrurile ca și cum în vest lucrurile ar fi fost în 1930 la fel ca în 1980, iar în Uniunea Sovietică invers.

      • Dude! S-a pierdut pe undeva un raspuns pe tema. Ideea e ca e normal ca aia de la stat sa pastreze un cuvant de spus asupra currriculumului, dat fiind ca ei centralizeaza informatia de la trezorerie, productivity commission, think tankuri etc privind profilul ideal al fortei de munca de maine.Privata sau nu, o unitate scolara nu numai ca trebuie, dar in mod natural vrea sa se alinieze. Cevstii sau nu cred ca e din alta jurisdictie, give me some minimal credit, wtf?

        • nu cred ca e foarte clar scopul sistemului de invatamant, care este el?
          – vrem ca copii sa iasa poeti si filozofi de acolo?
          – vrem sa aiba cunostinte cate putin din toate si sa iasa indoctrinati cu filozofia statului?
          – e o modalitate sa tinem acolo copii pana la 18 ani ca sa nu stea in strada?
          – vrem ca ei sa invete cum sa supravietuiasca de sine statator dupa scoala?
          – vrem sa-i invatam ce nu e prea bine in generatia precedenta?

          majoritatea copiilor habar nu au ce vor sa faca mai departe pana la terminarea scolii, nu stiu sa-si gestioneze banii, nu au experienta practica deloc. Varsta de scolarizare e tot mai mare si mai mare. Eu as zice ca de pe la 14 ani ar trebui inceput cu stagii in firme private, si la 16 ani scoala trebuie sa se termine ei sa se mute din familii in viata reala. Nu trebuie sa stea trantori si sa imbunatateasca statistica somajului, scoala pregateste asistati sociali ca mentalitate acum. In primul rand ar trebui ca pentru toti sa fie clar scopul, scopul ar fi sa poti sa fii independent financiar cat mai devreme, si sa ai abilitatile ca sa faci profit mai mare, sa gandesti cu capul tau sa nu te ei dupa turma, sa fii competitiv pe piata globala.

          Care e scopul invatamantului?

          • @ion6 ani – partea asta cu stagii în firme private e destul de tricky, trebuie să-i poți da ceva util de făcut și trebuie să aibă cine să se uite la ce face el. Aveam în România mereu câte 1 – 2 băieți de clasa a XI-a sau a XII-a care pierdeau vremea pe la firmă câte 3-4 ore pe zi, erau plătiți la oră cu același salariu ca al angajatului a cărui muncă o făceau, însă de-obicei erau cei mai avansați spre activități practice din clasa lor.

            Majoritatea colegilor lor n-ar fi avut nicio șansă să presteze vreo muncă utilă, am avut inclusiv o candidată la angajare care a venit la interviu cu maică-sa de mână :) Problema e a întregii societăți, tinerii își încep târziu activitatea profesională pentru că n-au nicio nevoie să o înceapă mai devreme. Asta nu se poate rezolva prin măsuri administrative, trebuie acceptată ca o simplă realitate și atât.

          • Scopul invatamantului este realizarea dorintelor fiecarui individ in parte, conform eforturilor sale.

            Daca eu vreau sa devin cosmonaut, trebuie sa pot sa i fac. DAca vreau sa devin instalator sau tractorist, trebuie sa pot sa o fac.

            Cand iau decizia in ce fel trebuie sa imi urmez visele si dorintele, trebuie sa am la dispozitie suficiente informatii pentru a mi le modela, sa fie realiste si conforme si cu aptitudinile mele.

            Statul asigura o alfabetizare comuna, prin curricula de corp comun. Peste tot in lume e asa (exista si experimente si exceptii, dar sunt putine si nu de ele vorbim).

            Ideea ca statul pregateste educatia pentru „nevoile pietei muncii” este una perdanta din start. Nimeni nu poate sti ce fel de pregatire va fi necesara peste 20 ani. Nimeni. Poate doar daca se mai naste un Nostradamus. Sunt tot felul de „previziuni” dar astea sunt… previziuni.

            In aceasta epoca a schimbarilor rapide, invatarea de-a lungul vietii este piesa centrala, nu proiectia nevoilor pietei muncii. Natura muncii s-a schimbat, diferentele dintre servicii, antrepriza si relatiile de munca s-au estomapt si continua sa se estmpeze. Noi am ramas la „locuri de munca” cape vremea lui Pazvante. Chestia asta castiga voturi, e drept.

            Dar ia puneti-va in papucii intreprinzatorului. Chiar veti decide investitia dupa sprijinul ofderit de stat pentru locurile de munca?! Daca facei asa ceva, falimentul e dupa usa.

            ===

            In educatia primara si secundara avem 3 coordonate:
            – invatare : cunostinte, indemanari , aptitudini)
            – educatia fizica: alimentatie sanatoasa, sport
            – educatia morala: mila fata de aproape, compasiunea, toleranta, acceptarea efortului si a responsabilitatii

            In liceu lucrurile se schimba putin:
            – invatare: cunostinte avansate, indemanari de lucru in echipa, autodescoperire, tehnici de invatare idnependenta
            – educatia fizica: intretinerea prin sport, pozitii corecte
            – educatia sociala: responsabilitatea sociala si politica, participarea la viata cetatii, toreranta recirpoca, seriozitate si acceptarea raspunderii

            In facultate:
            – invatare: modularitate, invatare continua, intelegrea necesarului de cunostinte si tehnici de dobgandire si acces
            – educatia pentru familie si raspunderea sociala

            Cam asa vad eu lucrurile, nu e doar parerea mea ci o sinteza a celor mai multe lucrari pe care le cunosc. Vor mai fi si alte aboradari, nu contest, dar considera ca asta e cea mai eficienta, simpla si clara.

            In nici un caz invatamantul nu are drept scop „pregatirea pentru integrarea in societate” – o astfel de abordare ar presupune primatul societatii asupra individului, primat ce prepriezinta premisele oricarui sistem de guvernare autoritar si al nefericirii,

          • Ion 6ani, nu stiu de unde scrieti, deci inerent discutia e la modul general. Al mic al meu metge si la scoala, si e o scoala performanta, dar mai munceste. La fel ca mai toti colegii lui non-asiatici. Al meu e ucenic – in lipsa unui termen mai bun – la macelarul de la mall. Nu-i dau cutite pe mana (legislatie, protectia muncii etc), doar curata, spala mesele de transare etc. N-am nevoie de banii lui, are un card de-al meu pe mana, dar asta fac toti colegii lui (una) si are un simt al propriei utilitati (doua), si cheltuie banutii aia, nu multi, cum vrea muschiul lui (trei) – i-am spus clar ca face fix ce vrea cu ei. Ideea este ca nu sunt convins daca s-a dus la munca din cauza banilor ca atare. Ci fiindca local cultura e diferita. E un soi de ‘what one does’. Intr-un mod pervers, si totusi pozitiv, n-ar fi un (mini) barbat daca nu ar face-o. Un gigel de liceu munceste, in masura in care nu interfereaza cu invatatul. Artefactul socio cultural echivalent in Romania e shmekerul mic pentru care al’ batarn produce.

  4. Observati va rog interesul foarte redus pentru subiectul educatiei.

    Nu e vorba numai despre aceasta platforma, veti observa acelasi lucru peste tot.

    Parintii interesati de educatie sunt probabil sub 10% din total. De vorbit, vorbesc peste 90% in diverse circumstante. Dar doar vorbesc despre probleme punctuale pe care si-ar dori ca ministerul sa le rezolve.

    In realitate, nu exista nici un fel de cerere pentru educatie. Exista doar dorinta „de a fi mai bine”. „de a fi ca n Finalnda” etc.

    Unii nu cred ca este posibila o reforma a educatiei, au pierdut speranta. Altii nu stiu cum ar trebui sa fie, iar unii ar dori ceva minunat, ca itnr-o poveste.

    Cerere de educatie nu exista (cererea este o categorie economica”. DEsigur, ne putem amagi spunand ca nu e asa (politica strutului).

    • Interesul redus, lipsa cererii de educatie si dezinteresul nu sunt argumente impotriva la „reforma trebuie sa o facem noi”?

      E posibil ca politicienii sa aiba mai mult interes in educatie decat romanul mediu.

  5. Dle Vesa

    Hai curaj declarati pe fata ce doriti : educatie privata cu bani de la buget!!

    Si va rog sa explicati cum rezolvati situatia grupului sanitar intr-o zona fara canalizare …

  6. 1. Parintii trebuie sa-si educe copiii cand sunt acasa. Majoritatea copiilor au grave deficiente de educatie din perioada 0-6 ani. Pt a sustine afirmatia:
    Luati o terasa si priviti interactiunea parinti copiii. Numarati cator copii li se acorda atentie si cati sunt calare pe telefon.
    2. Nu toti copiii ajung la scoala la care vor parintii. A se vedea tari in care parintii se inscriu pe liste de cum se naste copilul.
    3. Parintii nu sunt specialisti in domeniu
    Educatiei. Ei pot avea pateri vis a vis de copilul lor. Ce e bine pt al lor e dezastruos pt colegul de banca.
    4. Parintele X vine la scoala, e potent-director pe undeva, ameninta , protesteaza. Umilul profesor la insitentele directorului sau amenintarile parintelui cedeaza. Maine vine paintele Y si face la fel. Asa ca iese harababura azi ce vra X maine ce vrea Y si rezultatul e stiut. Evident de vina e profesorul cine altul? Doar nu domn/doamna derector X si
    Y.
    5. Noi ca parinti ar trebui sae acordam atentie si timp copiilor nostri. Atunci ei ar fi linistiti si s-ar putea lucra cu ei.
    6. Tot noi -parintii-ar trebui sa intelegem ca copilul nostru e doar copil nu unealta prin care ne indeplinim visurile noastre. Adica noi parintii sa-i mai lasam pe copii sa traiasca fara sa fie geniali. Doar sa creasca si sa se bucure de procesul evolutiei proprii. Asa va veni si performanta copilului.
    Lasati copiii sa creasca sa se descopere sa traiasca. Performanti voi ca parinti in viata proprie nu incarcati copii cu dorinta bosdtra de succes!

    • „Luati o terasa si priviti interactiunea parinti copiii. ”

      Studiul clientelei unei carciumi NU poate constitui vreun argument pro/contra educatie privata. Parintii cu adevarat preocupati de soarta copchiilor NU isi pierd vremea la terase si NU isi tarasc copiii dupa ei in birturi. Acolo sunt exclusiv parintii inconstienti si iresponsabili pentru care scoala publica [cea oferita de stat] este arhisuficienta; pe lumea asta exista si altfel de oameni cu altfel de preocupari -va vine sa credeti ca eu nu am calcat in vreo terasa in ultimii 5 ani?!- iar pentru acestia trebuie ca Legea sa garanteze drepturile parentale prevazute chiar si de Constitutia statului socialist in care traim:

      art 29 (6) „Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.”
      si:
      art 26 „1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
      (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

      Daca nu aveti informatii certe ca homeschoolingul ar produce teroristi [cum insinua un politruc agitat de un etatism feroce] apai nu vad de ce ar trebuie sa va pese ce anume, cum si cat invata copiii altora in casele lor, cu parintii lor si cu profesorii privati alesi si platiti de acestia.

    • Sigur ca parintii trebui sa isi educe copiii. Dar asta inseaman 2 lucruri:
      a) sa aloce timp de calitate copiilor (chair daca parintii nu sunt specialisti in educatie, un joc, un tenis de masa, o plimbare prin padure sunt cat se poate de utile copilului)
      b) sa poata alege parcursul educativ al copilului.

      Articolul este de fapt despre conditia b).

      Sunt perfect de acord cu ideea ca educatia nu inseamna goana dupa „perforamnta” cu atat mai mult cu cat daca stai un pic sa te gandesti, nici nu e clar ce e aceea „perforamnta”. Unii o concept ca pe un fel de eruditie exacerbata, copii sa fie un fel de enciclopedii vii.

      Dar incercati Dvs, sa scoateti din cap unui parinte ca rostul copilariei nu este de fi pierduta cu nesfarsite exercitii, probleme si comentarii, cu concursuri si olimpiade, pentru a lua un examen la fel de steril academic in clasa a VIII si inca unul mai degraba inutil in clasa a XII-a.

      In ROmania cel putin, copilaria pierduta cu „performanta” este pretul pentru a urma fie o facutlate inutila in Romania, fie una de neinteles in strainatate.

      Dar asta vor parintii.

      Problema majora este ca nu toti vor asa ceva. Cei care nu vor asa ceva, nu au la dispozitie nicun parcur educativ potrivit. Sunt obligati sa se supuna sistemului inept sustinut si de parintii din prima categorie. O parte din parinti condamna la ratare copii celorlalti parinti.

      Asa ceva nu trebuie sa se intample, veti fi de acord cu mine.

      Nu vad de ce copii mei ar trebui sa faca scoala cum vreti Dvs, si nici nu inteleg de ce copiii Dvs, ar trebui sa faca scoala asa cum vreau eu.

      Sa dam statului posibilitatea sa ne oblige pe amandoi la ceva ce el crede ca e bine? Pai am facut asta si rezultatul a fost ca statul roman a condamnat la imbecilizare si pe copiii Dvs. si pe ai mei.

      Daca si Dvs si eu am fi avut posibilitatea sa alegem parcursul scolar, asa ceva nu s-ar fi inamplat.

      • Dedalus, eu va inteleg anti-etatismul. Pe cuvant. Dar trebuie sa facem o diferentiere intre etatismul romanesc, cel francez, cel britanic etc. Sunt unele forme mai mult neproductive, si altele mai productive. In nici un stat ultra-liberal nu veti beneficia de centralizarea datelor privind profilul fortei de munca in momentul T, si previziunea profilului fortei de munca in momentul T+ 10 ani, 20 etc. Penca e ultra-liberal, si jegosii aia de angajati la stat au fost concediati (cu golden handshake, ca te obliga legea obtinuta de sindicate). La fel si cu productivitatea, aliniata la profilul de varsta in forta de munca etc. Uitati-va cat de cinic sunt manipulate argumentele astea in situatia refugiatilor – oarecum necessary evil chipurile, mai intra un Muhammad exploziv dar hei, beneficiile pe termen lung, Hans imbatraneste dar Ibrahim e gata sa preia CNCul de la Volkswagen. Ce gluma, CNCul nu e Kaladh. Ideea este, nu e analitica credibila in EU. Pe de alta parte, eu am incredere in analitica si prognoza economica de la mine, si implicit achiesez la felul in care ei incearca sa adapteze viitoare forta de munca la viitoarele cerinte ale pietei. Si da, asta presupune interventia statului, pentru functia de prognoza. Asta nu inseamna ni comunism, nici iliberalism sau alta imbecilitate europeana. Doar bun simt – sunt domenii in care statul e mai bine plasat sa imi dea mie, platitor de taxe, un ‘bang for my buck’. Simples :)

        • Vorbim despre educatia din Romania, asa ca despre interventia statului roman vorbesc.

          Ideea previziunii pietei muncii de catre stat peste 20 de ani cred ca pica la orice analiza serioasa: daca am putea sti asa ceva am castiga cu totii la bursa :-).

          Nici la o analiza serioasa a premiselor si mecanismelor de previziune asemenea proiectii nu rezista.

          Un alt contraargument este urmatorul: si ce facem daca previziunile sunt eronate? Este cazul Spaniei care a mers pe o asemenea idee si s-a trezit cu o pleiada de constructori cu care nu are ce face acum.

          La ce foloseste insa o asemenea previziune, chiar hipercorecta daca e? Sa presupunem ca peste 20 de ani va fi nevoie de 5000 de avocati si 3000 de ingineri de cai ferate. 100% sigura ca va fi asa, sa presupunem. Ce relevanta are asta pentru mine la alegerea studiilor universitare?

          Raspuns: nici una. Ma voi duce unde cred eu ca imi va fi bine si imi va placea, nicidecum unde vor fi mai multe locuri de munca.

          E un exemplu simplist, dar e clar ce vreau sa spun.

          ===
          Bun, hai sa vedem acum la ce foloseste statului o asemenea previziune.

          – sa finanteze locurile in facultati – nu vad ce relevanta are o asemenea planificare, cat timp piata muncii in UE e libera iar oricum mai avem si intreprinzatori – absolventii care lisesc vor veni din alta parte si cei in exces vor pleca in alta parte, oricum asta se intampla avand in vederfe piata europeana a muncii

          – sa aloce cadre universitare – cum sa faca statul asta, in conditiile in care nu conteaza doar care sunt, ci si care este raportul intre asistenti si profesori (ca sa amintesc numai una dintre interdependente)

          ===

          La ce foloseste secorului privat o asemenea previziune?

          La nimic, nimeni nu isi pune banii intr-o investitie pe baza evolutiei locurilor de munca, ci pe baza vanzarilor, daca ar fi altfel, nimeni nu ar mai investi in Romania in halul in care suntem noi, dar uite ca unii invesatesc si au gasit si soluitia: isi pregatesc ei la locul de munca pe cei de care au nevoie.

          ===

          In concluzie, interventia statului prin acest tip de planificare nu foloseste nimanui iar in Romania mai este si imposibila.

          Sau da, foloseste la ceva: sa atraga voturile celor care „pun botul” la „grija parinteasca a statului pentru odraslele bietilor romani”.

          Dupa mine (si nu numai :-) statul trebuie sa se limiteze in a stabili un cadru legal permisiv pentru invatarea de-a lungul vietii si pentru ucenicia la locul de munca precum si a altor astfel de necesitati educativ/instructive.

          De altfel, chiar si UE atat de hulita pe nedrept de unii, are asemenea obiective.

  7. „Persoanele care plătesc CASS pot beneficia gratuit/la prețuri reduse de servicii private de sănătate.”

    Eu as reformula, nu imi place cuvantul gratuit/la preturi reduse. Ar trebui ca noi sa putem alege orice unitate medicala dupa dorinta si ea sa fie platita din banii contribuiti la CASS, aceasta nu inseamna gratuit sau pret redus, din moment ce platesc CASS. Mai multe fonduri creaza concurenta intre unitatile medicale, o oarecare concurenta.

    Si as mai zice ceva, de ce doar 1 CASS? De ce nu ar fi 2-3 mari fonduri „mutuelle” ca in Belgia sau alte tari, contributia e obligatorie, dar iti alegi fondul (ca la RCA), astfel se creaza concurenta si intre sistemele de asigurare, si sunt mai multi actori care pun presiune juridica, negociere, preturi pe sistemul medical si farmaceutic, care si el nu e monopol.

    Ideal ar fi sa poti alege orice asigurator si spital/clinica/medic din UE.

    • Pai sunt cel putin 3 case de asigurari de sanatate. Te inscrii la care dintre ele vrei.

      Mai mult, trimiterile de la medicul de familie sunt valabile pentru orice medic doriti sa alegeti. Va duceti la ce medic doriti, in termenul de valabilitate al trimiterii.

      Trimiterea si conslutatia de specialitate sunt 100% gratuite. Medicamentele sunt compensate . Nu toate, dar nu ai decat sa ceri medicului sa-ti dea numai compensate iar pe celelalte sa le iei ieftine – generice.

      ===

      Problema sanatatii e in alta parte, nu in acest sistem de trimiteri/consultatii de specialitate. Dar e un cu totul alt subiect.

  8. Sistemul de invatamant actual e creatia revolutiei franceze. Egalitatea a insemnat ca toti baietii vor face cariera militara, vor fi inrolati in armata. Armata are nevoie de patrioti, iar datorita progresului in artilerie si nevoie de organizare mai buna, avea nevoie de oameni care sa stie sa citeasca, scrie, faca careva calcule, sa fie disciplinati si fideli statului (literatura). Dupa aceasta statul a avut nevoie si de oameni pentru uzina, care inseamna disciplina. Statul nu prea are nevoie de personalitati decat in mica masura, gandirea critica, individualitatea sunt bune si necesare dar in cantitati mici, e mai mult nevoie de o masa care sa faca ce trebuie si de patriotism, nationalism.

    Idea ca parintii, elevul sa aleaga ce e mai bine, e o schimbare mare de paradigma si trebuie bine gandita, experimentata. Ne putem trezi ca acei copii nu vor fi gata pentru societate asa cum este ea, va fi nevoie de o schimbare de mentalitate si societala. Ce facem cu copii care nu au parinti buni din punct de vedere al educatiei? Cum facem cu socializarea? Ce facem cu parintii care lucreaza toata ziua ca sa asigure o paine si sa plateasca taxele? E destul de complicat.

    Am 2 copii, unul a terminat recent scoala si unul inca invata, au invatat in romania si in vest, asa ca pot sa compar un pic si sa spun din punct de vedere practic. E o problema mare si nu asa de simpla sa schimbi scoala. Daca sunt diferente dintre scoli una mai buna alta mai proasta, diferentele vor fi constante, vor aparea scoli „pubela” asa le zice, scopul lor e sa adune pe toti elevii prosti acolo, ele nici nu incearca sa faca mai bine. Scolile bune vor filtra cu atentie copii iar pe acei care nu convin ii vor trimite in scola „pubela”. S-ar putea sa nu gasiti in apropiere o scoala buna, o sa fie nevoie de deplasare zilnica, cea ce nu e prea bine. Sistemul se protejeaza singur, el va exista si mai departe, daca aveti impresia ca apare concurenta si toti vor sa fie mai buni gresiti. Sunt insa state in care scolile sunt mai uniforme ca calitate, in franta de exemplu, cel putin pana la un anumit nivel, dar si aici exista anumite filtre. Un copil se ia dupa altii cat de bun sau prost nu ar fi, aceasta inseamna o amplificare a problemelor sau al reusitelor. Nu e totul asa de roz cum pare.

    Scoala nu exista in vid, ea exista intr-un mediu, conteaza foarte mult care e societatea din jur. Conteaza mult arhitectura, urbanistica, cand e totul frumos si facut corect e una, iar cand in jur ai numai blocuri gri, mizerie, carciumi e cu totul alta. Infrastructura trage mult in sus sau in jos pe acei care o folosesc.

    Eu as spune ca ar trebui copiat un sistem care functioneaza, dar trebuie si inteles foarte bine, trebuie copiat si modelul societal altfel nu va functiona corect.

    • @ion – Idea ca parintii, elevul sa aleaga ce e mai bine, e o schimbare mare de paradigma si trebuie bine gandita, experimentata

      Interesele elevului și interesele sistemului de învățământ sunt în mare măsură paralele. A presupune că sistemul știe ce e mai bine e doar wishful thinking, e doar un mod de a presupune că se ocupă altcineva de asta și nu e responsabilitatea noastră.

      Mai mult decât atât, impresia mea e că asta n-a fost valabil niciodată. Nici măcar pe vremea când 90% nu știau carte, dar unii dintre ei își trimiteau copiii la școală, în speranța că acei copii vor avea o viață mai bună decât părinții. Există un volum de cunoștințe pe care cineva trebuie să-l dețină, pentru a avea succes în domeniul lui de activitate, însă cunoștințele pe care le predă școala sunt necesare pentru examene, nu pentru performanță în activitatea reală.

    • Sigur ca sunt si parinti care nu stiu ce e bine pentru copiii lor.

      Dar asta e problema lor, nu a societatii. Este inadmisibil ca de teama sa nu cumva sa piarda copiii unor inconstienti sa ii condamni si pe cei constineti la o educatie slaba.

      Sigur ca vor fi si „scoli pubela”. Si? Intotdeuana, in orice tara vor fi si saraci si bogati, si oameni care reusesc si ratati. Societatea este inegala si asa si trebuie sa fie. Sansele trebuie sa fie egale, nu confortul. Soceitatea care ia de la fiecare dupa posibilitati si da fiecaruia dupa nevoi se cheama comunism. Mai exista tari comuniste (putine) si cred ca primesc si emigranti :-).

      „Sanse egale” inseamna ca orice om care depune un efort sa poata sa-si fructifice acel efort, societatea sa ii permita acest lucru.

      „Egalitate de sanse” nu inseamna – ca in prezent -ca fie ca joci barbut sau peretzica 12 ani de scoala, fie tragi de ochi sa mai stai sa citesti ceva la 11 noapte, tot atat sa valorizi in ochii sociatatii.

      De ce ar trebui eu, sa spunem ca sunt un parinte constient si fac tot ce pot pentru copilul meu si el face tot ce poate pentru viiotorul sau – sa ma ingrijorez de soarta copiilor unora care mananca mici si beau bere si le cumpara copiilor blugi de 400 de lei perechea?

      In prezent spocietatea romaneasca penalizeaza efortul personal, nu il raplateste. Statul roman creeaza dependenta cetatenilor sai de el, le da impresia ca „lucreaza pentru binele tuturor” cand de fapt le taie sansele celor care invata. Ii trimite cu buna stiinta in strainatate si pe deasupra se si lauda cu eforturile pentru integrarea in scoala a copiilor.

      Draga stat roman, daca parintii unui copil nu vor sa isi trimita copiii la scoala, nu o vor face, poti tu sa te dai peste cap cat vrei. Nici un ajutor social nu va scoate vreodata pe cineva din saracie si nici un ban dat celor care nu vin la scoala nu ii va aduce la scoala. Toate astea sunt expresia unor politicieni interesati, care fac rost de voturi din mila oamenilor. DAr si ei stiu foarte bine ca saraci si analfabetismul din tara nu o sa dispara asa. Nu o sa dispara cu sprijin in bani si nici cu masuri de „sprijinire a scolii”.

      • Nu e chiar asa in practica. Din observatiile mele scoli care nu sunt „pubela” sunt mult mai putine decat „pubela”. Aceasta pubela atrage ca un aspirator si se mareste, ea e in strada si formeaza societatea. Acesti elevi din scoala pubela, daca nu le dai un minim de educatie vor veni si iti vor da in cap tie sau copilului tau.

        Sa fii parinte nu e asa de usor cum pare, eu nu stiu cati copii ai tu, dar incearca sa cresti unul pana la varsta adulta. Fiecare copil e individual si o poate lua pe cai diferite. Din observatiile mele multi copii din familii instarite in care parintii lucreaza nu prea invata si nu au atitudine corecta, fiindca ei nu au de ce sa lupte pentru viata, iar parintii mai toarna gaz pe foc cu banuti, asa isi compenseaza lipsa lor. Societatea e facuta in asa fel incat parintii sa stea toata ziua la lucru, practic copii cresc mai mult la scoala decat cu parintii. Nu exista o legatura, un scop comun cum era inainte cand copilul de mic participa in treburile gospodariei, dar si atunci fugeau de rupeau pamantul de la parinti. Stiu insa foarte multi foarte buni care au ajuns cineva venind din familii sarace sau needucate, datorita scolii, au fost motivati si au reusit.

        Parerea mea este ca fiecare om are viteza diferita in a invata ceva si in dezvoltare. Fiecare om are un context in care traieste si care are o influenta foarte puternica. Iar scoala ii pune pe toti in aceleasi conditii si ii invata cu aceasi viteza. Scoala nu le zice si nu le repeta scopul, care ar trebui sa fie sa-i faca oameni independenti care se pot organiza si lucra in echipa. Aceasta ar presupune si multa practica, ar trebui de mici sa mai calce in firme si uzine sa stie sa-si gestioneze banii, sa nu astepte ajutor de la altii, sa poata sa gandeasca critic. Scoala ii invata sa fie persoane dependente, sa asculte de autoritate, sa le fie frica, sa nu-si puna intrebari.

        Nu stiu ce sa zic, nu sunt expert. Este cert ca in romania invatamantul e o problema majora, si rezultatele se vad in societate. Nu e clar scopul scolii, ce pregateste? Eu inteleg ca statul pregateste viitori contribuabili, electori si carne de tun daca e nevoie, cam atat.

        • Daca unii parinti nu stiu sa isi creasca de fapt copiii si sa ii educe, de ce ar trebui statul sa preia aceste sarcini pentru toti parintii, adica si pentru cei care stiu sa o faca?

          Faptul ca un om e sarac sau needucat nu il transforma in infractor. Sau cel putin nu neaparat.

          Daca lasi statului in exclusivitate grija educatiei tuturor copiilor si o faci fara a prevedea nici un mecansim de control social, asta inseamna de fapt sa negi rolul familiei. DE aici si pana la Napola nazista nu mai e decat un pas. Exagerez de dragul argumentatiei, dar eu nu vad motivul pentru care de exemplu, statul decide pentru copilul meu, pe baza faptului ca daca l-ar lasa pe vecinu’ alcoolic sa o faca pentru al lui, al lui i-ar da in cap la al meu.

          Rezultatul este ca si al lui si al meu ajung needucati. Si pana la urma, incep cu spaima sa ma gandesc ca mai tarziu cei doi copiii vor deveni infractori din lipsa de educatie, cand daca statul nu s-ar fi bagat, macar al meu scapa.

  9. foarte bun articolul-manifest. de acord cu aproape toate dezideratele autorului.

    mi’a placut si polemica cu domnii @Dedalus si @nick_variabil. la partea cu snspa si in chestiunea uerss trebuie sa’i dau dreptate partial domnului fara pseudonim fix: eu insumi am trecut printr’o facultate de stat extrem de politizata, ideologizata si plina de dinozauri comunisti [fac de drept a UB] si stiu cat de greu e sa iesi intreg la minte dintr’o astfel de institutie; nu sunt sigur nici astazi [la doujde ani dupa evadare, pardon, absolvire] daca am reusit sa scap de sechele. dar sa zicem ca exista o sansa infima de a trece printr’un curs snspa ca gasca prin apa, daca si numai daca studentul a acumulat in prealabil cunostinte si convingeri solide care sa’i protejeze libertatea/autonomia de gandire.

    in schimb, in privinta reformei radicale a educatiei in sens libertarian [asa cum e propusa de autor], tare mi’e teama ca UERSS se va opune din rasputeri [cu toate ca educatia nu intra in atributiile Comisiei, dar nu e ceva iesit din comun ca aceasta sa’si depaseasca competentele, chiar recent s’a apucat sa stabileasca de capul ei cote de imigranti pe care nu le respecta nimeni, cu exceptia Romaniei]. Pentru ca Romania sa adopte o astfel de legislatie libertara ar fi nevoie de niste oameni politici cu un curaj iesit din comun; eu pur si simplu nu vad in acest moment niciun politician de asemenea calibru. poate o sa apara in vreo 20 de ani sau poate, asa cum spera Harald, se schimba ceva intre timp la nivel de Centrala UE..

    • Nicaieri si nicicum Comisia Europeana nu a intervenit in educatia din Romania.

      Pur si simplu ii este imposibil, Comisia Europeana nu are nicio baza legala nici macar sa sugereze cum ar trebui sa faca Romania in privinta educatiei.

      Ideea ca exista state mari care ne vor prosti este contrara logicii de piata. Romania trebuie sa fie o piata puternica, sanatoasa, si ca sa produca dar si ca sa consume. Ori, cu o educatie inexistenta, Romania nu este nici macar o piata de desfacere pentru marfuri straine. Populatia cumpara televizoare mari de care de fapt nu are nevoie si masini scumpe – pot fi de acord, dar televizoarele nu transforma o piata precara intr-una de consum.

      ====

      Dar puteti citi si evaluarea OECD, publicata luna trecuta- nu cred ca poate cineva sa spuna ca si OECD are ceva cu noi. Sunt acolo concluzii de mare bun simt, nu iti trebuie nici macar liceul ca sa le intelegi si sa faci ceva in consecinta.

      Chiar tot mapamondul nu au alta treaba decat sa ne impiedice noua reforma educatiei?!

      Vreau sa imi spuna si mie cineva ce anume am incercat noi vreodata in materie de educatie si Comisia Europeana ne-a oprit sau ne-a indicat o alta cale?

      Mie mi se pare foarte clar ca ne convine sa ne agezmuim neputinta si lenea prin apelul la un vinovat exterior – in acest caz UE. Desi, sincer sa fiu, imi este absolut imposibil sa inteleg ce anume face UE in opinia unora, de ne face pe noi sa ne imbecilizam si sa ne tampim copiii cu buna stiinta,

      ==

      In realitate, trolii au reusit sa-si atinga obiectivul la acest articol, cu concursul postacilor de buna credinta: in loc sa discutam despre ce anume ar terbui facut cu educatia din Romania , am irosit timp si randuri pretioase disctand un subiect (influenta Comisiei Europene) ce la rece s-ar fi cuvenit sa stea langa cel cu „maleficul Soros”.

      Tactica a prins pentru ca foarte multi dintre cei care comenteaza pe aici au eticheta de dreapa, dar continut de stanga.

      • @Dedalus, sustineti ritos ca:
        „Nicaieri si nicicum Comisia Europeana nu a intervenit in educatia din Romania.”
        Iar eu zic ca va inselati si argumentez sec, ca nu am timp sa detaliez: POSDRU + POCU.

        • POSDRU/POCU sunt croite de noi, de Romania, nicidecum de Comisia Europeana. Faptul ca noi suntem batuti in cap cand facem documentele acestor programe, nu e vina Comisiei Europene.

          PSODRU /POCU sunt alte noastre, UE pune doar o parte din bani, conform a ceea ce cerem noi.

          Aratati-mi si mie ce anume a cerut Comisia Europeana sa includem in aceste programe. Eu va spun ca nimic. Noi am decis. Noi si numai noi cu manutza noastra am scris toate imbecilitatile din acele programe, noi si numai noi am imaginat mecanisme administrative imbecilioide de implemenare.

          Acest lucru s-a intamplat tocmai pentru ca nu s-a bagat Comisia Europeana, neavand dreptul.

          PSODRU/POCU sunt exemplu contrar, adica a ceea ce se intampla daca lasi educatia pe mana romanilor.

    • Daca SNSPA e atat de buna cum spuneti, asta ar trebui sa ne bucure: inseamna ca macar ea e o facultate eficienta :-)).

      Dar tare mi-e teama ca in aceeasi categorie cu celelalte facultati din Ro. Nu detaliez, ca prea stie toata lumea.

      Comparatia cu ce era in urma cu 20-30 de ani o universitate (UB in exemplul dat) e putin graitoare: asta a fost de mult, acum lucrurile stau altfel.

      Nu vreau sa dau exemple de facultati, pentru ca nu vreau sa lovesc in nimeni. Dar stiu foarte bine una cu mare staif, vestita, la care cursuri nu se fac, studentii invata singuri si trec si ei examenele si nu vreau sa spun cum. Si nu e o „fabrica de diplome”.

      Toate sunt o apa si un pamant. Nu e nici o deosebire intre absolventii diferitelor profile. Egal slab pregatiti. Oricum nimeni nu are nevoie de ei, asa ca nu e nici o problema in asta,

      • NU e posibil.
        Nu se poate ca sud- estul UE să își piardă generația tânără. Se fac studii, se obțin diplome și tinerii părăsesc țara. Mai absurd nu se poate. Brain drain… ….
        Grecia a juns în această situație (s-au impărtit 300 miliarde Euro la clientela politică PASOC și N. Dimocratia, peste 30 de ani). Studiile nu duc la jobs în Grecia. Chiar si studiile tehnice nu au viitor acasă. E necesar mai mult decât o schimbare politică. In sud-estul UE nu există „Mittelstand“, intreprinderile private (inovații) unde se crează cele mai multe jobs.
        Lumea nu stă pe loc. China are strategie pe termen lung (Strada de mătase), cumpără porturi (Pireus), construiește (cu chinezi) căi ferate și drumuri în Europa, Africa, Asia. Când China va domina infrastructura digitală și în aceste părți ale lumii, când cumpără rețele de comunicare și telefoane are un picior în ușă în UE. La întâlnirea 16+1 sud- estul UE a intrat „bilateral“ în relație cu China. Subsidiaritate: UE duce tratate cu marile blocuri SUA, Japonia, China, etc. Statele „natțonale“ au delegat numai o parte foarte mică din „suveranitate“ la Bruessel. Dacă tratativele cu China și Rusia (Italia, Ungaria, Bulgaria, România, etc) nu mai sunt la nivel de comisie UE ce rost mai are o „integrare mai puternică și mai rapidă“ a lui E Macron? El a cerut o conexiune (consilience) între universitățile excelente în UE. Acum se crează un „concern“ UE pentru AI inteligentă artificială (bani de la budget UE). România participă cu care universități „excelente“ la acest preoiect UE finanțat din budgetul de inovații (nu se știe unde: Z.19 sau UE.27 pentru toți)???
        Pesimismul a celor care încă mai văd nu trebuie să domine….
        E prea trist.
        Sunt la o vârstă unde am simpatii mari pentru tinerii din țară.
        Nu vreau să-i văd cu meseria „lucrător degajat“ în mâna unor intemediari hoți penali din țară (teleormanizarea României). Sezonierii se întorc în țară, nu cunosc limbi.
        Viitorul e deschis … …..

        • @Kurt – ați repetat destul formula asta ridicolă cu ”strada de mătase”. E ”Drumul Mătăsii”, așa se cheamă în românește, iar România nu face parte din el. Ar trebui să facă parte dintr-o alternativă mai nordică, dar să nu anticipăm … :)

          • Nu-mi plac speculaţii geopolitice dâmboviţene.
            România e în UE & NATO. Are orașe cu civilizaţie urbană europeană. Sunt prea multe de rezolvat azi în ţară. S-au pierdut 29 de ani în libertate din cauzele bine documentate în publicaţia contributors.
            M-a impresionat un interviu al cardinalului romano- catolic din München în Die Zeit: un catolic nu poate fi „naţionalist”, sunt două lucruri care se exclud. E un fel de răspuns la H. Seehofer și Söder /CSU care prea se uită spre dreapta AfD (CSU 38%, Grüne 16%, SPD 14 %, AfD 12 %, FDP 5 %, Linke 4 % în Bayern azi, alegeri în toamnă. Rămâne CSU/SPD sau CSU/Grüne!! În Bayern!!). Seidenstraße chineză 16+1 … …

        • Mittelstand e o creatie specifica Germaniei, merge mana in mana cu capitalismul de Rin, ordoliberalismul si alte doctrine de tip „compromis”, dar bazate pe piata libera.

          Educatia nu este de competenta UE, asta e foarte clar stipulat in tratatul de baza. Tarile membre nu au dreptul sa delege UE competenta in materie de educatie.

          Desigur, sunt destule domenii adiacente (recunoasterea recioproca a diplomelor) unde de fapt baza legala este functionarea pietei unice.

          Un tanar din Romania care pleaca in Germania nu este echivalentul emigrantului roman din timpul comunismului si nici echivalentul unui roman care emigreaza in SUA.

          La rigoare, un tanar care pleaca sa lucreze (sau sa intemeieze o afacere!) in Belgia, UK, Spania sau mai stiu eu unde, nu este un emigrant ci echivalentul colegului sau care a plecat sa faca acelasi lucru in Braila, Baia Mare sau Pocraca.

          Stiu ca e dificil de digerat, dar aceasta libertate de miscare in UE pune presiune pe Romania, ceea ce este de fapt un lucru pozitiv, pentru ca in absenta sa, tinerii romani nu ar mai fi avut nici aceasta sansa iar statul roman, lipsit si de aceasta presiune s-ar fi lasat in voia sortii.

          Nu ca nu o face si acum, dar macar avem o speranta.

          • De acord. Sunt speranţe mari pentru tinerii de azi.
            Nu depinde numai de administraţia de stat, nu depinde numai de familie. Libera alegere a locului de resedinţă în UE, a locului de muncă în UE e un avantaj pentru tineri. În UE e concurenţă în a atrage tineri în intreprinderi private. Învăţământul e local. Aici fiecare dascăl poate face maxim din propriile aptitudini. Era digitală relativează locul, satul, orașul sau statul unde e scoala primară. Aici cred că se decide foarte mult pentru cei care vor la liceu și la universitate. Extrem de greu pentru restanţierii în scoala primară. Nimeni nu âi mai ajută mai târziu. E. Macron a făcut prima restructurare în învăţământul primar francez: clase mici pentru antrenare mai individuală. Cred că e o decizie cu rezultate bune pe termen mai lung. Era digitală e o alta lume. Electricianul român nu are probleme cu locul de muncă dacă vrea să mearga la Lisabonă, München sau Milano. Limbi se pot învăţa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alex Vesa
Alex Vesa
Alex Vesa este alumn Teach for Romania, iar în anul școlar anterior a fost învățător în Ferentari. Anterior a fost implicat într-un start-up cultural și a fost manager de proiect al evenimentului ,,TEDxPiațaUniriiED - Educație care contează”. A absolvit Facultatea de Economie Teoretică și Aplicată din cadrul ASE București și a urmat un master în "Politici Publice și Integrare Europeană" la SNSPA, Facultatea de Științe Politice. De asemenea, a absolvit Academia de Leadership și Pedagogie - cel mai mare bootcamp educațional din România, în cadrul căruia sunt pregătiți profesori-lideri pentru a rescrie povestea copiilor, familiilor, școlilor și comunităților cu provocări.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro