Decesul lui Nelson Mandela a starnit valuri de cerneala (sau pixeli), mii de cuvinte din intreaga lume si zeci de discursuri prin vocile unor oameni care nu prea stiu cine a fost Mandela si care sunt meritele lui autentice sau cele 
atribuite fara nici un sens. Din punctul meu de vedere, Nelson Mandela a avut doua merite incontestabile. Primul a fost consecventa cu care si-a pastrat opiniile si al doilea – inteligenta politica de care a dat dovada dupa eliberarea lui din inchisoare si preluarea puterii in Republica Sud Africa. Mandela s-a uitat in vecinatate si a vazut parcursul altor state bogate din regiune – Rodezia-Zimbabwe si Congo-Zair-Republica Democrată Congo-Congo Kinshasa. Drumul parcurs de aceste state a insemnat ruina tarilor respective, dictatori sangerosi si saracia totala a popoarelor lor. Mult, putin? Nu stiu, dar asta a fost, nici mai mult si nici mai putin.
Nelson Mandela, dupa eliberarea lui din inchisoare, a fost ceea ce a fost intotdeauna – un socialist si un nationalist african, care a avut mai multi prieteni dictatori decat lideri democrati. Mandela a acceptat democratia pentru ca era singurul drum prin care putea fi asigurat un transfer de putere legitim.
Am fost profund mirat de discursul Președintele Statelor Unite, Barak Obama care l-a elogiat prin superlative rar intalnite in lumea politica:
”Nelson Mandela a avut realizări mai mari decât ne-am fi aşteptat din partea oricărui om […] Nu imi pot imagina propria viaţă fără a avea exemplul dat de Mandela”
Omul sau minte fiind ipocrit sau nu intelege ce vorbeste. Cred eu ca Președintele Statelor Unite are modele mult mai adecvate. Ma refer la Abe Lincoln, al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite si Martin-Luther King, ambii asasinati din cauza idealurilor pe care le-au reprezentat – unul care a purtat un razboi fraticid sangeros pentru eliberarea sclavilor negri si al doilea pentru drepturile civile ale acestor cetateni de culoare ai Americii. Nelson Mandela nu s-a ridicat niciodata la inaltimea acestor oameni si a decedat de moarte naturala la venerabila varsta de 95 de ani.
Alt discurs ipocrit (pentru ca el stie despre ce vorbeste) este discursul Premierului israelian, Benjamin Netanyahu, care l-a elogiat pe Nelson Mandela de parca ar fi fost var de mama si nu adversar istoric al Statului Israel si bun prieten al lui Yasser Arafat. Zicea dl Netanyahu:
”[Mandela] a fost o extraordinara personalitate a timpurilor noastre. El a fost parintele natiunii lui, un om cu o extraordinara viziune si un luptator pentru libertate care a condamnat violenta si a militat pentru intelegere.”
Adevarat, putin probabil insa ca dl Netanyahu a simtit frumoasele lucruri spuse de el. Ieri am aflat ca Premierul israelian nu va participa la funerariile lui Nelson Mandela din cauza costurilor ridicate, poate este adevarat, personal cred ca a fost o intelegere diplomatica tacita intre sud-africani si israelieni – simplu – nu cadea bine pentru ambele parti. Imbulzeala dictatorilor de la venezuelianul Maduro, cubanezul Raul Castro si pleiada iraniana ar fi creat probleme tuturor, deci ce rost are sa ne amintim cat de stranse au fost legaturile politice si militare intre fostul regim de la Pretoria si cel de la Ierusalim. Pentru cei care nu cunosc datele ar fi bine sa le amintim. Sud-Africa anterioara lui Mandela a permis israelienilor sa-si duca la capat programul nuclear testandu-l pe teritoriul sud-african si sa termine proiectul propriu al vestitului avion de vanatoare IAI-Kfir.
Ca sa consfintim ipocrizia cinica a politicienilor de pretutindeni, amintesc ca Dalai Lama, o veritabila personalitate a vremurilor noastre, cel putin la fel de mare ca decedatul Nelson Mandela, i-a fost refuzată de două ori viza pentru Africa de Sud în ultimii ani, nu va participa la funeraliile “internationale”, amândoi fiind laureaţi ai premiului Nobel pentru pace. Ce mizerie, ce ipocrizie! Bineinteles ca veto-ul a fost chinez si bineinteles ca interesul intotdeauna “poarta fesul”. Si lupta pentru libertate are o limita, de obicei limita este de ordin financiar.
In sfarsit, un ultim exemplu de cinism revoltator ar fi cazul luptatoarei pentru democratie si libertate, vestita doamna Iulia Timoșenko. Dna Timoșenko, sotia unui bezadele comuniste (Oleksandr 
Timoșenko), a reprezentat interesele Rusiei in comertul global de energie, acumuland in cativa ani o avere de de 2-4 miliarde de dolari americani. In 2005 a fost numita de revista Forbes ca cea de-a treia femeie puternica din lume, dupa Condoleezza Rice, ministrul de externe in administratia Bush si Wu Yi, vice-premier si ministrul sanatatii al Chinei. Dupa o condamnare de şapte ani la închisoare, Timoşenko insistă că este victima unei răzbunări a preşedintelui Viktor Ianukovici. Lucru de loc nu prea ciudat. Conform informatiilor mele si-ar fi meritat soarta si poate mai multi ani de puscarie. Sub acoperirea unui nationalism ucrainian feroce, dna Timoşenko a strans miliarde de dolari din afacerile ei cu Rusia si cu alti “fraieri” din Occident. Cred ca nu trebuie sa redau aici parerile “bune si amicale” pe care le-a avut despre Romania si poporul roman. Între decembrie 2004 şi 8 septembrie 2005 a fost Prim-ministru al Ucrainei. A fost demisă de preşedintele Iuşcenko, sub pretextul problemelor de corupţie. În urma alegerilor parlamentare din 2007, blocul condus de Timoşenko şi blocul Ucraina Noastră, susţinut de preşedintele Viktor Iuşcenko au câştigat majoritatea în legislativul ucrainean, iar Iulia Timoşenko a devenit din nou Prim-ministru al Ucrainei. Indiferent daca Ianukovici ii aplica o corectie politica sau nu, noi nu avem de ce sa-i plangem de mila. Îsi merita din plin soarta! (mai multe pe Politeia Europeana)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Sunt 100% de acord cu articolul respectiv.
E de necontestat ca Nelson Mandela a avut merite in democratizarea Africii de Sud.
Insa pe undeva poate fi pus in aceeasi barca cu Ion Iliescu, pentru ca a permis o coruptie sistemica foarte mare in Africa de Sud. Au fost destule scandaluri de coruptie in care familia Mandela a fost implicata de-a lungul timpului si sunt destule dovezi ca Mandela s-a folosit de schimbarea de putere in Africa de Sud ca sa isi imbogateasca familia.
Nu ca as avea ceva impotriva cuiva care se imbogateste, insa cand apar suspiciuni asupra metodei…
buna seara,
daca doriti, aticolul meu este un protest impotriva tendintelor de a deifica politicieni indiferent de meritelor lui. Mandela a fost un politician inteligent – atat!
Daca este sa o luam asa, si aceasta inmormantare a lui Mandela este doar un pretext si atat. Nimic mai mult. Laudele si celelalte sunt doar politeturi politicianiste diplomatice intr-o astfel de conjunctura. Un exercitiu de vizibilitate.
S-ar putea să găsiți detalii interesante despre Nelson Mandela într-o autobiografie a lui Richard Branson. Nu s-a întâlnit cu Dalai Lama ca președinte al Africii de Sud, dar s-a întâlnit cu el ca persoană particulară, după ce nu mai era președinte. Și a afirmat deschis că nu va face nimic care să ofenseze China, dată fiind dependența relansării economice a Africii de Sud de relația cu China. Se numește pragmatism și diplomație, nu ipocrizie.
Cât privește ”deificarea” politicienilor, părerea mea ar fi că nici aruncatul cu noroi în oricine nu reprezintă alternativa preferabilă. Dar este o atitudine tipic românească, ce-i drept.
La fel și despre Timoșenko, nu se pune problema dacă să-i plângem de milă sau nu. Se pune problema dacă regimul pe care-l suportă ea în închisoare este acceptabil pentru o țară civilizată și dacă a fost condamnată în urma unui proces corect sau nu. Tot în buna tradiție românească, ne explicați că ”merita”. Nu contează ce ”merita”, contează să fi fost judecată pentru fapte concrete care și în lumea civilizată sunt considerate infracțiuni și să fi fost aduse dovezi credibile în instanță.
Spunea cândva Timothy Garton Ash (într-un alt context) că ar trebui să alegem pentru universități mdelul american, iar pentru închisori modelul german, însă există o foarte puternică tendință de a alege exact invers. Cam asta cred eu despre articolul dvs., că promovează universitățile germane și închisorile americane. Poate că astea sunt opinii foarte apreciate de români, dar tot greșite sunt.
am trei principii pe care le respect cand scriu:
1, imi respect cititorii si impart cu ei exact ceea ce cred si stiu;
2. cunosc subiectul despre care scriu intr-o profunzime suficienta pentru a -mi sustine opiniile;
3. nu dau doi bani pe biografii romantate.
Mandela a fost co-fondatorul fractiunii militare a Congresului Național African (Umkhonto we Sizwe), fractiune care a omorat mii de oameni inocenti numai pentru ca erau albi. Nu am dorit sa discut despre asta in fata mormantului deschis. I-am enumerat meritele cu sinceritate, poate voi reveni dupa un timp cu date inedite care ar putea schimba opinii.
dreptul dumneavoastra sa va mentineti opiniile si sa sustineti altceva. Pe mine un politician marxist si nationalist nu ma impresioneaza. Inteligenta lui politica DA!
Da, așa au înțeles ei să lupte la vremea aceea, prin asasinate și sabotaje. Altfel, status quo-ul s-ar fi menținut probabil până în zilele noastre. Este greu de crezut că albii ar fi renunțat la apartheid din proprie inițiativă, doar așa, ca buni creștini ce se aflau. Nu putem judeca faptele de atunci după normele morale și atmosfera din lumea relativ civilizată de azi.
Același lucru e valabil și pentru Iliescu, nu am votat niciodată cu el și nu apreciez niciodată un politician marxist, însă cineva trebuia să-l dea jos pe Ceaușescu și să-l împuște, altfel ar fi revenit la putere. Și Iliescu a făcut asta, așa marxist cum era el. A fost, într-o oarecare măsură, un fel de Hrușciov pentru România, un comunist care a plecat de la putere fără să mai fie nevoie să fie omorât în acest scop. Ceea ce, pentru România, e totuși un progres: avem în sfârșit foști conducători rămași în viață după plecare de la putere, spre deosebire de Antonescu, Dej si Ceausescu. Adică începem să facem parte din lumea civilizată, chiar dacă un marxist ca Iliescu a făcut prima mișcare în direcția asta. Dar a fost direcția corectă.
Iar asta se aplică identic și pentru Nelson Mandela, a obținut puterea, a reformat cât de cât țara și a plecat de la putere fără să trebuiască asasinat în prealabil. Considerațiile moralizatoare nu-și au locul aici, Maica Tereza n-ar fi putut prelua puterea în Africa de Sud.
Bizare criterii pe malurile Trent-ului, totusi…..
Cum spunea marele Cameron: s-a stins o lumina…..
Apreciez comentariile dvs. cu cateva rezerve.
Nu intentionez, nici nu este cazul, sa joc pe arbitrul aici, nu am calitatea si nici calificarea.
Poate ar fi bine sa reflectati asupra celor comentate mai sus despre Iliescu.
In timp ce ii acordati circumstante atenuante punctand meritul in democratizarea Romaniei dupa Ceausescu, va rog sa va intrebati daca tot merit s-ar chema in situatia cand ceeace el a facut CONSTIENT, infiintarea unui partid, oficial, si alte partidulete, neoficial, toate intesate cu esalonul doi securisto-comunist, indreptarea „erorilor inerente” ce-si faceau loc intr-o noua democratie prin aducerea minerilor ce aveau sa corecteze aceste „erori”, promovarea unei suite de legi ce aveau sa dinamiteze statutul Proprietatii Private in Romania, eliberarea pasapoartelor Romanesti pentru o patura etnica ce a aruncat Romania la groapa cu zdrente ale Europei, si cred ca sunt altii ce pot continua cu multe si sigur mai convingatoare argumente ca acest „erou”, in mod deliberat si pur caracteristic kgb-ist, a intins cea mai mare capcana acestei tari in intentia sa constienta si disimulata de a distruge, daca nu permanent cel putin pe o perioada cat mai lunga, aspiratiile unui popor naiv dar bine intentionat de a pasi spre o societate luminata de bunastarea, cultura si avantajele unei democratii civilizate.
Cred că nu mai vedeți pădurea din cauza copacilor. Ca și Mandela, Iliescu nu a fost democratul perfect, dar nici nu avea cum să fie, dat fiind background-ul lui. Însă nici o altă persoană nu se putea găsi în România care să-l dea jos pe Ceaușescu, a cărui legitimitate morală de a fi la conducerea statului expirase demult.
Trebuia un comunist cu vederi reformatoare, dar totuși un comunist, pentru că necomuniștii erau complet marginalizați în RO, fără contacte în Securitate și fără nicio posibilitate de a organiza lucrurile. Doina Cornea nu l-ar fi putut da jos pe Ceaușescu.
Cât despre ”pașapoarte acordate pentru o anumită etnie”, sunteți pur și simplu rasist. Membrii acelei etnii sunt cetățeni români prin naștere, deci au dreptul la pașapoarte românești. Cam așa se văd lucrurile pe malurile Trent-ului, important e ”to make things happen”. Se numește pragmatism. În asta constau meritele lui Nelson Mandela sau ale lui Ion Iliescu.
Multumesc pentru comentariul dvs.
Asi putea folosi acelas argument cu padurea si copacii…
Imi pare ca intrebarea principala care s-ar pune in context este: Ce a vrut, cu-adevarat, Iliescu? Care a fost scopul final la actiunea sa?
Tinand cont ca Romania era un satelit al Uniunii Sovietice, care acceptase, alaturi de SUA (la Malta) sa-l indeparteze pe Ceausescu, intrebarea ar fi:
1. a vrut Iliescu sa puna acest satelit pe o orbita reala a democratiei sau,
2. sa puna acest satelit pe o orbita a democratiei „originale” care, in final, sa conduca la autodistrugerea lui cazand inapoi prin atmosfera spre Pamant?
Iar mai apoi, nu a fost la latitudinea lui Iliescu sa se autoaleaga pentru a-l inlocui pe Ceausescu, ci a fost ales, de Rusia…
Ce-a vrut Iliescu în 1989 și ce-a obținut România până în 2004, când Iliescu a terminat ultimul mandat, sunt lucruri destul de diferite.
Iliescu a vrut puterea, a vrut să conducă el țara, fusese pregătit zeci de ani pentru asta. Iliescu a fost un fel de Kadar, un fel de Dubcek, un fel de Hrușciov, un comunist ”cu față umană”, dispus să calce peste cadavre, dacă e nevoie. El se visa ”un despot luminat”, după cum a recunoscut singur, în timp ce Ceaușescu era obtuz, rudimentar, viclean, dar finalmente lipsit de capacitate intelectuală.
România a obținut intrarea în NATO și UE, neprogramate, dar acceptate de Iliescu, pentru că a înțeles să nu se opună curentului, dacă vrea să-și păstreze puterea. Și asta își dorea, puterea. Așa că a fost suficient de inteligent încât să rămână nu doar la putere, ci și în viață după predarea puterii, ceea ce e mare lucru la un lider comunist :P
Puțin i-a păsat lui Iliescu dacă România s-a dus spre vest, așa cum puțin i-ar fi păsat dacă România s-ar fi dus spre est. Poate l-ar fi uns la suflet, dar ar fi riscat soarta lui Ceaușescu. Și nu era dispus.
Inteleg pdv-ul dvs.
Odata ajunsi aici, discutia poate continua fara sa poata avansa cu o concluzie indubitabila in lipsa de argumente scrise, argumente pe care eu nu le posed.
Un sigur lucru mai imi ramane sa spun: Dl Iliescu a fost trecut pe o linie de parcare de Ceausescu fiind banuit (poate chiar documentat) ca era kgb. Acceptand ca valabila aceasta supozitie, va imaginati ca avea Iliescu un grad prea mare de libertate spre a fi asa de indiferent la deraierea Romaniei spre vest(!?). In acele sfere inalte cred ca lucrurile se pun altfel, totul este controlat de la centru. Daca n-ar fi asa, Rusia ar avea alta atitudine azi fata nu numai de Romania, dar si Georgia, Moldova, Ucraina, etc.
Iar atasarea Romaniei la NATO si UE nu este atat opera lui Iliescu cat, cred ca mai degraba, a lui Nastase ai a altora…
Cu stima.
M-ati pus pe ganduri. Chestia cu factiunea militara si mii de oameni inocenti ucisi. Asa ca, avand doar cateva minute la dispozitie, am intrat pe Wikipedia si i-am citit istoria succinta (nu romantata :-) ).
Cel putin versiunea de istorie reflectata in Wikipedia este mult, mult mai nuantata decat ‘Mandela a fost co-fondatorul fractiunii militare a Congresului Național African (Umkhonto we Sizwe), fractiune care a omorat mii de oameni inocenti numai pentru ca erau albi’ si pare sa indice o personalitate foarte complexa.
Ramane sa studiez documente mai detaliate, ca sa inteleg mai multe fapte, motivatii, etc. Oricum, nu pare sa fi fost vreun moment terorist sau macar luptator de gherila, ca sa justifice includerea lui in categoria in care l-a pus CIA pana in 2008.
P.S. Parca ‘factiune’ e termenul folosit pentru acest tip de entitate, nu fractiune.
P.S. 2: Presupun, cumva, ca sunteti un admirator al unora ca Margaret Thatcher, Reagan, etc.. Exista oameni care, nu fara justificare, ar putea spune si despre ei ca au luat decizii politice sau au dat ordine care au dus la moartea a mii de oameni inocenti.
@ Harold:
A propos de „deificarea” politicienilor si aruncatul cu noroi: nu este o atitudine tipic romaneasca.
Recomand sa asculti the „eulogy” Glendei Jackson, membra a Parlamentului britanic, dedicata fostului premier Margaret Thatcher. Daca ce asculti este socant, inseamna ca articolul despre ….cinism si ipocrizie este adiere de vint…
http://www.youtube.com/watch?v=XDtClJYJBj8
frumos scris. felicitari !
politicaly corectness
hai sa ridem (ca prostii) daca asta i trendul
daca trebuie sa scriu „corect politic” ma las de scris! :)
Vă rog să-mi permiteţi să vă felicit pentru această atitudine şi pentru articol!
Adaug felicitarile mele, am ajuns atat de intoxicati de PC incat ne este frica sa gandim logic.
Ca veni vorba, o ruda apropiata stabilita in SUA mi-a scris de curand urmatoarele: „mai vere, am ajuns sa-mi fie jena ca sunt normala, ma gandeam sa ajung obeza sau sa-mi gasesc vreo boala la cap, altfel se uita astia chioras la mine”.
Sad but true!
P.S. Tot in SUA o femeie a fost recent aspru criticata pentru „crima” de a fi postat o fotografie cu ea in short si sutien „pentru sport”, impreuna cu cei doi copii de vreo cativa ani. In fotografie se poate observa ca respectiva are – dupa doua nasteri – abdominali perfecti si o conditie fizica demna de invidiat.
Critica adusa? Fotografia le face pe altele sa se simta prost (inadequate). Pai daca sunt?
Nu este chiar asa. In primul rand majoritatea a felicitat mesajul Mariei Kang. Binenteles ca obezele -categoria „DIhanii”- s-au rasculat. La cat de comode si sleampete sunt nu e de mirare. In concluzie, eu sunt de acord cu mesajul pe care l-a transmis Maria: media promoveaza doua extreme: (1) femei si barbati in conditie super (de multe ori fotografiile sunt photoshopped) si (2) mesajul ca e OK sa fii obez. Atentie, OBEZ nu cu cateva kilograme in plus. Ambele mesaje sunt gresite si nesanatoase.
Pentru mai multe detalii cititi articolul de aici:
http://abcnews.go.com/Health/buff-mom-whats-excuse-post-sparked-fit-shaming/story?id=21098748
Photoshopate sau nu, fotografiile arata un ideal (ca veni vorba, nu cred ca fotografia Mariei a fost retusata). Prin urmare, nu inteleg de ce mesajul ca este OK sa fii in „conditie super” este gresit si nesanatos: in mod normal, fiecare dintre noi avem macar doi neuroni functionali, uniti printr-o sinapsa – ar trebui sa fim constienti de faptul ca mostenirea genetica si obligatiile zilnice isi pun amprenta pe ceea ce putem spera sa realizam.
Credeti-ma, si eu as fi vrut sa am un fizic de Adonis… Nu-l am, dar asta nu inseamna ca nu ma uit cu placere la barbatii care arata „impecabil”. Spre clarificare, sunt heterosexual dar vorba sotiei (care se uita cu placere la femei superbe): ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place!
Parerea mea („care este”, vorba unui clasic in viata): stiu ca vecinul are capra, si il urasc pentru asta… dar daca are si tupeul sa mi-o arate, „reactionez”!
De acord cu procesul de deificare a lui Nelson Mandela. S-a mers prea departe, de la politicieni pana la personalitati din toate domeniile (inclusiv muzica!!!) glorifica in aceste zile pe Taticul natiunii sud-africane. Intr-adevar, exista o mare doza de ipocrizie. Dar lumea are nevoie de mituri si exemple. Lucrurile nu sunt colorate in alb si negru, Mandela are in un trecut si inca unul foarte controversat. Nu degeaba a fost catalagat terorist de CIA pentru o lunga perioada de vreme. Meritul sau deosebit este faptul ca a virat unde trebuie la momentul potrivit, in conjunctura politica potrivita (vedeti rolul lui de Klerk) si a pus bazele procesului de reconciliere nationala. A avut oportunitatea sa urmeze drumul lui Mugabe (vezi situatia fermierilor albi din Zimbabwe urmat de dezastrul economic aferent) dar nu a facut-o. A ales procesul democratic. La fel ca si liderul IRA Michael Collins, care dupa finalizarea procesului de negocieri cu puterea britanica a obtinut pentru Irlanda „the freedom to achieve freedom!” La fel ca si stanga spaniola dupa moartea lui Franco. Si exemple sunt multe.
Barack Obama s-a folosit de Abe Lincoln in campania electorala din 2008. A mers intr-atat de departe incat unul din posterele electorale a fost construit/copiat dupa modelul posterului folosit la Proclamatia de Emancipare a lui Lincoln. :-)
Aveti dreptate. Exact asta am scris.
@ Theophyle
E limpede că textul pe care l-ați făcut e o reacție la blocul encomiastic apărut în gazetele lumii și-n oratoria tombală a cîtorva politicieni de mare vizibilitate. Vă tulbură icoana mandeliană, frisonul hagiografic din preajma răposatului. Și, într-un fel, vă înțeleg. Vreau să vă întreb însă dacă ați produs ceva serios, analitic, documentat cît timp omul încă sufla. (Evident, sunt convins că ave(a)ți toate datele să livrați publicului așa ceva…) Aveți la sertar un studiu despre Mandela? Sau rămîneți cu acest „Stați să vă spun că nu e chiar așa!” ? Întreb fiindcă sunt nițeluș contrariat de tonul apodictic al articolului de mai sus, de patosul lui interjecțional. Eram obișnuit să citesc lucruri mai calme, mai boreale în ograda doniei voastre… În fine, eu aș recenza biografia lui mandela ceva mai nuanțat. Nu altare, nu gesturi de paracliser duios, ci o judecată care să includă un dram din judecata paradoxală a Absolutului. Măcar în siajul miilor de ceasuri de pușcărie traversate de cel în discuție.
da,
am scris despre „Razboaiele Africane” si „Drumul spre independenta din Africa”, puteti gasi si pe Contributors si pe situl meu cateva articole publice. Sunt foarte calm insa sanctificarile si ipocrizia ma scot din sarite. Mai pe scurt, Obama s-a comportant mizerabil fata de traditiile si istoria poporului american.
S-a comportat ca un autentic politician de stanga in astfel de situatii. A muls evenimentul si a mai incercat sa mai castige ceva puncte electorale dupa marele fiasco cu Affordable Care Act aka Obamacare din Octombrie. „Mizerabil” este un cuvant prea puternic care nu cred ca e potrivit. Fara indoiala termenul e binevenit cand discutam de spectrul politic de pe alte meleaguri.
Dacă Obama preia mimetic retorica elogioasă a orei, da, e vinoovat de inflamație decerebrată. Dacă, în schimb, face declarații în care crede, dacă e la curent cu peisajul integral al vieții lui Mandela și păstrează autentic acest entuziasm, nu cred că merită coborît atît de jos, că e atît de sulfuros pe cît îl arătați dumneavoatră.
Dar … nu cumva jumatate din electoratul SUA este de culoare? Sau cam 1/3? Fiecare are un strabun pe teritoriu african. Abe Lincoln este un alb pur, din ce in ce mai rari :D.
Domnule Stefan,
Depinde ce intelegeti Dv prin „culoare”, Daca va referiti la populatia afro-americana, ei nu sunt mai mult de 12% din populatia SUA.
Daca va referiti la alta rasa decat alba, albii inca sunt o majoritate in SUA, desi peste cateva zeci de ani realitatea demografica se va schimba. Hispanicii, impreuna cu asiaticii si afro-americanii vor fi o majoritate in SUA.
Intr-adevar cam iritant „vibrantul omagiu” universal la moartea liderului sud-african, mai ales pentru romani, extrem de alergici la orice aduce a cult al personalitatii…
Dar cand comparam Africa de Sud contemporana cu Zimbabwe, fosta Rhodesia…ii putem vedea cu ochiul liber meritele incontestabile. Au fost doua tari cu regimuri politice asemanatoare, care, practic vorbind nu puteau sa dureze – o mica minoritate (albii) nu poate guverna pe termen lung o uriasa majoritate (negrii). Schimbarile de regim erau inevitabile. Zimbabwe a evoluat, din pacate, spre o dictatura faraonica. Africa de Sud insa a continuat pe calea constitutionala, si se apropie de standardele unei democratii veritabile (chiar are multe probleme – coruptie, violenta, si chiar o regresiune democratica in anii post-Mandela – se pare ca presedintii care i-au urmat nu au fost la inaltimea lui). Marxist, nationalist… o fi fost, dar nu a facut din tara lui un stat marxist si nationalist.
Asta este marele lui merit si pentru asta merita sa ramana in istorie. Dincolo de discursurile sforaitoare ale politicienilor, oamenii locului il regreta, se pare, sincer:
http://www.voanews.com/content/flowers-tributes-outside-mandela-home-showcase-rainbow-nation/1806566.html
Si presedintele Basescu a invocat aceeasi scuza ca si premierul statului Israel: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16168606-traian-basescu-spune-nu-are-bani-buget-pentru-merge-funeraliile-lui-nelson-mandela-mai-bani-doar-pentru-consiliul-european-din-decembrie.htm
Acum tre’să recunoaștem cinstit că nici Israelul, nici România nu au capacitatea de a provoca o eupție vulcanică în Islanda, spre a-și justifica absența de la niște funeralii naționale. Honni soit qui mal y pense! :D
Si care e problema? Se duc Ponta si Constantinescu.
Cat priveste ipocrizia, asa e viata. Chiar si in viata noastra de toate zilele se intampla asa la inmormantari, cand „parintele” face slujba si spune numai lucruri bune despre decedat, chiar daca acesta din urma a fost un mare ticalos.
Iar in politica e si mai si. Sa ne amintim de Yasser Arafat, de Hosni Mubarak, de Muammar Gaddafi etc. Cand au nevoie de ei, ii ridicau in „slavi”, cand nu au nevoie – sunt dictatori, teroristi etc. Fiecare se foloseste de fiecare. Sa nu uitam cati au venit si l-au laudat in fata presei pe Nascase, pe vremea cand era PM. Ca stiau ca pastoreste cel mai mare jaf al statului Roman, asta e alta poveste.
In ceea ce-l priveste pe Mandela, eu cred ca a avut si „noroc”: nu a fost singurul inchis, nu cred ca a fost cel care a suferit cel mai mult si.. ce sa zic, si-a pus copiii la conducerea multor companii si institutii (coruptie mare, dar ce pretentii poti avea de la un stat african), dar una peste alta are si meritul ca totusi a reusit sa faca in asa fel (cum ati si subliniat) in cat Africa de Sud sa nu arate ca Zimbabwe si Congo-Zair-Republica Democrată Congo-Congo. Nu pot totusi sa nu ma gandesc la Coposu, ce soarta a avut si cat de apreciat a fost de „ai nostri”, ca o comparatie.
Nu e vorba numai de corupție, partidele mai trebuie și ele finanțate, inclusiv în țările civilizate, după cum ar putea depune mărturie chiar Helmuth Kohl sau Gerhard Schroeder. Legislația e mai mult decât ipocrită în materie, așa că singura soluție realistă rămân banii negri. În România ipocrizia legislației merge mult mai departe, nici măcar nu se poate trăi din salariul de parlamentar, dar ne plângem de calitatea clasei politice.
Pe Basescu il cred!
Hai mai…. nu are premierul israelian bani de avion sa zboare pana la Johanesburg…
Bine ca are Ponta si gasca…
Daca ar fi dupa Valeriu Zgonea, s-ar caza 10 zile intr-un hotel de 7 stele acolo sa „sarbatoreasca” funeraliile lui Mandela si ar face decontul pe bugetul Camerei Deputatilor.
Nu-i chiar asa: cand zboara premierul israelian se regrupeaza toata flota americana din Atlantic si se orienteaza scutul anti-racheta in directia „potrivita”, iar asta costa ;)
Cand zboara al nostru (unde n-ar da dracu’ sa „zboare” definitiv) se regrupeaza doar parlamentarii, sa voteze ce si cum trebuie, lasandu-l pe micul Flitulescu cu mainile curate. Iar asta-i moka (si chiar porno, daca voteaza cu bilele la vedere, asa ca nu se poate difuza pe post – nici macar „pe” postul Craciunului).