joi, martie 28, 2024

Înjurătura care ne unește

„Fără de număr sunt chipurile expresiei umane.”

(Folclor paraguaian)

În fața unei taverne, în dreptul meselor scoase pe trotuar, trei chitariști ciupesc indeciși coardele instrumentelor. Se apropie de ei un tip cu șapcă, cu ochelari negri de soare, cu cămașa de vară scoasă peste pantaloni. Și le spune: „Zorba! – Zorba? Zorba!”, răspund cei trei. Pe primele acorduri ale faimosului șlagăr, tipul cu ochelari avansează în mijlocul străzii, schițând primii pași de dans. Se mișcă cu o stranie siguranță, ca și cum dansul acesta ar fi fost mersul lui natural. Fiecare notă este punctată cu un gest care taie cu precizie aerul. Nu pare însă un profesionist. E trapu, are și puțină burtă. Aduce mai degrabă cu un docher care simte dintr-odată pofta să danseze. Grația lui e însă desăvârșită. Trecătorii se opresc și încep să privească. Apoi acompaniază dansul cu bătăi ritmice din palme. După câteva secunde, două tinere se alătură tipului cu șapcă și intră, tatonând fiecare mișcare, în ritm. Încet-încet, de pe trotuar se desprind pâlcuri din ce în ce mai mari care trec în mijlocul străzii. Întâi sunt zeci, apoi sute de persoane. Crescendo-ul este fascinant. Dintr-odată, toată lumea dansează, în timp ce ritmul devine amețitor. Un bulgăre uman se rostogolește în mijlocul străzii, ia diferite forme, devine mai întâi falangă, apoi cerc, apoi se recompune, nedirijat de nimeni, mișcat de o frenezie interioară, de un imbold al libertății pe care numai extazul ascuns în dans și muzică ți-l poate da. A fost mai întâi un om, acum e o mulțime pe care ți-o poți imagina crescând la nesfârșit, cuprinzând toată strada, tot orașul, la limită, de ce nu?, provocând o reacție în lanț, și ocupând toată planeta. O omenire contaminată de sirtaki, trăind la unison.

Am văzut toate astea cu ani în urmă, într-un flash mob pe you tube. Se deschidea sub cuvintele Dancing Zorba in the street. Fusese realizat de Comunitatea greacă din Ottawa, în piața Byward, pentru a promova Festivalul grec de la Ottawa din 2011. Îl puteți în orice clipă vedea.

Mi-am adus aminte de asta zilele trecute, când un tânăr prieten, care doarme cu facebook-ul sub pernă, mi-a trimis o suită de fotografii și clipuri. Toate multiplicau, adăugându-i câte o notă personală, celebra înjurătură care ocupase în ultima săptămână mentalul românesc, care făcuse să vibreze toate mediile, care strânsese în jurul ei condeie alese, contestări vehemente și adeziuni necondiționate și care sfârșise prin a pune în stare de alertă poliția română. În imaginile de pe facebook, cele șapte litere apăreau, de pildă, pe baloturi de paie. Stivuite în plin câmp de o mașină cu țepi, ele își întorceau către noi, unul câte unul, pe neașteptate, fața care, inscripționată, prindea dintr-odată glas. „Na!, spunea vocea stivuitorului din off. Mai vrei unul? Dumniezăii mă-tii!” Și întorcea iar către noi fața inscripționată a altui snop care, la rândul lui, prindea, animat de cele șapte litere, să înjure scurt. În alt clip, scrise cu caractere mari și perfect paginate, cele șapte litere apăreau treptat, scrijelite cu o impresionantă viteză, pe placa unui strung. Apoi o fotografie: înjurătura e pictată de astă dată cu litere mari roșii, într-un accelerated freefall, pe parașuta deschisă în zbor a unui salt profesionist. Altă imagine: după ce fuseseră izgonite de pe plăcuțele mașinii înmatriculate în Suedia, literele se recompuneau acum, în aceeași țară, pe plăcuțele a două mașini, parcate una lângă alta: una pe o Skoda Octavia, înmatriculată MUIE 134, și alta pe un Fiat Corsa, înmatriculat PSD 006. Așezate cu spatele la noi, cele două mașini lăsau să se ivească sensul unic din reunirea a două piese care nu puteau vorbi decât așa, laolaltă, ca într-un adevărat symbolon, după ce își întâlniseră jumătatea. În sfârșit, pour finir en beauté, într-o fotografie, cele șapte litere se lăfăiau pe fesele voluptuoase ale unei tinere care tocmai își ridicase rochia în mijlocul unei esplanade. Purta tanga. Poza era însoțită de acest comentariu: „E…, acum să vă văd! Care din poliția rutieră vă băgați să-i ridicați plăcuțele de înmatriculare?”

Așa stând lucrurile, mi-am imaginat o contaminare în lanț. Ca un dans, ca o muzică. Întâmplarea a făcut, iată, ca la noi sirtaki-ul să fie o înjurătură. La început a folosit-o unul singur. Punând-o în scenă cu umor („Cum a intrat mașina asta în țară?”, i-a întrebat pe cei de la vamă ministra noastră de Interne. „În aplauze”, se pare că a fost răspunsul șefului vămii), făcând-o accesibilă oricui, asigurându-i o transmisibilitate instantanee. Ca pașii bărbatului din Ottawa care a coborât în mijlocul străzii și i-a surprins pe toți prin simplitatea mesajului lui.

Și-atunci am început să visez la cea mai năstrușnică revoluție din lume. Când are loc o revoluție? Când regulile politicului au fost abandonate. Când clasa politică trișează. Când partidul aflat la putere înlocuiește limbajul politicii cu scuipatul pe un popor întreg. Când vulgaritatea pune stăpânire pe parlament și când doamnelor din opoziție li se vorbește ca într-un Bronx românesc. Când democrația și instituțiile ei devin o butaforie, și separația puterilor în stat încetează să mai existe. Când un partid poate pune o țară pe butuci. Adică atunci când lucrurile stau ca la noi.

Și-atunci, acestea fiind datele realităților politice, ce-ar putea fi mai în ton cu ele decât revoluția născută în jurul unei înjurături? Mesajul ei s-ar transmite printr-o complicitate născută spontan, care ar cuprinde, ca o trezire din somn, toată România. O revoluție cu un mesaj de o simplitate desăvârșită, pe înțelesul tuturor, născută într-un hohot de râs și de exasperare. O revoluție fără dube, trupe de intervenție și gaze lacrimogene, în care n-ai avea în cine să tragi. O revoluție bazată pe un mesaj-cod, pe o siglă care mătură totul în calea ei, o revoluție în care nimeni nu ridică pumnul în aer, nu amenință, nu urlă cu ochii scoși din cap. O revoluție bazată pe șapte litere care se-ntind – ca pârjolul, ca apa ieșită din matcă, ca norul de lăcuste – pe toate T-shirt-urile acestei veri, pe autobuze și tramvaie, pe coridoarele școlilor, tatuate pe brațele vânjoase ale băieților din Ferentari, pe pulpele fetelor și pe spatele lor dezgolit, în amfiteatrele universităților, pe banderolele manifestanților, pe uniformele jandarmilor și ale mascaților veniți să-i păzească, pe bâtele lor, pe căștile lor, pe carapacea lor de broască țestoasă. Apoi în grădini și în parcuri și în magazine, pe uniformele agenților de circulație, pe fațadele blocurilor, pe trotuare, în mall-uri, pretutindeni, cuprinzând în cele din urmă „uzinele și ogoarele patriei”. Reconfigurând, ca un stimul miraculos, sinapsele otrăvite de propagandă și minciună ale creierelor noastre, ea i-ar scoate pe hoți din joc, ar aboli vremea alegerilor trucate, ar elimina pentru totdeauna morții de la urna de vot, ar transforma, pe tot răstimpul manifestării ei originale, băltirea de azi într-o formă de democrație directă, una care „ar cuprinde masele” zburând peste lume, ca o muzică, ca un dans.

Așadar, nu vă scandalizați, dragii mei intelectuali, colegi și prieteni care suferiți de răul vulgarității. Cușca vulgarității lor, în care ne-au băgat de ani de zile, nu vă doare mai tare? Și, în fond, în cele două cuvinte, nu de vulgaritate este vorba, ci de adecvarea exasperată la aroganța și prostia celor sub care am ajuns să trăim. Nu poți pretinde, când șandramaua politicului suburban ne cade în cap, să ne alegem limbajul luând ca model Parlamentul britanic din vremea lui Churchill. Dimpotrivă, în acest context de golănie statală, de ticăloșie cu program, de impudoare a guvernării prin încețoșarea minții, agramatism și impostură, nu trebuie oare găsit cuvântul ce rostește adevărul? Cel care poate deveni o replică pe măsură propunând o stilistică neașteptată? Ei bine, poate că în acest context, expresivitatea unui cuvânt de origine țigănească pe care-l înțelege toată lumea e pe punctul să capete un destin istoric.

Acest cuvânt exprimă neîndoielnic cea mai concisă înjurătură din specia celor mai concise exprimări care sunt înjurăturile. Cioran pune de altfel înjurătura pe primul loc, înainte de telegramă și epitaf, ca modele de stil, dat fiind că toate au atins lapidaritatea supremă. În contextul celor șapte litere, înjurătura noastră sună aproape ca o altă abreviere, și este, până la urmă abrevierea aceasta: Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare. Eu așa o tălmăcesc. Cred că acesta e subtextul pe care-l scot la lumină, din adâncul ființelor noastre ultragiate, cele patru litere ale cuvântului buclucaș. Și nu vi se pare că fiind cea mai recent activată înjurătură a societății noastre, ea pare mai puțin virulentă decât strămoșeștile înjurături? Proprietatea ei nevitriolantă îmi permite s-o rostesc fără să roșesc. Pentru mine, ea funcționează ca înjurătură mijlocit, obligându-mă să-i caut în prealabil sensul, lipsindu-i forța brută a cuvântului care, în cazul înjurăturilor neaoșe, pleacă precum piatra din praștie cu sens cu tot.

Credeți că e puțin lucru să găsești acel cuvânt care face ca un popor să ajungă, în lumea deconcertantă de contorsioniști a politicului, la diferența fundamentală dintre bine și rău? E oare cazul să ne plângem și să strâmbăm din nas că diferența aceasta e obligată uneori să intre în lume îmbrăcată în hainele umile ale unei înjurături perfect plasate?

Distribuie acest articol

93 COMENTARII

  1. În sfârșit, de când aștept acest semn!
    Doamne ajută!
    Da, oameni buni, așa stau lucrurile. Acestea fiind spuse, haideți acum să-i ajutăm și pe politicieni, in primul rând cei din opoziție, dar si pe cei de la putere care își mai au capul pe umeri, sa acționeze si sa se exprime cu curaj, profesionalism si, mai ales, cu responsabilitate.
    Pentru Dumnezeu, oameni buni, români, suntem in anul Centenarului! Puțină mândrie români, ca nu strică!
    No, hai!

    • Din pacate ALDE-Tariceanu e o struto-camila dupa chipul si asemanarea lui Tradiceanu-Motocicleanu si cum vreti sa-i mau ziceti. Ajuns la remorca PSD numai liberal nu e…

    • Fals Domnule Liiceanu ,

      Oamenii sunt egali intre ei in fata lui D-zeu , pe pamant insa nu , categoric nu !

      Nu pot sa ma-mi arog un discurs de la inaltimea aceleiasi tribune ca a dumneavostra si totusi , cu umilinta de rigoare , consider ca gresiti fundamental.
      Comunismul a demonstrat si practic , pe milioane de morminte , ca aceasta egalitate chiar e utopica sub soare.Si ne-a repetat-o si Dl Dragomir , daca nu ma-nsel asupra persoanei , pe limba poporului si in stilul personal , prin sintagma ” Bai ! Sa fiti fericiti ca va ia mama dracu’ ” Omul este liber si „se poate opune demonic planului divin” (P.Tutea) Pentru mine personal P.Tutea este un semi-zeu si nici nu ma gandesc sa argumentez , o consider o axioma , insa Arsenie Boca este un sfant , fara acte in regula , deocamdata ; „singura libertate a omului este aceea de a nu cadea in pacat”.Logic , axiomatic din nou , dincolo de aceasta libertate este iadul , pacatul , prostia , totalitarismul , unde numai libertate nu e.
      Concluzia ? Libertate , da , egalitate insa nu prea.Nu vad cum un opinca precum subsemnatul s-ar putea adresa de la pupitrul Academiei Romane pentru a argumenta in privinta oricarui subiect , de la filosofia antica pana la bunele maniere la servirea semintelor de floare soarelui in timpul unui meci de fotbal pe un stadion.
      Si-atunci , consider ca si reciproca e adevarata , unui intelectual precum domnia voastra , ii este interzis sa se adreseze poporului de la acest nivelul.
      Ma tem ca depasiti limita libertatii asa cum a fost definita de Arsenie Boca.
      Ba mai mult , cu scuzele de rigoare , ma tem ca incapacitatea dumneavoatra de a lupta cu rezultate concrete la nivelul la care va situati , va face sa coborati niste trepte pentru a fura din nou revolutia poporului.

      O zi buna ,

      Mircea ,

      • atunci cind diavolul face rost de cite un avocat bun, nu este un pacat sa-i asculti argumentele cu interes si respect…atunci, insa, cind avocatul vede legaturi tehnice intre Tutea si Arsenie Boca, nu poti decit sa zimbesti amar si sa lasi revolutiile neconfiscate.

  2. Si, uite asa, am ajuns sa citesc cu ochii incetosati de lacrimi, un text minunat despre o injuratura. Text? Nu, MANIFEST.

  3. Adecvarea la aroganta si prostie. Un fel de a spune – ne coboram la nivelul lor. Probabil avem un scop nobil (sau nu), dar ajungem, inevitabil, mai jos. Poate chiar vom invinge. Dar daca vom fi acolo, jos, nu va mai avea nicio valoare.

  4. Să fie „M…iePSD” sloganul care ne uneşte şi care va elimina(în sfârşit!) comunismul/pesedismul din România? Am putea spune că lumpenproletariatul a eliminat sistemul democratic din România, iar lumpeneuropenii(apud Piggy Pippidi…) a eliminat comunismul. Pe fond, „lumpenii” par cei mai revoluţionari dintre români….din când în când. Şi uite aşa trebuie să medităm la ciudăţenia revoluţiilor.

  5. Punct de vedere corect.
    De când au cuvintele un singur sens?? În context social/civic, cuvântul nostru apare cu un sens propriu secundar, nu cu sensul propriu de bază (cel sexual, greșit glosat astfel într-un articol recent de către Mircea Cărtărescu). Pentru comparație: în context, sintagma americană ”Fuck the government!” nu apare cu sensul propriu de bază, ci cu un sens propriu secundar, fapt evident nu doar pentru lingvist, ci și pentru oricare cetățean onest. Nu e o trivialitate, ci pură expresivitate. Înjurătura devine expresia unei emoții negative intense. Rostul acestor comunicări este transmiterea cât mai directă și eficientă a mesajului. Violența verbală este, involuntar, prima supapă la care recurgem pentru a echilibra, simbolic, o balanță psihologică grav afectată de acțiuni la care suntem puși în imposibilitatea de a riposta altfel.

    • Rationamentul dvs. a clarificat in cel mai util mod dimensiunea corecta pentru de acum incolo istoricul # muie PSD.
      Oricat ne-am fi chinuit nu am fi gasit o formula care sa ne exprime frustrarile acumulate mai potrivit. Marsaviilor facute de coalitia PSD_ALDE de la alegeri incoace au impins nervii nostri la cote greu de suportat.

      In favoarea celor spuse mi amintesc de celebrul ”fuck the EU” rostit relaxat intr-o discutie diplomatica ( de Victoria Nuland ):
      https://www.youtube.com/watch?v=CL_GShyGv3o ,
      Desi mesajul a avut un gust extrem de amar pentru oficialii europeni nimeni nu a acuzat-o atunci pe Nuland de vulgaritati sexuale si nimeni nu i-a pus cartela telefonului pe ”suspendat temporar” .

    • PSD/ALDE = PNL/PDL = ACEASI MIZERIE

      Nu este deajuns sa ne declaram Antii-PSD, asa cum am facut in ultimii 15 ani (hello Traian Basescu, Udrea, Blaga, Cocosii, Bica, Popoviciu, Catarama, Ramona Manescu, Falca, Grupul de la Monaco et al). Inainte de toate, trebuie sa promovam valorile deomocratiei moderne, printre care, se numara si valori respectarea statul de drept, promovarea meritocratiei si a bunei guvernari. La urmatoarele alegeri polemica noastra este: „Democratie, Stat de Drept, Meritocratie, Buna Guvernare, Responsabilitate vs. Coruptie la Nivel Inalt, Nepotism si Mediocratie”
      #Rezist, #FaraPenali

    • Daca ne intoarcem inca ceva mai mult in timp…
      Martie 1989, Steaua Dinamo 2-1,
      …Andone facand catre Valentin Ceausescu un semn curajos dar obscen, transmis in toata tara de TVR, fiindca a venit pe nepregatite si nu s-a putut taia.
      Chiar si ne-microbistii au reactionat. Ala a fost un gest chiar mai curajos decat placuta suedeza.
      Pe la noi prin grupul de colegi, ajunsesem sa ne racorim, cand ceva era de zis in gand, ca semn de revolta, cu „ANDONE!!!” (adica, „ramane cum a zis Andone!”)
      Si, nu era nici V Ceausescu cel mai iubit fiu al celui mai iubit fiu (deci nu maximum de detestabil) si nici Dinamo clubul oprimatilor regimului, ca sa-i plangem de mila (se intamplase sa fie atunci victima).

      Dar mesajul a fost clar. Se poate!

  6. Asteptam de ceva vreme parerea lui Gabriel Liiceanu, absolut de acord! M-ar interesa si parerea domnului Sora….In general mi-e scarba de vulgaritate dar suedezul i-a lovit la temelie !

    • Chiar că da!
      Vorba lui: „Un fleac, v-am trezit!”

      http://www.ziare.com/stiri/politie/soferul-masinii-cu-numere-antipsd-si-a-recuperat-permisul-si-vine-in-piata-victoriei-un-fleac-v-am-trezit-1524587

      Era nevoie de acest tip extrem de protest? Da. Și știți de ce? Pentru că ce face actuala coaliție de guvernare de 20 de luni încoace se traduce efectiv printr-un șir întreg de insulte la adresa inteligenței și mândriei noastre de cetățeni ai României.
      Și era nevoie de un răspuns eliberator, pe măsură. L-a găsit un tânăr șofer care muncește în Suedia (doamna Alina Mungiu Pippidi e gata să-și parieze întreaga reputație pentru a ne convinge că tânărul domn Ștefănescu n-are niciun merit, sloganul fiindu-i livrat de serviciile secrete și statul paralel); o dovadă că geniul românesc există cu adevărat și se arată când și unde te aștepți mai puțin.
      Meritul domnului Ștefănescu este acela că a crezut în dreptatea sa și nu s-a speriat de încercările prin care a trecut.
      Și le-a șubrezit temelia!
      Mă înclin, domnule Ștefănescu!

  7. Ah, vai, n-o stiati pe cea cu cele sapte litere scrise cu un cui pe o masina Antena 3…
    Ar fi de podium, parerea mea :) Asta pana vineri, cand ma astept la cele mai nastrusnice si mai inteligente idei :)
    Cum zicea un coleg comentator mai devreme: No, hai! Ne vedem vineri in Piata Victoriei!

  8. Si totusi, eu nu accept ca o tara, o societate, o lume a nimanui care balteste din ’45 fara o viziune de viitor, sa spere ca „injuratura care uneste” poate produce ceva pozitiv pe termen lung. Am fost cu totii natural impotriva comunismului ca doctrina, bunicii mei si-au aparat bucata de pamant cu disperare, fara succes, apoi, invinsi, am dat-o in bascalie, am zis: hai ca poate merge asa, ne-am canalizat impotriva lui Ceausescu si ca persoana si de atunci am ramas cu ura asta, impotriva catorva indivizi de la putere, fie ca s-au numit Iliescu, Basescu, Dragnea. Mai stim altceva ? Nu prea, cei care au crezut ca pot, ca merita mai mult au plecat.

    Dezbaterea publica inseamna doua idei total opuse care graviteaza ca 2 stele singurele ramase in univers, una in jurul celeilalte intr-un dans al mortii pentru noi ceilalti: „penalii” vs „statul paralel”. Nu mai exista alte idei, nu mai exista stiri, buletinele de stiri ne mai umplu ceilalti neuroni liberi doar cu nenorociri. Mai avem incredere in noi, in viitor ?

    Nu e de mirare ca multa lume care nu intra in jocul urii a bagat capul in pamant la fel cum probabil bunicii mei au faucut-o, au inceput sa inteleaga ca totul e doar instigare, ca securistii din media ne vor razvratiti, ne vor sentimentele pozitive anulate, e un proverb indian: „cine te enerveaza te stapaneste” asa ca fiecare se concentreaza pe lumea lui mica si efectele secundare sunt devastatoare: nu ne mai pasa unii de altii, unii nu merg la vot din nepasare, altii voteaza pentru 50 de lei fara sa le pese de viitorul tarii. Da, cei care inteleg asta stiu ca la vot castiga ura si nepasare si cei ca mine, ca dvs, domnule Liiceanu, care ati facut mereu apel la mai putina ura si mai multa dezbatere, nu aveti nici o sansa.

    Intr-o astfel de stare, ma indoiesc ca o unjuratura, un sentiment negativ, chiar daca justificata, ne poate uni. Eu zic ca ne face si mai usor de controlat. E pacat, stiu, dar hai sa spunem ca asa sunt timpurile. Pana va veni cineva cu o idee revolutionara, experienta spune ca nu de la noi din tara, traim asa, cu bila de picior.

    Poate dvs, domunle Liiceanu, pe care va respect foarte mult, vedeti cumva mai departe decat mine. Poate e nevoie de un moment de negativitate si razvratire vulgara pentru a dinamita un sistem care, asa cum spuneam, ne tine incarcati cu ura, la un nivel latent, cat sa nu dam in colocot. Sper sa aveti dreptate, mie mi se pare ca trebuie sa fim foarte disperati sa speram la ceva bun dintr-o injuratura. Mi-a placut cum a rezolvat problema Suedia. De aia ei sunt unde sunt, totul se rezolva cu bun simt si mai putina ura: placutele ofensatoare au fost retrase lasand opinia publica de la noi in acelasi abis in care ne aflam de multa vreme, cu niste reverberatii nejustificate ale urii.

  9. Ca de obicei, textele domnului Liiceanu reusesc sa captureze esenta in minimum de cuvinte. Respect!


    UE, PSD!
    UE, ALDE!

    Asa, ca un indemn catre un tzel. Orice asemanare (fonetica) cu o injuratura este pur intamplatoare.

  10. Simţ enorm şi Văz monstruos.” cu ochii mintzi, se intelege, mesajul inca netradus printr-un act artistic vizual eventual individual. Problema e ca muierile se vor face intotdeauna ca nu inteleg, desi inteleg cel mai bine cum sta situatia.
    Lautarii erau niste artisti desavarsiti, dar fara scoala, insa nici macar ei n-ar putea ridica „maneaua” moderna la nivelul unui acti artistic.

  11. Ma recunosc in ambele reactii.
    Ma refer la reactia lui Mircea Cartarescu si cea din articol. Ultima fiind savuroasa intru adevar.
    Opuse ca stilistica, dar pe fond. identice din punct de vedere ,,politic” .
    Am fost amuzat de mesajul intrinsec afirmatiei ”daca veniti cu muie PSD, pe mine sa nu contati”. Adica ma racoresc si eu putin repetand formula, care e ok, inteleg nevoia ei si nu am o problema cu mesajul pe care-l transmite. Totusi vreau sa va spun ca e perdanta ca strategie insa mi-a placut s-o repet:), n-am vrut sa folosesc stelute si nici eufemisme tampite de genul lozinca anti PSD.
    Deci o sincera, livresca si rezistenta # Muie PSD.
    Nu ma pricep la jargonul retelelor , stilistic ar putea fi incadrata in familia meme-urilor?

  12. Putem adauga si ineficienta opozitiei la PSD/ALDE. S-a dovedit ineficienta lupta parlamentara pe idei si demonstratii de economie aplicata. Mustrarile aplicate PSD/ALDE pe la TV de diversi ziaristi si analisti politici. S-a dovedit ca nu merge cu vorba buna.PSD/ALDE nu reactioneaza la ratiune si vorba buna.Nu se tem ei ca discursuri savante vor coagula masele impotriva lor la viitoarele alegeri. In schimb au reactionat violent implicand politia intr-un abuz ce trebuie sa nu ramana nepedepsit la un slogan simplu : MUIEPSD. Acest mesaj a fost inteles imediat de PSD/ALDE ca unul deosebit de periculos. Era mesajul de injuratura de naduf pe care o spune un om aflat in culmea disperarii. Unul care nu mai rabda. PSD/ALDE au inteles ca s-a nascut in tapla tarii o opozitie surda si incapatanata. De aici pericolul. PSD/ALDE au devenit rizibili.Lumea rade de ei si le transmite MUIEPSD(ALDE).
    Foarte periculos cand lumea incepe sa rada si sa injure PSD/ALDE.Este deja programul politic al opozitiei populare la viitoarele alegeri. Ceasc curent trebuie sa fie sustinut de opozitia parlamentara cu un discurs national care sa arate pericolul actiunilor PSD/ALDE. Acum cat revolta populara sta sa se nasca.

  13. Cate cuvinte doar pentru a arata ca habar n-ai despre esenta injuraturii la romani!!! Origine, evolutie istorica, tipologii, pozitionare… Se pot spune multe despre injuraturi dar nimic nu se spune in articolul dlui Liiceanu.
    Cand iti faci constructia pe presupunerea ca acele flash mob-uri sunt spontane e clar ca esti in necunostinta. Poate singurul adevar din articol este acela ca autorul are idei „nastrusnice” si asta fara a stapani sensul original al cuvantului.
    Ce ne mai ramane? Sa constatam, in primul rand ca opozantii de azi si sustinatorii lor din „elita” nu investesc nici un efort in misiunea lor sociala. Ca intreg spectrul de opozitie – nu neaparat politic, se tine de nastrusnicii in loc sa zguduie societatea.
    Ramane un gust amar (sic- protest antiPSD) ca decizia nu se ia aici iar Johannis si restul de puliiceni asteapta ordine de afara.
    #UIESLUJIREA

  14. „înjurătura noastră sună aproape ca o altă abreviere, și este, până la urmă abrevierea aceasta: Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare”.

    Nu, nu e nicio greseala, cel putin in logica explicita a dlui. Liiceanu, lozinca respectiva asta se doreste a fi in ordinea importantei: o Manipulare, bazata pe o Uzurpare, care profita de o Indignare, pentru a o amplifica pana la stadiul de Exasperare.

    Exemplul dat, este elocvent. Manipularea rezulta (in special) din invocarea flashmob-ului, in care evident, nu incepe sa danseze o piata intreaga, plecand de la 3 initiatori, ci este o regie bine pusa in practica. Explicit, dl. filozof Liiceanu, care are proprietatea cuvintelor, indica aceasta tehnica pentru a obtine schimbarile sau efectele pe care si le doreste.

    Uzurparea pleaca de la incercarea de a inlocui pe unii care si-au castigat o pozitie intr-o competitie deschisa, cu altii care au pierdut, sau nici macar nu s-au prezentat la respectiva competitie.

    Indignarea unora poate fi reala si legitima, cu cauze obiective sau mai putin obiective. Manipularea prin provocari in scopul inducerii unei stari de exasperare nu mai sunt insa atat de ingenue.

  15. Superb scris! Și de acord cu dv., cu o nuanță. Comentam reacția dlui Cărtărescu în felul următor: E forma cea mai concis-vulgară de indignare a cetățeanului de rând. E o înjurătură care răcorește (și românii înjură îngrozitor). Departe de fi o dovadă că suntem „mancurtizați”, ea arată totuși un nivel de comportament, pe care nu cred că îl ameliorăm prea curând, nici cu cel mai bun guvern posibil la putere.
    E, în fond, o înjurătură de stadion. Nu-mi vine s-o rostesc cu voce tare (rămâne vulgară, oricum ai privi lucrurile), dar o fac prin contaminare mentală, pentru că ea e expresia, cu stilistica proprie societății noastre din momentul ăsta, a unei stări de spirit. Admit însă că, tocmai prin faptul că e grosolană, are un enorm potențial umoristic…

  16. Frumos si inspirat stimate D-le Gabriel Liiceanu. M-a molipsit „visarea” dumneavoastra si va propun, si eu, un alt „cod” al mesajului – MUIE – devenit viral:
    Miracol
    Unire
    Iubire
    Europa
    Amintirea Pietii Universitatii (din sufletele noastre ) poate reveni, ca o chemare strabuna de infratire nationala . De ce nu? De ce nu – acum?! Suntem uniti, sub acelasi steag, de 100 de ani, curand sarbatorim acest eveniment urias si e timpul sa intram in scena . Cum ar arata DANSUL reprezentantilor a milioane de romani pasnici si curajosi din diasapora si al altor milioane de romani, rabdatori, de acasa?! Pe 10 august va fi Sarbatoare!

    • Eu propun sa se includa in acronimul „MUIE” si cuvantul EXASPERARE. Este ceea ce simt (si probabil nu sunt singura) cand vad cat se poate glosa pe marginea a ceva foarte simplu: AM AJUNS LA CAPĂTUL RĂBDĂRII, nu mai putem suporta să fim conduși de analfabeți și borfași, fără alt program decât fuga de pușcărie. Acest lucru se poate ilustra cu o înjurătură sau altfel, în limbaj literar, însă de fapt e nevoie de FAPTE, nu de VORBE ! Nu mai criticați doct ce spune unul și altul, mai bine faceți ceva, cât de mic (ex semnați lista „FĂRĂ PENALI”, înscrieți-vă într-un partid sau activați într-o asociație civică, ÎNCETAȚI vorbăria inutilă!

      • cand ti-am citit parerea mi-am adus aminte de Valeriu Sterian si piesa lui ” Exercitiu” care desi este scrisa acum 20 de ani este la fel de actuala intrucat comunistii, politrucii si hotii sunt tot la putere…. trist dar adevarat!
        Vineri sa fim cat mai multi in piata si sa le aratam ca noi suntem ce-i care-i platim si suntem cu ochii pe ei

  17. Jenanta incercarea „intelectualilor” de a justifica o trivialitate. Ne deranjeaza cand auzim pe stadioane „Muie Steaua!” pentru ca nu putem merge cu sotiile sau copiii. Ne deranjeaza umorul trivial (vezi Vacanta Mare). Dar incercam absurd sa justificam trivialitatile afisate tot timpul si chiar cu mandrie in ideea ca sustinem o cauza nobila, corecta. Putem protesta impotriva unei entitati, indiferent care ar fi ea, fara sa ne coboram nivelul. Nu exista nici o justificare logica, morala sau de orice alt fel pentru asemenea exprimare.

  18. Domnule Liiceanu,

    Vi’l puteti imagina pe domnul Cornelu Coposu strigand – sau spunand macar, chiar si in soapta – sloganul dumneavoastra car ar trebui sa aiba „destin istoric”?

    • Corneliu Coposu s-a format ca om înainte de comunism și de efectele lui asupra ”omului nou”. Sloganul actual este imaginat și folosit de oameni noi, cultura lor este rezultatul incontestabil al comunismului.

      Ceea ce Dl.Liiceanu a înțeles, spre deosebire de alții, este că ”poporul a vorbit”. A vorbit așa cum poate el, la nivelul lui actual de educație și cultură, dar a vorbit și ar trebui ascultat. Alternativa ar consta în revolte și haos.

  19. Asa e, numai ca o veche zicala spune ca „daca te cobori la nivelul prostului, te bate cu experienta”… Evident ca din cand in cand te poti racori urandu-le studenteste ( conform bancului): „multa, multa m**e”. Dar nu sa stam cu bratele-n san, asa ca „no, hai”….

  20. Judecatorii si procurorii
    ar trebui sa isi incheie textul sentintelor
    sau al rechizitoriilor
    tot cu sloganul demnitatii redobandite a intelectualitatii romane.

    Medicii sa il scrie si ei la finalul retetelor.
    iar invatatorii sa il adauge cand trec o nota
    in carnetele elevilor.

    Sa regasim cuvintele inspiratoare pe antetul
    facturilor de telefonie mobila,
    pe extrasele de cont bancare (am mari asteptari
    de la Reiffeisen si BRD care
    au mai simtit si alta data pulsul
    istoriei )
    pe pungile de la Mega Image sau
    strecurate ingenios in reclamele la vopseaua Savana.

    Evident puterea exemplului ar cota enorm – prin urmare cartile
    tiparite de HUMANITAS ar trebui sa fie parafate pe coperta
    cu mesajul noii revolutii , fiecare exemplar trebuind
    sa poarte , pentru autentificare, si semnatura olografa
    a diectorului aplicata intre primul si al doilea cuvant.

    • Deja, procurorul de caz, care a clasat dosarul penal deschis de politie lui Răzvan Ștefănescu a scris cu mana lui, cu majuscule, de doua ori mesajul oripilant, fara afi banat, in procesul verbal .
      Si a si semnat.
      Deci, e consacrat, exista intr-un act oficial.

    • Furtuna de baloane genereaza un mesaj simplu de inteles pentru escrocii PSD-isti :
      nu toti ne aplecam sa ridicam sapunul puscariasilor!

      Exprimarea nemultumirii e primul pas pentru a corecta ceva, orice.
      Bineinteles daca nu esti râma.

  21. De la bun inceput am catalogat „MUIEPSD” drept un slogan, iar nu o injuratura. Mesajul transcende vulgarul, datorita faptului ca aceasta mana de hominizi sfertodocti care au ajuns in fruntea bucatelor n-au facut altceva decat sa ilustreze injuratura initiala prin ‘politica’ pe care au dus-o, impotriva intereselor majore ale poporului nostru. Acum le-o intoarcem la fel de elegant precum si-o merita!

  22. o onomatopee era mai buna !
    sunt atatea zgomote, zbierete, croncăneli, etc. de imitat .
    sa imiti o injuratură dubioasă, nici chiar tiganeasca –
    si sa pui teologia și ontologia sa slujească o prostie anosta
    e semn ca Romania are nevoie urgenta de Case de Nebuni
    si Puscarii in care multi sa se duca de buna voia lor,
    sa se desavârșească în studiul separatiei puterilor neceresti.

    • La altceva nu ii duce capul pe acesti dementi care vor sa schimbe Romania prin obscenitati, nu prin vot. Nu au gasit altceva sa ii uneasca, pana nu le-a propus un sofer muia.

  23. În urmă cu câteva luni, un jurnalist l-a interpelat pe șeful principalului partid de guvernământ în avion. Deși incomodat, a făcut un efort și i-a răspuns civilizat.

    Mai recent, domnul Președinte al României a refuzat să dea mâna cu domnul Dragnea în grădina Palatului Cotroceni.

    Acum, o serie de intelectuali respectați fac dintr-un gest mai degrabă grosolan expresia rezistenței. Întrebarea este: rezistență față de ce?

      • @Nick: Au apărut probleme legate de funcționarea sistemului de justiție, iar o parte dintre acestea sunt consecința deciziilor politice. Responsabilitatea PSD este de netăgăduit.

        În ceea ce privește sancționarea neregularităților politicienilor, există o problemă de uniformitate la nivelul UE. De pildă, în Franța a fost cazul Fillon, în care soția a fost plătită ca asistent parlamentar al soțului său, însă activitatea acesteia nu poate fi documentată: https://en.wikipedia.org/wiki/Fillon_affair . Justiția română și justiția franceză par să trateze în mod diferit astfel de cazuri. Dacă și noi am fi politicieni, probabil că asta ni s-ar părea o nedreptate, nu credeți?

  24. Sirtaki-ul pe stradă este o punere în scenă deloc spontană, se văd polițiștii care opresc circulația. Deci nu se poate fără voie de la poliție…
    În loc de fantezii cu revoluții mai mult sau mai puțin totale, pe ritmuri mai mult sau mai puțin muzicale, ce ar fi să susținem articularea unei oferte politice și consistente și seducătoare care să scoată din istorie, la vot, PSD-ul.
    În loc de hermeneutica M–EPSD-ului, ce ar fi să răspundem riguros, cu moderație, fără infatuări cvasi-rasiste, la întrebarea de ce câștigă populiștii?

    • Flash mob-ul grecesc din Ottawa, ca toate celelalte flash mob-uri de pe youtube, a fost o punere in scena (chiar asta e definitia termenului), o chestie planificata, organizata si precedata de repetitii, spontaneitatea show-ului fiind doar aparenta. Flash mob-ul e un fel de divertisment pentru spectatori intimplatori aflati in trecere prin zona. Uneori, cind show-ul e grandios si costisitor, apar si finantatorii dornici fie de propaganda, fie de un profit financiar direct. Toata lumea stie asta.

      Dupa cum unii, care au avut acces la carti adevarate de istorie, nu doar la manualele scolare aprobate de guverne, stiu ca toate revolutiile au fost planificate si finantate din spatele scenei, popoarele fiind incapabile sa se organizeze pentru a pune la cale asa ceva. Ca elitele, nu masele – cum am invatat la scoala, fac istoria. Spontane sint doar razmeritele si rascoalele locale, focuri de paie usor de stins de forta organizata (STATUL).

      Prin urmare, da, se poate porni o revolutie de la orice pretext, de la un nimic chiar. Pentru succesul ei e nevoie, insa, de organizare, de finantare, de scenarist, de un regizor experimentat, de o echipa tehnica (sunet, lumini, trucaje, dezinformari, scaremongering, decoruri, costume, armurier, pirotehnist) si de citiva actori pentru rolurile principale. Figurantii nu conteaza decit ca masa de manevra si ca impresie artistica, dar sint lasati sa creada ca ei sint adevaratii revolutionari si vor fi recompensati cu 6 calatorii gratuite, anual, pe CFR.

      Si totusi… uniti in jurul unei injuraturi de 7 litere? Atit mai avem in comun ca popor?

      • Vă doreaţi o înjuratură mai lungă, nu-i aşa?
        Mai serios vorbind, este evident că nu înjurătura ne poate uni, ci semnificaţia ei. Şi ţinta. Merg pe mâna lui Cioran. Vă daţi ochii peste cap, oripilat, ca şi Cărtărescu.

  25. total gresit coane. definitia dex e clara, se refera la gura. contextual in propozitie nu poate insemna mai mult decit taci din gura, sau ti-o trag peste bot pina taci din gura. in alte parti din romania poate insemna hai sa luam ceva in gura, cu sensul de a minca sau baga ceva in gurita. in vremurile moderne cind imaginatia si fantezia erotica ii excita pe unii, actul de a baga ceva fortat, acceptat sau de nevoie (pe romaneste sintem in lumea lui ‘asta e’) in gura ceiluilat devine act de agresiune, placere sau de exprimare a puterii. adica pozitia domininata dar care presupune obligatoriu si pozitia celui dominat. o data ce poporul lui ‘asta e’ a luat-o in gurita, revolta nu inseamna decit cresterea pretului ptr serviciile prestate. trezirea utopica dealtfel, sensul de a da muie nu mai are legatura cu semantica dar cu un act de agresiune sau placere invadind intimitatea. acum e interesant de vazut unde se obtine mai mult placerea partilor ptr ca totusi actul in sine dovedeste existenta unei nevoi, plata unor servicii, satisfactie iar ptr cei care se trezesc un sentiment de nu mai pot trai cu ei insasi. la sf zilei, fiecare ramine cu ceva, dar cei care vin dupa noi? ei chiar merita sau nepasarea e lux la romani?

  26. Ce o sa zica Alina Mungiu Pippidi de acest articol? E scris de lumpen-intelectualul Liiceanu, probabil!Toata lumea intelectuala care stramba din nas la injuratura de acum celebra M…PSD inseamna ca traieste intr-o colivie in Romania, fara nici un contact cu realitatea!
    Pe multe garduri scrie de cel puitin 20 de ani incoace M…Steaua, M…Dinamo…In trafic , se striga in fata soferilor neindemanatici, sau rai-intentionati M…,cretinule, de exemplu! Toata acesta dezbatere savanta a dlui Liiceanu cu trimiteri la Cioran, Churchil etc. este in mare parte inutila. M..,,PSD , insemna ajunge, gata ne-am saturat de voi, nesimtitilor de la PSD,scurt si lapidar vorba lui Cioran, care injura si el ca toti romanii si mai ales ca toti intelectualii adevarati si nu prefabricati de falsa lume academica romaneasca.
    Pai cand o vezi pe Dancila ca stalceste limba romana, istoria, geografia , ce poti sa zici decat M….! Cum a ajuns o inculta, o proasta , sa fie prim-ministru in Romania? Pai,la alegeri n-au venit decat vreo 3 milioane de oameni, restul dormeau sau erau pe acasa si iacata ca somnul ratiunii a creat un mosntru-PSD si ai lui.

  27. Relatii sexuale neprincipiale.Tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej a primit in anul 1959 informatia de la Securitate ca Lica ,fiica sa, a intretinut relatii sexuale neprincipiale(M..e) cu Ginel Placinteanu un medic cu care se vedea. Securitatea inregistrase totul. Furios Dej i-a inscenat un proces politic si Ginel a murit in puscarie. Acum celebra M..PSD se refera la relatiile sexulale neprincipiale dezaprobate de PSD/PCR si miscarea cu inscenarea procesului impotriva celui care i-a aplicat aceasta urare PSD se repeta. De aici se vede sensibilitatea PSD la vechile dogme sexuale a PCR. Fara m..e se spunea in documentele de partid. Numai relatii sexuale in modalitati aprobate de partid. Pericolul sexului neprincipial este evident pentru PSD. Au turbat.

    • Genul ăsta de „relații sexuale neprincipiale” sunt perfect acceptabile și explicabile dpdv psihologic, în măsura în care sunt liber consimțite. E adevărat că sloganul anti-PSD nu se referă la unele liber consimțite, dar o să repet un fragment dintr-un comentariu la un alt articol:

      Nicio înjurătură nu are sens literal, ea nu este o amenințare în sensul Codului Penal, emitentul înjurăturii nu pune la cale un plan ca să treacă la fapte. Orice înjurătură are sensul de ”du-te și lasă-mă-n pace”, nu sensul de ”ai să vezi tu ce-am să-ți fac”.

  28. Bune analogii, explicație simplă și clară. Așa cum inspirat și inteligent spuneți, vulgaritatea celor șapte litere s-a pierdut undeva pe drum iar la intrarea în Ro Manipularea, Uzurparea, Indignarea, Exasperarea i-au luat locul.
    Așa au ințeles toți cei care au văzut sau au auzit mesajul, desigur exceptându-i pe cei care l-au criticat/ incriminat propagandistic și direct sau indirect interesat.
    De aici înainte, ceva din adevărul și eleganța textului dumneavoastră trece asupra celor șapte litere și (o fi prea mult spus?) le înnobilează. Sau le scoate din noroiul fățărniciei „decente”.

    (Putem merge mai departe în aceeași cheie cu P (..?..) S (..?..) D (..?..). Poate alții vor completa spațiile punctate.)

    • @ Cititor
      Acrostih văzut pe Internet : Muncesc Undeva In Europa Pe Salariu Dublu.

      Intre Elitismul şifonat şi Egolatru al doamnei AMP, care începe să semene a Tudoreliadă cu caimac şi gentileţea sensibiloasă a intelectualului partizan al sterilităţii semantice (l-am numit de dl. Cărtărescu), vigoarea populară a celor consideraţi de obicei drept cantitate neglijabilă pe tabla de şah a politicii dâmbovitene, a surprins pe toată lumea, inclusiv pe cei implicaţi.
      Paradoxal, depăşindu-şi vocaţia de înjurătură hâtră (?), Obscenul a devenit Simbol.
      Mobilizărea vulgului pare să devină endemică.

      Repostez, deci, un text mai vechi.
      Mungiu –Pipiddi care începe să reprezinte pentru “România Curată” ceea ce Nistorescu este pentru “Cotidianul” (sau TVR, daca vreti, cu abjectele emisiuni de casă ale PSD-ului stil R9).
      Rotindu-se, grotesc, în jurul unui ombilic plin de slinul narcisismului (“lumpanarii” îi spun “buric” şi la ei poate fi şi nespălat…) marotele sale obişnuite devin “sesam-ul” intrării în cercurile selecte ale iniţiaţilor (egalii doamnei din sferele înalte), pierzându-se în norii secretelor societăţilor distinse şi exclusiviste.
      “Lumpanarul” (recunosc : Mungiu –Pippidi îl numeşte “lumpendiaspora”) anti-PSD-ist nu va putea niciodată visa la aşa lume apretată, unde aluzia ţine loc de avertisment (sau poate de divertisment ?). “Războaiele” doamnei devin din ce în ce mai puţin şi “războiele” poporului urât mirositor.
      Revoluţiile s-au făcut cu forţa “lumpanarului” proletar (recunosc : Mungiu –Pippidi îl numeşte “lumpendiaspora”), manipulat (şi repede uitat) tocmai de “elitele” cupidităţii morale din care face parte si “fraulain”.
      Cât despre „maestrul” Cârtărescu, ce să zic…Sunt curios câţi din cei (aparent) vizaţi de „dojana” „maestrului” se simt „mancurtizaţi”.
      Dacă dl. C face #rezistenţa la această „sărbătoare” păgână a educaţiei REALE a unei mari părţi din electorat, este treaba dumnealui. Sunt gata sa parieze pe anonimatul acestei decizii în rândul celor mai înverşunaţi (şi nu numai) #rezistenţi.
      Ieşirea domnului Cartarescu pe la manifestaţiile anti-PSD era un fapt insignifiant pentru primitivismul politic, lipsit de subtilitate, al pesedistului de seviciu.
      În faţa grosolăniei „intelectuale” a parlamentarului „de jos” (şi chiar „de sus”), acelaşi care, adresându-se unei colege USR-iste în plină adunare parlamentară (aş utiliza, mai bine, termenul de „adunătură”), în faţa unui parter pesedist, mixt şi entuziasmat de „performanţa” „colegului”), îi sugera, „elegant” şi „hâtru”, să-i s*…gă p*…la, un Cărtărescu este o cantitate neglijabilă, ba chiar un eventual subiect al altor „glume” „inspirate” din folclorul colectiv al creşei PSD-iste, asumate şi etalate în faţa tuturor.
      Şi atunci, revenind la această ultimă „găselniţă” populară ce pare să se răspândească, ce ne împiedică, nu să o susţinem neapărat în această formă (să recunoaştem crudă şi grosolană), dar să acceptăm cu filozofie faptul (deja) împlinit că „expresia” şi-a început o viaţă socială proprie, un fel de „credo” defulatoriu al celor care nu ştiu exact definiţia „mancurtizării”.
      Din toate timpurile, revoluţiile care au destabilizat sau dărâmat guvernele nepopulare, au fost iniţiate de clasele bogate, „superioare”, dar care nu-şi găseau locul la dezmăţul banchetului (financiar, economic, etc) naţional, ocupat de alte clase bogate şi „superioare”. Poporul, „carnea de tun”, a fost mereu manipulat pentru a-si oferit forţa oarbă a defulării colective. Mai nou, în unele situaţii, aceasta poartă titlul pompos de „patriotism”.
      Cu sau fără un Cărtărescu, masa critică, că aşa se zice mai nou la săracii disperaţi ai României furate şi înşelate, se va constitui fără complexe.

      Însă „Muie PSD”, chiar aşa grosolană cum e, reprezintă voroava care şi-a atins ţinta cu o eficacitate înţeleasă 100% de gregarul incult PSD-ist. Este limba lor, este pe înţelesul lor şi al tendinţelor lor anti-intelectuale ce dăinuiesc pe aceste tărâmuri de peste 70 de ani. Cu ce „glumiţele” mai pot răspunde paraziţii politici dâmboviţeni sau alţi mândrii hoţi naţionali, acestei lovituri brutale vorbită „pre” limba însăşi a „culturii” parlamentarului USL-ist ?.
      „Muie PSD” este un „cap în gura” dat colegului şcolit la aceiaşi incompetenţă a Educaţiei româneşti. Este atât de josnic, dar, în acelaşi timp, atât de eficace, încât Daddy & Banda sa (şi Docila va fi înţeles, în sfârşit, ceva nescris, dar care sună cunoscut…), au toate motivele să încerce sugrumarea în faşă a acestei noi tendinţe populare atât de primejdioasă.
      Căci una e să te iei de un biet grup de 500.000 de „ocupaţionişti” de pieţe ale „victoriei” şi alta e să simţi că-ţi scapă din mână o categorie socială ce părea neimplicată în „evenimente”.
      Dl. Cartărescu, are dreptate. Dar dl. Cărtărescu nu înţelege (este părerea mea!) că toate îşi au un timp al lor. Ţara este în prea mare primejdie pentru a mai exorta decenţa lucrului „finuţ”.

      Politic, consider că este momentul să ne cenzurăm, în limitele bunului simţ şi ale convingerilor personale, bine-nţeles, conştiinţa putibondă, rănită de un pretins atentat la securitatea unui „bigotism” intelectual apretat.
      Această nouă „mişcare” populară ar trebui (şi trebuie) exploatată politic, pragmatic şi fără false timidităţi de virgină moralizatoare. Bastionul imposturii politice actuale, indiferent cărei tabere ar aparţine, trebuie distrus. Vom avea timp după aceia să ne gândim şi la educaţia maselor, oricum ratată până acum. O societate aseptizată aşa cum o visează Dl. Cărtărescu (şi noi cu dumnealui, poate), nu există. Să facem ce putem cu ce avem !

      Între urgia ce ne aşteaptă şi manipularea politică („pozitivă”) a noului „curent” popular (căci manipulare ar fi, incontestabil), personal prefer manipularea în scop de catalizator (unul din multele care ar trebui găsite) al mulţimilor „neutre”. Spun „neutre” ca să nu spun spectatoare sau obnubilate şi refugiate într-un stupor social colectiv, din motive evidente de egocentrism ignorant şi ignorat. Aşa se procedează în politică. Când este vorba de supravieţuirea colectivă, las pe mai târziu analiza „mancurtizării” mele şi metodele de a o combate eficace, cum n-am reuşit să o facem în 30 de ani.
      Să nu ne mai ascundem în spatele unor false şi sterile dezbateri despre inocenţă, morală şi drumuri fără pietroie. Starea naţiei e pe măsura stării intelectualităţii naţionale.
      „Muie …” devine o exortaţie lipsită de orice fineţe intelectuală şi/sau civic-educaţională, dar care ar putea fi exploatată oportun de o Opoziţie dezorientată şi ineficae (până acum).
      Până când vom avea, în sfârşit, oameni capabili la cârmele acestei ţări oropsite, eu zic, cu un oportunist (mărturisesc) „mancurtizat” şi ruşinat:
      M uncesc
      U ndeva
      I n
      E uropa
      P e
      S alariu
      D ublu !”

      • Despre dna. Mungiu Pippidi și despre dnul. Cărtărescu nu cred că e bine să vorbim prea mult acum.
        Eu găsesc că părerilor lor nu ar fi trebuit să surprindă atât de mult. Dna. AMP a fost, într-un fel sau altul, mereu originală în sensul că s-a distanțat cu superioritate (îndreptățită?) de părerea majorității. A făcut același lucru și acum, numai că acum majoritatea s-a schimbat. Înainte, majoritatea striga „noi muncim, noi nu gândim”, acum majoritatea strigă ” muie PSD”. Dna.AMP le-a criticat pe amândouă având dreptate(?) doar o dată. Cred că, în sinea ei, își dă seama că acum a derapat gata-gata să iasă în decor.
        Dl. Cărtărescu a greșit din teama de a nu fi catalogat drept vulgar. Lipsa curajului îl împiedică pe dnul. C să se solidarizeze cu cei lipsiți de orice putere, cu cei cărora nu le mai rămâne decât înjurătura ca protest. Și el își dă seama că s-a pripit mergând în direcția curentului, de altfel necesar, civilității. Nu a sesizat destul de rapid nuanțele și a vorbit cu o secundă mai devreme.
        Dar nu ei contează, ci, ca întotdeauna când e vorba de proteste, majoritatea. Cum au înțeles și cum vor folosi cei mai mulți acest bobârnac dat nouă (tuturor și celor care cu ??? ne conduc) de înjurătura intrată pe mutește (șoferul n-a rostit-o!) în țară, pe la vama Nădlac și cu ce rezultat. Asta contează.

  29. Cine nu are bătrâni, să-și cumpere. Da, domnule Liiceanu, da. Obscen este ce se întâmplă acum în România. Că în sate au mai rămas doar bătrânii, și cu ei moare un univers. Azi s-a dus și Dumitru Fărcaș, artistul care a cântat muzică românească autentică cu un instrument turco-maghiar. Nu doar a cântat, a fost cel mai bun, mai bun chiar și decât maestrul Lutsa Iovitsa, cel care a introdus instrumentul în Banat. Toți l-am auzit, e cel care cânta cu Rapsozii Zărandului „Feciorească de pe Mureș”. Electrecord a fost generoasă și a pus pe Youtube o versiune chiar bine înregistrată.

    În loc să ne sărbătorim Centenarul și să facem ceva, orice, pentru cei de peste Prut, pentru cei din alte zări, noi regresăm. Uităm cine suntem.

    Luați-l și pe domnul Cărtărescu, am înțeles că se căiește și haideți în 10.08 cu noi. Meritați să fiți în prim-plan. Poate va fi un fiasco, poate vor fi doar câteva mii, nu zeci de mii de oameni, nu o sută de mii, nu un milion. Dar măcar vom știi câți și care suntem. Cât ne putem baza pe diaspora. Și haideți să o luăm de jos. Voi intelectualii puteți începe cu paginile de Wikipedia ale domnului Dumitru Fărcaș. Nu e drept să rămână așa în memoria colectivă.

    Dacă fiecare dintre noi face doar un pic, un pic mai mult bine decât ar face alții, am fi peste Elveția.

  30. Multumim Domnule Liiceanu!

    In tara asta plina de loaze si de prefacuti, sunt si oameni care au stat si raman verticali.

    D-voastra sunteti dintre ei, alaturi de prietenii pe care-i aveti (nu dau alte nume) + cei din alte domenii non-umaniste!

    Pe langa faptul ca aveti proprietati magnetice….
    …..Cel putin pentru mine!

  31. Deruta careia i-a cazut victima PSD si care s-a transmis multiplicata in valuri la institutiile statului aminteste de romanele lui Saramago. Vezi Eseu despre luciditate, dar este valabil si Intermitentele mortii, sau chiar Eseu despre orbire. Faimosul „Muie PSD” isi are acum propriul destin, care nu este cu nimic mai vulgar decat „Jos Ceausescu!”.

  32. Atunci cand toti am rabufnit tipand „Manipulare,Uzurpare,Indignare,Exasperare”,Intelectualii din Teleorman n-au inteles gravitatea situatiei …Doar cand am vorbit pe limba lor,si-au dat seama de realitate…

  33. Sigur ca mesajul este unul al exasperarii, al picurilor care dau de mult timp peste pahar. Acuma au un nume! :P
    Trebuie sa faci ceva, nu poti sta spectator, unii smnnaaza petitii, altii scriu pe FB, sau aici… omul nostru nu a gasit un „slogan” nemaiauzit si nemaivazut ci o modalitate nemaivazuta de a legaliza injuratura. Groasa si de la obraz. Dar perfect meritata. Chaiar daca ai ceva reticente „pe text” pana la urma te cucereste modalitatea,simpla si eficienta.
    Asta e genial in treaba asta!
    A bagat in sedinta toata guvernarea incompetenta dovedita, surda… dar fudula, care ne abureste ca pervertirea legilor este cat se poate de legala, si n-ai ce face, asisti neputincios… iaca si-au luat-o pe aceeasi schema, legal, ei fiind acum, neputinciosii. Asta-i face sa turbeze, sa ai Politia, Parlamentul, Guvernul, tot ce misca in tara asta, si sa vina un „lumpen” din asta de afara care se plimba ca voda-n loboda prin toata tara cu injuratura in protap. Evident ca s-au dat de ceasul mortii cum sa-l „faca”. Si canci, a iesit inca mai naspa!
    Ce intelege aproape oricine din treaba asta?
    Ca PSD a fost facu KO extrem de simplu si ingenios., ca nu sunt atat de puternici cum par, ca exista o baza reala de nemultumiti care abia asteapta un catalizator, ceva.
    Fara acea baza, fara gafele prostesti facute de autoritati,fara publicitatea nesperata (nu stiu cat de mult bine o sa-i faca lui Razvan treaba asta) sloganul injuratura ar fi trecut aproape nebagat in seama, ca alea de pe pereti :P
    Nu injuratura ne-a unit, in fond, doar ne-a incolonat :P
    P.S. Mai trebuie spus ceva, vad ca nimeni nu a sesizat.
    Cred ca omul nostu va mai avea de suferit. Sa ne imaginam ce se va intampla de -cum incolo:
    -posibil sa se intalneasca pe strada cu necunoscuti, care-l recunosc. Tare imi e ca va fi salutat cu MUIEPSD domnu` Razvan, sa ne traiesti bla, bla. Mai esti cu sotia, cu copilul, da-i cu muia in sus, da-i in jos, azi asa, maine asa…ti se apleaca de la o vreme. Si nu prea ai ce face.
    Si copilul poate sa aiba ceva probleme: „uite-l, ba, pa ala cu ta`su Muie,…bai Muita, ia vino-ncoa sa ne spui si noua, mancati-as gura ta de bastan!”, nevasta la fel, nevasta lu` MUIEPSD..aaaaa, nu credeti ca e posibil? Nu inventez nimic, dupa cum spuneam in alt comentariu cunosc pe cineva pe care-l cheama Muia si nu e tocmai simplu sa fii legat de …chestia asta.

    • Asta e satisfactia prostului: „mama ce i-am zis-o!!”. Are impresia ca succesul ‘\demersului” lui e cu atat mai mare, cu cat i-a zis ceva mai urat adversarului. Ce „eficienta”? Ce ati realizat cu asta? In afara de o satisfactie cretina si de o injosire? Ce scoti pe gura spune in primul rand ceva despre tine, nu despre ceilalti.

    • În lumea lui, printre șoferii de camioane, sigur nu va avea de suferit. Iar numele e destul de obișnuit încât să nu rămână în memoria oricărui polițist.

  34. De acord cu Dl Liiceanu ! Ori ce arma e buna pentru a izgonii pungasii PSD + ALDE care au distrus Romania !
    Si as mai avea o propunere – rugaminte la Dl. Liiceanu : Acum, in anul aniversarii a o suta de ani de la Marea Unire – cand haita de imbecili si pungasi care conduce – sau se face a conduce pentru a fura – sa dam totusi acestui popor batjocorit un cadou : RETIPARIREA ISTORIEI PRIMULUI RAZBOI MONDIAL de Kiritescu. Lucrare deosebita – tinuta la index in anii comunismului – Uitata in anii de dupa ’89. Ma scuzati ca – poate – deranjez programul editorial al Editurii Humanitas cumpropunerea mea – dar suntem multi care am dori sa citim, sau recitim aceasta scriere – dar nu avem de unde o procura !Si ar fi un obol pentru cei care s-au jertfit in marele razboi ! Si un adevarat cadou pentru Centenar – Daca nu se mai poate introduce in programul editorial pe 2018 – nu cred ca ar fi o problema republicarea in 2019. In definitiv un „oarecare” din jalnicul guvern Dragnea – Valcov ne informa ca sunt hotariti sa extinda Centenarul „orict va fi nevoe pentru a-l cinsti” ! Cu multe multumiri daca se va realiza umila mea propuneresi un gand bun inaintasilor nostri dela Cezieni – Romanati

  35. Nu cred ca domnul Liiceanu a scris usor acest text – il banuiesc ca e printre cei care sufera de raul vulgaritatii – dar e un rezultat al exasperarii. Textul e grozav; aproape ar trebui sa le fim recunoscatori celor de la guvernare pentru ca i-au readus in arena publica cu toate mijloacele tehnologiei pe oameni ca Liiceanu si Sora. Ma tem si eu ca acest slogan ne-ar putea uni in resursele de agresivitate si nesimtire care zac in orice roman, dar totusi…..nu se gasesc printre cititorii filosofi si visatori ai contributors cateva spirite practice care sa imprime si sa vanda tricouri inscriptionate cu urarea de bine? pentru o plimbare pe la universitate, seara? pot fi puse si puncte de suspensie, sa nu roseasca oamenii in uniforme. As vrea ca aceasta poveste sa se termine cu psd-ul intrand in opozitie si reformandu-se radical, fara sentimente grele, cu o floare oferita spontan femeilor din psd care aleg sa se retraga, cu o strangere de mana barbatilor din psd dusi de val care fac un pas in spate, si cu ignorarea pur si simplu a figurilor centrale care se vor duce unde vor, la inchisoare, la casele lor, habar nu am. Dar pana atunci, inchei si eu cu traditionalul puncte puncte psd – unde psd nu inseamna in mod direct oamenii din acest partid ci spectrul tutor anilor astora care ne-a bantuit pe toti (si votanti si candidati, in diferite forme, desigur) si a facut decenta sa para aproape irealizabila.

    • Au trecut 30 de ani, pe durata carora urmasul lui Stalin n-a dat semne de dorinta de modernizare. Din contra, a continuat, in tiparul genei originare, procesul de degradare progresiva a activului de partid. Generatie de generatie mai borfasi, mai analfabeti, mai dornici de putere nelimitata.
      Trebuie scos in afara legii, cu membri de familie, prieteni de casa sau simpli amici de furt, pe inca 70 de ani.
      Daca atunci vor exista romani, care sa mai creada in comunism, se poate crea un partid curat rosu, pe criterii occidentale.
      Dar urmasii criminalilor lui Stalin trebuie sa inceteze, sa mai aiba permisiunea, sa folosesca democratia drept alibi al legalizarii crimei si nelegiuirilor, al furturilor, al nedreptatilor. Majoritatea data de vot nu permite orice. In cazul lor, o majoritate dintr-o minoritate imbecilizata si ametita de promisiuni false. Daca permitem, la nesfirsit asta, vor inchide granitele, intr-o zi, ca sa nu mai intre sau iasa nimeni. Si ne vor reaminti ce poate face partidul. Daca are si „majoritate”, va striga cit de legal este, sa scoata secretara agramata de la Interne, trupele de securitate inarmate, in strada, sau cit de legal este, ca granicerii sa ucida curajosii, care vor sa plece din raiul rosu al majoritatii sociopatului Drahnea.
      Vremea asteptarilor si sanselor date a trecut. De fapt, trecuse de la prima tentativa de puci impotriva Statului de Drept, atata cit era el atunci, dar romanul nu are, nu va avea niciodata capacitati vizionare. Cei de astazi cred, ca orice ar faca partidul, ei vor ramine tot liberi, vor avea drepturi si libertati ca in Vest.
      De fapt, asta e aplicarea concreta a ceea ce au inceput in 2012. Ei au invatat din ceea ce li s-ar fi puttut intampla atunci. Noi nu. Orice incepem, nu terminam. In `89-s-a renuntat la Puncul 8 din declaratia de la Timisoara. Asta a fost primul esec. Nu le mai enumar pe toate, ci pe ultimul: renuntarea la manifestatia de masa de dupa caderea altui urmas al lui Stalin, impostorul mitoman ponta, (cu p mic, de la Plagiat) Ne inecam, necorect politic, ca tiganul la mal, nu ducem nimic la un bun sfirsit pentru Natia aia, despre care se spune, ca ar fi binecuvintata. Un Neam de esuati, care mai degraba isi ia lumea in cap.

  36. Adică ăia fură banii de pensie ai lui bunicu și eu sunt arătat cu degetul pentru că vai de mine îi înjur??? Surpriză dar nu toți suntem așa finuți plus că ni se rupe de recursul la universalitate. Care nici el nu eludează meandrele concretului, ca să citez un clasic în viață (încă, fir-ar)

  37. In plus de tot ceea ce s-a spus, f.bine, pana acum, prietenul nostru din Suedia ca a reusit acolo unde opozitia a esuat, adica sa sparga unitatea votantilor si simpatizantilor PSD&ALDE, cu acest mesaj, cert trivial, dar fara ambiguitate. Pe limba lor!
    Nimeni nu se astepta la asa ceva, aici e geniul celor 7 litere care fac parte, deja, din istoria noastra contemporana!
    Guvernantii aveau pregatite toate replicile la orice interventie sau critica din partea USR, Ciolos&co, dar nu si la asa ceva! I-a depasit, au panicat, au comis numai erori, s-au facut de rasul alor lor, ca al nostru erau deja, dar nu le pasa…Or, acum le pasa, ptr ca lumpenRomania si-a gasit reprezentant in lumpendiaspora, si asta este adevaratul eveniment : solidaritatea romanilor „zdrentarosi”. Adica a majoritatii…
    No hai s’om da cu iama prin caviarPSD&ALDE :)

  38. Ca ne-am lamurit in toate felurile posibile ce inseamna MUIE, e absolut minunat. Insa asa cum zicea Diana mai sus: ne miscam si noi cu talent pentru a face orice, cel mai mic gest pentru a scapa de ciuma asta?! Haideti sa semnam liste, haideti sa iesim in strada, haideti sa actionam si haideti sa nu mai flecarim! Doar sa actionam! De atat avem nevoie!

  39. Munca de furnica cum a facut USR si geniul chiar si intuitiv al soferului cu placutele lui de inmatriculare fac cu siguranta o masa critica. :)

  40. Ma tem ca imbratisarea acestui tip de protest este o recunoastere a unui esec. Elita urbana si-a dat seama ca n-a facut nici un avans in captarea societatii romanesti (inter alia si pentru ca a venit cu mesaje complet neadecvate Romaniei, precum redefinirea casatoriei) si acum sare in prima barca care ar da multimii iluzia ca, iata si noi suntem ca voi.
    Cand Basescu se ducea pe stadion sa bea bere cu plebea era un gest aproape natural, in fond el facuse toata viata parte din gloata (mai degraba mob). Cand domnul Liiceanu spune ca injuratura este cea care ne strange impreuna se inseala, pentru ca injuratura amuza pentru un scurt timp, dar isi pierde valoarea sau poate fi chiar contraproductiva pentru ca experimente riguroase arata ca oamenii care injura pot suporta mai usor privatiunile.
    In timpul comunismului romanii il injurau pe Ceasca, faceau bancuri despre el si clica lui, dar suportau cu darzenie orice magarie orchestrata de familia Ceausecsu.
    Ca sa intru si eu in volcabularul zilei, noi ii injuram azi, ei ne belesc in continuare, dar ne simtim racoriti, le-am zis-o, si suportam in continuare mai usor mizeria.
    Domnul Zev da mai sus exemple de personalitati politice (unele minore) care foloseau injuratura. Cred ca exista totusi o diferenta, acesti politicieni injurau accidental si, mai ales, in dialoguri oarecum private. In plus injuratura tradeza un vocabular limitat, putem comunica doar la nivel primitiv. Coborand la acest nivel vom ajunge maine sa-i facem pe cei din PSD sa ne raspunda cu injuraturi despre mama. Cand un jurnalist arab arunca cu un pantof in Bush jr folosea o simbolistica specifica culturi sale, pantofii sunt necurati; acest jurnalist era mai imaginativ si mai demn. Nu cred ca exista exemple credibile in care o injuratura cu conotatii sexuale a fost folosita cu succes ca mesaj politic.

    PS
    Ar trebui sa si fumam ceea ce scriem, nu cred ca domnul Liiceanu ar iesi la un meeting cu pancarta pe care scrie M**E PSD.

    • @Cinicul – înjurătura trădează frustrare. Atunci când partenerul de dialog sfidează în loc să dialogheze, înjurătura este urmarea firească și meritată.

      PSD-ul sfidează, nu cooperează cu societatea civilă. Așa ajunge societatea civilă să-l înjure. Dl.Liiceanu nu ar ieși la un meeting cu pancarta pe care să scrie așa ceva pentru că nu are așteptări de la PSD, prin urmare nu are dezamăgiri și astfel nu are nici frustrări. Deci nu are niciun motiv să înjure, la fel ca și subsemnatul. PSD face exact ce era de așteptat să facă, încă din 2012. Pentru oamenii educați nu e nicio surpriză.

      Dar oamenii simpli au (avut) așteptări de la PSD, e explicabil că frustrările îi determină să înjure.

    • @Cinicul – înjurătura e o formă de eliberare a presiunii psihice. Într-un studiu al unor cercetătorii britanici (care n-avea nimic cu povestea anti-PSD, evident) cei care înjurau reușeau să reziste un timp de două ori mai lung cu mâinile în apă rece ca gheața, comparativ cu cei care nu înjurau.

      Înjurătura ”răcorește”, orice om simplu știe asta. Chiar și când e vorba de obiecte, e clar că ele nu au voință, omul nu se poate răzbuna convingător pe ele, dar dacă le înjură deja mai scade presiunea.

      • Avem justificari pentru orice, nu-i asa? Dar dusmanii politici nu au dreptul sa foloseasca aceleasi justificari.

        Tu te „racoresti”, dar de beneficiarul „racoririi” tale mizerabile, nu iti pasa? Cand se racoreste el asupra ta, cum e?

        Teoria asta cu „racorirea” e cretina. Tot ce realizezi cu „racorirea” e sa-ti intaresti obisnuinta sa te enervezi, sa-ti pierzi controlul si sa te manifesti violent (verbal sau fizic). Cand se intalnesc doi din astia cu opinii diferite, „racorirea” este foarte rau.

  41. Nu m-am gândit vreodată in viața mea că vom ajunge la un asemenea nivel de decădere umană in care să ne ocupăm timpul prețios cu radiografia cuvântului ”MUIE”.
    Imi pare sincer rău că nu am citit zilele acestea nicio explicație pertinentă a vreunui specialist in studiul formării și evoluției cuvintelor atât din punct de vedere academic cât și al limbajului urban căci poate acum asistam cu toii la o ”revoluție” spirituală. Fiecare a incercat să tragă spuza pe turta sa intr-o incercare de a justifica utilizarea acestui termen. Am citit opinii ”justificate” cum că, conform dicționarului academic, ”muie” reprezintă un termen argotic al cărui sinonim este ”gură” și că probabil intr-un viitor foarte apropiat vom ajunge să cenzurăm romane consacrate datorită faptului că autorul și-a permis indecența de a folosi acest termen obscen. In acest caz, utilizatorul expresiei ”MUIEPSD” fie se află intr-o gravă eroare și a folosit-o eronat in locul expresiei ”MUIAPSD!”, fie a folosit-o in sensul limbajului urban care nu are absolut nicio legătură cu definiția academică și care știm cu toții la ce anume face referire.
    Cu foarte mare părere de rău spun că agresivitatea, chiar dacă este verbală – istoria probează acest aspect -, atrage după sine o agresivitate mai mare din partea oponentului și unde vom ajunge? Vom justifica expresii foarte grave de genul ”moarte lui X sau lui Y” (și acest gen de expresii au fost uzate, regretabil, in postarile de pe Facebook)?
    In acest context conclud că in umbra ultimelor evenimente unele dintre valorile noastre și-au pierdut puțin busola permițând sau justificând asemenea derapaje, fie chiar și cu scop de justificare a limitei la care s-a ajuns. Un aspect foarte trist dar, din păcate, uman!

    Cu deosebită stimă!

  42. – Când ai avut prim-miniştri, cu o anvegură politică precum a lui Ionel Brătianu, sau ca a lui Lascăr Catargiu, sau Brătianu-tatăl;
    – Când ai avut prim-miniştri, cu o certă valoare academică, precum a fost Titu Maiorescu, sau cu o acoperire ştiinţifica precum a lui Nicolae Iorga;
    – Când ai avut prim-miniştri cu o amprentă de onestitate ca a lui Petre Carp, sau cu o alură de patriotism ca cea a lui Antonescu;
    – Nu se poate sa nu rămâi buimac, – văzând că pe scaunul pe care au stat „aceşti oameni politici devotaţi şi adevăraţi”, – s-a cocoţat cumătra Viorica Vasilica…
    Cel putin, de această anomalie-certă, vina este a lui Dragnea!
    În opinia mea, nu este o cădere din lumea politicii la lumea lui Caragiale, oarecum poznaşă, este o alunecare mai vârtoasă, către lumea tembelă descrisă de Muşatescu.

  43. – înjurătura înnobilată – muie PSD?!…M.U.I.E. PSD!!

    Autorul textului de faţă apucă, se apucă de acest cuvînt, de-această concisă înjurătură neaoşă tare, devenită fenomen de masă RO, o codifică, o abreviază, pentru ca mai apoi să ne-o redea tălmăcită, umplînd-o de semnificaţiile valide pe care – cred – acei mulţi români de bună credinţă, mult timp la ananghie fiind, nu prea şi le-au lămurit sau închipuit atunci cînd foloseau şi folosesc sintagma cu pricina cu atîta hărnicie.

    Îi întăreşte direcţia binemeritată, transformă un slogan actual atît de controversat
    într-o săgeată acum mai bine orientată, articulată fiind.
    De fapt el nu o transformă doar, ci o înnobilează, şi odată cu ea şi pe purtătorii ei, vorbitorii de aceaşi limbă, de română.

    Cele patru elemente, cele patru direcţii ale acestui symbolon fabricat de scriitor au fost desigur alese cu grijă şi sunt perfect adecvate lungului moment istoric românesc:
    M.anipulare
    U.zurpare
    I.ndignare
    E.xasperare
    Imitîndu-l, am putea continua seriosul joc al cuvintelor codificînd şi interpretînd partea a 2-a a sintagmei, ţinta lor, PSD-ul – de pildă cam aşa:
    P.artidul
    S.fidează
    D.reptatea
    Ar trebui deci să-i mulţumim încă o dată acestui intelectual român, care a încercat să ne (re)orienteze, manipulînd vorbele în cel mai bun sens cu putinţă.
    Unui Gabriel Liiceanu, care s-a aplecat asupra unui cuvînt, pe care tare mă îndoiesc că el însuşi îl foloseşte vreodată…făcînd efortul de rigoare să-şi înţeleagă exasperaţii compatrioţi, năpăstuiţii concetăţeni care, de nevoie, au apelat într-o asemenea măsură, naţionalizată, la înjurătură.
    Să-şi explice lui însuşi, să le explice lor, precum şi criticilor acestora, care şi ei au bunele lor argumente, cum stau lucrurile, respectiv cum ar putea sta ele în ţară.
    Să construiască un pod al înţelegerii – prin metamorfoza şi tălmăcirea cuvintelor.

    Mi-aş dori ca acest M.U.I.E, reînnoit şi îmbogăţit, să fie preluat, să fie absorbit ca atare, devenind o veritabilă armă de luptă colectivă.
    Una tăioasă, conştientă, eficientă.

    Radu Pavalache – Bavaria, 25.8.2018

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro