Home » Opinie » Citesti:

Învățătorul de la Iași și carnetul de partid care scuză totul

Mircea Morariu martie 10, 2019 Opinie
16 comentarii 5,586 Vizualizari

A vuit zilele trecute internetul, au debordat rețelele sociale. Toată lumea dorea să își exprime dezaprobarea, revolta față de ceea ce păreau a fi abominabilele fapte ale unui învățător din Iași, acuzat de un părinte că ar fi corectat greșit lucrarea de control a odraslei sale.
Moldoveanul aprig care făcea dezvăluri despre comportamentul absolut incredibil al învățătorului cu pricina era cum nu se poate mai generos în furnizarea de amănunte suplimentare. Învățătorul nu doar că nu știe carte. Are și sumedenie de defecte comportamentale. Este șpăgar, așteaptă, chiar obligă părinții să îi cumpere cadouri scumpe, are o conduită huliganică în raporturile cu familiile elevilor.
Un val de ură și de proteste s-a manifestat pe rețelele sociale. Așa sunt toți așa-zișii dascăli, în pofida faptului că au salarii bunicele, vacanțe multe, toate plătite și prestează muncă puțină. Cum să nu se reacționeze astfel când, în repetate rânduri, lucrurile acestea au putut fi auzite chiar din gura președintelui Senatului României, dl Călin Popescu-Tăriceanu? Insul acela corigent la gramatică, incapabil să folosească cum se cade pronumele relativ și să construiască așa cum se cuvine acuzativul și, cu toate acestea, uite, este al doilea om în Stat. Se arată gureș și țanțoș nevoie mare, are conturi în lei și în valută substanțiale și, cum se spune, a reușit în viață.
Povestea învățătorului din Iași pare să fie totuși nițel altfel. Există, cum se spune în justiție, suspiciuni rezonabile potrivit cărora părintele revoltat a cam îngroșat povestea și că este cunoscut ca având un comportament inadecvat față de cadrele didactice. Dacă așa stau cu adevărat lucrurile, înseamnă că oamenii s-au revoltat degeaba și că presa care s-a grăbit să publice știrea fără să o verifice din cel puțin două surse a comis o gravă greșeală profesională.
Nu ar fi, de altfel, prima oară când se întâmplă astfel. Îmi amintesc ce valuri a provocat o tânără profesoară bucureșteană care a pretins că ar fi fost scoasă dintr-o școală de primărița Capitalei (măcar de data aceea, d-na Firea era complet nevinovată), când, în realitate, pur și simplu i se încheiase contractul de muncă pe durată determinată. Mai apoi, după minciunica ce i-a asigurat o brumă de celebritate, domnișoara Cristina Tunegaru a debitat verzi și uscate despre cât de neinteresanți ar fi pentru copii scriitori precum Creangă, Coșbuc sau Sadoveanu. E drept, profesoara cu pricina a făcut și dezvăluiri corecte despre racilele sistemului de învățământ, însă, gata! Își cam pierduse credibilitatea.
Revenind la povestea ce se consumă chiar în aceste zile în ‘’ducele târg al Ieșilor ‘’, nu pot să nu mă opresc și asupra comportamentului complet inadecvat al Ministrului Educației, doamna Ecaterina Andronescu. Care iar a vorbit înainte de a ști exact despre ce e vorba. A anunțat măsuri dure împotriva învățătorului cu pricina. Omul va fi cuprins într-un program de “ievaluare”, în urma căruia se va stabili dacă mai merită sau nu să mai rămână în școală.
Asemenea tuturor pesedeilor cu funcții, doamna Ecaterina Andronescu vrea să arate cât este ea de populară. Cât de atentă și de receptivă la nemulțumirile populației. Cât de cuprinsă de ‘’umanismul pesedist” despre care vorbea zilele trecute, în caraghiosul, suspectul lui turneu electoral cu conotații psihiatrice șeful ei de partid, dl. Liviu Nicolae Dragnea. Șef pe care doamna Andronescu l-a “reievaluat”, după ce a făcut-o iar ministru.
Ministrul Educației s-a arătat neiertătoare față de învățătorul bănuit a fi prins pe picior greșit, Numai că pe același ministru al Educației nu îl deranjează defel că în guvernul din care face parte este înconjurată de semidocți, de analfabeți funcționali, de plagiatori, de condamnați penal măcar în primă instanță. Că PSD mustește de agramați, de siluitori ai limbii române, de oameni care nu știi cum Dumnezeu au trecut examenul de Bacalaureat. Care ar trebui urgent reînscriși în clasa a cincea, nu la liceul seral, așa cum prea generos i-am sugerat doamnei Andronescu să o facă.
Ministrul Educației nu se jenează defel că este colegă de Executiv cu un sărman sportiv ratat ce a devenit ministru al Tineretului și Sportului după ce a luat ceva mai mult de nota 2 la examenul de titularizare. Doamna Andronescu a pus capul în pământ pentru a-l putea scuza pe șeful Comisiei de învățământ din Senatul României, pesedistul Liviu Pop, la rându-i fost ministru (Doamne, păzește ce iartă !) că o fi vorbind el prost limba română, însă este profesor de Matematică. Jurnalistul și scriitorul Cristian Tudor Popescu, inginer de formație, a demonstrat la Digi 24 că dl. Liviu Marian Pop este o nulitate absolută și în domeniul în care posedă o diplomă de licență. Faptul nu a cutremurat-o pe d-na Ecaterina Andronescu. Nu a cerut ca și colegul ei de partid să fie cuprins într-un program de evaluare. Pop are un carnet roșu de partid și asta ajunge. Scuză totul.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. Gogu Pintenogu spune:

    Ecaterina Andronescu – “Garantat Marean Vanghelie”. Pentru cine a uitat.

  2. victor L spune:

    Cel mai condamnabil este gestul mass media de a nu se informa, ci de a inghiti pe nemestecate si cu satisfactie rautatile si frustrarile acelui parinte, Asta ca sa nu folosesc alta rima.
    Sint destui presari care se cred dumnezei.

  3. MIHAI 2 spune:

    Articolul contine afirmatia potrivit careia PARINTELE din Iasi A CAM INGROSAT
    POVESTEA.Asadar asta s-a intammplat…..o POVESTE…..vag (cam) ingrosata.
    Mi se pare ca in realitate povestea este una horor si ca PARINTELE
    respectiv a actionat ABSOLUT ODIOS.
    Concret a filmat lucrarea genialului sau fiu insistand pe fragmentul de text in care cuvantul scris de copil in forma PATINOAR fusese supus tradiționalei corectari cu pasta roșie pentru a deveni PATINUAR.
    A fost o capcana montata mestesugit de catre un individ dispus sa insele toata marea comunitate Facebook speculand tocmai faptul ca toata lumea stie cum arata o lucrare corectata cu rosu.
    Nu stiu daca punand la cale aceasta inselatorie (doar de dragul unui oarecare calificativ aplicat de invatator unui elev de clasa a doua ) – nu stiu daca manipulatorul a luat in considerare setea natanga a mass media traditionale din Romania de a difuza stiri mizere din mediul scolar.
    Ele sunt destul de dese din mediul sanitar – medical, insa zilnice din mediul invatamantului, pentru ca, asa cum se vede cu ochiul liber,
    stiristele au avut in copilarie si adolescenta propriile razboaie pierdute cu profesorii si materiile de studiu, asa incat toate vorbesc despre SCOALA MORTII sau chiar GRADINITA GROAZEI.

    Parintele sociopat a declansat asadar un tzunami care ne-a acoperit pe toti de sfanta si fireasca indignare, iar madam Andronescu nu a lipsit nici ea de la apel .

    Nu cred ca are sens sa evocam in aceasta speta calitatea ei de PSD ista.

    Ar exista riscul ca altcineva – din tabara Ciumei rosii – sa-si aminteasca la randul sau ca facebook ul este mai degraba un taram pe care se dau in reprezentatie anti – PSD istii
    si sa conchida ca parintele viclean este el insusi un adept al Opozitiei ceea ce nu este de crezut intrucat Opozitia e pura, curata si nemanipulatoare

  4. Emil spune:

    Mai acum o lună-două făcuse vâlvă tot așa, era un val uriaș de indignare pe rețelele de socializare, un caz de la Cluj (nu se dădeau nume) cu o profesoară de engleză care ar fi fost pusă la zid de o mămicutză autointitulată, citez, “potentă financiar”, tot scandalul având la bază niște percepții agramate și indignate asupra pronunției cuvântului “picior”, “foot” în engleză :). Nu s-a mai auzit nimic…

  5. George spune:

    Domnule Morariu,
    Cazul pomenit reprezintă o ”lecție în mic” de manipulare. S-au inversat rolurile.
    Învățătorul le ceruse copiilor să sesizeze locurile unde cuvintele nu erau scrise corect. Dacă cineva ar fi stat de vorbă cu părinții celorlalți copii ar fi aflat adevărul.
    Părintele ”sesizor” a găsit cu cale să atace un aspect pe care ori nu la înțeles (ca și progenitura) ori l-a înțeles și a servit o manipulare colegilor de face ….facke … fake …
    Cât despre celelalte personagii …

    • hex spune:

      “Învățătorul le ceruse copiilor să sesizeze locurile unde cuvintele nu erau scrise corect.” (George)
      Manipulare prin omisiune. Sa sesizeze si sa rescrie textul corectat.
      Elevul nostru nu l-a scris cu greselile respective, ci le-a corectat din prima. Atunci invatatorul i-a taiat corectiile si le-a inlocuit cu cele gresite.
      Dupa care i-a dat calificativul “S”.
      Parintii s-au dus peste el si i-au cerut explicatii.
      Nefiind convinsi ca odorul lor merita doar “S” (totusi rezolvase exercitiul corect), parintii l-au dat in vileag pe invatator. Pe net.
      Problema e calificativul acordat si nu faptul ca parintii sunt mai recalcitranti.

      • Robert Alexandru spune:

        (1) Pe tot exercițiul, d-l învățător i-a dat Bine.
        Satisfăcător i-a dat doar la punctul unde dânsul aștepta un text cu greșeli subliniate și un alt text, cu cuvintele corecte scrise cu negru, a găsit însă un text cu o primă greșeală aparent corectată (copilul scrisese „copii” cu doi de i, apoi, cu un alt scris, se mai adăugase al treilea „i”, apoi al doilea cuvânt așteptat să fie greșit și subliniat, scris corect și atât, putem presupune că a tras concluzia că elevul nu înțelesese această parte a temei, i-a dat S și a continuat corectarea.

        (2) Este evident că elevul, care -pare-se- lipsise la lecția la care se dăduse tema, făcuse, probabil pus de către părinții care nu înțeleseseră corect ce are de făcut, un exercițiu deja făcut în clasă de ceilalți elevi, care nu era temă. Ghinion, sau întâmplare, rezolvarea exercițiului semăna cu tema adevărată, care n-ar fi fost înțeleasă bine.

        (3) Să nu uităm că învățătorii corectează caietele de teme aduse de elevi fie în pauză, înainte de oră, fie în primele minute ale lecției, cât timp elevii rezolvă un prim exercițiu propus, așa că nu au foarte mult timp să zăbovească la teme, mai ales dacă acestea presupun rezolvări gen „grilă” (anumite cuvinte subliniate, anumite cuvinte scrise cu negru)

        (4) Nimeni nu spune că aceste calificative sunt trecute și-n vreun catalog. Ele pot fi simple aprecieri ale rezolvării temei.

        (5) Oricum, un S pe un punct al unei teme care nu era rezolvarea corectă a temei propuse de către profesor NU JUSTIFICĂ un val de atacuri pline de răutate, amenințări cu îndepărtarea din învățământ, amenințări cu reevaluări și nici acuzații că învățătorul nu ar ști să scrie corect, mai ales formulate și în sens general, că învățătorul nu ar ști deloc să scrie corect!!! Este vorba despre un cadru didactic cu vechime și experiență, care predă la un liceu considerat de elită, autor de materiale pentru elevi, cernut și verificat prin toate filtrele prin care trecea un învățător pe vremuri, deci o persoană care nu poate și nu merită să fie supus unor atacuri atât de nedrepte!

  6. Todea Nicolae spune:

    Daca nu ar fi atat de politizat, articolul ar merita aprecieri pozitive!

  7. tavyy spune:

    Invatatorul are partea lui de vina si inca una foarte mare, din punctul meu de vedere.

    Din cate am inteles, el le daduse copiilor sa transcrie pe caiet un text cu greseli gramaticale si apoi sa-l rescrie corect. Ei, acum ma intreb, de ce ai da unor copii sa transcrie un text plin de greseli gramaticale? Cu ce ajuta acest lucru dezvoltarea lor intelectuala? Nu era mai bine ca sa le si fi dat copiilor textul cu greseli gramaticale printat pe o hartie A4 si sa le si ceara sa sublieneze greselile?

    • io dixit spune:

      din felul in care te exprimi, inteleg ca esti de meserie invatator, ai cunostintele, experienta si cursuri de pedagogie extinse necesare.
      asa-i, sau “decat” iti dai cu părerea?

    • lukuss spune:

      Nu e prima data cind vad intrebarea asta. M-am abtinut, dar acum am sa raspund: fiindca repetitia este mama invataturii, iar acei copii inca invata sa scrie. Scriind, ei exerseaza toate literele, isi exerseaza scrisul si, bineinteles, in timp vor scrie si mai repede. Poate parea lipsit de importanta, dar imagineaza-ti un adult scriindu-si numele la viteza unui copil de clasa a doua.

      Daca acest exercitiu era dat unor studenti(asa cum am citit pe alte site-uri, bineinteles, stupida comparatia) da, puteam vorbi de absurditate. Dar nu in cazul unor copii de clasa a doua.

      Cu alte cuvinte… de ce inainte de a invata sa scrie, copiilor li se da sa faca un rind de bastonase, apoi 5, apoi o pagina intreaga? “Ce porcarie!” – am putea spune. Nu este.

      Pornesc de la a invata sa faca bastonase, apoi le exerseaza. Invata sa faca litere, apoi scriu pagini intregi de litere. Invata sa scrie cuvinte, scriu pagini intregi de cuvinte, propozitii.

      Din punctul meu de vedere, invatatorul a atins doua puncte importante in procesul didactic: consolidarea a ceea ce stiau deja, respectiv exersarea scrisului, cit si stimularea functiei cognitive.

      • Dedalus spune:

        Nu se recomanda evaluarea prin sesizarea greselilor. Nu stiu unde a invatat invatatorul acela meserie, dar asa ceva nu se face. Mai ales la clase mici.

        Iar povestea cu bastonasele – un mit de pe vremea inceputului comunismului. Un copil poate invata sa scrie repede si linisit fara niciun fel de bastonase. “Pagini intregi de litere” este un cosmar pentru copiii si ar trebui sa inceteze.

        Dar divagam. Invatatorul nu trebuia sa dea test cu sesizarea greselilor, indiferent de forma pe care acel test ar fi imbracat-o. Sau macar sa nu fi notat acel test, ci doar sa il fi analizat. Sau sa il considere parte a evaluarii pe parcurs – macar atat.

        ///

        O alta problema interesanta – iarasi nediscutata- este de ce nu s-a rezolvat prin discutia invatator-parinte (indiferent de caracterul fiecaruia, aceastea este si tgrebuie sa fie prima etapa).

        Eu intuiesc faptul ca dialogul invatator-parinti nu a fost posibil pentru ca nu era in cultura scolii respective. Indiferent de cat de suparat e fiecare, discutia de acest tip face parte din sarcinile scolii. Nu prea am auzit insa sa se practice. In schimb se practica “vanarea reciproca”pana acolo incat discutia normala devine imposibila.

        Aceasta este dupa mine o deficienta majora, catastrofala a educatiei in primar si gimnazial – cultura conflictului, alimentata de fuga de dialog. Si inspectoreaatele au vina lor- nu le preocupa treaba asta, dorm in papuci.

    • Robert Alexandru spune:

      (1) Textul de corectat avea vreo TREI PARAGRAFE

      (2) Dl. învățător NU avea imprimantă sau copiator. Și, aș adăuga, nici nu l-aș sfătui să-și pună capul în malaxor, sfătuind părinții să cumpere unul pentru copiii. Știm ce pățesc azi cadrele didactice care nu plătesc EI cheltuielile pentru copii.

      (3) Faptul că NU ÎNȚELEGEȚI de ce a dat elevilor să scrie trei rânduri cu câteva cuvinte (și despărțiri în silabe) eronate NU ÎNSEAMNĂ că domnul învățător ar fi greșit cu ceva. Oricum, vă lămuresc eu: enunțul era „Scrieți textul alcătuit de Maria și SUBLINIAȚI greșelile pe care le observați. APOI scrieți textul corectat, scriind cuvintele corecte cu altă culoare.”. NU poți sublinia un cuvânt greșit … dacă nu l-ai scris întâi. Asta dacă nu ai un copiator la îndemână.

      (4) INDIFERENT de opinia dvs. despre scrierea unui text cu greșeli de subliniat, SUGESTIA din „denunțul” părintelui, așa cum dovedește atât reacția presei, cât și antepronunțarea de către doamna ministru, era aceea că dl învățător NU AR ȘTI să scrie cuvântul corect.
      Cum aceste lucru nu este adevărat, „denunțul” devine calomnie.

      (5) Tot grav este că s-a declanșat o „anchetă” a inspectoratului județean, DUPĂ antepronunțarea de către d-na ministru. Cât de obiectivă va fi „judecata” d-lui învățător, dacă șefa (d-na ministru) șefilor (din minister) șefilor (de la ISJ) a declarat deja „vinovăția” d-lui învățător.

      (6) Este jalnic faptul că numeroși colegi (și nu numai) au început să despice firul în patru, acuzându-l pe d-l învățător de toate cele, pe ceilalți părinți, care au sărit să spună care este adevărul pentru faptul că „nu au tăcut” etc.

    • Dedalus spune:

      Nu se recomanda identificarea greselilor ca metoda de evaluare. Asta se stie, cred, de 50 de ani si mai bine. Exista si justificare didactica la aceasta retinere, nu mi-o amintesc pe moment. Pe langa justificarea de bun simt pe care ati amintit-o: elevul nu ramane cu nimic din asa ceva.

      ///

      Si eu consider ca s-a exagerat cu acest caz. Iar ceea ce a evidentiat in realitate (asa cum ati remarcat) anume ca nu exista pregatire profesionala a cadrelor didactice in ce priveste evalurea, asta nimeni nu a discutat.

      Cel mai important in evaluare nu e nota, ci identificarea carentelor de pregatire. Asta inseamna ca profesorul este tinut sa explice notarea si sa justifice nota. Astfel, elevul poate sa reia partea pe care nu a inteles-o. In conditiile predarii pentru intelegere, asta vine automat, nu e cine stie ce.

      Dar cum “predarea” se rezuma adesea la dictare si cum “manualele”sunt de fapt rezumate de tratate, lumea a uitat de aceasta principala functie a notei.

  8. CosminA spune:

    Este incredibil, cât de ușor poate fi manipulată societatea.
    A devenit un instrument de masă acest mod de a trunchia realitatea. În politică și în comerț, eram deja obisnuit.
    Aici vedem puterea rețelelor de socializare. Trebuie sa discernem între adevăr și minciună bazandu-ne pe informații (reale sau nu, asta e provocarea) și pe bunul simt.
    După ce va intra în legislație și OUG xyz care prevede cenzurarea internetului, pentru binele nostru, desigur, doar Dumnezeu ne mai poate ajuta!

    • Dedalus spune:

      Rezistenta la manipulare este parte a educatiei. Educatia nu se rezuma la cunostinte de matematica, romana etc. Ea cuprinde si formarea capacitatii de a te indoi, de a te intreba daca e adevarat, daca e corect- de a investiga si judeca folosind mintea din dotare :-).

      Aici este de fapt problema: oamenii nu mai au aceasta obisnuinta. Creduliatatea – apare si din incapacitarea individului in ce priveste actiunea dupa propria vointa. Pentru ca intreaga viata cetatenii sunt invatati ca altii au raspunderea vietii lor, nu ei.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


E randul tau

Declaratie halucinanta a Ministrului Cercetarii si Inovarii, Nicolae Hurduc, referitoare la dezvalui...

de: cersetorul stiintific

la "Un director de Institut Național de Cercetare din România câștigă cât președintele SUA + drept la replica"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)