marți, martie 19, 2024

Iohannis și Orban, huiduiți la Iași

Cu ocazia marelui miting care a urmat invadării Cehoslovaciei de țările pactului de la Varșovia, mai puțin România, Nicolae Ceaușescu a descoperit ce mari și profitabile efecte are discursul cu caracter naționalist.
Din acel moment, istoria țării a fost iarăși falsificată, instrumentalizată și astfel s-a ajuns la scenele grotești din spectacolele de sunet și lumină în care marii domnitori și voievozi, de la Alexandru cel Bun la Constantin Brâncoveanu, de la Mircea cel Bătrân, rebotezat cel Mare, la Alexandru Ioan Cuza, de la Ștefan cel Mare la Mihai Viteazul, erau puși să îl salute și să apară încântați, mândri chiar că au fost urmați în fruntea țării de analfabetul scorniceștean.
Din păcate, confiscarea istoriei țării în scop politic nu s-încheiat, așa cum ar fi fost firesc, pe 22 decembrie 1989. Ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1990 la Alba Iulia, atunci când premierul fesenist din acea vreme, dl. Petre Roman, a încurajat vizibil, nerușinat și iresponsabil huiduielile la adresa marelui lider țărănist Corneliu Coposu, spre marea încântare a bolșevicului Ion Iliescu a reprezentat doar primul semn pentru tot ceea ce avea să se întâmple cu ocazia oricărui 24 Ianuarie sau 1 Decembrie în următorii 29-30 de ani.
Vinerea trecută, atât președintele Klaus Iohannis cât și premierul Ludovic Orban s-au dus la Iași în primul rând cu scopuri politice și electorale. Omagierea Primei Uniri fără de care cea de la 1 Decembrie ar fi fost imposibilă era prevăzută a fi doar ca o acțiune secundară, Și președintele, și prim-ministrul plănuiau să profite de ocazie, de lumea adunată acolo și astfel să își promoveze planurile privind alegerile anticipate și dorința de a mai da o smetie PSD care și așa e groggy. Numai că, ce să vezi?, ambii au avut parte de huiduieli așa că și-au schimbat instantaneu discursurile și au promis grăbirea procedurilor prin care se va trece la construirea mult promisei sau promiselor autostrăzi. Dacă dl. Klaus Iohannis a avut înțelepciunea de a preciza că huiduielile nu l-au supărat, dl. Ludovic Orban a comis greșeala de a spune că ele veneau din partea a două-trei grupuri pe care simțul lui detectivistic imbatabil le-a identificat fără probleme. Dl. Orban a vorbit caraghios și iresponsabil chiar despre prezența unor „galerii de fotbal”, semn grav că premierului nu i-au trebuit decât trei luni petrecute la Palatul Victoria pentru a da îngrijorătoare semne de pierdere a lucidității. Desigur, PSD nu avea cum să nu profite de tot ceea ce s-a întâmplat și imediat și-a pus vorbeții să brodeze prin talk-show-uri verzi și uscate despre pretinsa semnificație politică a celor întâmplate.
Nu. Să fim bine înțeleși. Huiduielile de care au avut parte președintele și premierul nu au fost rezultatul nici unei comenzi politice a PSD. PSD poate că încă stă relativ bine din punct de vedere electoral în Moldova ( a avut grijă el însuși de asta timp de 30 de ani, fiind fidel proiectului său anti-național de a menține în înapoiere economică respectiva provincie istorică), dar locuitorii Iașiului s-au dezvrăjit. Au dovedit-o ultimele rânduri de alegeri. Numai că dezvrăjirea aceasta nu este unidirecțională. Ieșenii, ca și ceilalți locuitori ai țării, vor fapte nu vorbe, acțiuni concrete și nu tejghetăreală politică. Li s-a urât de vorbe, de discursuri împleticite, puse pe hârtie de consilieri slabi, angajați în aparatul prezidențial și guvernamental pe pile. Nu mai semnează nimănui la infinit cecuri în alb. Or, din păcate din 4 noiembrie 2019 încoace guvernarea PNL nu face decât să se piardă în vorbe și lamentații, fără să facă nimic concret, spunând că se va putea apuca cu adevărat de treabă doar când va avea majoritate în Parlament. Pot însă dl. Orban, doamna Turcan, specializată în anunțarea de avalanșe de ordonanțe de urgență și taifunuri de asumări ale răspunderii guvernului, sau dl. Rareș Bogdan care pesemne pregătește un doctorat în redactări de ultimatumuri =dl. Bogdan e mai tare chiar decât chinezii care deveniseră de râsul lumii când lansau al nu știu câtelea ultim avertisment-să numească un singur proiect concret propus de PNL căruia să i se fi opus în Parlament PSD care astăzi arată mai rău decât o gloabă? Nu prea.
Așa că, decât să își ocupe toate cele 24 de ore ale zilei cu vorbe, intrigi, aranjamente politice și discursuri marțiale, atât președintele Iohannis cât și dl. Orban și guvernul domniei-sale ar face mult mai bine să se apuce serios de treabă.
Huiduielile de vinerea trecută au avut semnificația unui duș rece. Sper ca el să îi fi trezit pe decidenții noștri politici la realitate.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. „istoria țării a fost iarăși falsificată, instrumentalizată și astfel s-a ajuns la scenele grotești din spectacolele de sunet și lumină în care marii domnitori și voievozi, de la Alexandru cel Bun la Constantin Brâncoveanu, de la Mircea cel Bătrân, rebotezat cel Mare, la Alexandru Ioan Cuza, de la Ștefan cel Mare la Mihai Viteazul, erau puși să îl salute și să apară încântați, mândri chiar că au fost urmați în fruntea țării de analfabetul scorniceștean”

    Așa este, am trăit acele vremuri.
    Din nefericire, exact la acea falsificare a istorie și la construirea național-comunismului ceaușist, la ordinele Securității, a contribuit din plin cel pe care astăzi îl glorifică unii, istoricul Lucian Boia. dar, nu pe plan intern, ci în spațiul internațional.

    Despre huiduielile de la Iași, pe care nu le-am auzit în direct, am înțeles că au venit atunci când Președintele Republicii a adus vorba despre autostrăzi, zicând că decă este prevăzut în lege, va face ceea ce depinde de domnia-sa să se facă.

    Apoi, la posturile TV a fost criticat îndelung pentru că a avut inițiativa să le vorbească ieșenilor despre autostrăzi, dl CT Popescu alocând la Digi24 o jumătate de oră (pe care am urmărit-o :-) ) înjurării Președintelui. Tocmai pentru că a vorbit despre autostrăzi.

    Să fie, oare, o indecizie a ieșenilor cu privire la a dori sau nu autostrăzi?!…

  2. Locuitorii din Iasi au bune motive sa huiduie, din cate stiu valorile de trafic si numarul de accidente in zona Iasi-Targu Frumos, in special in punctul negru Podul Iloaiei, sunt atat de rele incat ar trebui sa facem precum chinezii, sa construim o autostrada in 10 zile.

    Dar Moldova nu e doar Iasiul, Moldova e relativ mare si e nevoie rapid de 2 autostrazi: Buzau-Suceava si Iasi-Targu Mures. Prima pentru uz intern, a doua pentru uz extern, dar bucatile Iasi-Pascani si Pascani-Ploiesti sunt relativ urgente si relativ simple pentru ca nu implica traversarea muntilor si costurile enorme pentru segmentele montane.

    Dl. Orban merita toate huiduielile: stiind rezultatele groaznice ale CNAIR as fi zis ca o desfiinteaza dupa primele 30 de zile sau macar schimba complet conducerea, dar acum descoperim cu uimire o relatie foarte amicala intre ministrul transporturilor si conducerea companiei; atat de amicala incat ministrul debiteaza inconstient toate prostiile pe care conducerea companiei le spune pentru a justifica situatia actuala si istoria neagra a ultimilor 10 ani. Pentru asta, Orban merita mai mult decat huiduieli.

  3. HUIDUIALA, sau expresia – Presedintele a fost huiduit la IASI- este asa cum presedintele a si afirmat ,forma cea mai clara de democratie . Daca nu exista -HUIDUIALA -atunci eram cu totii martorii unei nedorite unanimitati . Foarte bine ca unii au huiduit (cine sunt , pe cine reprezinta , cine a comandat sau nu huiduiala este alta treaba ). In fapt HUIDUIALA a facut un mare bine democratiei , premierului si presedintelui Romaniei , ce au fost astfel atentionati -sa nu se joace cu cuvintele -. Promisiunile facute trebuiesc puse in practica (orisicare motivatie ce ar determina o alta situatie nu se poate sustine politic ).Cuvintele din text ce desemneaza o posibila inca neimplicare sau lamentari atribuite guvernului si premierului, pot fi acceptate doar ca intelegere personala (nu au in compozitia lor adevarul absolutut ).Evidenta ne arata etapizarea tuturor deciziilor ce cuprind promisiunile electorale facute de presedinte si premier (nimic nu se poate face doar batind din palme ),promisiuni ce au ca baza , ca prima actiune , eliminarea(la modul inlocuire ca prima faza ) din structurile de conducere ale aparatului administrativ si politic atasat statului roman , a celor ce nu isi justifica prezenta si nu pot accepta noua forma de intelegere politica a viitorului Romaniei ce apartine tandemului Johannis -Orban .Pasii urmatori ne vor arata realitatea si ei constau in decizia ce priveste alegerile locale in doua tururi de scrutin si cele parlamentare anticipate in acelasi timp cu cele locale . Guvernul Orban isi va asuma raspunderea pe toate masurile promise electoral . In aceasta faza a politicii romanesti nu este timp de discutii sterile parlamentare . Cetatenii au arat in clar dorinta imediata de schimbare . Dupa ce toate acestea vor fi facute ,politicul va reincepe, in urma alegerilor din acest an ,dezbaterile in cadrul parlamentar pe temele ce vor fi acceptate si cerute in societate . Deocamdata singurul partid ce si-a asumat guvernarea este PNL si presedintele Johannis ce ii va sprijini politic .

  4. Speranta a fost ca 2019/2020, prin alegeri sa aduca o primenire in politica Romaneasca.
    Din pacate vechile structruri au reusit sa mentina involutia si sa replaseze in pozitii de decizie
    aceiasi incapabili evental vechi incompetenti testati si definitiv catalogati.Incet si greoi aceste
    personaje grotesti dispar[ vezi cazul Melescanu, Tariceanu, Dancila…….],problema este ca nu apar cei asteptati sa confirme, prin fapte. Evident ca lumea si-a pierdut rabdarea cu incompetentii si iincapabilii care ne conduc, indiferent de partid…..

  5. Nu este nevoie de niciun ultimatum. Poporul ar trebui sa se trezească. Şi cand se va trezi trebuie măcar să tragă o sperietură zdravănă acestor năpârci de politicieni care ne împuținează de 30 de ani sănătatea. La un loc cu jandarmii lor cu tot, pe care tot noi îi plătim. Şi dacă nici astfel nu se vor „mişca” băieții, atunci să le aducem aminte de 1907.
    Şi trag mare nădejde în urmaşii răzeşilor lui Ştefan. Amintiți-vă de pensionarii (da, da ați citit bine) din Galatți care, cu mâinile goale, au înfruntat mândrețe de tinerei jandarmi.
    Poporul s-a săturat de hahalere şi de minciunile lor gogonate.
    Mai vedem, n’aşa?

  6. In viata mea, am citit multe articole tendentioase, mincinoase, dar nici unul asa. Autorul nu se straduieste sa aduca macar formal argumente pentru afirmatiile sale. Le tranteste si le lasa acolo. Isi inchipuie probabil ca, daca mai loveste odata in Ceausescu, daca ii atinge putin in Roman si Iliescu, mai trage o „smetie” in PSD si daca se exprima cu respect despre Coposu, capata certificat de credibilitate si poate afirma orice!
    Nu spune nici macar „presupun ca…” Doar afirma:
    -„președintele Klaus Iohannis cât și premierul Ludovic Orban s-au dus la Iași în primul rând cu scopuri politice și electorale” Sau: „era prevăzută a fi doar ca o acțiune secundară, Și președintele, și prim-ministrul plănuiau să profite de ocazie, de lumea adunată acolo și astfel să își promoveze planurile privind alegerile anticipate” (Nu spune nici macar ca au facut-o din obligatie, chiar daca s-or fi gandit si la foloase)
    – „Să fim bine înțeleși. Huiduielile de care au avut parte președintele și premierul nu au fost rezultatul nici unei comenzi politice a PSD”
    De unde e atat informat?
    – Nu i se pare deloc ciudat ca brusc, de Ziua Unirii, poporul s-a hotarat sa nu mai semneze cecuri in alb. Sa rastoarne in capul guvernului de nici trei luni vechime tot ce au facut celelalte guverne si sa ofere huiduieli, pe post de dus rece…
    Mai sa fie!

  7. Oricine vine la putere va fi tot oglinda fidela a societatii romanesti. Deocamdata nu suntem in stare ca popor decat de ocazii ratate. Dar e ok, nu suntem mai buni sau mai rai decat ceilalti din zona asta complicata a europei. Daca toate merg ok in 60-100 de ani ne punem pe picioare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro