marți, aprilie 16, 2024

Îngrijorările reale și perfect justificate ale doamnei Ecaterina Andronescu

Voi începe prin a enumera câteva cifre. În anul 2003 în toate ciclurile din învățămânul preuniversitar erau înscriși 4,3 milioane de elevi. Astăzi sunt doar 2,65 milioane.
În 2001, o promoție a învățământului de 8 clase avea 259 000 de elevi, astăzi are doar 150.000. Dintre aceștia, în 2018, atunci când au dat evaluarea după încheierea studiilor gimnaziale, 55 000, adică 36 % au luat note mai mici de 5. Aproximările specialiștilor în domeniu arată că peste vreo trei-patru ani nu vom mai avea decât 60-70.000 de absolvenți. Situația este dramatică.
Cifrele de mai sus dar și afirmația referitoare la dramatismul situației nu îmi aparțin mie. Nu le-am găsit eu. Ele au fost rostite, conform publicației Info sud-est care apare la Constanța, de doamna Ecaterina Andronescu, ministrul Educației Naționale. Au fost făcute publice de doamna ministru săptămâna trecută, la Constanța, cu ocazia participării la un eveniment organizat de Univeristatea „Ovidius” din Constanța.
Doamna Andronescu, primul ministru PSD al Educației din ianuarie 2017 încoace care dă fie și numai parțial cărțile pe față, se întreba, pe bună dreptate, ce se va întâmpla, în situația dată, ce se va întâmpla, așadar, cu universitățile noastre. Mai ales că situația este pe alocuri încă de pe acum dramatică. Unele își duc deja viața de azi pe mâine, nu mai prea au studenți și nu e vorba neapărat despre secțiile ori specializările care, din start, sunt astăzi fără căutare. Altele sunt pe punctul de a se închide, câteva s-au închis deja. Doamna Andronescu avea dreptate atunci când spunea că trebuie să găsim soluții. Sunt însă sceptic în privința celei oferite de doamna ministru. Și anume că am putea să ne găsim studenți de din afară.
Sunt de acord cu doamna ministru atunci când spune că lucrurile stau cum nu se poate mai prost în învățământul preuniversitar, însă mă despart categoric de domnia-sa în clipa în care susține că în învățământul superior am sta, în privința calității, cu mult mai bine. Doamna Andronescu are o viziune edulcorată, lucru bizar pentru cineva care are o lungă carieră în domeniu. Să fie oare vorba despre o crasă lipsă de informare? De dorința de a prezenta negrul drept alb?
Să îmi fie, așadar, îngăduit să îmi pun cu glas tare câteva întrebări. Știe oare doamna ministru că în multe universități din România se scrie tot cu creta tradițională și pe tabla neagră care arată de parcă ar fi făcut ambele Războaie mondiale? Că ordinatoarele sunt vechi? Că nu sunt bani pentru hârtia de copiator? Că nu există fonduri pentru programe de operare licențiate? Că nu sunt bani suficienți nici pentru cheltuielile cu lumina, apa și căldura? Că nu s-au mai făcut demult achiziții de carte pentru simplul motiv că nu sunt alocați bani la acest capitol? Fiindcă nu este de unde. Că sub pretextul aplicării sistemului Bologna s-au redus drastic și anii de studii, și orele din curriculum-ul obligatoriu? Cum oare să fii bine pregătit când, în cazul dublei specializări, de pildă, pe săptămână nu sunt alocate decât cel mult 22 de ore (nu pun la socoteală cele dedicate pregătirii psiho-pedagogice) și aceasta nu fiindcă, cum iezuit se spune, studentul trebuie să se ducă și la bibliotecă, să aibă timp și pentru pregătirea individuală, ci pentru a nu spori și mai mult cheltuielile din ce în ce mai insuportabile cu salariile?
În astfel de condiții de ce ar vrea studenții din străinătate să vină să se pregătească în România? Doar fiindcă cheltuielile aferente taxelor școlare sunt substanțial mai mici? Și pentru că examenele se iau cu mai multă îngăduință, uneori făcându-și loc tradiționala corupție românească pe care PSD, partidul din care face parte doamna Andronescu vrea să o ascundă precum gunoiul sub preș?.
Cifrele, mai mult sau mai puțin oficiale, arată că anual părăsesc România în jur de 200.000 de oameni. În marea lor majoritate, tineri. O fac din diferite motive. Economice, în căutarea unui trai mai bun, a unei slujbe mai bine plătite, a unor condiții de muncă net superioare. Iată, se înmulțesc vocile din interiorul sistemului de sănătate, care arată că degeaba a mărit guvernarea PSD-ALDE salariile medicilor. Aceștia continuă să emigreze pe capete. Deoarece în spitale condițiile sunt la fel de proaste, dacă nu cumva încă și mai rele decât erau în anul 2018. Alții pleacă din motive politice. Se tem de turnura din ce în ce mai îngrijorătoare pe care o ia viața politică din România. De democratura la care visează conducerea partidului din care face parte însăși doamna Ecaterina Andronescu. O a treia categorie își iau câmpii fiindcă doresc să le ofere copiilor lor condiții mai bune de creștere și educație. Vor profesori mai buni, mai motivați, școli mai serioase, mai adevărate, mai competitive. Ceea ce nu le poate oferi școala românească de astăzi. Și din cauza precarității finanțării.
Să vedem ce surprize ne va oferi bugetul de Stat pe anul 2019. Cel real, nu cel minciunit pe hărtie de domnii Teodorovici și Vâlcov.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Vă mulțumesc pentru recomandările de lectură pe care mi le-ați făcut la buclucașul dumneavoastră text despre DNA: luju, EVZ și DCNews. Acum am văzut răspunsul, că aș fi comentat mai devreme.

    Acuma, sincer m-aș fi așteptat să-mi recomandați o frumoasă piesă de teatru, dar știți cum e: fiecare recomandă ce-i place mai mult. :D

  2. Abramburica a gasit deja soluții pentru a alimenta universitățile private. Ideea cu studenții adusi de afară e fenta după care trebuie să ne ducem (daca era viabila, fabricile de diplome duduiau deja, nu se mai ingrijora nimeni). La una din dezbaterile televizate la care a participat, a spus:

    „nimeni nu s-a mai ocupat de ceea ce numim noi formare continuă… Deci trecerea profesorilor din nou în universități, reîmprospătarea cunoștințelor, reîmprospătarea modului în care predau la clase cred că este obligatorie”.

    „Reîmprospatarea cunostințelor” se va face, desigur, pe bani (nu contează dacă vor fi din buzunarul profesorilor sau de la buget). Bineînțeles, mai târziu se va constata că și pentru functionarii publici e obligatorie reîmprospătarea cunoștințelor în universități. Și tot așa, „prietenii” doamnei n-au de ce să se teamă că le dispare obiectul muncii.

    Informația e de aici:
    https://www.edupedu.ro/dezbatere-aprinsa-ecaterina-andronescu-oana-moraru-ministrul-vrea-ca-profesorii-sa-treaca-din-nou-in-universitati-pentru-reimprospatarea-cunostintelor-moraru-inspectorii-scolari-metodistii-fac-p/

    • Auzi cine vorbeste de ”reimprospatare”, aceasta cucoana sinistra, amestecata in invatamantul romanesc de 30 de ani. Obraznica si habarnista a fost intotdeauna!

  3. „Și din cauza precarității finanțării.”

    Cred că autorul articolului a punctat foarte bine, subfinanțarea este unul dintre motivele din cauza căruia Învățământul românesc se află într-o stare deplorabilă. (România are cei mai puțuni absolvenți de învățământ superior la mia de locuitori din UE, iar criticii „analiști” tot spun în mass-media că avem prea mulți studenți și prea multe universități!)

    Cel de-al doilea motiv pentru care dezastrul din Educație se adâncește este politizarea sistemului. Nu poți ocupa postul de director într-o școală dacă nu ești membru într-unul din partidele aflate la guvernare. Inspectoratele școlare au ajuns să funcționeze contrar intereselor elevilor, iar fiecare nou ministru dorește să facă propria revoluție în Învățământ.

  4. Doamna Andronescu, eternul ministru al invatamantului la al nu stiu cat.lea mandat isi exprima ingrijorararile asupra efectelor pe care insasi domnia ei le-a cauzat in mandatele dininatea acestuia. Sa umple universitatile, a ridicat toate scolile dupa ciclul gimnazial la rang de liceu. Avem intre timp licee in tara cu promovabilitate zero la bacalaureat respectiv multe cu medii sub 5, atunci oare nu e indreptatita intrebarea mai avem nevoie de ele ? La o populatie in scadere este normal si firesc ca si numarul elevilor si cel al studentilor sa scada iar prognoza ramane negativa si pe termen lung, motivele fiind arhicunoscute, Romania datorita politicilor socio-economice nu este o tara care prezinta confortul unui trai in conditii cata de cat normale.
    Romania are o „armata de bugetari” de ca. 1,4 milioane la 20 milioane de locuitori, SUA ca. 800.000 la 350 milioane de locuitori sa dau numai un exemplu cum in Romania este irosita forta de munca deficitara in favoarea unui stat neperformant.
    In aceste conditii primul obiectiv al ministrului ar fi punerea pe picioare la nivel national a unui sistem de invatamant profesional cel univesitar putand fi alimentat din liceele care performeaza. Ajung pt. nivelul tarii centrele universitare consacrate si cu traditii, nu este nevoie ca fiecare orasel de provincie sa devina centru universitar, orasele mici si mijlocii avand insa nevoie de centre de pregatire profesionala.
    Prioritatile invatamantului romanesc nu sunt indreptate catre cererile pietii de munca, locul unde fiecare tanar sa-si gasesca un loc de munca adecvat. Invatamantul universitar romanesc alimenteaza piete de munca din afara tara respectiv absolventii sai presteaza munci cu mult sub nivelul pregatirii lor ca exemplu, oparatoarele de la ghiseele bancilor.
    In Romania nu exista o viziune ampla asupra viitorului invatamantului, pactul lui Johannis si temele puse in discutie pe seama sa nemaifiind discutate nicarieri si asta din considerente politice, a luptei surde intre palate. Invatamantul romanesc a schimbat ministrii ca lenjeria intima, fiecare cu ideile cele mai nastrusnice care au bulversat si bulverseaza in continuare viitorul tinerilor. In aceste conditii invatamantul romanesc va ramane in continuare catastrofal iar tineri care performeaz in acest conditii vitrege se vor indreptata catre alte tari.

  5. Credeti ca daca s-ar folosi alte mijloace de predare decat creta si tabla lucrurile ar sta mai bine?

    Eu spun ca ar creste doar costurile cu dotarea.

    Ati listat cateva dificultati ale educatiei din Romania. Probabil cele pe care le stiti si le considerati mai importante.

    Daca insa veti asculta pe toate lumea, veti scrie mii de pagini cu dificultati, veti fi nevoit sa gasiti solutii la fiecare in parte, sau sa le grupati sau sa le prioritizati. Chestie care ar dura ani si ani de zile. La sfarsit insa veti constata ca este imposibil sa faci micromanagment intr-o economie de piata, ca la orice masura din educatie societatea gaseste o modalitate de a o ocoli.

    Si cum va va parea rau de timpul pierdut, veti insista in a cauta o pisica negra noaptea intr-o camera unde nu e nici o pisica. Iar vina ca nu o gasiti va fi intotdeuana a celui care va va ajuta sa o cautati :-)).

    ///

    Ce ar putea sa faca un absolvent extraordinar de bine pregatit in Romania? Sa se angajeze contzopist la Ministerul Propagandei? Sa vanda rosii in piata declamand citate din Kant?

    ///
    Ce credeti ca s-ar intampla daca am avea 300,000 de absolventi bine pregatiti? Ce ar face ei? Si-ar zdrobi capul incercand o afacere in ROmania, unde angajarea e de fapt o adoptie mascata? Sa se angajeze la corporatiile care vand televizoare produse in China sub marci din Europa de Vest?

    I-ati vedea lupotandu-se cu toti nemernicii din administratie, politica, adminjistratie locala, marsaluind in batai de tobe cu steaguri fluturande si cerand la portavoce „O viata mai buna!”?

    Eu i-as vedea crescand pretul la biletele de avion.

    ///

    Vorbeste doamna Andronescu? Si ce daca? Poate sa spuna ce doreste, sa declare ce ii trece prin cap. Nu are nicio importanta, orice ar face, orice ar zice.

    Ce bine ar fi sa fie asa, ca educatia sa insemne solutia! Atunci ari fi supersimplu: am aloca de la buget cateva zeci de miliarde, am lua de la BM cateva alte zeci, am finanta la greu dotare si pregatire a profesorilor. Si gataaaaaa! S-a rezolvat. In patru ani suntem tigrul Balcanilor.

    Nu e o problema de bani., nici una de oameni. Este una a societatii in ansamblul sau. Si acolo este solutia, nu in modificari nesfarsite de structura a anului, nu in alocarea de bani in prostie unora care oricum nu stiu ce sa faca cu ei

    Ziceti de alte table? Sa va spun ca la scolile unde s-au pus table albe nimeni nu aloca bani pentrur markere, trebuie sa le aduca parintii de acasa iar profesorii nu stiu sa le foloseasca, pentru ca presupun o cu totul alta organizare a lectiei?

    Ziceti de calculatoare? Sunt locuri unde nici nu mai au unde sa le puna. Credeti ca daca sunt mai noi sunt si folosite automat?

    Bun, acum sa va vad luand masuri pentru fiecare dintre aceste probleme. Veti da ordine de ministru ca fiecare director sa ceara markere? Si alte ordine de ministru cum sa se foloseasca calcaulatoarele? Si alte ordine de ministru cum sa se angajeze cei care mentin calucaltoarele? Si alte si alte proceduri: cat spatiu trebuie pentru calculatoare , la cat timp trebuie schimbae si cum.

    Va urez succes intr-o asemenea intreprindere origanizatorica. Sau considerati ca Ministerul Educatiei ar trebui sa o faca? Ok, bine! Luati functia de ministru si incepeti sa faceti asa ceva. Sa vedeti cum e, practic.

    ///
    Lasand gluma la o parte, nu pot sa inteleg aceasta speranta desarta a cetatenilor Romaniei si a politicienilor in special. De unde si cum a aparut acest mit jalnic al reformei educatiei ca solutie pentru tara?

    Cum se face ca de fapt nici parintii nu sustin nimic altceva decat invatarea pe de rost, temele nesfarsite si lupta pentru note?

    Cum isi inchipui cineva ca invatamantul superior va putea fi imbunatatit prin metode administrative, cum de toata lumea se uita la ministerul educatiei, cel care e de fapt o institutie administrativa, pur administrativa, pusa sa gestioneze organizarea eucatie? Nicidecum reforam sa!

    Cum de toata lumea asteapta un super-ministru care sa reformeze o educatie intr-o tara in care nimeni nu pretuieste educatia? Sau crede cineva ca daca exista , atunci e si pretuita?! Asta ar fi chiar o naivitate.

    ///

    Toata lumea crede intr-un mod de-a dreptu bizar dupa mine – ca daca la carm ministerului ar veni o persoana supercalificata, integra, geniala invatamantul ar merge mai bine?!

    Poate veni si Forebel sau Dewey in persoana, ca tot aia ar fi. Ministrul nu poate schimba nimic altceva decat ce au facut toti pana acum: durata cursurilor, vacante, modificari minore prin programe etc.

    Niciuna din aceste masuri care sunt la indemana unui ministru nu va duce vreodata la imbunatatirea educatiei in Romania. Personal, putin imi pasa daca la conducerea ministerului e doamna Andronescu, Froebel , Gica de la Scularie sau Calul lui Fat-Frumos.

    La limita, chiar si fara minister, tot aia ar fi.

    ///

    Cand un cal cere de mancare, ii dai ovaz. Cand societatea cere diplome, educatia ii da diplome.

    Asa cum nu ii dai calului sa manance friptura, la fel educatia nu poate sa ofere buna pregatire unei societati care nu are nevoie de ea.

    Indiferent cine e calaretul :-).

    • Ma intriga comentariul critic si fara solutii. Deci, fara educatie caci oricum nu foloseste romanului absolvent (prostii sunt usor de manipulat). Fara dotari pentru ca nu este treaba ministerului, ministerul este o institutie pur administrativa (adica?). Tara in care nimeni nu pretuieste educatia (ciudata concluzie gandindu-ma ca faceti parte din populatia acestei tari si nestiind nimic despre multii olimpici sau geniile din tara noastra. Dar, poate va referiti la lipsa de cultura si educatie a guvernantilor actuali.). Societatea nu cere diplome, cei care ne vor prosti cer DOAR diplome. Nota bene pentru ‘fara minister’!

      • Cu toate ca e discutabila revolta dvs. vizavi de anteriorul mesaj, care pune degetul pe rana invatamantului, totusi, fara sa realizati, aduceti si argumentul excelent care reiese din comentariul dl. Dedalus : actuala garnitura de la conducerea tarii arata fix inutilitatea unui invatamant de calitate. Cata vreme ai ca prim-ministru o persoana analfabeta functional, nu este clara ca lumina zilei ideea ca nu este pretuita absolut deloc educatia? Ce dovada mai buna de dublu limbaj si populism mai vreti decat clamarea ca ”ne doare” si ”ne ingrijoreaza” calitatea scazuta a educatiei, insa pe de alta parte, avem cele mai incompetente persoane in functii de guvern si de stat, de zeci de ani incoace, incepand chiar cu ministrul educatiei? Sa mai reamintesc nivelul ultimilor ministri ai educatiei : ministrul ”pamblica”, ministrul ”genunche”?
        Eu vad o singura solutie : reconstruirea increderii omului obisnuit in EDUCATIE, masuri eficiente impotriva abandonului scolar, apropo, Romania e in top trei in Europa, dupa cum o arata statisticile europene. In loc sa fie sustinut elevul si scoala din spatiul rural, ministerul educatiei inchide scoli si gradinite in rural, astea-s masuri perfecte pentru a lupta impotriva abandonului scolar, NU?

  6. Doamna ministru se ingrijoreaza degeaba. N-are informatia: mai nou in occident se poarta chiulul in masa pe motiv de ingrijorari ecologice ecologice, vezi cazul de mare notorietate al activistei suedeze de 16 ani Greta Thunberg, care-i de-o saptamana la Davos si se trage de snururi cu Christine Lagarde. Copii din Romania care abandoneaza scoala, raman macar la coada vacii sau se multumesc sa traiasca din salariile si pensiile familiei fara sa se bage prea mult in seama. Da’ si daca or sa descopere ca poti chiuli de la scoala incepand din clasa a saptea si sa stai la discutii cu grangurii lumii, sa vadeti atunci! Mai ales ca nici macar liceul nu-ti mai trebuie. Deci, doamna Andronescu poate sta linistita. Altii se intorc in Evul Mediu inaintea noastra. Noi n-am avut o Jeanne d’Arc. Ei da.

  7. Apropo de studenții străini – de alaltăieri, Israelul NU mai recunoaște diplomele obținute la facultățile de medicină din România.

  8. Și în sănătate salariile au devenit ENORME în raport cu restul populației! Problemele nu s-au rezolvat! S- au acutizat!
    Nu banii, ci cinstea, cultura organizațională, respectul și tratarea ca parteneri de încredere au dus la asta!
    Încrederea – generează încredere, iar neîncrederea -neîncredere!
    Cât despre educație …
    Câtă vreme banii ”vorbește” …! (Mă refer nu la școli particulare, ci unde pleacă banii …)

    • Nu mai dezinformati. Cresterea de salarii in invatamantul preuniversitar prin ultima lege a salarizarii a creat un haos total. Profesori abia intrati in invatamant au salarii foarte apropiate ca suma de profesori cu 10 ani in invatamant, si grade. Un habarnism si-o lege facuta pe genunchi, doar pentru a se grozavi actualii guvernanti ca au marit salariile, si sa castige votul profesorilor. Vor lua teapa, tocmai pentru ca au creat foarte multe tensiuni, intre personalul didactic si cel nedidactic, intre profesori tineri si profesori cu 10-15 ani de vechime, in final as zice ca aceasta lege a avut ca scop dezbinarea puternica a mediului profesoral.
      Altfel stau lucrurile in cresterile de salarii din invatamantul universitar, adica fix ala care incepe sa sufere puternic din lipsa de studenti. S-a incercat o masura, si anume modificarea structurii subiectului de bacalaureat, astfel incat sa treaca toti, nu le-a iesit anul trecut, vom vedea daca le iese anul asta.
      Si ca sa va dau un exemplu de salariu in invatamantul preuniversitar, si spuneti-mi dvs. daca vi se pare atat, atat de mare : 3900 brut(2500 net), profesor titular grad II, vechime 12 ani. Stiti ce salariu are madam andronescu sau alt ministru? Sa va spun eu : 19.950 brut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro