joi, martie 28, 2024

Indignarea și noul cod etic al CNA

Indignarea este una din armele preferate ale majorităţii membrilor CNA, ori de cîte ori se dezbat reclamaţii și sesizări referitoare la calitatea subumană a unor emisiuni de televiziune. Sedinţele se prelungesc multe ore, cu dezbateri aprinse, dedicate exprimării nemulţumirilor la adresa calităţii respectivelor emisiuni, însoţite de critici pe măsură la adresa prestaţiei realizatorilor. În cazurile gogonate se dau sancţiuni, în cele sensibile se propun sancţiuni diferite din direcţiile celor două tabere și nici una nu întrunește numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată, spre încurajarea făptuitorului, iar în majoritatea cazurilor se face risipă de argumente care nu duc către nicio finalitate concretă; cu alte cuvinte, arma indignării are gloanţe oarbe, doar pocnește cu zgomot, iar zgomotul se aude și….atît.

Ne aşteptam ca, după precedentul meritoriu al închiderii OTV și poziţia fermă a Consiliului faţă de noile tentative ale patronului său de a continua intoxicarea românilor, josnicul bombardament mediatic al altor posturi să primească noi lovituri mortale ori măcar cîte o suspendare legală a tirului pentru 10 minute sau trei ore.

Nici urmă de așa ceva ! Vehemenţii critici votează, cu chiu – cu vai, nişte somaţii, cu efect mai degrabă asupra funcţionarilor care se chinuie să le redacteze şi să le transmită. Amenda minimă dată pentru cele mai imunde emisiuni are chiar un efect încurajator, astfel încît asistăm la tot mai sofisticate exacerbări ale mizeriei morbide şi obscenului derizoriu.

Iluzia că noul CNA chiar vrea să asaneze audiovizualul românesc s-a risipit mai repede decît o doreau actorii săi, iar procedeele prin care se materializează comenzile politice nu dovedesc imaginaţie, ci doar ştiinţa de a merge pe căi bătătorite.

O metodă eficientă de tergiversare, folosită cu succes în unele cazuri cînd majoritatea nu dorea dictarea unei sancţiuni care se impunea ca lumina zilei, era invocarea nevoii modificării Codului Audiovizual, care nu ar avea prevederi suficient de clare şi drastice pentru fapta incriminată, deși simpla existenţă a Legii Audiovizualului este suficientă pentru sancţionarea oricărui tip de derapaje, aceasta fiind şi raţiunea principală a existenţei Consiliului: interpretarea şi aplicarea spiritului legii. Dacă în legislaţie, chiar cea secundară, ar putea fi prevăzute toate situaţiile, cu forme și nuanţe, nu ar mai fi nevoie de unsprezece specialiști cu experienţă, competenţă și autoritate în domeniu, treaba putînd fi facută cu automatism de nişte funcţionari cu studii medii, prin procese verbale de încadrare a faptelor în lege și indicare a sancţiunii corespunătoare (cred că este destul de sugestivă o analogie cu agenţii de la circulaţie, iar imparţialitatea ar fi mai bine asigurată de către cei care gîndesc mai puţin).

Următorul pas s-a făcut cînd s-a adoptat procedura de programare a discutării cazurilor în ordinea gravităţii (deja e o antepronunţare !), începînd cu cazurile mai puţin grave, astfel încît nesancţionarea acestora să se constituie într-o justificare pentru îngăduinţa cu care urmează să fie tratate derapajele grave și dezgustătoare.

CNA-ul a fost foarte supărat în decembrie 2012 cînd era pe cale să fie uşurat de principalele prerogative sancţionatorii. În ultima vreme lasă însă impresia că acestea nu îi sunt necesare, astfel încît s-ar putea să nu mai fie probleme la următoarea modificare a legii care se pregăteşte în culisele guvernului și laboratoarele competente.

Ne-am fi aşteptat ca, în contextul în care se clamează distincţia între interesul public şi gustul publicului, organizîndu-se simpozioane şi colectîndu-se semnături pe o petiţie care nu se știe ce cere și nici cui îi este adresată (impresia e că CNA-ul și-o adresează sieși !?!), să se folosească prilejul pentru a accentua senzaţia că s-a ajuns la o limită dincolo de care nu se mai permite continuarea. Din păcate CNA a ratat şansa de a-şi asuma cu adevărat suveranitatea profesională asupra unui teritoriu mediatic din ce în ce mai viciat, care se ascunde după paravanul unor gusturi derizorii, apetenţe instinctuale şi preferinţe morbide, apanaje ale unui public golit de orice înclinaţie spre educaţie sau bun simţ.

Oare luarea în discuţie, în ședinţa de joi 14 noiembrie, a unui Cod etic al Consiliului, este de natură să îndrepte ceva din această stare de lucruri? În condiţiile în care activitatea funcţionarilor Consiliului este încorsetată într-un stufos cod de conduită etică, adoptat prin grija precedentului președinte, se impune și un astfel de ghid al atitudinilor membrilor Consiliului? Nu cumva, mimînd constrîngeri obiective, existenţa codului denotă o căutare din partea membrilor Consiliului a încă unui paravan care să ascundă legăturile dintre deciziile luate și cei care le impun?

Sper ca răspunsurile la aceste întrebări să poată veni după prezentarea documentului, însoţită de cîteva consideraţii în care evit să mă pronunţ asupra modalităţilor posibile și consecinţelor eventuale ale aplicării lor, rezervîndu-mi dreptul de a o face într-o revenire care să ia în seamă și așteptatele comentarii pertinente asupra subiectului. Această cale îmi este sugerată și de incertitudinea exprimată de unii dintre actori cu privire la reluarea și definitivarea propunerii, astfel încît există și posibilitatea ca prezentul articol să rămînă un simplu “exerciţiu de admiraţie” faţă de o nouă modalitate de diversificare a situaţiilor descrise în precedentul meu articol despre “Abureala naţiunii și șansa dezmorţirii”.

Existenţa mai multor versiuni ale documentului sugerează faptul că principiile de etică sunt percepute în mod diferit dinspre sfere de influenţă diferite, iar acceptarea unei viziuni unitare nu este foarte simplă, chiar dacă există un  acord majoritar pe bucăţele (fiecare articol a întrunit  șase voturi pentru și trei împotrivă, ceea ce nu s-a mai întîmplat la votul final). Ca de obicei, în justificarea refuzurilor au apărut motivaţii ilare, cum ar fi nevoia prezenţei tuturor membrilor la adoptarea unei decizii de o asemenea importanţă.

În prezentarea textului îmi asum riscul unor reproduceri infidele, avînd în vedere că elaborarea documentului s-a făcut în ocultele CNA-ului, cu omiterea obligaţiei de supunere unei dezbateri publice, nefiind de găsit pe site-ul instituţiei.

1. Criteriul integrităţiiÎn exercitarea atribuţiilor de serviciu membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului pot participa la emisiuni privind reflectarea activităţii Consiliului numai cu mandatul acestuia – mă întreb deocamdată dacă membrii altor autorităţi, inclusiv guvernamentale sau parlamentare, sunt supuși unor asemenea rigori; în caz afirmativ voi încerca să apreciez cît timp din ședinţele de guvern este dedicat mandatării apariţiei prim-ministrului la televiziuni.

2. Criteriul neutralităţii politiceMembrii CNA vor acţiona, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în mod independent și echidistant faţă de factorul politic, indiferent de convingerile lor personale, nu se vor angaja în nicio activitate politică – în Legea Audiovizualului, la art. 11 și 12, există prevederi mult mai clare și ferme referitoare la această problemă.

3. Criteriul imparţialităţiiMembrii CNA vor aplica deciziile fără tratamente preferenţiale induse de potenţialul economic sau reputaţia instituţiilor media sau al altor instiţutii publice – e cumva vreo aluzie la corupţie sau trafic de influenţă și ne e teamă că legislaţia nu are prevederi îndestulătoare asupra subiectului? Acum are de unde să se inspire.

4. Criteriul autonomieiMembrii CNA vor respinge, în activitatea lor curentă, orice formă de presiuni sau avantaje venite din partea radiodifuzorilor, ori din partea unor terţe persoane cu interese în obiectul de activitate al CNA – asta da !

5. Criteriul consultării publiceReglementările și deciziile se adoptă numai după consultarea cu părţile interesate, în vederea respectării principiului transparenţei decizionale – dacă aș fi rău intenţionat aș putea sugera că în cazul prezentului cod nu există părţi interesate care ar trebui consultate. – În ședinţele publice, membrii CNA vor acţiona în conformitate cu Legea 504 și cu Legea 52 / 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică și vor exprima doar opinii legate de subiectele în discuţie – iată două prevederi extrem de importante condensate într-o singură frază: se completează o omisiune gravă a legilor menţionate, aceea de a canaliza acţiunile membrilor CNA, și se restrînge posibilitatea acestora de a “bate cîmpii” în ședinţe – chiar era nevoie de o precizare asupra rostului acestor întruniri.

6. Criteriul colegialităţiiÎn ședinţele publice, membrii Consiliului actionează în conformitate cu legea, exprimă opinii cu privire la subiectele în discuţie, fără a se angaja în dispute cu caracter personal – presupun că elaborarea codului a pornit cu prestabilirea unui număr de 8 articole/criterii, altfel e greu de acceptat prevederile acestuia și următoarelor.

7. Criteriul nediscriminăriiMembrii CNA vor urmări ca prin deciziile luate să asigure un tratament nediscriminatoriu între radiodifuzori – era și cazul!

8. Criteriul prezumţiei de nevinovăţieÎn reflectarea cazurilor aflate în curs de cercetare sau de judecată, membrii CNA se vor sesiza cu promptitudine la nerespectarea de către radiodifuzori a prezumţiei de nevinovăţie și a dreptului oricărei persoane la un proces echitabil – fiind și ultimul, este punctul care sugerează că în vîltoarea elaborării sale au fost neglijate prevederile celuilalt cod, de reglementare a conţinutului audiovizual, sau se impune accentuarea lor pentru sublinierea complementarităţii funcţionale a celor două.

Ar fi fost utilă și cunoașterea părerilor tuturor membrilor Consiliului legate de modul în care percep prevederile acestui cod, necesitatea și utilitatea lor, dar ele nu au fost deocamdată făcute publice; s-ar putea să devină de interes iniţierea unei dezbateri publice, în organizarea oricărui organism interesat, la care aceștia să fie invitaţi.

Blocarea votului final asupra codului nu face decît să ne reamintească vechile dispute dintre membrii Consiliului afiliaţi unor curente de opinie diferite și incapacitatea acestora de a se desprinde de ele. În această situaţie, o eventuală adoptare a codului i-ar pune în situaţia de a-și adăuga singuri încă un act normativ pe care nu-l vor putea respecta. Se pare că asupra acestui fapt membrii Consiliului sunt cu toţii de acord, cu o unanimitate pe care o mai avem de așteptat în aprecierea prestaţiilor profesionale ale mediilor audiovizuale.

Evocam într-un alt articol anterior ideea că, rămînînd un instrument comandat de entităţi din ce în ce mai izolate de societate, actualul CNA-ul riscă să se topească în cele din urmă în mediul vîscos al altor autorităţi; tendinţa este deja observabilă în imprevizibilele restructurări ale altor autorităţi publice, iar zvonurile nu au întîrziat să apară; ştim dintr-o experienţă consolidată că asemenea zvonuri sunt lansate la momentele potrivite de către nişte profesionişti calificaţi.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Foarte frumos analizat !

    Și ce sperați ? În țara în care cele mai simple probleme sînt transformate în rumeguș [cîinii vagabonzi; cînd trebuiesc montate cauciucurile de iarnă; inexistența poliției pe străzi (cu criminalitatea și haosul din circulație aferente); etc., etc., etc.], în țara lui „nici așa, nici altminteri” (lozincă sub care scriu „geniile” națiunii) Dvs. sperați ca articolul de mai sus va clinti măcar un fir de păr ?

    Dan Cristea Contributors 6 Decembrie 2012 Extrase

    „Românii nu au structură. La noi lucrurile nu au început, cuprins și sfârșit. Discursurile publice sunt alunecări continue de teren, din care, în final, rămâne doar un vast și nedefinit moloz. În el, pe undeva, zac (probabil) îngropate idei.
    Marile noastre proiecte par gândite la o beție de week-end… legislația fiscală, cea a achizițiilor publice, ba chiar și procedura se modifică din 3 în 3 luni. O suită neverosimilă de inovații ciudate și răzgândiri amețitoare, dezarmante chiar pentru un jurist, darămite pentru un justițiabil.”

    Mișto aleasă lozinca „Nici așa, nici altminteri” – imparțiali pînă la năuceală.

  2. Am renunţat de mulţi ani la televizor iar anul acesta şi la radio. Şi asta nu pentru a amenda imundicitatea, mai ales a televiziunilor, ci pentru a mă proteja, pur şi simplu. N-ar fi fost posibilă apariţia OTV dacă celelalte reţele ar fi fost, măcar, mai decente, aşa cum în lumea politică n-ar fi fost posibilă apariţia figurilor groteşti de ieri şi de azi în absenţa FSN şi a iubitului conducător Ion Iliescu cu tovarăşii săi de drum. Drum, vorba vine, că-s doar poteci umbrite, numai bune pentru jaf. Iar, pentru că tot veni vorba, la astfel de genii cu işlici şi joben mereu dornice de zaharicale, ghiudemuri şi mai câte altele, dar servite-n decor occidental, aşa praf pre uliţi şi bordeie. Mă îndoiesc că se va putea face şi altceva, cu aceleaşi sulimanuri pre aceleaşi preasmerite feţe.

  3. Îmi cer scuze pentru lipsa unor virgule, dar viteza, bat-o vina, pe care mi-a imprimat-o frustrarea ce bântuie pe vale, dacă n-o fi şi altceva.

    • Nu stiu daca in afara de frustrarea ce bantuie pe vale pe care o amintiti ( e generala pentru cei care inteleg ce se intampla , fiti sigur ) o mai fi si altceva , dar la asa ceva ( ” la astfel de genii cu işlici şi joben mereu dornice de zaharicale, ghiudemuri şi mai câte altele, dar servite-n decor occidental, aşa praf pre uliţi şi bordeie „) intre Anton Pann si Mateiu Caragiale ( Craii de Curtea Veche ) , simtul umorului exista in mod sigur.

  4. Indignarea CNA versus stimularea patologiei sociale

    Excelenta prezentare a mecanismelor interne ale CNA de genul „ Mircea, fa-te ca lucrezi !”, mecanisme care se bazeaza fie pe indignare :

    „Indignarea este una din armele preferate ale majorităţii membrilor CNA, ori de cîte ori se dezbat reclamaţii și sesizări referitoare la calitatea subumană a unor emisiuni de televiziune. Sedinţele se prelungesc multe ore, cu dezbateri aprinse, dedicate exprimării nemulţumirilor la adresa calităţii respectivelor emisiuni, însoţite de critici pe măsură la adresa prestaţiei realizatorilor. În cazurile gogonate se dau sancţiuni, în cele sensibile se propun sancţiuni diferite din direcţiile celor două tabere și nici una nu întrunește numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată, spre încurajarea făptuitorului, iar în majoritatea cazurilor se face risipă de argumente care nu duc către nicio finalitate concretă; cu alte cuvinte, arma indignării are gloanţe oarbe, doar pocnește cu zgomot, iar zgomotul se aude și….atît.”

    fie pe combinari de m luate cate n ale celor 8 principii sacerdotale de functionare care duc in mod previzibil la blocarea votului amintita in final.

    Dupa cum ati descris situatia , institutia pare creata dupa setarile specifice birocratiei de tip est-european . La originea ei este posibil sa stea un principiu de genul de mai jos prin care lucrurile raman intotdeauna in coada de peste :

    15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte.

    mai exact una din cele 45 de directive speciale create de NKVD in 1947 pentru tarile din Est ( presa a scris suficient despre ele ) aplicate si la noi .

    Cu alte cuvinte institutia a fost creata de ochii lumii ( mai exact ai Occidentului ) dar in realitate scopul ei ascuns a fost acela sa fie ineficienta deoarece sunt interese foarte mari in joc ( sa nu uitam ca la noi si revolutia, si mineriadele , si alegerile , si pregatirea atenta a romanilor pentru „capitalismul romanesc ” au fost declansate sau chiar facute cu ajutorul televizorului ).
    Demonstratia este simpla. Daca o brutarie vinde faina stricata , a doua zi este imediat si amendata , si inchisa. Daca in schimb , unele posturi TV fac reclama agresivitatii,violentei, inculturii, vulgaritatii , obscenitatii si pornografiei sau chiar prostitutiei mascate , sub nasul CNA si al “deontologilor”din presa , atunci acestea fac …rating !! Am avut intamplator ocazia sa compar programele TV romanesti difuzate intre 20-21.30 cu programele posturilor TV din Germania din acelasi interval orar si m-am ingrozit . Pur si simplu nu exista comparatie intre starea de liniste , normalitate , calm relaxare si sentimentul ca lumea este la locul ei transmisa de emisiunile TV germane ( prin teme,moderatori, invitati , tinuta, dialoguri ) si starea de neliniste , anxietate, cosmar social si balamuc transmisa de emisiunile posturilor noastre TV ( prin teme, moderatori, invitati, tinuta si dialoguri ) . De fapt , dupa opiniile unor cetateni romani dar si straini , avem una din cele mai toxice televiziuni din Europa.
    Probabil de aceea Tom Gallagher scria undeva ca „ nici un parinte responsabil de la noi nu ar trebui sa-si expuna copilul la emisiunile unor posturile TV romanesti ” (sic ) . Si este un englez rece si calculat , nu un latin coleric !
    Recent am aflat , in sfarsit, si lucruri foarte interesante :

    „ Consiliul Național al Audiovizualului a somat companiile care retransmit prin cablu programe TV să se supună noilor reglementări conform cărora filmele pornografice pot fi difuzate strict între orele 1 și 5, iar „canalele pentru adulți” pot fi achiziționate doar în pachete separate, special dedicate.”
    „ Potrivit Deciziei, posturile de televiziune nu vor mai putea difuza imagini cu violenţe între minori în şcoli şi nu vor putea preciza adresa paginii de internet în care sunt postate asemenea imagini.”
    O altă completare stipulează că radiodifuzorii nu trebuie să mai dea niciun indiciu care să ducă la identificarea victimelor accidentelor grave, cu excepţia situaţiei în care există acordul acestora sau al familiei sau când prevalează un interes public.

    Acest lucru se intampla dar dupa 2 ani de discutii si dupa mai mult de doua decenii de la Revolutie cand , in sfarsit, institutiile noastre abilitate au brusc o criza tardiva de constiinta morala si fac ceea ce alte state civilizate fac de decenii (!!!) , iar statul nostru trebuia sa faca inca din `90, dar nu a avut acest interes.
    Acum , dupa ce raul a fost deja facut si dupa ce ai creat si ai stimulat masiv cererea de agresivitate,obscenitate, pornografie si violenta chiar prin mass-media , poti retrage oferta pentru ca situatia va ramane de fapt neschimbata (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/03/stimularea-patologiei-sociale-extreme.html ).

    Din acest punct de vedere , nu cred ca CNA „a ratat şansa de a-şi asuma cu adevărat suveranitatea profesională asupra unui teritoriu mediatic din ce în ce mai viciat”. In realitate nici nu a vrut sa si-o asume, pentru ca ceea ce la prima vedere pare ceva obtinut prin accident ( „ gusturi derizorii, apetenţe instinctuale şi preferinţe morbide, apanaje ale unui public golit de orice înclinaţie spre educaţie sau bun simţ” ) din alta perspectiva poate fi considerat drept un obiectiv atins . Vrem nu vrem , in aceasta sala a CNA (http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider/CNA%20sl.jpg ) s-au luat decizii care au afectat ( in bine sau in rau ) intreaga societate si pe termen lung !

    Dar daca tot am ajuns la acest capitol , ar fi fost foarte interesant sa aflam si ce intelegeti dvs prin „culisele guvernului” , „laboratoare competente” si „ profesionisti calificati ”.

    P.S. Daca retin bine si daca nu este o confuzie ( nu imi mai amintesc toate detaliile ) , cu ani in urma ( prin 2004, cred ) presa a relatat faptul ca dvs in timp ce mergeati cu autoturismul personal de la Medgidia spre Bucuresti , si fara sa aveti vreo vina personala , ati avut unele dificultati cu doi angajati ai SPP carora Ion Iliescu le-a luat imediat apararea, dar pe care ulterior dvs i-ati dat in judecata . Despre acel incident presa nu a mai amintit nimic. Ati putea da acum unele detalii despre acesta ? ( Bineinteles, numai daca il socotiti de interes public ).

    • Incerc sa va raspund tocmai pentru ca sunt impresionat de profunzimea cu care ati receptionat si dezvoltat subiectul. Apreciez legatura pe care ati facut-o cu normele sovietice din anii 50, mai ales ca exista eforturi sustinute de revenire. Personal sper ca nu vor fi incununate de succes final, dar costurile pentru impiedicarea lor dunt imense, iar timpul pina la final ne va face sa pierdem multe oportunitati de a ajunge in rindul comunitatilor cu adevarat civilizate.
      Imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc cu privire la cei doi ani de cind spuneti ca se fac eforturi de a impiedica emisiunile daunatoare si degradante de la televiziuni. Prevederi legale exista din 1992, iar codul audiovizual din care ati luat citatele dainuie dinainte de anul 2006, in ultimii ani fiind aduse numai modificari cosmetizante, de natura celor despre care am pomenit in articol.
      Concluzia este, ca in majoritatea domeniilor vietii sociale romanesti, ca nu lipsa normelor este raul cel mare, ci lipsa dorintei de aplicare a celor existente (bune sau mai putin bune, dar existente!) de catre autoritatile abilitate. Foarte sugestiva remarca dumneavoastra referitoare la invitarea lui Dinescu de a se face ca lucreaza. O traim cu totii in fiecare minut din 1989 incoace.
      „Culisele guvernului” sunt cele care adpostesc „laboratoarele competente” in care se pritocesc actele normative „cu dedicatie” – exista in toate domeniile – pentru clientela politica si oligarhica. Din 1989 a inceput sa se practice sportul adoptarii unor legi cu dedicatie: privatizari, retrocedari, infiintari si desfiintari de institutii-autoriati etc.
      Un exemplu recent din audiovizual: in decembrie 2012 a stirnit un mare val de proteste o OUG care distorsiona functionarea pietei de publicitate si care se potrivea ca o manusa intereselor trusrului Intact (posesorul unora dintre „profesionistii calificati”); ordonanta nu s-a mai publicat….decit dupa 4-5 luni, cind vigilenta contestatarilor era deja adormita.
      In 2004, cum va aduceti foarte bine aminte, eram membru al CNA. Procesul celor 2 angajati SPP s-a terminat prin achitarea lor (se spune ca au fost scosi din structura dar e greu de verificat), in cea mai buna traditie a glorioasei noastre justitii. Evident ca nu mai era nimic spectaculos pentru presa in prezentarea acestui deznodamint. Nici pentru mine!

      • Va multumesc pentru raspuns , si sunt impresionat la randul meu de profunzimea cu care ati raspuns ( din pacate, si nu e vina dvs , mi-ati confirmat cele mai negre temeri si mie , si altora, dar de ce ne este frica nu scapam … ) ca sa nu mai vorbesc de profunzimea cu care ati scris articolul, pentru ca daca nu era scris in maniera in care a fost scris , nu aveati reactia pe care ati avut-o din partea mea.
        Pe de alta parte, si aici voi fi sincer , este prima data cand port un astfel de dialog cu o persoana cu statutul si pozitia dvs si care are o asemenea viziune atipica asupra vietii politice si sociale , neconforma cu cele in uz la nivelul establishment-ului autohton ca sa-i spunem asa.
        La nivel general, si dincolo de sistemele sociale care tind sa-si faca proprii cetateni prizonieri , tot cronicarul avea dreptate : „nu sunt vremurile supt om , ci bietul om supt vremi „. Sincer ( nu stim niciodata ce ne rezerva viitorul ) , ma bucur ca mai exista inca oameni care acolo unde sunt gandesc ca dvs .
        Cu toate acestea , trebuie sa recunoastem ca dupa mai mult de doua decenii am reusit numai ca fiecare sa fie liber (eventual ) acolo unde este si in propria firida , dar nu toti la un loc si in acelasi timp, deci intr-un fel ne-am intors exact de unde am plecat ( „tot pe loc, pe loc, pe loc ….!” ).

  5. Vă mulţumesc, domnule Simion.Este adevărat, umorul, atât cât îl am, l-am folosit ca pe un ecran de protecţie în faţa prostiei, penibilului, absurdului cu care m-am întâlnit nu odată în viaţă. Ca fiecare, Chiar şi în faţa mea, uneori – e mai tolerant. Dar aşa cum ceea ce e prea mult, oricât ar fi de bun, strică, apelez din ce în ce mai puţin la el. În faţa răului care nu mai conteneşte, ca şi în faţa crimei, umorul poate deveni mai dezgustător decât,însăşi, crima. Şi cred că suntem intr-un moment în care umorul ne aduce mai mult deservicii. Mai ales pe termen lung. Şi nemţii au umor, pentru că tot i-aţi amintit, dar nu le-a afectat seriozitatea, consecvenţa, tenacitatea chiar, din care ar trebui să învăţăm şi noi. Dumneavoastră, de altfel, ştiţi mai bine. Nu ştiam de unde îmi e cunoscut numele autorului acestui articol. Mă îndoiesc că va putea vorbi despre incidentul în care a fost implicat şi Ion Iliescu. Omul acesta, mă refer la I.Ilescu, desigur, e mult mai periculos decât credeţi. El nu are remuşcări nici pentru crimele comise la îndemnul lui din anii 89-90. Nici pentru cei ucişi tot la îndemnul lui în tinereţea-i plină de avânt revoluţionar. Aceştia erau doar nişte pui de viperă, iar ceilalţi nişte golani. Şi am bănuiala că, în numele lui şi a celor ca el, au urmat şi altele. Iar atunci când încearcă să şi le acopere devin şi mai periculoşi. Acum un an, cam aşa ceva, l-am auzit la radio spunând despre el însuşi că e un om bun. Nu ştiu de ce simţea nevoia să spună despre sine acest lucru şi nu-mi amintesc exact cuvintele pentru a-l cita, dar ne îndemna să-i întrebăm pe prietenii lui. Penibil. Şi Ficior e de treabă, întrebaţi-i prietenii. Şi Vişinescu. Aici puteţi întreba şi vecinii. Iar ce spun ei despre ei înşişi, ce să mai vorbim. Cu stimă!

    • De acord cu ce scrieti , dar cu mentiunea ca nu sunteti singurul care ganditi si simtiti asa : „vaz enorm si simt monstruos „ar fi zis marele nenea Iancu .Iar ceea ce numim noi umor , ascunde de multe ori tristete ( „haz de necaz „). In ceea ce priveste constiinta sau lipsa de constiinta a unor conducatori autopropusi „cu voia dvs” adica chipurile a noastra , exista o veche cugetare greceasca daca nu gresesc : „nimeni nu poate sari peste umbra lui” , completata admirabil de un vechi proverb romanesc care spune foarte simplu ” fiecare pasare pe limba ei piere ” . Pentru pentru natura, istorie si memoria sociala , este suficient.

    • Nu va imaginati, domnule Doru, ca as avea vreo interdictie sa vorbesc despre incident sau ca m-ar impiedica resorturi interioare ascunse.
      Pur si simplu sunt niste amintiri dureroase, chiar traumatizante pentru copiii mei, de care eram insotit la momentul respectiv, si a caror dezgropari nu imi pot face placere. Si oricum nu mai poate folosi la nimic.
      Lui Ion Iliescu pot sa-i pastrez o amintire deosebita, caci m-a invatat sa vad adevarata fata a justitiei din Romania. Initial cei doi primnisera 4 luni cu spendare, ceea ce macar simbolic era o pedeapsa, dar dupa iesirea publica a presedintelui au fost achitati in recurs. Asa functioneaza justitia atunci cind nu intervin spagile ca sa complice si mai mult mersul ei firesc. Am scris un articol mai vechi pe tema asta. Il gasiti in arhiva mea de pe Contributors.
      Din pacate acum avem probleme mai grave, caci au consecinte dureroase asupra a mult mai multi concetateni, asa ca incerc sa ma refer mai mult la astea. Se pare ca nu ducem lipsa de subiecte.

  6. Perfect adevărat domnule Sergiu Simion. Sunt cam pătimaş din fire, iar acest neajuns a fost alimentat şi de câteva ”lucruri”, aş zice, chiar mai multe, care mi s-au întâmplat de- a lungul timpului, afectându-mi direcţia în viaţă destul de serios. Fac, totuşi, mici eforturi să mă temperez, dar, din când, în când, mai scap calul. În ceea ce priveşte menţiunea dumneavostră, precum că aş crede că sunt singurul care gândesc aşa, nu ştiu de unde reiese. Dumneavoastră, însă, având posibilitatea de a-mi psihanaliza comentariul, vedeţi mai în adâncime. Dar nu, nu cred acest lucru, cel puţin, n-am avut nici cea mai mică intenţie. E, pur şi simplu, părerea mea, deloc singulară, spusă, recunosc, mai apăsat. Dar, ca să revenim la subiect, pentru mine e primul articol despre CNA venit de la cineva cu competenţa în domeniu, ca aceea a domnului Şerban Pretor. Pe cât de bun, pe atât de necesar.

    • ” În ceea ce priveşte menţiunea dumneavostră, precum că aş crede că sunt singurul care gândesc aşa, nu ştiu de unde reiese. Dumneavoastră, însă, având posibilitatea de a-mi psihanaliza comentariul, vedeţi mai în adâncime. ”

      Domnule Doru, din ceea ce am scris anterior nu credeam sa rezulte asa ceva, regret ca ati perceput mentiunea mea in acest sens si imi cer scuze daca v-a afectat cumva.
      Am vrut pur si simplu sa spun si sa subliniez printr-o formulare expresiva, ca cei mai multi dintre noi percepem la fel de amar societatea traumatizanta in care traim ( in acest sens nu sunteti singurul ) dar sub nici o forma nu m-am referit la altceva.
      Ca sa clarificam lucrurile , suntem in spatiul public unde suntem egali, toti avem dreptul la respect si aici va rog sa-mi acordat credit : nu imi permit niciodata nici un fel de aprecieri la adresa nimanui si resping categoric orice tentativa de acest gen indiferent de unde ar veni aceasta.

  7. Răspunsul dumneavoastră mă onorează domnule Serban Pretor. Orice injustiţie,dar mai ales una legată de o dramă destul de dureroasă ca a dumneavoastră, afectează, dar şi îngrijorează orice om onest. Numai că onestitatea fiind legată strâns de bunul simţ îl face aproape invizibil într-o societate bulversată de cei care ajung la vedere cu maximă nesimţire, prin mijloace necinstite. Este adevărat, ceea ce se întâmplă acum afectează în mod direct mult mai mulţi concetăţeni, însă, ieşirea celor ca dumneavoastră pe baricadă este dătătoare de speranţă. Cu stimă.

  8. In mod normal, experienta, puterea de analiza si perspectiva speciala pe care o propuneti
    in „problema” CNA ar trebui sa atraga atentia macar a unui singur partid (din cele care se pretind in cautare de competentze !) pentru a va propune membru ala acestui organism.
    Astept si eu sa vad : cine va sesiza totusi ca e nevoie de oameni ca dvs ?
    Si daca acest partd va aparea, va rugam sa ne informati si pe noi, pentru a ne confirma
    ca platforma „CONTRIBUTORS” isi merita numele, la propriu !

    • Regret , dar intrebarea dvs este retorica si raspunsul il stiti deja si dvs : probabil nimeni. Experienta , puterea de analiza si perspectiva speciala pe care o propune domnul Serban Pretor nu cred ca sunt agreate pentru ca incalca omerta si arata ce se intampla de fapt in realitatea in care traim („Culisele guvernului” sunt cele care adpostesc “laboratoarele competente” in care se pritocesc actele normative “cu dedicatie” – exista in toate domeniile – pentru clientela politica si oligarhica.” ), cu atat mai mult cu cat chiar seful guvernului recunoaste in mod oficial o stare de fapt care exista de peste doua decenii, dar o face numai atunci cand exista un moment politic favorabil :

      „” Există o uriaşă rezistenţă în aparatul tehnic al ministerelor. S-au făcut greşeli, aparent neintenţionate, o să cer o analiză”.

      La fel , competentele de exceptie ale domnului Pretor nu cred ca sunt agreate de nici un partid deoarece si partidele au in realitate cu totul alte prioritati decat cele afirmate de ochii lumii ( exemplu : http://www.evz.ro/detalii/stiri/avem-dovada-tvr-pltete-144000-de-euro-pentru-emisiunea-cu-mihai-sturzu-seful-tsd-ca-1068408.html).
      Pe de alta parte, desi exista zeci , poate sute de asociatii, organizatii, fundatii ( cine citeste un anuar al ONG-urilor de la noi pur si simplu se ingrozeste de numarul lor !) etc, efectul lor in plan social este aproape nul ( dupa unele relatari , multe sunt de fapt clone ascunse ale institutiilor din sistem ) la fel cum privilegiile asociatiile profesionale de la noi au generat de fapt caste profesionale si lipsa concurentei in interiorul profesiilor respective (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-19/parlamentul-pregateste-spargerea-castelor.html) acestea devenind de fapt parteneri ai sistemului . Ca atare, sistemul nu poate fi schimbat din interior , la fel cum un om nu se poate ridica in aer daca se apuca singur de gulerul hainei .
      Poate ar fi mult mai eficient ca oameni ca domnul Pretor de exemplu , sa nu astepte o recunoastere oficiala si formala a meritelor ( recunoasterea din partea cetatenilor este mult mai importanta, pentru ca este vorba de interesele lor si nu de interesele guvernului ) si sa-si uneasca fortele devenind consilieri intr-o organizatie civica independenta si transparenta care sa lupte cu sistemul , inclusiv in instanta. Cu toata apatia si depresia sociala deja instaurate , dupa experienta celor doua decenii de tranzitie in randul populatiei exista un mare orizont de asteptare si aceast gen de organizatie civica ar putea avea un suport masiv din partea cetatenilor , pentru ca de partidele care isi schimba denumirea, tabara, liderii, doctrinele , orientarea, programele, strategiile, valorile , obiectivele , promisiunile , si proprii membrii intre ele , exact cum isi schimba militarii sosetele , cred ca suntem cu totii satui .

      • Aveti o foarte trista dreptate in ceea ce spuneti si sugerati, dar si mult utopism.
        Nu mai sunt la virsta in care sa-mi fac iluzii ca sistemul se poate reforma din interior.
        Justitia face parte din sistem deci urmeaza aceeasi cale cu acesta, chiar daca din cind in cind il mai scutura putin.
        Entropia actioneaza cred si in cadrul sistemelor sociale si sansa este ca la depasirea unui anumit prag de crestere (nu stiu cum ar putea fi identificat) sistemul sa se destructureze in asemenea masura incit sa fie necesara reconstruirea sa. Asa spune teoria si o confirma istoria.
        Racilele actualei societati romenesti nu sunt noi, au existat si in alte perioade istorice. O singura data s-au putut asana (cit de cit), atunci cind s-au gasit solutii din afara granitelor: doi regi straini!!! Cind a venit al treilea, nascut si crescut in spiritul locului, s-a revenit la vechilele si actualele nenorociri.
        Sunt sceptic cu privire la coacerea unor conditii care sa faca posibila o noua zdruncinatura.
        Cetatenii, aceia multi care sufera dar nu vor sa se schimbe nimic (sau nu mai au increder) constituie de fapt publicul de care vorbeam in articol, cu nevoile lui minime si meschine.
        Trist si fara promisiuni. Doar cu sperante.

        • Sunt de acord cu dvs in cele mai multe aspecte enumerate cu mentiunea ca fara sa fiu de fapt utopic sau pesimist, nu imi fac de loc iluzii in privinta schimbarii sociale , nici pe termen scurt, nici pe termen lung . Pe termen lung , daca nu se coaguleaza vointa cetatenilor ( slabe sperante ! ) si daca nu se produc schimbari radicale in setarile sistemului ( idem ) , estimarile mele ( personale si subiective,recunosc ) in privinta unei schimbari sociale reale conduc catre o perioada surprinzator de lunga ( aproximativ 60 de ani ) si asta incepand din momentul actual (http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1122 ) .
          In privinta entropiei sistemelor sociale diferenta intre teorie si practica este una mai mult decat semnificativa . Nu trebuie sa uitam lectia teribila respectiv prestidigitatia sociala si revolutia topologica din 1989 prin care au fost desfiintate brusc si practic au disparut toate institutiile importante ale sistemului cu vinovati cu tot ( dar numai pe hartie ! ) pentru ca in realitate structura sa sa fie mentinuta intacta si fostele institutii sa germineze la fel de brusc , „sub o noua infatisare ” , dar cu aceeasi angajati… Mai mult decat atat , si ca sa ramanem obiectivi , un drob de sare nu cade niciodata singur oricat am astepta, nici daca ne uitam la el, nici daca ne rugam de el.
          Pe de alta parte, nu vad nici o continuitate intre racilele si conducatorii societatii romanesti inainte si dupa de 1945 pentru ca nici un regim de la noi dinainte de 1945 nu si-a propus sa extermine 10% din populatia tarii ( si anume elita ei ) , adica exact ceea ce s-a intamplat si la noi si in alte tari in care a venit lumina de la Rasarit.
          In sfarsit , exista o enigma a publicului „golit de orice înclinaţie spre educaţie sau bun simţ cu gusturi derizorii, apetenţe instinctuale şi preferinţe morbide” respectiv a cetatenilor „care sufera dar care nu vor sa se schimbe nimic” si care aici pare drept abulic si lipsit de speranta. Aceasta reactie este fireasca daca ne gandim ca statul roman nu si-a pedepsit nici acum tortionarii propriilor lui cetateni, iar dupa doua decenii risca sanctiuni de la CEDO pentru ca nu vrea sa-i sa gaseasca nici pe cei care au tras in cetateni nevinovati in 1989 . Cu alte cuvinte, societatea romanesca este inca un ţarc in care oile sunt forţate sa stea impreuna cu lupii, deci romanii sunt obligati sa stea si acum „ in pat cu violatorii lor ”.
          Daca acest public si daca acesti cetateni ajung ( accidental sau nu ) in alte sisteme sociale , cei mai multi dintre ei nu numai ca se adapteaza , ci chiar ajung la performante remarcabile in acele sisteme in care in nici un fel nu sunt incurajati sa minta, sa fure si sa injure…
          Singura explicatie posibila este aceea ca au iesit din cuşcă ( si mass-media face parte dintre peretii ei ! ) , deci problema nu este la indivizi ci la sistem.

  9. Aveti perfecta dreptate cu sistemul-cusca si cu performantele celor care reusesc sa iasa!
    La fel de corect: „problema nu este la indivizi ci la sistem.” Pun o intrebare retorica. Sistemul, de cine este facut si cine il intretine?
    A doua intrebare, la fel de retorica: Ar fi o sokutie sa iesim toti din sistem si sa-l lasam vid?
    Imi vine sa rid de intrebarile mele, dar mi-e greu sa-mi impiedic lacrimile.

    • ” Pun o intrebare retorica. Sistemul, de cine este facut si cine il intretine?”

      Raspunsul este la fel de retoric :

      > Un sistem care de peste doua decenii nu poate identifica tortionari si criminali este facut si intretinut de ingeri ?!” <

      "Ar fi o sokutie sa iesim toti din sistem si sa-l lasam vid?"

      Exact acelasi lucru l-au propus unii studenti in 1990 : sa plece din tara toti oamenii onesti si sa lase aici restul…
      Problema este gresit formulata, structurile impersonale nu functioneaza prin oameni , ci prin setari si reguli si toate acestea trebuie resetate . Daca dam afara toti functionarii dintr-un minister ( exact ca in 1989 ) dar lasam restul intact , cei care vin o iau de la capat . Mai mult decat atat , conform unei celebre teoreme ( Gödel ) nici un sistem nu isi poate avea baza in el insusi ,deci si aceasta baza externa trebuie resetata.

      Pana atunci, avem de raspuns la intrebari elementare la care de peste doua decenii nu a raspuns nimeni :

      1. Ce este de fapt secret in activitatea unei institutii publice si platita din bani publici ?!

      2. De ce daca in Constitutie scrie negru pe alb ca cetatenii sunt egali in fata legii si nimeni nu este mai presus de lege, unii sunt mai egali decat altii si nu le respecta ?

      Cel mai recent exemplu :

      "Transformarea TVR în PSD TV a fost sprijinită şi de preşedintele CNA, Laura Georgescu, pentru care acordarea unei emisiuni permanente la TVR deputatului PSD Mihai Sturzu, şeful tineretului pesedist, este o normalitate, deşi există o lege clară care interzice demnitarilor să aibă emisiuni TV (s.n.)".
      Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/avem-dovada-tvr-pltete-144000-de-euro-pentru-emisiunea-cu-mihai-sturzu-seful-tsd-ca-1068408.html

      • Depasind zona intrebarilor si raspunsurilor retorice, care ramin retorice tocmai pentru ca fiecare gaseste propriile raspunsuri, extem de logice si de bun simt dar imposibil de implementat in sistemul real, imbixit, inchistat si consolidat, deci rezistent la orice incercare de reformare…..va avintati intr-un domeniu in care ar fi foarte multe de spus si dezbatut, mai ales ca dupa parasirea CNA a, lucrat si in TVR,…si nu pe o pozitie oarecare. Ce se intimpla acolo este chiar monstruos si nimeni nu poate opri tavalugul care a pornit cu epurarea angajatilor si continua cu cheltuieli catastrofice…toate cu singurul scop de a distruge institutia definitiv. Complicitatea CNA-ului, care intre timp si-a votat codul de la care am pornit articolul, ar fi de discutat intr-o dezbatere publica la care mi se pare etica invitarea partilor implicate.
        Ma voi stradui sa organizez o asemenea dezbatere; sa vedem daca gasesc o entitate respectabila care sa o gazduiasca. Va fi un bun prilej de continuare a dialogului declansat aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban Pretor
Serban Pretor
Serban Pretor - expert angajat in CNA de la infiintarea sa din 1992 Consilier al presedintelui CNA si director de strategie/reglementari pina in 2000. Membru CNA intre 2000-2006 Director juridic-licente-reglementari pina in 2010 Consilier al presedintelui-director general al SRTV din 2011

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro