marți, martie 19, 2024

Învățăminte de pandemie. Micul mesaj al fiecăruia pentru omenire

– Suntem preponderent egoiști și majoritar insensibili

– Ne imaginăm că mândria este un mijloc de stopare a răspândirii bolii și că buna părere despre sine este un puternic adjuvant al sistemului imunitar personal

–  Conformarea voluntară la norme nu ne este confortabilă

– Suntem deficienți la altruism și imuni la compasiune

– Alegem bravura și zeflemeaua în locul responsabilității

– Caracterul și lumea noastră încep și se termină prea des la ieșirea din propriul cămin

– Suntem solidari mai mult cu vorba decât cu fapta

– Nu avem nicio remușcare în a lua de pe raft ultimele produse dintr-o categorie sau ultimele medicamente ori ustensile de protecție

– Îi apreciem interesat și-i răsplătim public cu aplauze pe cei care prin activitatea lor ne aduc nouă sau celor dragi potențiale avantaje (medici, militari, pompieri etc). În privat, îi ocolim pe salvatori percepându-i ca fiind potențiale persoane infectate

– Găsim permanent vinovați, preferăm filantropiei împroșcatul cu venin

– Avem unanim televizoare, telefoane și tablete cu diagonală mare și omenie cu diagonală mică

– Distribuim în exces dar nu dăruim/împărtașim mai nimic

– Ne preocupă salvarea sistemului sanitar doar când se prefigurează postura noastră de pacienți

– Înlocuim blasfemia cotidiană cu rugăciunea rapid și miraculos aducătoare de salvare personală

– Găsim justificări complexe la orice ne profită sau ne păzește

– Nu folosim biocide morale, ne rezumăm la dezinfectarea cu scrupulozitate doar a mâinilor

– Ne abandonăm abisal într-o lume virtuală dominată de prostie, fatalism și dezinformare înfricoșătoare

– Folosind surogatul ieftin al tovărașiei imaginare generate de apăsarea unui buton, înlocuim concepte și noțiuni semisacre cum ar fi prietenia

– Din dorința de a fi protejați uităm total să protejăm

– Privim voluntariatul ca o menire pentru alții iar implicarea ca pe o boală

– Vedem întinderea unei mâini de ajutor exclusiv ca pe o contaminare iminentă

– Evităm privitul în oglindă complăcându-ne în zugrăvirea favorabilă a unor portete imaginare

– Nici prin minte nu ne trece că statul în casă e și un mod de-a îi proteja pe ceilalți, nu e doar despre binele nostru

– Înlocuim din ce în ce mai des distanțarea socială cu distanțarea umană

– Purtăm mască împotriva contagiunii cu factor maxim de protecție împotriva compasiunii

Acesta pare a fi diagnosticul zilelor acestea, în vremuri complicate de molimă socială. Cu prognostic moral rezervat!

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Te compătimesc, domnule autor, dacă dumneata crezi ca suntem asa. Doar politicienii sunt asa, oamenii de rand sunt mult mai altruiști.

    • In lumea digitala relatiile umane si altruismul se reduc. Ca exemolu, tinerii din un tramvai sau autobuz care stau si butoneaza pe telefon ori tableta minute in sir si nu cedeaza locul unei oersiane trecute de 70 de ani. La blocuri nu se ofera sa se ajute unii pe altii, fiecere in colivia lui. Unul care are masina nu il intreba pe un vecin singur, f.in varsta, daca poate sa ii lase la usa o paine, niste mere, si sticla de apa! Ne supraestimam de cele mai multe ori!

        • Stimate Marius, am rugamintea sa vorbiti si sa scrieti in numele dv. Asemenea pareri despre cineva pe care nu il cunoasteti nu va fac cinste. Am facut observatii corecte la lipsa de educatie si de empatie. In Canada, copiii de la clasele mici invata empatia. Viziteaza locuri cu diferite probleme ale realitatii curente. Nu aveti habar de cate ori am cedat un loc in transportul public, ori am platit un produs pt. un pensionar sarman sau am ajutat pe altul.

    • Compatimim mereu pe cineva care are ceva de spus si ne credem cei mai buni. Nu o vedem pe asistenta abuzata de vecini, pe medicul alungat de proprietar, pe militianul mincinos care a inchis spitalul, pe managerul de spital din Suceava samd si alti monstri.

  2. A purta o mască pe față în ascensor, a purta o mască în față la intrarea în autobuz e protecție, solidaritate și respect față de ceilalți. Nu e distanțare „umană”.
    Ca în Asia, Coreea de Sud, Singapur, Austria etc. peste câteva săptămâni masca pe față va fi cerută de autorități în UE, în sens de solidaritate cu ceilalți. Nu e distanțare „umană”. Peste un an când va exista un vaccin-injecție pentru toți contra virusului sars-cov-2 pandemia va putea fi stopată. Evitarea contactelor azi, distanțarea „socială” azi e numai o metodă de precauție atâta timp cât capacitatea spitatelor, capacitatea sistemului de sănătate nu face față unei pandemii. Nici un sistem de sănătate nu poate fi întreținut, nu are capacitatea pentru o pandemie în care de abia dacă 66 % din populație e infectată duce la imunizarea „hoardei”. Peste câțiva ani se va obține această imunizare. Până atunci grija pentru cei dragi și pentru toți ceilalți e „bun simț”, nu e distanțare „umană”. Restricțiile în liberatea de abia dobândită 1989 cu prețul a sute de vieți omenești nu e ușor de acceptat. Libertatea are prețul ei. E vorba de viață și moarte. Cu bun simț suntem azi e mai aproape de viață.

    Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité.

    • Dupa aceasta criza praful se va alege de UE, fraternite adio de acum inainte, oricum n-a fost.
      Imunizarea de hoarda cum o numiti, cine isi asuma sute de mii de morti in urma acestui scenariu macabru ? nici pana astazi nu exista un drum comun al UE in combatarea pandemiei prin unificarea cercetarii si gasirii unui medicament sau vaccin, fiecare „mosmondeste” dupa cum crede ca ar fi de cuvinta, competitia pt bani, faima si premiul Nobel este mare !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Zeno Sustac
Zeno Sustac
Zeno Daniel Șuștac este Doctor în domeniul „Alternative Dispute Resolution”, expert internațional în domeniul medierii, vicepreședinte al Consiliului de Mediere, autor în domeniul ADR și cadru universitar asociat la Universitatea de Vest din Timișoara. De asemenea, este Co-Președinte al Uniunii Naționale a Mediatorilor și Negociatorilor din România și Director al Centrului de Studii Internaționale în domeniul Medierii și Negocierii. Este Managing Partener SCPM Șuștac&Asociații, pe lânga calitatea de mediator deținând și calitatea de avocat și arbitru.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro