Confruntate cu ultimele evenimente, dezbaterile publice se dedau unei adevărate orgii a prostiei. Peste un adânc ocean al ignoranţei generale plutesc ceţurile groase ale confuziei, dintre care apar greoaie corăbiile fantomă încărcate cu dileme fără noimă, emoţii ieftine, răspunsuri neghioabe, probleme false şi soluţii ce nu rezolvă nimic.
Insulă de stagnare într-un torent de schimbare, România cea slabă şi săracă este nedorită pe afară şi ameţită pe dinăuntru. Cauzele sunt atât de cunoscute, încât par o litanie ştiută pe de rost poate până şi de tinerii de azi, dacă i-ar mai interesa: capturarea ţării de către vechile structuri de partid şi de stat, sub conducerea securiştilor, spre perpetuă jefuire.
Între timp, saţiul oboselii şi lehamitei a crescut peste acest adevăr care, prin simplă repetare, nu ne ajută să ieşim din bulboana istorică în care stăm afundaţi de, în curând, un sfert de secol. Stagnarea şi apăsătoarea prezenţă a trecutului nu sunt însă doar rezultatul ferocităţii cu care clica predatoare se agaţă de putere, ci şi rezultanta unor vectori sistemici, construiţi în ultimele două decenii.
Este în primul rând economia. O economie slabă, şubredă şi dezechilibrată, cu trei componente principale. În primul rând economia clientelară, dependentă de bugetul de stat, pe seama căruia există. Ea trăieşte din împletirea a două modalităţi de drenare a banilor şi resurselor publice. Prima constă din atribuirea de contracte dăunătoare statului unor firme complice, de către decidenţi publici, activitate prin care statul plăteşte acelor firme preţuri uriaşe pentru prestaţii mizerabile, câştigul rezultat fiind apoi împărţit între părtaşi. A doua modalitate de drenare a resurselor publice constă din crearea de rente, venituri salariale exorbitante pentru membrii clicilor politico-economice angajaţi ai statului. Desigur, pierderile băneşti masive sunt acoperite perpetuu de la buget.
Economia întreprinzătorilor autohtoni din afara clientelei politice este ce-a de-a doua ramură importantă, care deşi numeric însemnată, este condamnată la lipsă de relevanţă şi la precaritate, fiscalitate arbitrară şi deseori abuzivă, constrângeri administrative, lipsa cronică de finanţare, făcând practic figură de economie tolerată şi niciodată încurajată.
Economia mai are şi o a treia componentă, a firmelor străine. Aici, capitalurile serioase au trecut peste condiţiile de lumea a treia oferite de România (lipsa infrastructurii, a culturii manageriale şi climatului de afaceri, corupţia endemică până la nivel înalt) promiţându-şi profitul din exploatarea unei munci salariale foarte ieftine. Concomitent, capitaluri dubioase ori speculativ aventuriste au mizat tocmai pe corupţia din România pentru a-şi crea poziţii privilegiate pe piaţă, acaparări frauduloase de resurse ori capacităţi productive.
O asemenea economie funcţionează ca o morişcă prin care o parte din banii produşi în sectorul întreprinzătorilor autohtoni şi al capitalului străin onorabil sunt transferaţi prin intermediul bugetului de stat către clica predatoare internă şi complicii externi.
Sunt cel puţin cincisprezece ani de când un asemenea sistem economic funcţionează stabil, generând şi un sistem politic corespunzător, întemeiat pe reproducerea politică a economiei clientelare. Baza electorală a acestui sistem o constituie categoriile dependente de bugetul de stat, de sus, de la profitori, până jos, la dependenţii şi şantajaţii bugetului de stat, cărora li se adaugă categoriile zbatându-se oricum în precaritate materială şi culturală. Şi cum într-o ţară săracă acestea din urmă constituie cam 40% din populaţie, sistemul politic al partidelor economiei clientelare îşi are asigurată perpetuarea în condiţiile formal democratice ale alternanţei la guvernare.
Atâta vreme cât economia va rămâne dominată de componenta sa clientelară, iar majoritatea populaţiei va fi marcată de pauperitate şi ignoranţă, pentru reproducerea sistemului, partidelor le va fi suficientă mobilizarea electorală a unor categorii captive. Aceasta explică atât rezistenţa partidelor la orice încercare de reformă cât şi dezinteresul faţă de programe politice, ori alte forme de expresie politică sistematizată.
Pentru cine, programe politice, pentru cine coerenţă, consistenţă şi continuitate, pentru masele captive care oricum vin la urne să voteze cum le zice primarul !? Actualul sistem politic, susţinut de toate partidele, nu are nevoie de ideologii şi doctrine pentru simplul motiv că-şi poate perpetua puterea şi fără proiecte, alternative, perspective. O piaţă politică reală nici nu există în România, populaţia interesată de asemenea oferte fiind prea puţin activă electoral.
În asemenea condiţii, reflexia politică autentică este marginalizată, aşa zisele think tankuri de partid, nişte bufonerii fără conţinut, iar singurele eforturi de gândire politică rămân în izbeliştea unor grupuscule de fani ai teoriilor politice, ce preiau naiv şi provincial idei şi curente de aiurea, pe fondul propriilor experienţe, dintr-o ţară fără economie funcţională de piaţă şi sistem politic autentic democratic.
Poate apărut ca reacţie exasperată la kapitalismul românesc kleptocratic, dar în mod sigur cărând cu sine aluviunile curentelor stângiste, gândirea spontană de stânga din România îşi imaginează că tocmai sistemul post-comunist pe care-l cunoaşte din patrie ar reprezenta capitalismul autentic. Stângiştii noştri sunt sătui de capitalism, fără a-l fi cunoscut pe cel autentic şi funcţional, asemenea unui copil dintr-o familie violentă şi abuzivă, care, necunoscând altceva, îşi imaginează că aşa sunt toate familiile.
În acest fel, stângismul nostru post-comunist eşuează într-o critică anti-capitalistă neasimilată, fără obiect, de o gratuitate patetică. Dacă temele fundamentale ale criticii societăţilor moderne avansate ar putea fi legitime la ele acasă, în solul economiilor de piaţă funcţionale şi mature, care le-au dat viaţă şi le-au nutrit, ele nu constituie decât alibiuri ridicole şi exerciţii vide de conţinut, atunci când sunt maimuţărite într-o societate pseudo-modernă ca a noastră.
Refugiat într-un discurs de pe poziţii subalterne şi autovictimizante împotriva unui capitalism global, pe care nu l-a cunoscut în viaţa reală, stânga noastră teoretică se află într-o poziţie nu lipsită de aciditate. Tocmai ei, denunţătorii neo-colonialismului imperialist occidental creează un epifenomen neocolonial, atunci când îşi însuşesc mimetic teme şi probleme ale unor societăţi străine avansate.
Prin decalare şi inadecvare, rudimentele româneşti de gândire de stânga, contaminate de stângism, exemplifică exact fenomenele de dependenţă, marginalitate şi înapoiere pe care le denunţă prin discurs.
Nici la dreapta lucrurile nu stau mult mai bine. Spre deosebire de discursul de stânga, care, prizonier al unui delir autoreferenţial, nici nu are, în ultimă instanţă, nevoie de un public sau de o realitate pe care să o reprezinte, discursul de dreapta îşi doreşte fierbinte un public, iar atunci când nu-l găseşte, se usucă într-un fel de asceză ideologică, încrâncenându-se pe poziţii tot mai sectare, un văcar pedepsind încruntat satul cel nerecunoscător. Dacă la asta se mai adaugă şi superbia şi orgoliile hipertrofe ale diverşilor cucuzeli ai creştinătăţii şi cauzei dreptei, nu este greu de înţeles de ce gândirea de dreapta eşuează încet spre atomizare şi irelevanţă.
Yuppies afişând o credinţă nestrămutată-n zeul corporatist, adepţi ai turbo-capitalismului, dorindu-şi un stat redus la un fel de pânză învelind monumentul economiei ultraliberale, pe care, cu cât n-au avut ocazia s-o experimenteze, cu atât mai aprig o proclamă, lasă impresia de factice, de import neasimilat, de sală de seminar şi diplome de perfecţionare, probabil pentru că există o cerinţă internă de coerenţă între viaţa reală şi convingerile profesate, or, şi cu iPod-ul în ureche şi cu colbul drumului între dinţi, e dificil de apărat coerenţa.
România este o ţară roasă de stagnare economică şi instaurarea unei ruinătoare pseudo-modernităţi. Gândirea politică pe tot spectrul ei, reflectă acest marasm. Evenimentele recente, legate de cazul Roşia Montană şi modul nostru de raportare la capitalul străin, reflectă viziuni politice, care, deşi diametral opuse, trădează aceeaşi inadecvare provincială şi decalare istorică.
Atât pentru stânga cât şi pentru dreapta, investitorul străin apare ca un echivalent al “omului alb” din imagologia colonială. Stăpân al toiagului de foc, cu care te poate trăzni la pâmânt, dar şi împărţitor de mărgele colorate, “omul alb” este pentru stânga monstrul care-ţi arde coliba, te ia sclav, te sileşte să-i preiei portul şi obiceiele, îmbogăţindu-se pe seama suferinţei tale, în timp ce pentru dreapta “omul alb” este depozitarul adevărului, dreptăţii şi bogăţiei, cel de la care speri înfrigurat să-ţi vină izbăvirea, a cărui pedeapsă o temi şi care are întotdeauna dreptate.
Cazul “Roşia Montană” este un examen de maturitate. Între patetism complexat şi resentimentar şi adoraţie timorată există suficient spaţiu pentru o atitudine lucidă, sigură de sine şi echilibrată.
Notă
Expresia “artificialitatea mimetică a stângii şi irelevanţă narcisistă auto-indusă a dreptei” aparţine profesorului Tismăneanu şi a servit ca bază de pornire şi titlu pentru acest text.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O radiografie foarte precisa a Romaniei. Subscriu integral.
Fara a mai vorbi despre cei deja cumparati, exact ca intr-o republica bananiera (glorie lor si statului de drept pe care l-au aparat in 2012!), merita, cred, sa adaug cateva observatii exclusiv personale:
Aplicarea autodefinirii exclusiv prin raportarea la „dusman” si aplecarea spre principiul „dusmanul dusmanului meu este prietenul meu” conduce doar spre un imens vid. Si la stanga si la dreapta.
La final, in acest imens vid al inadecvarii isi face loc cu voiosie doar concluzia potrivit careia „proptirea” statului de drept prin coruptie este in realitate o mare victorie strategica tocmai a statului de drept. Colaps total si efect de (auto)hipnoza garantat pe partea „dreapta”, in vreme ce „stanga” se „salveaza glorios” prin recrudescenta marxismului revolutionar.
Amenintarea la statul de drept este exact la nivelul celei din vara lui 2012 (datorita efectului de trend setter) insa oamenii de „dreapta” viseaza cai verzi pe pereti (nu e prima oara) si dorm in papuci privind la marele ecran bidimensional unde li se deruleaza filmul cu razboiul cultural in vreme ce presul le e tras discret de sub picioare.
La cele de mai sus se adauga perceptia superficiala a principalelor dosare externe ce au tangenta cu pozitia geostrategica a Romaniei in actualul context international, tensionat de escaladarea din ce in ce mai pronuntata a conflictului din Orientul Mijlociu (tara de care sufera intreg mediul public romanesc – a se vedea dosarul Cipru ca exemplu).
Toate cele bune.
Domnule Lalu, absolut deacord cu diviziunea si argumentatia in cea ce priveste economia romanesca dar, exista si alte cauze ale pauperizarii populatiei, cum ar fi politica monetara si tratatul de aderare la UE precum si, cele citeva zeci de mii de regulamente elaborate de UE.
In cea ce priveste stinga , nu aveti dreptate!! Globalizarea capitalului ne afecteaza si pe noi, aberatiile impuse de IMF austeritate , pactul fiscal si socializarea pierderilor bancilor austriece, politica monetara a BCE etc.etc. Viitorul tratat USA- UE ne va afecta profund si pe noi. Politica BNR, fata de bancile straine, continua sa fie impotriva cetatenilor romani ! Sistemul de taxare care favorizeaza extragerea de renta din „toll booth economy” si netaxarea acestor venituri de catre statul roman ne afecteaza pe toti. Apucaturile lobby-ului companiilor straine ne afecteaza direct. Este adevarat ca experienta unor elemente ale capitalismului industrial este limitata deoarece , in ultimii 30 de ani, la nivel global, avem de a face cu capitalismul financiar. Ce importanta are, atita timp cit efectele acestui capitalism au devenit de netolerat in viata oamenilor ??? In conceptia dumitale stinga ar trebui sa stea cu miinile in sin si sa asiste la decimarea populatiei sub cizma capitalismului financiar fara a reactiona , de frica ca ” mimam un fenomen neocolonial” !!
Realitatea este ca actiunea opresiva a elitelor va determina o reactiune din partea celor oprimati , indiferent de „perceptia” dumneavoastra despre stinga romaneasca!
Domnule S. M.,
Aveţi perfectă dreptate, globalizarea îi afectează şi pe români, politica impusă de FMI nu a dus nicăieri la creştere, băncile sunt rapace şi fără scrupule, „industria financiară“ a luat-o razna, furia speculativă ne aruncă în prăpastie, guvernele naţionalizează pierderile băncilor, în timp ce profiturile ramân neatinse … În general, capitalismul este ros de contradicţii, mâncat de conflicte, nedrept, brutal, generează disparităţi structurale …
Şto dielat ?
Dvs. puteţi încerca să luaţi atitudine împotriva nedreptăţii, să luptaţi, să protestaţi, să mobilizaţi masele pentru o lume mai bună şi mai dreaptă, unde nu mai acţionează forţele stihinice ale capitalului şi unde exploatarea omului de către om a fost înlocuită de societatea socialistă multilateral dezvoltată.
Eu voi prefera să înfrunt contradicţiile şi conflictele imanente capitalismului, căutând nu să protestez, ci să găsesc soluţii.
Enervaţi, depăşiţi şi înspăimântaţi de trafic, unii şoferi îşi propun sa-l desfiinţeze, eventual confiscând maşinile şi arestând restul şoferilor.
Domnule Lalu, eu nu inteleg logica din afirmatiile dumneavoastra. Va sa zica , pe de o parte confirmati nenorocirea pe care capitalismul financiar a adus-o Romaniei de astazi, sistemul clientelear cu beneficiari interni si externi care au transformat Romania intro colonie a UE iar, pe de alta parte, criticati stinga ca se ridica impotriva realitatilor economice care sufoca populatia si care , incearca sa organizeze populatia la rezistenta impotriva sistemului ticalosit.Care sunt argumentele dumneavoastra? Cheap shoot cu bazaconii de tipul societatea multilateral dezvoltata, asa este dialog cu stinga? Dumneavoastra cautati solutii fara sa protestati… serios , din articolul dumneavoastra , in afara de triada cu „investitorul strain” nu am vazut nici o solutie. Din contra , cadeti in plasa bramburistilor ideologici de tip Tismaneanu, academia finantata de marea finanta a carei dubla misiune este sa justifice rapacitatea capitalismului financiar si sa dicrediteze opozitia democratica impotriva sistemului.
Optiunea dumneavoastra este sa : ” infruntati contradictiile si conflictele ” capitalismului …Cea ce nu ati inteles dumneavoastra este ca actuala evolutie a capitalismului financiar este ireversibila impotriva tuturor : a cetatenilor, labor, consumatorilor, pensionarilor,investitorilor, industriilor, economiilor in general si, in ultima instanta, impotriva statelor suverane. Dominatia prin inecarea tuturor in datorie este prin design , nu exista scapare din clestele financiar decit prin revolutie….Solutiile oportunismului al carui adept va declarati nu duc nicaieri, decit la prelungirea agoniei…..
Sorin Muncaciu,
am ezitat mult între a vă explica cu tact şi răbdare unde şi de ce greşiţi şi care sunt soluţiile la problemele ce va framânta şi a vă ignora reacţia incompetentă şi pe alocuri, impertinentă
am hotărât până la urmă sa vă comunic doar concluzia mea în ceea ce vă priveşte: nu vă calificaţi pentru un dialog
excelenta analiza, una din cele mai bune, daca nu cea mai buna pe care le-am putut citi pe acest site si nu numai. Chiar si asa autorul trebuie sa se astepte la grohaielile furioase ale activistilor anti capitalisti, anticorporatisti, in esenta national-comunisti.
Un text antologic, intr-adevar!!! radiografia este dureros de exacta, ma bucura revenirea din ultima vreme a dlui Lalu. Spectacolul societatii romanesti este repet , pt cei care il vad cu luciditate , dureros. Nu se putea un diagnostic mai inteligent, care desigur nu va fi digerat de prea multi. Dar asta nu are importanta. Analiza dvs. este cu atat mai mult pertinenta.
Romania este la ora tehnocratilor, daca mai vrem ca sa mai aiba un viitor. Incompetenta incredibila a actualei puteri (corupte au fost toate puterile de pana acum, dar la cea actuala ce sare in ochi este in primul rand incredibila sa prostie) e doar bomboana pe coliva a 24 de ani de democratura. Evident populatia nu e victima inocenta, cei care voteaza si-au ales conducatorii „dintre noi, ca si noi, pentru noi”. E naucitor daca faci comparatia intre membrii primului guvern fesenist din 1990 cu cei de azi:’-
– Bogdan Marinescu versus contabilul provenit din structurile afacerilor cu armament Nicolaescu
– Mihai Sora si Andrei Tzugulea versus Pricopie-Costoiu
– Plesu versus Daniel Barbu
– Sergiu Celac versus Corlatean
– Chitzoiu si Varu’jan (cel despre care am mai scris ca stapaneste o singura meserie – cea de armean) versus Dijmarescu, Vatasescu, Zissu
Ce sa zici privind la indivizi ca Banicioiu, Sova, stefangheorghistul Dusa, generalul cu patru stele fost plutonier major in 1990 Oprea? Singurii meseriasi – nu somitati, dar meseriasi – sunt Voinea la buget si Cazanciuc la justitie.
Ce stanga, ce dreapta! Basescu trebuie sa ia taurul de coarne si sa ceara guvern de tehnicieni cat mai rapid. Nu vrea palavramentul? Basescu sa ceara referendum: vretzi un guvern de tehnocrati independenti politic? Da sau Nu. E deja stejar extrema urgenta pentru Romania.
….Varujan!!!!!!!…..
In timp ce ne framantam aici, si scandalul RM e in floare, Varujan vinde fabrica Aversa Bucuresti, cu teren cu tot, pe 17 milioane euro, unei asociatii de 2 firme care au impreuna un angajat. Cica cumparatorul se angajeaza sa patreze activitatea companiei in urmatorii 3 ani (adica pana dupa alegerile din 2016!!!).
Eu am scris varu’jan adica varul Jan, asa cum ii zice poetul Viorel Padina, ca sa sublinieze ca e varul nostru, al romanilor, in primul rand la smecherii.
Din nou un articol fabulos!
Cateva cifre care vorbesc despre starea economiei romanesti: in prezent 9 milioane de cetateni primesc o forma sau alta de asistenta sociala, numai 4 milioane lucreaza in sectorul privat, dintre acestia 2 milioane sunt angrenati in contracte cu statul.
Nu se poate reforma peticind etern ruinele economiei etatiste a lui Ceausescu, intr-o tara pretins europeana unde haosul institutional a atins cote uluitoare, unde aplicarea legii este arbitrara, unde costul energiei se aplica preferentiat pe ochi frumosi, unde se intretine aceasta pacatoasa relatie stat – cetatean asistat din motive evident electorale.
Dar vedeti dumneavoastra, estimp in Romania, intre artificialitatea mimetica a stangii si alunecarea spre irelevanta narcisista a dreptei, resursele s-au privatizat, administratiile locale si judetene s-au feudalizat, capitalul de stat s-a privatizat sau volatilizat, milioane de oameni au plecat, relatiile sociale s-au subrezit, unii s-au imbogatit, multi au saracit. Mie imi da cu plus spre dreapta – nu dreapta corecta, onesta, nepartinitoare, morala pe care o viseaza multi (eu i-as spune o dreapta stangista), dar dreapta orisicat.
E drept, nu poti reprosa nimic unei opinii care critica tot, decat ca de fapt criticand tot reuseste sa nu spuna nimic. As fi preferat sa riscati putina critica, dar sa va asumati o opinie.
Multumesc de comentariu, subscriu cu totul.
La noi, a te plange in mod egal de toti a devenit precum discutiile despre vreme la britanici sau negocierea pretului la turci: o chestie de politete.
Bine, acuma articolul asta nu e chiar atat de irelevant si nu bate doar la porti deschise. O posibila miza este sa-i atace dinspre dreapta pe cei de la ILD et comp, care au cam muscat-o (l-au macelarit pe Lalu la ei pe platforma pentru acest articol, dupa bunul lor obicei). E cu manta: da si-n uniii, da si-n altii, dar da in unii in care nu se prea da pe aici, pe contributors (bine, fara sa-i nominalizeze).
Critic tot, pentru că totul este de criticat. Opinii am, soluţii pot propune, dar nu în cadrele existente, în nici un caz luând partea uneia din facţiunile din peisaj. Consider că lupta în România nu trebuie dată între stânga şi drepata, ci între civilizaţie, europenism şi progres pe de o parte şi stagnare, economie clientelară şi stat captiv, pe de cealaltă.
Câtă vreme sarcinile elementare de asanare şi ieşire din înapoiere nu au fost rezolvate, alternativa stânga-dreapta e irelevantă. Sunt mult mai interesat de creşterea nr. de kilometri de autostradă la preţuri nemţeşti precum şi de creşterea consumului de pastă de dinţi, decât de triumful vreunuia din partidele actuale.
Constatarile domnului Rasvan Lalu sint foarte bine exprimate in articolul domniei sale.Pina aici lucrurile sint clare ,cum actionam ? Sint destui ca si mine, din afara tarii,mai mult sau mai putin intelectuali,care doresc sa contribuie cumva ,cu ceva, la o actiune.Cum ar putea fi canalizata aceasta dorinta de a actiona in mod efectiv ?
Ramâneti foarte bine informati despre ce se întâmpla esential în tara, incercatin sa intelegeti bine toata incâlceala, duceti-va la vot chiar daca-i mai peste mâna, mai luati si pe altii cu Dvs.
Nu este deloc putzin.
Problema de fond nu este diviziunea stanga-dreapta ci diviziunea tribala in gasti politice a caror ideologie declarata e irelevanta, ele au o ideologie comuna: controlul banilor. Stim bine ca cele mai marunte posturi din administratie, scoli, spitate, politie, etc, se impart pe criterii de partid. Stim bine ca partidele mari controleaza o masa mare de votanti, prin stimulente, prin intimidari, prin rezolvarea unor „probleme” chiar cand e vorba de drepturi perfect legale. Practic o batalie pe teritorii in stil mafiot doar ca nu se lasa cu impuscaturi.
Gruparile politice noi n-au sanse sa creasca pt ca nu acces la bani n-au nici o parghie de a atrage alegatori. O pleiada de noi partidulete de dreapta se bat pe patura subtire a celor educati ce vor un capitalism deschis, concurential. Insa mesajul lor politic n-are priza, suna un pic a „capitalismul e bun dar n-a fost bine aplicat”. In schimb un mesaj justitiar de stanga, chiar rostit de oameni dubiosi are mai multa priza pt ca lumea e prostita de televizor si innebunita de atata nedreptate.
Luati va rog în considerare partea a doua a raspunsului oferit lui Kinn la 13/09/2013 la 20:12
recompensarea a lor noshtri este fundatzia pe care s a construit romanica;daca eshti de etnie rumina,daca eshti membru pcr,daca eshti din acelashi sat cu decidentul….
comunistii manipuleaza si istoria imediata; deshi tot ei au ramas la putere,prezinta regimul nascut in 89 ca un inceput;azi totul se socoteshte pornind din 89,dar situatzia era aceeashi si cu mult inainte.nu shtiu daca cei care fac referire la ultimii 23 ani sint tineri sau manipulatori ?
89 a insemnat despartzirea pcr ului in mai multe ramurele,interesele sint aceleashi
Excelent! Doar ca in cazul Rosia Montana, cei care sint in strada nu sint doar patetici aparatori ai mediului samd, sint in primul rind satui de modul in care a crescut capitalismul aici. Daca ii intrebati, probabil nu vor putea explica exact, stiu ca asa nu merge si fac ce e le indemina, ultima resursa, ies in strada Impotriva unui soi de turbo-cumetrie capitalista de stat care acum, exact cum spune cineva mai sus, e calarita la virf de cea mai incompetenta echipa care a condus vreodata tara asta. Si care poarta punctual chipul escrocheriei Rosia Montana.
Exact.
Intrebarea se pune…cum ar fi putut o companie de genul Gabriel Mining, listata la bursa din Toronto (deci nu este neica nimeni) care tinteste un proiect de interes national, sa patrunda pe piata din Romania anilor ’90? Credeti ca fara a „avea grija” de oamenii politici, la nivel local si central, ar fi nutrit sa tinteasca un asemenea proiect? Este o utopie sa credem ca portile li s-ar fi deschis ca in lumea civilizata in haosul si tevatura ce a urmat marii rasturnari de guvern din decembrie 1989. Mentalitatea romaneasca a vremii era „nu ne vindem tara”, „afara cu strainii”, „vin burghezii, legionarii si Regele”, etc. O parte din acea gandire persista pana in prezent.
Nu as fi atat de transant cu privire la omogenitatea celor care demonstreaza impotriva proiectului RMGC. Au tot dreptul sa o faca din orice motiv cred domniile lor. Dar ceva ma face sa cred ca nu toti sunt exclusiv impotriva „capitalismului de cumetrie” romanesc. Multi protesteaza din naivitate, habar nu au ce presupune proiectul, angajamentele RMGC, etc. Sunt speriati de propaganda „strainii ne iau aurul”, „ni se otravesc muntii”, „va fi un dezastru ecologic”, „oamenii se vor imbolnavi”, etc., ceea ce e departe de adevar. Tehnologia RMGC este de ultima ora aliniata cu cerintele si standardele UE. Nu exista in mineritul romanesc, companie 100% cu capital romanesc care sa faca competitie RMGC. Procedura de extragere a aurului si argintului prin cianurare, infuzie cu carbon urmata de electroliza este ceea ce se face la ora actuala pretutindeni in Europa si in unele zone din SUA. Cianura este reciclata iar sterilul este trecut printr-un proces de de-cianurare. Apoi este depus intr-un iaz de decantare in zona industriala, iaz securizat printr-un sistem de diguri bine pus la punct. Concentratia de cianura reziduala din iazul de la RM este estimata la valori sub limitele impuse de UE.
Putem dezbate pe aceasta tema din alte unghiuri de vedere…daca intelegerea cu Guvernul Romaniei este fair, daca intr-adevar politicienii romani vor folosi banii incasati din prezumtiva exploatare a siturilor in mod corespunzator (cel mai probabil NU), etc. Dar din punct de vedere tehnologic cred ca nu prea mai sunt contra-argumente.
Daca proiectul nu va merge inainte, statul roman este pasibil de penalizari. Nu stiu pe unde ilustrul Victor Ponta va scoate camasa cand RMGC va cere despagubiri de miliarde de dolari. In plus, Romania va fi condamnata la stagnare si izolationism.
Atunci cand se striga „nu ne vindem tara”, eu am votat cu „dreapta” (impotriva FSN, PDSR). Totusi, sa nu observi ca de atunci „tara” care nu a fost furata a fost facuta cadou (ma refer la RESURSELE STRATEGICE) si sa afirmi: „o parte din acea gandire persista pana in prezent”, este o dovada de indoctrinare ideologica sau de incercare de manipulare, in conditiile in care in intreaga lume exista o lupta acerba pentru aceste „resurse strategice”.
Sa luam un exemplu relevant: cazul Petrom (care acum are politici anti-romanesti):
1. „Consiliul Concurentei a sanctionat grupul Petrom cu o amenda totala de 503,8 milioane de lei pentru ca s-a inteles cu alte companii petroliere pentru a scoate de pe piata un sortiment de bezina. Chiritoiu a anuntat ca Petrom a luat cea mai mare amenda pentru ca a avut circumstante agravante”.
2. „Statul roman este dator companiei OMV Petrom cu circa 2,46 miliarde de lei (aprox.600 de milioane de euro). De altfel, chiar in raportul financiar pe 2010, se arata ca aceasta este suma totala estimata pe care Petrom o revendica de la stat pentru unele cheltuieli de mediu”.
3. Evolutia profitului net al Petrom in perioada 2004 – 2009
– In anul 2004 Petrom a avut pierderi de 240 milioane de euro.
– In anul 2004 statul a obtinut la privatizarea Petrom 670 milioane de euro pentru 33% din actiuni. Petrom a realizat ulterior o majorare de capital in valoare de 830 milioane de euro, care i-a permis sa-si majoreze participatia la 51%.
– In anul 2005 profitul Petrom a fost de 391 milioane de euro.
– In anul 2006 profitul Petrom a fost de 648 milioane de euro.
– In anul 2007 profitul Petrom a fost de 533 milioane de euro.
– In anul 2008 profitul Petrom a fost de 278 milioane de euro.
– In anul 2009 profitul Petrom a fost de 326 milioane de euro.
Ce investitii formidabile a facut Petrom in anul 2004 astfel incat in 2005 a ajuns la un asemenea profit? In loc sa beneficieze cetatenii romani de pe urma bogatiilor naturale, a beneficiat o societate comerciala privata. In loc sa tratam boala „vacii” care ne dadea „lapte” (coruptia), mai bine am vandut „vaca” si acum cumparam „laptele” de la cel caruia i-am vandut-o, la pretul (si „conditiile”) stabilit de el. Si unde mai pui ca „vaca” mananca „iarba” tot de la noi din ograda (petrol, gaz si apa pentru hidrocentrale – romanesti).
http://www.tinyurl.com/c4jvbth
http://www.tinyurl.com/d48z8hn
http://www.tinyurl.com/d2wwt69
http://www.tinyurl.com/bweh8re
Resursele naturale ale Romaniei nu sunt proprietatea unor politicieni sau „grupuri de interese”, ci sunt proprietatea intregului popor (oricat de „comunist” ar suna aceasta afirmatie). Aceste resurse nu sunt rezultatul unor investitii, al unor activitati economice, ci sunt rezultatul fenomenelor naturale. Nici un individ sau o minoritate nu isi poate aroga dreptul de proprietate asupra resurselor naturale ale Romaniei. Aceste resurse trebuie sa aduca „profit” tuturor cetatenilor si nu doar unor entitati economice private.
Pe termen mediu si lung, instrainarea resurselor naturale este o greseala strategica majora. De exemplu, rezervele mondiale de hidrocarburi sunt pe terminate, asa ca statul trebuie sa poata interveni in cazul unor crize energetice catastrofale, cand ne vom trezi ca nemtii vor plati mai mult decat romanii pe energia romaneasca (care va fi exportata) iar noi vom ramane cu locuintele neincalzite iarna. Cum vor explica atunci politicienii imposibilitatea de a veni in ajutorul oamenilor (prin tinerea in frau a preturilor pe care „piata” le va ridica la cer, fara legatura cu costurile de productie interne)? Vor da vina pe cei care au facut privatizarea sectorului energetic? Va rezolva asta problema existentiala a oamenilor? Nimeni nu are dreptul sa expuna populatia Romaniei unor astfel de riscuri, atunci cand este posibil (resurse proprii de energie).
P.S. In Romania notiunile „stanga” si „dreapta” nu au nici o relevanta. Toate partidele „importante” sunt doar niste asociatii de indivizi a caror singura „ideologie” (cu mici exceptii) este obtinerea de avantaje materiale din pozitia de „actori” in „jocul politic”:
– In PDL, Monica Nacovei a obtinut (cu „Motiunea Reformistii”) doar 4,5% din voturi. Cam acesta este procentul celor din PDL care nu se gandeau cu groaza la o noua „Comisie de Integritate”.
– PSD-ul nu este un partid „de stanga”. PSD-ul este o gasca de profitori in care s-au adunat (de la inceput) fostii nomenclaturisti comunisti si fostii securisti, care si-au aparat astfel privilegiile din timpul comunismului.
@Autor
” …cucuzeli ai creştinătăţii şi cauzei dreptei”
Dumneavoastra puteti avea ‘stil’ si nicio credinta.
E ceva foarte des intalnit in ziua de azi,
http://inliniedreapta.net/extragerea-aurului-de-la-rosia-montana/#comment-87162
Excelentă punere în cuvinte a stenahoriei naționale. Așa e : n-avem tonus economic, n-avem viață politică respirabilă, n-avem idei coapte, suntem restanți, împrăștiați, spectrali…
Vorbiți totuși, la capătul textului, de latențele terapeutice ale lumii românești, de șansa maturizării colective. (Chiar și a maselor “captive care oricum vin la urne să voteze cum le zice primarul” ?) N-am cum să nu vă întreb dacă credeți pînă la capăt într-un scenariu autohton de tipul :
“o atitudine lucidă, sigură de sine și echilibrată”
zădărnicind, surpînd, desființind
captivitatea întreținută “ … de către vechile structuri de partid şi de stat, sub conducerea securiştilor, spre perpetuă jefuire.”
Vali, cultiv o convigere totală şi fără fisură că situaţia actuală de stagnare şi înapoiere se poate transforma în propăşire şi bunăstare şi încă rapid, în doar câţiva ani (10-15).
În plin marasm, în România s-au putut realiza progrese sectoriale, mici enclave: justiţie, reforma învăţământului (ştiu, se revocă, dar totuşi …). Ar fi suficient ca prin câteva reglementări, dar mai ales prin aplicarea lor reală şi consecventă, IMM-urile să fie încurajate administrativ-economic şi mai ales financiar. În mai puţin de 10 ani acestea ar reuuşi să atinga masa critică de contrabalansare a economiei clientelare, ceea ce ar crea premisele unui alt sistem de funcţionare politică, bazat mai puţin pe electoratul captiv. Un rol foarte important în această evoluţie l-ar juca hipsterii, tineretul urban educat – TUE, care ar accelera şi consolida un electorat orientat spre valori şi nu spre găletuşe.
Da domnule Lalu, IMM-urile pot reconfigura, în fluența unui deceniu favorabil, peisajul economic al locului. Am însă unele nedumeriri legate de hipsteri, junimea în care vedeți o splendidă detentă civică. Ce înseamnă, mai exact – în România –, un electorat fraged și, simultan, axiofor? Care valori? Educație făcută unde? Vorbim de generația carnavalesc-marxizantă? De beizadele „iluminate”? De „hormoniade” anti-sistem? Vă gîndiți la pitorescul conglomerat ce bîntuie – actualmente – plaiul virtual disponibil între facebook, youtube și orizontul bituminos al unui șomaj indefinit? Cine sunt, totuși, acești tineri subversivi, antidot plauzibil la baletul de otrăvuri ce ne destramă?
foarte multa munca in a da o descriere cat mai exacta a ceea ce se intampla, frumos spus… si ca de obicei lipseste esenta… un alt articol care constata si atat, ne plangem de mila pentru a face trafic…
cum putem rezolva asta… suntem saturati de ceea ce stim ca se intampla… cum facem o lovitura de stat? cum putem sa ii scoate de la putere legal si instaura un regim coerent cu o lege care sa nu mai permita asa ceva si cu un sistem care sa aplice legea? suferim de o problema foarte mare, suntem putini, este o atmosfera provinciala in tara, toata lumea cunoaste pe toata lumea sau dincolo de un anume nivel dai cateva telefoane si incepi sa cunosti pe cine ai nevoie…. cum poti sa elimini economia clientelara fara sa ranesti nevinovatii care depind de ea pentru a trai?
Cer îngăduinţa de a aduce câteva precizări şi explicitări.
În text am arătat că în România economia dominant clientelară determină un sistem politic ce se reproduce pe baza electoratului captiv, ceea ce face inutilă reflexia ideologică şi o reală diferenţiere politică între partide. Din aceste cauze, reflexia politică este practic inexistentă, iar atâta cât e, marginală şi amatoristică, marcată de mimetism, sectarism şi dogmatism.
În text n-am abordat problematica Roşia Montană, ci am sugerat că aceasta pune şi mai mult în evidenţă provincialismul şi inadecvarea reflexiei politice de la noi. În timp ce stânga încearcă să-şi însuşească Mişcarea Roşia Montană, dreapta o respinge tocmai pentru că stânga doreşte să şi-o apropie.
Doi fanţi provinciali şi stângaci râvnind o hipsteriţă proaspătă şi cool: în timp ce Stângă, mai cu tupeu, se dă, fără succes, la hipsteriţă, Dreaptă, mai timid, se depărtează speriat, bombănind că fata-i curvă şi oricum nu-l interesează.
Bun, bun, BUN, EXCELENT ARTICOL!
Va multumesc !
Excepţională analiză.
Patru lucruri aş vrea să punctez.
1) Iată devoalată grandioasa impotenţă post-decembristă, incompetenţa, (hai să nu ne mai minţim singuri) impostura de fapt a PNL (cei care au zis, de 23 de ani, că se ocupă cu drepta, liberalismul, competiţia în economie, etc. etc. etc.).
2)˝Cazul “Roşia Montană” este un examen de maturitate˝ pierdut din start pe mâna activiştilor ecologişti care au în marea lor majoritate o abordare viscerală, manipulatorie, etc.
3) ˝Între patetism complexat şi resentimentar şi adoraţie timorată există suficient spaţiu pentru o atitudine lucidă˝ Spaţiu o fi existând, cine să-l ocupe este?
4) Acesta este şi a fost întotdeauna cheia. ˝România este o ţară roasă de stagnare economică şi instaurarea unei ruinătoare pseudo-modernităţi.˝ Cum ieşim de aici?