vineri, martie 29, 2024

Ipocrizia din spatele indemnului la vot

Dupa cum stim, cuvantul democratie provine din cuvintele grecesti demos — oameni si kratos — putere, adica oamenii care detin puterea.

Dar stiti de unde provine cuvantul idiot? Tot de la greci.Idiōtēs erau oamenii preocupati doar de viata privata, neinteresati de viata sociala si politica.

Ca sa nu ne incadram in categoria idiōtēs, haideti sa vedem rolul democratiei in viata unor oameni, dar si rolul oamenilor intr-o democratie.

O familie de romani intre oameni

Sa luam cazul traditionalei familii Popescu, formata din Domnul Popescu, politist, Doamna Popescu, profesoara, si Copilul Popescu, student voluntar intr-un ONG, din Craiova.

O sa ii plasez in cele trei dimensiuni sociale ale existentei lor.Cuvintele social/ societate in sine sunt problematice, deoarece sunt folosite in mai multe sensuri si au mai multe straturi:

Convivialitate — Atunci cand cei trei Popesti merg in vacanta la Balcic, vor interactiona cu turistii si localnicii in baza unor reguli nescrise. Le putem spune regulile bunului simt. Ei stiu ca e politicos sa saluti si sa raspunzi la salut, ca trebuie sa-ti platesti consumatia la restaurant si ca nu e permis sa te asezi pe prosopul altuia pe plaja. Nu e nevoie sa cunoasca legile din Bulgaria pentru a avea o vacanta civilizata. Functiile lor de acasa nu intereseaza oamenii de pe plaja. Ordinea naturala, nestructurata si nereglementata, in care oamenii traiesc si sunt in contact, poarta numele de convivialitate.

Comunitate – Acasa, in Craiova, Popestii sunt membri ai unor comunitati, mai stranse sau mai largi. Toti fac parte din larga comunitate umana, cea a romanilor, cea a craiovenilor, cea a vorbitorilor de limba engleza cu accent est-european. Domnul Popescu este membru al comunitatii sahistilor din parcul cartierului. Doamna Popescu este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune profesoare de matematica din oras. Copilul Popescu este liderul informal al unei mici comunitati formata din prietenii lui de bloc cu care se joaca online.

Rolurile lor in comunitate sunt castigate si sustinute prin aprecierea celor din jurul lor. Vorbim de roluri naturale, pe care fiecare persoana le are de-a lungul proprii evolutii, si de roluri artificiale [lider, profesor]. Toate comunitatile au regulile lor. Membrii comunitatilor au niste asteptari. Regulile sunt nescrise, in sensul ca nu sunt contracte sau legi. Daca nu iti plac regulile, incerci sa le schimbi. Daca celorlalti membri nu le plac, vei fi izolat. Daca doar unora le plac, se va sparge comunitatea in altele mai mici. De subliniat, apartenenta la o comunitate este voluntara. Nu-ti place? Iesi din comunitate.

Subliniez: prin artificial spun facut de om. Prin natural spun gasit in natura, fara interventia omului. Artificial nu are o semnificatie negativa, nu e nimic rau in sine la ceva artificial.

Societate – Familia Popescu traieste in Romania, stat democratic. Romania este o constructie artificiala, o conventie temporara. Inainte sa ma injurati, vedeti o poza cu planeta sau o simulare a miscarii continentelor. Romania exista de nici 100 de ani sau poate de 2000 de ani – irelevant. Statul roman e o conventie cu care aproape toti suntem de acord. Popestii sunt nascuti in Romania, au cetatenia romana, locuiesc pe teritoriul romanesc – asadar fac parte din societatea romaneasca.

Statul si sursa de putere a guvernantilor

Familia Popescu traieste in statul Romania, oraganizat ca o republica cu o guvernare democratica. Inainte de 1989 Romania a fost o republica totalitara, cu partid unic, care se pretindea democratic. Intre 1881 si 1947 statul a fost o monarhie, in care democratia era partial prezenta. Domnul si Doamna Popescu s-au nascut in comunism. Parintii lor in monarhie, iar copilul intr-un regim democratic. E important sa retinem aceste lucruri pentru a realiza ca forma de guvernamant este schimbatoare.

Pentru ca statul sa existe, este nevoie de o structura de organizare si conducere. Domnul Popescu are rolul artificial de politist. El este politist cata vreme toti recunoastem calitatea lui de politist. E nevoie de o structura a statului [restul politiei] ca sa ne convinga cu forta ca trebuie sa luam in serios ce spune si ce face politistul Popescu. Tot statul da legi prin care face educatia obligatorie si ii ofera recunoasterea Doamnei Popescu in functia artificiala de profesor. Cand vorbim de stat si de tot aparatul administrativ ne referim la o constructie artificiala, care foloseste persoane fizice, naturale, in roluri artificiale [presedinte, profesor, politist, inspector s.a.m.d].

Democratia este forma de guvernament a statului. Sursa de putere a democratiei sta in deciziile luate de majoritatea cetatenilor. Presedintele, parlamentarii, primarii, conducatorii centrali si locali sunt alesi prin vot. Alesii iau mai departe decizii in numele tuturor.

In functie de sursa puterii, alte forme de organizare a statului pot fi:

  • Autocratia — conducerea aflata in mana unui singur om: rege, imparat, dictator [bun sau rau]. Vezi Emiratele Arabe, Oman, Qatar, Monaco azi sau majoritatea statelor pana in anul 1900.
  • Teocratia — conducerea aflata in mana unui lider religios. Vezi Vatican sau Iran.
  • Stratocratia — conducerea militara a unui stat. Vezi Myanmar azi sau Sparta in trecut.
  • Anarhia — un sistem fara conducator sau o conducere centralizata. Vezi Islanda sau Irlanda Celtica in trecut.

Democratia impinsa ca valoare globala astazi este rezultatul politicii internationale americane de la inceputul anilor 1900. Pana la primul razboi mondial, in toata Europa existau trei republici democratice: Franta, Elvetia si Portugalia.

Partidele sunt organizatii artificiale in care oamenii isi propun sa obtina si sa exercite putere politica intr-o democratie. Paradoxal, exista state cu un singur partid politic ce se pretind democratice, de obicei cele comuniste. Ca exemple avem Republica Democrata Populara Coreea de Nord, Laos sau Romania sub comunism.

Democratia isi justifica existenta prin dorinta majoritatii de a trai intr-un sistem democratic. Insa pe acceptul majoritatii se bazeaza si celelalte forme de guvernament. Accept nu inseamna sustinere entuziasta. Accept inseamna neimpotrivire. Daca nu faci nimic impotriva, implicit accepti si validezi sistemul. Faptul ca il accepti este folosit de propaganda sistemului pentru re-justificare si re-validare in ochii multimii.

Mecanismele democratiei. Campania pro-vot.

Campaniile iesi la vot de azi sunt fundamental campanii valideaza statul democratic. Spun asta datorita modului in care este formulat mesajul si pentru ca oamenii nu sunt invitati sa se gandeasca la un sistem mai bun, ci strict sa voteze. Motivele expuse variaza de la utilitate [Vorbesc altii pentru tine], la fals [Numai votand poti schimba ceva] si merg pana la ridicol [Iti aleg altii nevasta in locul tau]. Ma indoiesc ca vedetele stiu exact ce promoveaza.

O sa vedeti cum statul si multe organizatii sau persoane care sprijina sincer democratia sunt in spatele acestor campanii. Mesajele lor sunt de forma: democratie pentru ca doar prin democratie functioneaza democratia, respectiv stim ca democratie. Luati ca exemplu pledoaria celor de la RomaniaOne. O poveste emotionanta despre potcoava. Problema este ca poti inlocui cuvantul democratie cu autocratie saucomunism sau dictatura poneiului roz, iar argumentatia ramane in picioare. Cata vreme pledoaria ta are la fel de mult sens chiar si cand ii inlocuiesc subiectul cu opusul lui, ceva e putred in Danemarca.

Nu pot trece cu vederea ca Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare, domnitori — autocrati, sunt folositi in clipurile pro-vot ca motivare pentru o decizie democratica. Domnitorul este in antiteza cu ideea de conducator democratic. Razboiul de unitate statala e in antiteza cu decizia individuala. Tot conceptul e amuzant in minim 2 dimensiuni.

Campaniile sunt amuzante si au un apel de suprafata: implicarea in societatea democratica. Inainte de a raspunde la apel trebuie sa constientizam rolul lor de fond, acela de a legitimiza democratia. Ar fi o pozitie lipsita de ipocrizie daca s-ar explica sistemul democratic in campanii. Acest tip de apel la vot te invita sa fii ignorant social, dandu-ti falsa impresie ca iti faci datoria fata de o societate naturala eterna [cand, de fapt, ordinea democratica este artificiala si temporara].

Mecanismul puterii este urmatorul: ai nevoie de putere politica pentru a da legile, pentru a reglementa libertatea individuala si economica. Cine are puterea politica va controla total sau partial restul activitatilor dintr-un stat. Va crea o ordine artificiala in care membrii societatii sa fie rasplatiti discretionar. Bataia partidelor si a oamenilor politici, in general, este pentru a castiga control si privilegii. De aceea investesc in campanii electorale, de aceea cumpara functii, de aceea se angreneaza ani de zile in activitati neproductive economic. Salariile parlamentarilor sunt o gluma, dar nimeni nu merge in parlament pentru salariu.

Domnul Popescu s-a inscris si a activat intr-un partid socialist, sperand ca va forta statul sa dea un salariu mai mare, lui si sotiei. Doamna Popescu s-a inscris a activat in partidul matematicienilor liberali, sperand ca prin puterea politica a partidului va putea asigura un statut mai bun dascalilor, dar si o pensie consistenta tuturor fostilor profesori de matematica. Copilul Popescu s-a declarat scarbit de politica. Prefera sa se joace pe calculator, cata vreme oricum nu el umple frigiderul si nici nu plateste intretinerea.

Nedreptatea fundamentala in cursa dupa privilegii, locuri de munca sau batraneti linistite asigurate de stat este faptul ca privilegiile se bazeaza pe munca altora. Statul in sine nu produce. Acei oameni de pe afise nu muncesc cot la cot cu milioanele de romani. Nu stau la masina de cusut, la calculator, pe camp sau intr-o fabrica. Preocuparea lor este folosirea puterii pentru a dirija rezultatul muncii altora. O parte din bani se duc la pensii pentru voturi, o alta parte in firmele sponsorilor politici, o alta in domeniile in care au interese [poate sunt si ei profesori]. Activitatea politica nu trebuie sa fie sustenabila economic. Politicienii nu sunt responsabili si nu platesc greselile din buzunarul propriu.

Democratia este asadar dictatura alesilor majoritatii. Ii spun dictatura deoarece nu ai optiunea de a spune: Multumesc, nu vreau democratie. Vreau sa fiu in afara sistemului sau eu si cu vecinul vrem un rege care sa ne conduca viata. Pentru ca esti obligat sa te conformezi, este o dictatura, cu bune si rele. Rezultatele deciziilor reprezentantilor alesi democratic sunt uneori bune, desi, in Romania, sunt, de obicei, proaste.

Anevoiosul drum spre libertate

Etic, nu pot sustine decat un sistem in care libertatea este individuala. Nu pot sustine un sistem artificial, in care contributiile personale sunt obligatorii, nu voluntare. De aceea, personal, nu sustin democratia. O accept in Romania, asa cum accept autocratia in tara in care locuiesc. In mod evident, nu locuiesc in Romania, desi sunt cetatean roman.

Dupa ce vizitezi un numar de tari si vezi mai toate formele de organizare sociala realizezi ca politica e doar o dimensiune a universului in care traim. Dimensiunea economica este mult mai importanta si se poate vedea clar in actiune cand pietele sunt liberalizate. O tara comunista cu un sistem economic privat, precum China, este o putere economica. De aceea Emiratele Arabe sau Hong Kong sunt foarte dezvoltate. Puterea politica poate distruge puterea economica, si invers.

Prefer o societate fundamentata pe principii economice, nu politice, deoarece implica o ordine naturala. In practica, in orice tara exista un raport intre economic si politic. Cu cat influenta politica si statul sunt mai mari, cu atat performanta economica scade, iar populatia este mai saraca – vezi Coreea de Nord.

Oamenilor nu le pasa de democratie pentru ca nu le pasa de politica in general. Oamenii obisnuiti sunt decenti. Ei nu pretind ca vecinul sa le dea o parte din avutul personal. Lor nu le pasa de politica pentru ca, adanc, in stratul convivial, ei simt ca e o mare porcarie la mijloc. Din pacate, oamenii de rand nu se obosesc sa transforme banuiala in rationament si nici sa intelega cum functioneaza lumea in care traiesc.

Viata zilnica e in zona comunitatii si e marcata direct de probleme economice, nu politice. Lipsurile cotidiene sunt de natura economica. Dar, cum oamenii nu fac o conexiunea clara intre economic si politic, pozitiile lor degenereaza intr-o supa de ganduri: Astia nu fac nimic bun pentru tara, Sunt toti o apa si un pamant, Viata e grea! Duceti-va dracului cu politica voastra. Ca rezultat, ei legitimizeaza ordinea politica, chiar asa ineficienta cum e considerata. Sunt convins ca mare parte din populatia tarii ar renunta rapid la democratie daca li s-ar oferi un sistem care sa le garanteze o existenta modesta.

E acceptabil sa nu votezi, cata vreme stii de ce nu votezi. Sunt toti la fel sau eu nu ma murdaresc politic nu se califica drept argumente. Sunt o demonstratie de:

  • ignoranta (nu intelegi structura lumii in care traiesti)
  • pasivitate (nu faci nimic pentru a intelege si a actiona ulterior)
  • ipocrizie (te astepti ca altii sa lupte pentru binele tau in timp ce tu nu faci nimic)

Poti sa nu votezi pentru ca nu crezi in democratie si nici in rezultatele votului. Poti sa nu votezi pentru ca ti se pare acceptabil sa fii condus fara a avea vreun cuvant de spus. Poti sa nu votezi pentru ca nu te intereseaza societatea in care traiesti. Poti sa nu votezi pentru ca vrei sa pleci intr-o tara mai buna. Sunt toate motive legitime.

Dar, atunci cand nu votezi si nu faci absolut nimic pentru societate pe langa vot, da-ti seama ca te plangi degeaba. Nu exista un drept de a te plange. Cata vreme tu nu existi social, nici opiniile tale nu exista: esti unul din cei pe care grecii ii numeau idiōtēs.

Cuvintele goale nu au nicio valoare, nici cand vin de la cetateni, nici cand vin de la politicieni. Prin cuvinte goale inteleg acele luari de pozitie care nu sunt urmate de o actiune a vorbitorului sau a celor care asculta. Atunci cand nu faci nimic altceva decat a vorbi, inseamna ca vorbesti degeaba.

Vei spune ca platesti taxe si ca te poti plange, fara sa votezi. Taxele sunt una din capcanele statului. Nu sunt plati voluntare, ci sunt obligatorii. Taxele sunt vointa majoritatii, compusa dintr-o minoritate activa si o majoritate pasiva. Daca vrei sa lupti impotriva taxelor, va trebui sa lupti impotriva sistemului artificial, pentru ca il privezi de bani, de sangele puterii. Pretentiile sau plansul efectiv – nu valoreaza nimic.

Cei care afirma ca prin vot faci politica, se insala. E ca si cum ai spune ca faci sport cand mergi, ca te droghezi cand bei un pahar de vin sau ca filozofezi cand te uiti la televizor. Prin vot nu faci politica, ci acorzi sprijinul tau celor care fac politica, in cadrul sistemului democratic.

Neprezentarea la vot inseamna sustinere pentru castigator.Asta faci ne-votand in democratie: sustii castigatorul. Daca ti se pare incorect trebuie sa schimbi fundamental mecanismele democratiei sau sa schimbi sursa de putere [anarhie, autorcratie, teocratie, stratocratie].

E suficient ca 20–30% din populatie sa voteze si restul sa stea acasa. Se fac doua tururi, se voteaza, se aleg conducatorii, se merge mai departe. Si 20% din populatie o sa mearga la vot doar pentru ca nu au alta activitate in comunitatea in care traiesc. E ca la balci: te duci, ca se duce lumea, iesi din casa, mai intalnesti un prieten s.a.m.d.

Bine, si cum schimbam lucrurile? Schimbarea e cliseul maxim, inevitabil in alegeri. Am o intrebare si mai buna: Cum devenim frumosi, bogati si de succes?… Cam la fel schimbam si lucrurile. Prin multa munca, a multora, nu doar individuala. Nu o sa vina niciun politician perfect care o sa ne duca pe culmile progresului. Sa ne asteptam ca altcineva sa ne rezolve problemele sau sa ne indeplineasca dorintele este infantil.

Ce poate face clasa politica pentru cetateni este sa renunte la puterea politica, sa micsoreze aparatul de stat. Adica sa nu ne puna piedici in incercarea noastra de a fi mai buni. Din milioane de oameni care incearca, unii vor reusi mai mult, altii mai putin. Tuturor le va fi mai bine. Chiar si cei care o duc prost azi vor trai intr-o tara mai avansata si mai bogata si vor castiga mai bine, nefiind nevoiti sa plece in strainatate pentru a face muncile de jos.

Nu putem schimba democratia nevotand. Cum ziceam, doar o consfintim. Cu atat mai putin putem schimba intreg sistemul facand … nimic. La alegeri putem directiona puterea catre unul sau mai multi politicieni. Ei au mereu nevoie de sustinerea populara, deci e aproape imposibil ca toti sa fie 100% deconectati de realitate si preocupati strict de interesul lor personal. Daca se ajunge in acel punct, e foarte usor ca un independent sa revendice puterea politica cu succes. Asadar votul are puterea de a desemna persoana care va lua decizii in numele tau.

Politicianul este un amplificator al opiniilor si intereselor personale, de partid si mai apoi sociale. In mod naiv, noi il consideram sclavul nevoilor societatii, influentat de partid si condamnat la decizii personale bune in folosul tuturor. Credem ca el e obligat sa se jertfeasca pentru noi, cei care i-am dat votul, sau nici macar atat. Nu e nevoie sa subliniez utopia acestui rationament atat de comun.

Comunismul ne-a vandut minciuna ca omul politic este tatal nostru, ca el inventeaza o ordine sociala perfecta, ca el ne va aduce bunastarea. Comunismul ne-a dezumanizat, indepartandu-ne de ordinea naturala a lucrurilor.

Romanul de rand nu stie ce inseamna libertatea, deoarece nu a trait si nu a gandit niciodata libertatea pana la capat. Libertatea ii este un concept strain. De aceea auzim ineptii precum libertate controlata,garantiile oferite de statsa dea statul legi bunesa ne asigure locuri de munca si locuinte. De aceea consideram ca avem nevoie de oameni politici si ca salvarea noastra sta in ei. De aceea suntem crescuti intr-o cultura a dependentei, nu a libertatii.

Libertatea inseamna in primul rand responsabilitate fata de propria persoana si familie. Apoi libertatea inseamna implicare voluntara in comunitate si in societate. Libertatea nu inseamna sa ti se ia, nici sa ti se dea. Libertatea presupune intelegere si compasiune, din partea fiecaruia, intr-o ordine naturala a lucrurilor.

Un stat eficient este unul cu o structura de conducere restransa, care nu se amesteca in vietile oamenilor, nu le controleaza activitatile, nu intervine sa deregleze economia. Pe termen lung politicienii nu pot regla sau creste economia si nici nu pot imbunatati viata cetatenilor peste limitele naturale. La fel, ei nu pot schimba formula chimica a apei si nici nu o pot face sa curga la deal. Vorbim de limite naturale. Desigur, familia Popescu nu cunoaste aceste adevaruri simple, pentru ca nu a trait cu adevarat in libertate.

Un filtru foarte bun pentru a descoperi intentiile celor care vor putere politica este sa vezi cui servesc ideile lor de schimbare. Toti vor spune ca sunt in folosul public, dar e foarte usor sa detectezi circuitul banilor sau polarizarea puterilor sau privilegiilor. Aplicand regula aceasta vezi rapid ce hram poarta 95% din politicienii romani, pentru cine lucreaza, ce ordine artificiala vor sa impuna.

Eu sunt convins ca doar libertatea individuala este solutia pentru o viata decenta si echitabila. Trecand in sfera practica, sunt convins ca nu se va schimba peste noapte democratia din Romania cu un sistem mai bun. Singura optiune in acest moment este o versiune mult mai buna a democratiei, una in care statul este minimal, iar libertatea personala are o semnificatie.

Votam sau nu?

Politicienii sunt imaginea poporului. Ei sunt cetatentii cei mai insetati de putere, cei oportunisti, cei abili sau cei crescuti intr-o traditie politica a familiei. Exista si exceptii, insa ele doar confirma regula. E ipocrit sa ne plangem de calitatea lor, cata vreme calitatea noastra este de strict privitori. Ei actioneaza asa cum noi ii lasam colectiv sa actioneze.

Urmeaza alegerile prezidentiale. Imi cunosc valorile personale. Am vazut care sunt propunerile. Am citit programele politice ale candidatilor. Am evaluat fiecare candidat in functie de prestatia de pana acum.

Valorile mele sunt apropiate de cele din programul politic al Monicai Macovei. Nu ma identific total cu ea, nu o venerez, nu citesc programul inainte de culcare. Programul este imperfect si are cateva idei neclare sau care par contradictorii in lipsa unor explicatii. Pana la urma e programul ei, nu al meu.

Fiind primul politician care sustine libertatea, statul minimal, capitalismul, antreprenoriatul si mediul privat, in general, am decis ca o voi vota. Nimeni nu si-a asumat aceste valori ale decentei intr-un mod credibil in ultimii 25 de ani de democratie. Mai mult, am hotarat sa ma implic in campania de promovare si sa pun bazele proiectului Oameni Politicosi, alaturi de alti voluntari. Mi-am pus timpul si banii la bataie, ca sa o ajut. De fapt, sa ma ajut pe mine, sa-mi ajut familia si comunitatea romaneasca.

Poate ca Popestii au alte optiuni. Unul voteaza Ponta, iar celalalt Iohannis. Asta nu ma determina sa ii urasc, sa ii injur online, sa le mazgalesc cutia postala. Nici nu o sa tip la Copilul Popescu, spunandu-i ca e un iresponsabil dintr-o familie degenerata. Nu imi convin optiunile lor, dar alegerile vin si trec, si toti facem si alegeri bune si alegeri proaste in viata.

Daca Domnul Popescu ma opreste pe scara sa-mi prezinte alegerea lui, nu o sa-i zic Mai du-te-n ma-ta Popescule, eu votez cu Macovei! O sa-l ascult si o sa incerc sa inteleg de ce el considera ca alegerea lui e cea buna. Cu siguranta el va alege ce considera ca e cel mai bine pentru el si familia lui.

Cei care imi spun ca nu fac politica ar trebui sa faca si urmatorul pas, si sa spuna sincer: Nici nu inteleg lumea in care traiesc si nu ma obosesc sa o inteleg. Consider alegerea mea una virtuoasa. Cei care au o optiune, dar nu o afiseaza, ar trebui sa spuna, sincer: Stiu cu cine si de ce votez, insa mi-e frica de repercusiunile afirmarii alegerii mele. E bine sa nu ii enervezi pe cei din jur, chiar daca s-ar putea sa fii considerat las.

Daca postura de idiōtēs va jigneste puteti da vina pe sistemul democratic. Daca votezi, sustii sistemul. Daca nu votezi, sustii sistemul. Daca te implici sustii sistemul. Daca nu te implici, faci parte din categoria idiōtēs. Incorect? Paradoxal? Cu siguranta. La fel cum democratia prin reprezentanti si dictatura majoritatii sunt incorecte si, paradoxal, prezentate ca forma absoluta de libertate.

Alegerile ar trebui sa fie un moment de meditatie in care sa-ti dai seama ce trebuie sa faci acum si ce trebuie sa faci in viitor ca sa traiesti intr-o lume mai buna. Votul in oricare din directii sau absenta votului nu sunt alegeri personale gresite in sine. Gresit este sa votezi sau sa stai acasa fara sa gandesti, fara sa incerci sa intelegi minimal societatea in care traim. Am un indemn pentru milioanele de familii Popescu in perioada urmatoare, iar acesta este: Ganditi-va bine!

Articol aparut pe blogul personal

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Ceausescu ar castiga din primul tur cu cel putin 66%.Oamenii nu voteaza pentru ca nu li se ofera sa voteze un candidat pe care si l-ar dori cu adevarat.Nu au chef sa legitimeze iarasi aceasi hoti, tradatori.E absurd sa ii mai si critici ca nu voteaza dupa ce au tot votat 25 de ani iar rezultatul e ca s-a ales praful de tara indiferent de cine a castigat.
    Nu democratia a esuat ci „democratia dirjata”.

  2. bravo domnule, mi a placut ce ati scris. democratia se vrea ultimul cuvint al lui Dumnezeu. cum sa n o sustina hotul de vreme ce prospera, prostu i bagat in seama iar puturosul nu moare de foame ?daca insumam aceste trei specii (sigur ele au si subspecii, dar in general trasaturile lor se incadreaza in cele ale speciei de baza) ele vor surclasa orice alta categorie ginditoare si independenta. asa ca nu prea vad in curind o eliberare de sub jugul democratiei !

  3. Cam multe mistificări, chiar și pentru un articol de asemenea întindere :P

    Dacă lăsăm la o parte definițiile discutabile ale democrației și discutăm rațional, este preferabil să–ți alegi reprezentanții politici din când în când, decât să nu-i alegi. Faptul că ei se schimbă relativ des face ca și măsurile luate de ei să fie cât de cât realiste. Cu un lord războinic preluând puterea prin forță, păstrând-o prin forță, decapitând și mutilând după bunul lui plac de psihopat (cel mai recent exemplu fiind Stalin, dar nici Vlad Țepeș nu era inferior) nu cred că oamenii de rând ies în câștig.

    Ăsta este genul de abordare intelectualistă, care nu ține seama de alternativele disponibile. O abordare de tipul ”toți politicienii sunt la fel”, ”toate regimurile sunt la fel”. Și realitatea de fiecare zi ne contrazice. De-aia românii pleacă în State și în Europa de Vest, nu în Siria și Coreea de Nord, nu credeți? :P

  4. Textul reprezinta un foarte meritoriu efort personal de întelegere sociologica si politologica. Pe vremuri, caiete pline de asemnea demersuri de autoclarificare ramâneau pe fundul sertarelor, fiind eventual nostalgic contemplate peste decenii de autori, ca reperele unei deveniri intelectuale.

    Acum, daca tot avem cu totii web, din moment ce fiecare scolar poate împaratasi pe blog omenirii ce-a mâncat la dejun, panseurile personale autodidacte fac figura de savantlâcuri, cu atât mai mult atunci când nu sunt lipsite de consistenta.

    Textul ar fi vrut sa dea si un mesaj electoral concret, nerefuzându-si însa nici orgoliul de a arata cât de adânc patrunde în întelegerea sociologica. Asa a ajuns la dilema participarii politice a masselor în sisteme sociale stabile, participare lipsita de necesitate. N-ai cum sa dai mesaje electorale clare, când, de dragul desteptaciunii, te încâlcesti în dileme intelectuale.

    Colac peste pupaza, textul are si un titlu care induce în eroare, intriga si deserveste intentia demersului, oricare va fi fost ea.

    Pacat de intentie.

  5. „acele luari de pozitie care nu sunt urmate de o actiune a vorbitorului sau a celor care asculta”
    In acest caz, nu pot sa nu ma intreb – acest articol / indemn.. este o actiune sau doar o luare de pozitie?
    Exista o diferenta intre cel care emigreaza (sau pur si simplu alege sa traiasca momentan in alta tara) si cel care ramane in Romania, dar ignora total/partial regulile? De exemplu, daca merg la vot, dar evit sa platesc taxe.. particip la democratie? Dar daca nici nu merg la vot, nici nu platesc taxe si nici macar nu am fluxuri financiare relevante in societate?.. Nu cumva, pasiv, subminez sistemul asta democratic? Sistem pe care oricum nu am cu ce sa-l inlocuiesc.. decat poate cu un fel de societate „Star Trek” (care este de fapt tot o forma de comunism)?

    La fel cum o majoritate poate schimba un presedinte cu altul si un parlament cu altul, poate schimba si un imparat/rege cu un presedinte sau un emir cu un prim-ministru.. Democratia ateniana inseamna implicarea activa in viata politica. Zi de zi.. in timp ce sclavii si femeile stateau acasa.

  6. Nu stiu daca este trist sau amuzant, ridicol sau numai paradoxal dar, cu cat oamenii se cred mai inteligenti, cu atat voteaza mai rar sau de loc…pentru ca, dupa ce apare rezultatul final si indiferent de castigator, sa se (auto-)felicite, mandri de ei, ca au avut dreptate sa se abtina!
    Cred ca insasi ideea ca nu s-au amestecat cu prostimea intr-o sala de vot ii satisface or, in contextul unei existente terne si deseori frustrate, niciun motiv de multumire nu-i de neglijat…
    Pentru ca tocmai asta e problema: multe dintre aceste persoane care se cred(!) superioare sunt de fapt mai amarate decat par, pentru ca din viata lor lipseste speranta, increderea in sine sau entuziasmul…Prefera sa nu se deplaseze, lasand impresia ca au altceva mai bun de facut…ma intreb cati dintre ei stau inchisi intre 4 pereti, cu ochii pe TV, in asteptarea momentului crucial?
    Whatever, fiecare face ce poate…

  7. „Autocratia  […] Teocratia […] Stratocratia […] Anarhia”, si, desigur, Democratia.

    Se pare ca ati uitat MERITOCRATIA, singura oranduire cu sanse de a functiona fara „penalitati” socio-economice.

    • Intr-o lume a alteritatilor infinite, meritocratia dvs e o chestie imposibila ptr muritori. V-am mai spus, dar degeaba. Ca sa aveti parte de aprecierile corecte in materie, cred trebuie sa asteptati judecata de apoi. Dar cum ‘pe termen lung suntem morti’, ma tem ca probl dvs e sortita ‘pe termen scurt’ sa ramana fara raspuns.
      Pacat ca dl Manac nu e atat de bun IT-ist pe cat este de filosof. Daca ar fi fost fie si cu 1mm mai bun, nu ne-ar mai fi irosit el timpul cu exercitii din astea prin care ne deseneaza arcuri de contiguitati invizibile (sau doar de el stiute) intre libertate si putere via Macovei (nu stiu ce parere au gainile de treaba asta, ca oamenii am vazut ce cred) si v-ar fi aratat rapid care e chestia cu meritocratismul etc, adica un sistem bazat pe orientarea stimulentelor via drepturile de proprietate, exact ca al dvs, s-ar putea sa functioneze ca o frana daca nu mai rau intr-o lume a cunoasterii, a capitalului intangibil, a bunurilor non-rivale si infinit-expansibile, a pietelor de tip open-source, a randamentelor crescatoare (sau a ‘spillovers’), a economiilor de scara etc etc.
      Ei, asta e acum. N-a fost sa fie.
      Toate cele bune

      • „meritocratismul etc, adica un sistem bazat pe orientarea stimulentelor via drepturile de proprietate”

        Domnule Balasoiu, logica spune ca plecand de la premize gresite putem ajunge la orice concluzii (prin rationamente valide). Premizele dumneavoastra sunt gresite iar concluziile le-ati tras deja, deci este inutil sa intervin.

  8. PUTEREA VOTULUI

    Alegătorii ar trebui să înţeleagă că:
    I. La calculul REZULTATULUI votului nu se folosesc nici numărul persoanelor absente (ele apar numai în statistica prezenţei la vot) şi nici numărul voturilor anulate (care apar numai la situaţia voturilor, voturi care sunt fie acordate unui singur candidat, fie anulate). Rezultă că, pentru a conta părerea cuiva sunt necesare prezenţa la vot şi votarea unuia dintre candidaţi.
    II. Un vot acordat unui candidat are DOUĂ efecte:
    Efectul 1: Creşte procentul candidatului votat şi
    Efectul 2: Micşorează procentele celorlalţi candidaţi.

    Demonstraţie

    Rezultatul în alegeri al unui candidat este rezultatul unei ÎMPĂŢIRI: se împarte numărul voturilor „pentru” candidatul respectiv – la numărul total al voturilor (legal exprimate, adică neanulate).
    Rezultatul se exprimă în procente (fracţii cu numitorul 100) din numărul total de voturi.

    MOMENTUL 1
    Să presupunem că au votat 10 persoane.
    – Candidatul A, care are un vot, are 1/10 = 10/100 = 10% din cele 10 voturi.
    – Candidatul B, care are are 4 voturi, are 4/10 = 0,4 = 0,40 = 40/100 = 40% din cele 10 voturi.

    Arăt acum că dacă numărul voturilor candidatului A creşte, atunci procentul candidatului A se măreşte şi procentul candidatului B se micşorează:

    MOMENTUL 2
    Dacă pentru candidatul A mai votează un alegător (A are două voturi), numărul total de voturi va fi 11 şi rezultatul votului se modifică astfel:
    – Candidatul A are 2/11 = 18% din cele 11 voturi (procentul a crescut de la 10% la 18%).
    – Candidatul B are 4/11 = 0,36 = 36% din cele 11 voturi (procentul s-a micşorat de la 40% la 36%)

    MOMENTUL 3
    Dacă pentru candidatul A mai votează încă un alegător (A are trei voturi), atunci numărul total de voturi va fi 12 şi rezultatul votului se modifică astfel:
    – Candidatul A are 3/12 = 0,25 = 25% din cele 12 voturi (procentul a crescut de la 18% la 25%).
    – Candidatul B are 4/12 = 0,33 = 33% din cele 12 voturi (procentul s-a micşorat de la 36% la 33%)

    Observaţie: Dacă se continuă votarea candidatului A, el poate ajunge să aibă un procent mai mare decât candidatul B.

  9. Este un articol excelent. Am o singura obiectie legata de prevalenta economicului asupra politicului. Sunt complet de acord cu ea, si pentru mine libertatea economica este cea mai importanta, te poti simti bine in orice fel de stat cat timp ai libertate de exprimare, poti avea initiative economice si esti lasat sa te dezvolti in voie. Dar, desi aceste lucruri pot toate exista intr-o autarhie ele nu sunt in acea situatie decat un cadou. Un cadou pe care conducatorul absolut il face, cu generozitate, poporului. Poate intr-o zi se va razgandi sau urmasul sau va considera ca este mai bine altfel. Deocamdata singurul sistem care asigura o oarecare cenzura publica pentru conducatorii politici este democratie. Desigur, si aici, este conditionata de existenta unei majoritati care sa-si inteleaga rolul si care sa reactioneze rapid pentru a-si apara libertatea. In Romania nu este cazul, singurul motiv pentru care democratia supravietuieste este pentru ca ne-am integrat deja in UE. Poporul roman nu o intelege si nu si-o doreste.

  10. Democrația este la fel de utopica precum comunismul, atâta timp cat se aplica actualmente in orașe suprapopulate prin așa zișii reprezentanți, după cum bine notează in articol Dragoș. Alta era povestea in antichitate in orașele-stat grecești, unde puteai oricând sa-ti exprimi părerea in agora…
    Excelent articol, felicitări!
    Constat ca sunt domni cărora nu le vine a-si crede urechilor la auzul unor astfel de idei. Întregul lor univers cognitiv este dinamitat: cum sa nu merg la vot, înaintașii s-au luptat pentru acest drept universal! Alta naivitate! Cu cat sunt mai mulți cei ce merg la vot, cu atât masele de manevra sunt mai mari, cei cu pregătire sociopolitica (deci care înțeleg si-ar putea contribui la progres) fiind foarte putini. In Romania noastră de astăzi se votează in, poate, 98% din cazuri din motive ce nu au nici o legătura cu ideologia si atunci de unde progres?
    Democrația erei industriale are doua sute si ceva de ani si-a cam ajuns la saturație, idei noi au început sa apară dar, cum mereu se-întâmplă, căpușele bine-înfipte greu se mai scot.

  11. Subscriu la afirmatiile ca este un articol excelent. Inteleg acest articol ca pe o invitatie adresata celor care gandesc (minoritarii) sa actioneze. Pentru cine are ochi, se dechid culoare de actiune interesante in Romania.

    Off-topic: imi fac pentru mine observatia ca amandoi vorbim din perspectiva traiului in cadrul unor monarhii, d-voastra din Emirate, eu din Marea Britanie.

    Imi exprima totodata speranta ca stringerea de fonduri a decurs bine si ca cloud computingul a demarat bine in Rou. E-learning-ul is off to a slow start, cel putin deocamdata. :)

    Mult succes cu Oameni Politicosi! La campania doamnei Macovei am contribuit financiar si eu.

    • Multumesc pentru aprecieri!

      Cloudul a demarat incet, dupa care a fost impus ca standard de altii.

      Ideea initiala a fost intampinata cu rezistenta in general, desi a existat o minoritate entuziasmata. In cele din urma au ajuns aproape toti sa-l foloseasca, mai ales in zona de SaaS.

      In Romania iluzia grandorii si a relevantei nu e limitata la intelectuali. E la fel de prezenta si in zona de IT/business ;-)

  12. Articolul are doar o singura problema: se contrazice pe el insusi.

    daca democratia ar fi fost o valoare atat de importanta ca sa merite sa ies eu la vot pentru ea, atunci teoria si practica ei ar fi trebuit sa umple pana acum ziarele si mediile de expresie intelectuala, si sa se fi dat toti cu capul de tavan sa le bage ideile astea-n cap pana si celor ca fam. Popescu, ca sa nu mai zic de cei de la firul ierbii, care-s victimele dedicate ale Antenei 3.
    … sau macar la nivel de awareness, sa stie macar ca exista un lucru atat de pretios pentru toti (inclusiv pentru ei ) si pe care votul lor ar putea sa-l puna in pericol

    ca mi se face mie filozofia asta doar cu 3 secunde inainte de vot – niciodata inainte – e semn ca dupa vot, filozofia asta va va disparea tot in urmatoarele 3 secunde …. fara sa-si mai aduca absolut nimeni aminte de ea

    so, why bother… ? daca-n ultimii 10 ani nici macar Dna. Macovei n-a binevoit sa faca cunoscute aceste lucruri ( ba s-a lasat chiar „disparuta”cu totul din peisajul politic, ca sa apara doar acum, pret de-o campanie electorala …. ) de ce-as vota-o eu pentru ele
    astea-s valori pentru care se lupta si se fac sacrificii, nu „ti se dau” de catre nimeni

    in realitate, adevarul e ca absolut nimeni nu are nevoie de democratie in Romania. fix asa cum nimeni n-are nevoie ca Romania sa aibe o economie, oarecare, oricum ar fi ea – in afara, bineinteles, de productia de divertisment (politic, si-apoi si derivatele, la televizor)

  13. Sa faceti bine sa-i multumiti dnei Neagu, va ajuta sa va corectati argumentul pe miez. Absentii nu conteaza, adica nu e adevarat ca slujim puterea indiferent ce facem. Absentii figureaza in procentul total de cetateni cu drept de vot. Si oricum nu e totuna, ptr ca una e sa te voteze 51% din 40% prezenti la vot, si cu totul alta daca te voteaza 80%, dar acolo sunt prezenti 10%. Si daca te voteaza in aceste conditii 100%, lucrurile nu se schimba prea mult. Stabilitatea politica, in masura in care are de-a face cu legitimitatea, e in plop, mai ales in regimuri politice competitive.
    Dar imaginati-va ca Macovei a castigat alegerile si e in situatia asta, nu Ponta. Oricat de logic gasiti ca e legata libertatea individuala de putere via Macovei, plopul stabilitatii dvs e in aer.
    Bun, va sugerez sa va mai ganditi. Nu cred ca pacaliti prea multa lume cu asta; mai curand va pacaliti singur. Personal nu cred ca MM are de castigat din acest soi de sigaliovisme umanizate sau pervertite.
    Toate cele bune

  14. Stiti ce e culmea?
    CULMEA e ca cei nascuti in Romania REGALA au implementat COMUNISMUL – ajutati si coordonati/ papusariti – ca doar nu cei cateva mii de consilieri sovietici, comiternistii si membrii Partidului Comunist au facut sa mearga mecanismul! (asta era chiar si peste puterea armatelor sovietice slobozitoare carora ungurenii le pastreaza recunostinta vesnica)
    Alta culme e aia ca nici unul dintre cei nascuti in COMUNISM nu areusit sa faca functional cu adevarat mecanismul democratic aducator de prosperitate si progres tuturor in aproape un sfert de secol!
    (peste 2 luni voi zice: in mai bine de un sfert de secol!

    Iar culmea CULMILOR, pre vizibila de pe cele doua Culmi, este faptul evident ca in artificiala si conventionala ROMANIA cu al sau stat succesor al RPR si RSR in care politistii sunt politzieni, iar politicienii politruci, penali si puscariabili, provin in mod direct din cei care au implementat REPUBLICA POPULARA si au facut sa functioneze mecanismul COMUNISM va conduc azi pe ultimul drum zicand ca e DEMOCRATIE, desi de vreo 15 ani prezenta la urne pentru alegerea celui mai important organ la DEMOCRATIEI este INJUR de 40% din totalul cetatenilor cu drept de vot!?
    Unde o fi democratia reprezentativa si majoritatea care se exprima, ca si reprezentarea intereselor cetatenilor in statul captivat de cei ca ei?

  15. Felicitari pentru articol!
    Asa cum au spus si alti comentatori, sunt idei care poate nu sunt clar articulate, cu care nu toti cititorii sunt de accord. Daca vrem sa fim rigurosi, poate chiar cusurgii, putem discuta despre ele. Dar nu m-a concentra pe acestea, pentru ca dl Manacu nu a vrut aici sa faca un tratat de filosofie politica.

    Eu as retine cateva lucruri positive, printer care, daca le-am inteles bine:
    – Libertatea si responsabilitatea individuala asigura progresul, nu abordarea asistentiala – sa faca si sa dreaga Statul iar noi asteptam cu ciocul deschis sa ne pice ceva;
    – Democratia nu este panaceul tuturor problemelor, s-a impus doar ca un system mai bun decat altele prin comparative;
    – Clasa politica se reprezinta in practica pe sine, nu neaparat interesele alegatorilor, care nu prea constientizeaza asta;
    – Omul are si o dimensiune politica, vrand-nevrand, pe care si-o exprima a minima prin vot; daca nu votezi nu existi;
    – Putem face ca lucrurile sa se schimbe prin implicare, prin a FACE ceva;
    – Nu exista solutii magice, ideale, ci decizii incrementale pentru a imbunatati o situatie data.

    Subliniez un lucru care mi se pare important: daca toti cetatenii romani care se incadreaza in tiparul familiei Popescu ar citi si ar putea asimila continutul articolului, cu toate imperfectiunile sale teoretice, cred ca Romania ar face un mare pas inainte.
    Daca toti ar ajunge la acest nivel de intelegere, isi pot apoi slefui singuri ideile.

    Iar apropos de sisteme, cel mai bun sistem este cel de domnie a legii – RULE OF LAW. Spatiul euro-atlantic s-a dezvoltat pe aceste baze. Sa ne amintim ca baza sistemului britanic actual s-a pus in 1215, prin semnarea Magnei Charta. In secolul XIX nu exista nicio o democratie in sensul celei de azi, dar exista domnia legii. Aceasta a fost suficienta pentru ca Occidentul sa concentreze, inaintea primului razboi mondial cvasitotalitatea productiei industriale mondiale sau ca venitul mediu pe locuitor sa fie de multi ori mai mare decat cel al unui chinez sau arab. E mult de comentat aici, inclusiv cum de a ajuns sa se „vanda” atat de bine democratia.

    De aceea, cred ca, pana la venirea lui Fat Frumos pe un cal alb in politica romaneasca, pe care par sa-l astepte unii comentatori, ma alatur dlui Manacu si merg la vot pentru RULE OF LAW. Iar aici Monica Macovei este cea mai convingatoare.

  16. Daca prin vot „acorzi sprijinul tau celor care fac politica” si „ne-votand in democratie: sustii castigatorul” nu prea vad de ce nu nu ai avea dreptul de a te plange pentru ca in ambele cazuri „sustii” un politician.

  17. Vad ca ati fost criticat pt articol. Ati incercat o mica pledoarie pt un anume tip de anarhism, in care libertatea individuala nu este asigurata de democratie. Pot sa combat un mic sufism, anume ca libertatea individuala ar corupe mai putin in alte tipuri de societati decat cele conduse de dictatura majoritatii. Argumentul meu nu e pt dumneavoastra ci pt altii care ar putea fi corupti citind acest articol.

    Nu exista oameni buni libertate individuala, in societatile ultra-liberale de pilda esti victima celui mai puternic/ mai avut / mai merituos decat tine, care in cativa ani sau peste generatii va acumula suficient capital politic sa te reprime pe tine si pretioasa ta libertate. Asa cum fac de pilda oamenii din Emirate cu femeile si cu muncitorii din strainatate. Va sfatuiesc deci sa mergeti la vot, si sa votati MM. Altfel, mai bine stati acasa. Eh glumesc ..

  18. frumoase teoriile, dar ele pacatuiesc exact ca si comunismul: se bazeaza pe existenta unui nucleu suficient de puternic de oameni instruiti, binevoitori si dornici sa se implice onest in viata Cetatii; ei bine, noi n-am avut si nu vom avea niciodata acest nucelu, fiindca nu sta in firea romanului sa fie asa; ca atare, totul pica.

  19. Daca votul ar fi schimbat ceva undeva ar fi fost interzis, spunea Mark Twain si nu era singurul. …

    Conteaza doar cine pune „botul”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Manac
Dragos Manac
Antreprenor IT, pasionat de afaceri si dezvoltare sociala. Adept al unei societati voluntare, promotor al libertatii individuale si legii private. Sustinator activ al miscarii Open Source (software liber), mai apoi initiator al fenomenului cloud computing in Romania. Fire sceptica si “contrariana”, in timpul liber scrie si calatoreste. Afla mai mult la http://about.me/dragos_manac

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro