joi, martie 28, 2024

Kagemusha Băsescu sau cei nenumăraţi

Când îi spunea în 2004 lui Adrian Năstase că sunt amândoi nişte „comunişti“ ce vor să devină preşedinţi al României, Traian Băsescu arunca în joc o carte mare, cum se întâmplă de obicei în confruntările televizate de la sfârşit de campanie. Dar de ce era asta „o carte mare“, de vreme ce se punea în cauză şi pe sine? Probabil fiindcă numea totodată, cât se poate de direct, o fatalitate care a marcat şi marchează viaţa politică postdecembristă: democraţia românească din aceşti ani s-a făcut cu politicieni proveniţi din vremea comunismului, cu toate metehnele mentale şi comportamentale legate de acest capitol sumbru al istoriei noastre recente.

Dar să privim şi mai încoace: dintre cei „doi comunişti“ care s-au confruntat atunci, unul a câştigat „la mustaţă“ şi a devenit preşedinte al României, pe când celălalt a intrat într-un declin din ce în ce mai vizibil, care a culminat cu sejurul său actual în penitenciarul Jilava.

Devenit preşedinte, Traian Băsescu a avut la un moment dat un nou gest prin care, indirect, s-a pus iarăşi pe sine în cauză: a iniţiat formarea unei comisii prezidenţiale de investigare a crimelor comunismului (comisia Tismăneanu), şi, pe baza raportului ei, a condamnat în 2006 oficial acest regim ca fiind „nelegitim şi criminal“. (Cât de „neligitim şi criminal“ a fost ne dăm seama din păcate tocmai astăzi din nou, căci ceea ce trăim, reloaded, este acelaşi triumf al minciunii şi căpătuielii ca stil de guvernare.)

Într-o carte de dialoguri cu Mircea Mihăieş, Vladimir Tismăneanu povesteşte captivant pe zeci de pagini toate dificultăţile întâmpinate în realizarea acestui proiect care, deşi aflat sub patronajul preşedinţiei, s-a lovit de rezistenţa multora dintre instituţiile statului. Şi ne amintim cu toţii foarte bine cum a arătat şedinţa din Parlament în care Băsescu a citit textul său: ca un adevărat episod de exorcism, în care cel posedat striga în gura mare, de-a lungul şi de-a latul sălii: „beţivule!“ „javră ordinară“, „bişniţarule“ etc., având în sprijinul său grupuri de presiune introduse ilegal în incinta Parlamentului. Tismăneanu povesteşte în cartea sa şi cum Băsescu, în acea zi tensionată, chiar în clipa în care dădea să urce la tribuna Parlamentului, i-a spus, liniştindu-l: „Nici o grijă, domnule Tismăneanu, eu am stomac de oţel“.

Ştim foarte bine şi ce a mai urmat. Condamnarea comunismului la nivel de şef de stat a fost luată în derâdere şi minimalizată de mulţi, chiar dintre cei care o socoteau în principiu binevenită. „Şi ce-a reuşit cu asta?“ Pe când alţii, puţini, care au văzut în asta un pas necesar şi legitim, ba chiar eficient, ajungând să-l susţină pe Băsescu tocmai datorită acestui gest, au primit curând asupra lor stigmatul de „intelectuali ai lui Băsescu“. De fapt, a existat un stigmat similar, cu sferă mult mai largă, aruncat asupra tuturor votanţilor săi, încă din campania electorală pentru al doilea mandat la Cotroceni. S-a mers până acolo, încât opţiunea lor electorală a fost criminalizată, căci, odată demonizat preşedintele, au devenit vinovaţi – şi au fost ameninţaţi că „vor da seama în faţa poporului român“ (recunoaşteţi limbajul?) – toţi cei care şi-au exercitat dreptul de a-l vota. Un fenomen care m-a consternat atunci l-am observat într-o cancelarie obişnuită de şcoală, unde profesorii se întâlnesc de obicei în pauză şi mai schimbă o vorbă: ca să nu se dezlănţuie atacul agresiv la adresa celor care îl susţineau pe Băsescu, votanţii săi preferau să vorbească doar pe la colţuri şi se înţelegeau prin semne, într-o atmosferă în care devenise imposibil orice argument raţional. Şi totuşi „inamicul public nr. 1“, cum îl numeşte acum nimeni altul decât Dan Voiculescu, a reuşit să câştige iarăşi la mustaţă, fiindcă cei care l-au votat, în ciuda atmosferei otrăvite încă de atunci, au fost mai mulţi decât cei care strigau în gura mare.

Să nu uităm că de la acel episod din Parlament cu „condamnarea comunismului“, oricât de fără efecte ar fi fost ea, i s-a tras lui Băsescu prima suspendare, pentru nefirescul căreia, retrospectiv, nu există un criteriu mai bun de judecată decât faptul că, după ce l-a readus prin referendum la Cotroceni, electoratul i-a mai încredinţat, la alegeri, încă un mandat. Cine mai poate socoti firesc ca, după o asemenea succesiune de evenimente, să mai aibă loc o a doua suspendare ? Şi totuşi ea a avut loc, marcând întreruperea alternanţei la putere prin alegeri la termen în România şi, prin asta, ieşirea în afara jocului politic democratic.

Traian Băsescu a povestit adesea, în emisiuni televizate, cum îşi ducea viaţa înainte de ’89. A relatat printre altele până şi faptul că, „vaporean“ fiind, făcea şi câte o mică „bişniţă“ cu blugi, ţigări etc. Asta a atras asupra sa, în aceşti din urmă ani, invective dintre cele mai dure, folosite bineînţeles în loc de argumente reale împotriva sa şi în scop propagandistic. Şi cum printre aceia care îl numesc într-una „bişniţar“ sunt şi persoane foarte cultivate (cum e, de pildă, distinsa doamnă Zoe Petre, a cărei primă grijă a fost să obţină pentru fiul său, sub Ponta, un post de secretar de stat la Externe) doresc să le povestesc aici pe scurt un fragment din filmul lui Kurosawa, Kagemusha, în care întâlnim de altfel o atmosferă foarte războinică, precum în România acestei veri de neuitat.

Un principe din Evul Mediu japonez, aflat pe moarte, porunceşte supuşilor săi apropiaţi să folosească, pentru războiul cu inamicii care îi vor ataca ţara la vestea morţii sale, o sosie care să-i ţină locul (tocmai asta înseamnă în japoneză Kagemusha: sosie, om din umbră). Zis şi făcut. Generalii săi reuşesc foarte repede să afle un om care îi seamănă perfect la chip: dar, spre exasperarea lor, e un cerşetor, un hoţ, un coate goale, care nu are nimic princiar în fiinţa sa. Însă e bun pentru a fi folosit pe câmpul de luptă, îmbrăcat în hainele principelui mort, pentru ochii armatelor duşmane. Scamatoria reuşeşte şi, în toiul luptei purtate cu toată cruzimea din acele vremuri, principii străini se retrag la vederea celui pe care îl credeau mort. Adevărata poveste a filmului, care nu ţine să ne relateze întâmplări istorice, o constituie însă drama trăită de cel care, cerşetor fiind şi coate goale, este pus în postura de principe. Ea este descrisă în amănunt, începând cu gafele pe care le face la tot pasul cerşetorul aflat la curte, până în momentul luptei, când acesta conduce oştirile. În jurul său mor atunci pe capete slujitorii apropiaţi care aveau însărcinarea să apere viaţa principelui, binenţeles a celui titular. Asta declanşează în hoţul pe post de sosie o transformare interioară de proporţii: realizează că, în acel moment în care toţi îşi dădeau viaţa pentru el, deşi ştiau bine că este doar o sosie, el trebuie să fie cu adevărat un principe. Şi până la urmă se dovedeşte a fi la înălţime, dobândind curajul unui luptător de mare clasă („Kage“ înseamnă în japoneză şi „curaj“). El rosteşte, în momentul culminant al filmului, exact acelaşi ordin pe care l-ar fi dat titularul: neurmărirea armatelor duşmane în retragere. Dovedeşte un curaj şi o nobleţe pe care doar un principe le-ar putea avea.

Povestea acestui film e plină de înţeles, cred, pentru toţi cei care, de bună credinţă – chiar oameni cultivaţi şi informaţi fiind -, continuă să-l numească la tot pasul pe Băsescu „bişniţar“ şi să aşeze toate faptele lui ulterioare sub acest epitet. Da, fără-ndoială, Băsescu a trăit înainte de ´89 ca orice om şi a făcut, în postura în care se afla, ceea ce făceau oamenii cu meseria lui pe atunci. Mai degrabă mi se pare lăudabil că îşi asumă acest trecut şi se detaşează de el (şi nu înfiinţează ad-hoc comisii care să-l spele de acest păcat). Tot aşa, Traian Băsescu a fost şi membru al partidului comunist, dar a făcut, se vede, pasul dincolo de acest episod al vieţii, în vreme ce mulţi dintre cei care ne reprezintă azi nu numai că nu l-au făcut, dar ne trag după ei în structurile acelei societăţi cu ape tulburi în care se descurcau de minune. Un „comunist“ care a ajuns să condamne oficial comunismul din poziţia de şef de stat, cu percutanţa cu care a făcut-o, nu înseamnă chiar puţin. Se pare că fiecare treaptă pe care a urcat-o în funcţiile statului a trezit în Traian Băsescu un nou grad de răspundere faţă de poporul român. Omul care a riscat două suspendări încercând, în fond, prin reformarea justiţiei, să stârpească corupţia ca rădăcină a răului naţional, nu cred că mai are ceva comun cu cel care, ca „vaporean“, făcea bişniţă cu blugi. De-asta, celor care spun şi acum „ce mare lucru a făcut Băsescu condamnând comunismul?“, le reamintesc, pe fundalul evenimentelor recente din România, înţelesul poveştii din filmul lui Kurosawa. El le poate fi de ajutor pentru a lăsa de-o parte o clipă toate prejudecăţile şi pentru a înţelege pur şi simplu în cheie umană acest personaj. Căci Traian Băsescu nu e doar preşedintele care a condamnat formal comunismul, ci şi cel care se luptă lunile acestea, sub ochii noştri, cu ultimele lui zvâcniri. Cu minciuna făţişă a politicienilor de vârf şi cu abjecţia unei propagande care a atins atâţia oameni, furându-le pe nesimţite discernământul. Însă, din fericire, cei care nu au intrat în acest joc, refuzând să meargă la vot şi întorcând pur şi spatele propunerii politicienilor, au fost – chiar dacă nevăzuţi şi nenumăraţi – şi de astă dată mai mulţi.

Distribuie acest articol

70 COMENTARII

  1. Procesul de identificare cu rolul, al cărui simbol artistic de mare forță este Kagemusha, caracterizează puternic devenirea politică a d-lui Băsescu. Mutatis mutandis, este o comparație pertinentă, la care m-am gândit adesea. Salut acest articol, care repune situația actuală în justa perspectivă a istoriei recente, subliniind cheia personajului public Băsescu, un om ce a putut să se recreeze politic și moral, spre furia și disperarea tovarășilor săi de odinioară, rămași în aceleași smârcuri infame sovieto-securiste, care i-au produs.

    • … Spre deosebire de Iliescu, activist comunist care nu poate renunta (nu se poate abtine) la a controla justitia, ca in vremea tineretii sale.
      De ce oare modelul prezentat de dumneavoastra e atat de rar (unic?!), pe cand cel reprezentat de Iliescu este atat de des intalnit in politica de la noi?

    • Eu, personal, vad lucrurile cu totul altfel: in cazul lui Basescu acea recreare morala si politica, de care vorbiti, nu este cauza ci (cel mult) efectul. Avid de putere, omul n-a suportat a lasa nimanui un rest, iar acest fapt a atras „furia si disperarea tovarasilor sai de odinioara”. Asta i-a dat lui Basescu convingerea ca monopolizarea trendului anticomunist i-ar aduce si alte avantaje politice, fapt pentru care a confiscat-o. El nu a determinat disperarea si furia tovarasilor decat pentru a se hrani din aceasta ambrozie, precum olimpienii. Pe plan politic e maestru, asemenea lui Zeus, luandu-si timpul pentru a conduces si planifica ostilitatile. Vizionar insa e o catastrofa, nimic din ce a intreprins nefiind finalizat, un parcurs sinuos, plin de renuntari si sincope. Iar al acest lucru se adauga stilul perfect stalinist in care a inteles sa-si impuna masurile, necautand deloc individualitate, specific sau conformitate. Doar uniformitatea si datele statistice i-au fost unic suport.

      • Gresesti, Hantzy. Una din realizarile lui Basescu, si deloc neimportanta: punerea in miscare a justitiei. Da, nu avem, si poate nu vom avea in my lifetime, o justitie precum „gradinile englezesti perfecte” de care vorbeai tu odata, dar avem una functionala. Si, ma grabesc sa anticipez contraargumentul tau, da, ce se intampla astazi cu (non)deciziile CCR tocmai asta dovedeste.

    • Domnule Catalin Cioaba, Am fost ca electrocutat cind am citit titlul! Este formidabila comparatia! Scriam zilele trecute intr-un comentariu ca Presedintele si-a atras ura unei mari parti a clasei politice si datorita faptului ca nu face parte din „lumea buna” a Bucurestiului, cunoscuta si sub numele de „Cartierul Primaverii”, ca nu a avut functii de conducere in P.C.R. ca este un outsider dar Dvs. ati sintetizat perfect. Am vazut filmul de citeva ori si m-a impresionat de fiecare data: arata foarte bine ce inseamna asumarea responsabilitatii. Cu stima.

  2. Exista inca un exemplu istoric scos tot din filme: Thomas Becket. Coleg de desfrau al Regelui Henric II devine un extraordinar stilp al moralitatii si-l infrunta pe tiran asumindu-si integral pozitia de Arhiepiscop. Pina la urma plateste cu viata aceasta intransigenta. Oamenii se mai si schimba, Ilici niciodata.

  3. Felicitări pentru articol şi frumoasa repovestire. Kagemusha mă face să mă gîndesc la legenda lui El Cid, dar şi mai mult, prin ricoşeu, la cea – şi ea excelent şi foarte liber ecranizată – a Călăreţului fără cap. A unui cadavru care, manipulat de forţe obscure, destabilizează discreţionar şi violent o comunitate.
    Faptul că puciştii n-au cap, că-s manipulaţi din umbră, că-s discreţionari şi, deocamdată în limbaj, violenţi, e clar pentru multă lume. Sper să înţeleagă încă şi mai mulţi că nu-s decît nişte cadavre politice.

  4. Nu stiu daca ati ales bine comparatia cu filmul lui Kurosawa. Sunt cateva momente in film care as prefera sa nu se potriveasca deloc cu situatia actuala :) Si cred ca ar fi bine sa verificati daca intr-adevar „kage” inseamna si curaj.

  5. Felicitari pentru articol! Ma bucur ca mai sunt romani care GANDESC , detasati de emotiile de intensitate patologica care innebunesc astazi societatea romaneasca. Cu siguranta Traian Basescu va ramane in cartea de istorie a acestei natiuni (inca natiune). Defectele, imperfectiunile si greselile, unele dezagreate de noi, dar pe care si le asuma intr-un mod franc, vor ramane la capitolul legende despre TB. Ceea ce a facut acest om pentru iesirea din trecutul comunist se va vedea dupa ce acest razboi se va termina, sper prin infrangerea mafiei securisto comuniste. In istorie au ramas biruintele si infrangerile lui Stefan cel Mare, in timp ce aventurile cu femei ale voievodului le gasim doar in legende si povestioare care nu-i stirbesc deloc meritul istoric.

  6. spunetzi:democratia romineasca din acesti ani s a facut cu politicieni din vremea comunismului;ce atita vorbarie?vi frica s o spunetzi?
    dimocratzia rumineasca se face cu comunisti domnule!

  7. domnule cioaba,
    am citit articolul dumneavoastra si sunt chiar un mare admirator al lui akira kurozawa. paralela pe care o insinuati este intr-adevar fenomenala – acel kagemusha era un hot!

    eu incerc sa obtin imobilele care ni s-au luat de catre comunisti, si pentru unul dintre ele suntem de nici mai mult nici mai putin de 19 (nouasprezece!) ani in instanta. am trecut deci prin justitia TUTUROR guvernelor, si sunt de acord ca exista o fundamentala problema la nivelul mentalitatii in romania, altfel cazurile mele cel putin, unde actele sunt mai mult decat evidente s-ar fi rezolvat de mult.

    dar revin la acel kagemusha hot – ce a facut domnul basescu inainte si dupa 89 ma intereseaza relativ putin, caci nu ne-am prea intersectat interesele, deci eu mi-am vazut de ale mele, dansul desigur de ale sale. unde ne-am intersectat insa, este pe temeiul unui drept fundamental garantat de toate constitutiile, inclusiv cele comuniste si condamnate, caci in romania nu a functionat niciodata codul civil sovietic!, este vorba de dreptul la proprietate. in momentul cand cineva cumpara in 2003 o locuinta de serviciu pe care si-a dat-o singur in baza unei legi 112/1995 care nu permitea acest lucru, apoi eu cred ca s-au incalcat destul de flagrant anumite drepturi, deci stimabilul este un kagemusha deplin.

    o alta paralela la care desigur nu v-ati gandit in momentul cand ati facut aceasta superba analogie este faptul ca in japonia medievala nu existau nici cele mai vage si elementare notiuni democratice, fapt ce se poate constata si la personajul dumneavoastra (nu ca ar fi singurul si astfel de apucaturi ar fi cantonate DOAR in tabara dumisale!).

    va multumesc mult – you really made my day!

    • Tot din Kurosawa: exista vreo sansa ca cei doi fartati, tarani natangi transformati in soldati din „Fortareata ascunsa” (dupa modelul carora George Lucas i-a creat pe C3PO si pe R2D2) sa-si depaseasca vreodata conditia?

      • stimate floreign,
        in 2004, romanii au ales intre doi comunisti, iar urmatorii 8 ani unul, cel ales, a avut posibilitatea sa evolueze. nu comentez evolutia, fiecare este indreptatit la opinia proprie.

        cei doi tarani pana una alta au o perioada scurta de valabilitate. unul pana la alegerile parlamentare, cand poporul va stabili iarasi majoritatea ce urmeaza sa-l reprezinte. celalalt este interimar, iar daca nu este pe placul poporului, va fi ales mai devreme sau mai tarziu altul. evolutia dansilor tot viitorul ne-o va deslusi.

  8. Frumoasa analogie ati facut!

    Eu ma gindisem mai mult la un Traian Basescu, cunoscator al sistemului, dar care, o data ajuns presedinte, i-a vazut hidosenia in adevarata ei infatisare. Si a optat altfel.
    Oricum, desi n-a reusit sa lase un stat de drept ireversibil, (lunile astea au dovedit-o), istoria viitoare va fi marcata de el.

    Cu iertare, domnul meu, dar eu cind ii vad pe unii tineri politicieni „neatinsi” de comunism, ma ingrozesc. Seamana cu tatucul fondator, reabilitator si nemuritor. Diferenta e, ca sunt tineri.

  9. O sansa remarcabila pentru redresarea climatului politic infect de acum ar constitui-o reinventarea lui Basescu ca presedinte nonpartizan, intelept si clement cu adversarii, astfel incat, renuntand sa mai fie jucator, sa devina un constructor al necesarei reconcilieri nationale. Spun asta avand in vedere probabilitatea ridicata de revenire la Cotroceni.
    Stiu, poate parea imposibil, cunoscand caracterul partinitor si intempestiv al acestuia, dar mi-ar placea sa pot miza pe vizionarismul si intelegerea mai profunda si responsabila a actului politic din partea lui. Astfel, ar putea distruge multe din prejudecatile de care se „bucura” si, la terminarea mandatului, ar ramane ca un punct luminos intr-o istorie destul de sumbra. Desigur, am constiinta unui anumit idealism….
    Eventualitatea unui guvern de uniune nationala, ca o supapa detensionanta, pana la alegerile din noiembrie nu ar fi o optiune de neglijat, chiar daca pare putin fortata

  10. Exista oameni de stat si politicieni. Basescu e un politician care s-a transformat in om de stat. Ponta e un politician care s-a transformat in politruc.

    • in ceea ce il priveste pe basescu as dori si eu sa aflu ce fapte de vitejie democratica l-ar califica petnru postura de „om de stat”. chiar sunt curios sa aflu si va asigur ca nu o spun in zeflemea.
      si ceausescu a facut lucruri bune, putine, dar tot le-a facut. au ajuns oameni din bordeie sa aiba apa la robinet. este un pas inainte. ca sistemul a fost majoritar rau nu trebuie sa dezbatem, este un lucru cert, dar unii nu au mai trebuit sa treaca prin viscol pentru a merge la buda din fundul curtii – deci pentru ei a fost ceva bun! repet – vorbesc serios! nu sunt nostalgic si familia mea a avut de suferit de pe urma cizmei rosii, dar asta nu inseamna ca totul a fost rau – au mai scapat, poate neintentionat, si lucruri bune.

      • Voila ! aveti aici ce a facut, dar mai ales ce nua facut …

        ” Cu toate că în 2006 preşedintele Băsescu şi-a asumat fără rezerve concluziile Raportului final şi chiar dacă de trei ani controlează cu autoritate guvernul şi parlamentul, nu a acţionat deloc pentru adoptarea măsurilor şi legilor propuse de noi.
        A existat totuşi o excepţie: legea pentru instituirea Zilei memoriei victimelor comunismului a fost adoptată, dar abia la sfârşitul anului 2011, şi numai după ce am revenit cu apelul meu de aproape douăzeci de ori timp de trei ani, şi de asemenea, numai după ce, în ultimele apeluri, i-am scris preşedintelui PD-L că-i voi cere preşedintelui Partidului Popular European Wilfried Martens să excludă PD-L din PPE pentru că refuză memoria victimelor comunismului în condiţiile în care guvernul PSD Adrian Năstase a adoptat încă din 2002 legea pentru memoria victimelor Holocaustului.”

        Scrisoare deschisă: Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS)

        Sunt mai multe in scriosarea aceea dar aici subiectul este altul ….

      • Să nu confundăm lucrurile. TOată lumea a evoluat şi ţările fără comunism au evoluat mai bine. Ăia care n-ar mai fi trecut prin viscol la cloestul din fundul curţii N-AR MAI FI TRECUT ORICUM, de ce presupuneţi că România după război ar fi stagnat sau ar fi involuat? Înainte de război o duceam mai bien ca grecii.

        Comunismul a încetinit evoluţia, a risipit vieţi şi valori enorme, a decapitat o întreagă societate decapitându-i elitele, a însemnat o suferinţă necuantificabilă (sper că ştiţi teoria din pishiatrie cu echilibrul interior atât de necesar părinţilor pentru a avea şi a educa un copil echilibrat psihic, deci traumele se întind pe mai multe generaţii) Societatea care a ieşit din comunism a fost infinit mai proastă, mai coruptă, mai imorală decât cea care a intrat. Şi toate astea pentru ce? Pentru closet în casă? (este de altfel un exemplu foarte, foarte prost ales, din diverse motive, pentru că vă referiţi la sistematizare, cea care a distrus ruralul romanesc nici nu ştiu de unde vă luaţi informaţiile). Closete s-au construit mult mai repede şi muuult mai multe şi mai curate în toate ţările, ţinea de evoluţie, nu de comunism.

        Vitejia extremă a lui Băsescu este că, până la un punct chiar cu ”mâinile goale”, a pus oglinda în faţa putregaiului şi a şi început să-l râcâie. Toată corupţia şi tot jegul mafiot adunat în ţărişoară. A înţeles că miza e Justiţia. Putea să stea liniştit, dar a zis că e patriot şi e dator.

        I-a spus Ambasadorului rus în plenul Consiliului Europei, pe când acesta se dădea de ceasul morţii că de ce o vecină a Rusiei acceptă staţionarea de trupe NATO: aţi stat 30 de ani în ROmania şi nu v-a întrebat nimeni de ce.

        Dacă sunteţi sincer, poate veţi mai reflecta.

      • Ia mai gandeste-te tu ca dupa razboiul II mondial Germania era rasa de pe fata pamantului. Unde e Germania acum si unde sunt noi?! Diferenta este data de 50 de ani de comunism si 20 de ani de postcomunism.

        Frumos articolul!

      • Un fapt de curaj democratic:
        1. Neinfluntarea justitiei. – numai asta ar fi suficient nu crezi?
        2. Presa libera – apai daca asta nu a fost curaj democratic nu stiu ce sa zic.
        3. Asumarea masurilor de criza. nici nu merita comentat. Putea sa stea linistit si sa lase guvernul sa incaseze si sa fie destabilizat. (Acum este FMI-ul care anunta marirea pretului la gaze. Guvernul si Presedintle nici usturoi nu au mancat nici gura nu le miroase)

        • treaba cu justitia este doar in inchipuirea dumneavoastra, caci ingroparea prezumtiei de nevinovatie introdusa de doamna macovei in timpul guvernului tariceanu si neremediata pana astazi nu duce catre o justitie deloc independenta. mai puneti si numirea unui procuror general in pofida avizului negativ al csm-ului, tot de la madam macovei citire, asa ca treaba cu justitia nu tine. daca asta-i justitie independenta apoi eu sunt extraterestru si dumneavoastra o sa va umpleti de bani ca sunteti primul om care vorbeste cu extraterestrii.

          presa libera este cam putina, mai putina ca pe vremea lui nastase! si stimabulul cetatean din garaj a si chemat la boicotarea restului de presa libera, deci nici asta nu se prea pune.

          asumarea masurilor de criza au fost o mare imbecilitate, caci doar s-a taiat dar nu s-a facut nimic. s-au luat miliarde imprumut si nu vad nimic realizat cu ele! cred ca va imbatati cu speranta ca va curge apa rece la robinet!

      • ei domnule!shtitzi dvs citzi aveau buda in fundul curtzii?peste 7 milioane!
        aaa,da mai erau unii care no aveau de loc sau era in papushoi.ashtia acum poarta poshete si ceasuri de marca si e oameni de afaceri si demnitari

      • „Ceausescu a facut lucruri bune”: vad ca si dvs sunteti prizonierul mentalitatii ca „presedintele face si desface”, el este cel care vegheaza, de la el ne vin toate, ce mai, este „the mother and the father” (ca sa citez un clasic in viata…). Ei bine, pentru mine dl Basescu, cu toate pacatele sale, va ramane ca presedintele care „a facut” exact invers. Eu nu vad ca „presedintele a facut”, ci ca „ANI a facut”, „ICR a facut”, „DNA a facut”, „Curtea Suprema a facut”, etc, cu alte cuvinte vad niste institutii care parca au inceput sa-si faca treaba. Multi spun ca sunt politizate; e posibil, nu cred ca e cineva care sa creada ca sunt perfecte, dar senzatia mea e ca sunt pe drumul cel bun. Totusi din cei 13 parlamentari cu dosare inca pe rol 5 sunt de la PDL, 5 de la PSD, 2 de la PNL si unul de la PC. Ati vazut cata lume a protestat pentru ICR – si nu doar din Romania, ci si din afara tarii (www.mediafax.ro/cultura-media/herta-m-ller-si-tomas-transtr-mer-premiati-cu-nobel-protesteaza-fata-de-schimbarea-statutului-icr-9804392)? Cel mai bun lucru pe care il poate face un presedinte e sa le lase in pace – pe cat posibil, desigur…
        Iar „pe partea economica” (alt clasic in viata…) prefer sa spun „Dacia a facut”, „ALRO a facut”, eventual „primaria a facut” daca e vorba de apa curenta si canalizare, etc. E mai normal, nu credeti?

        • domnule gogu,
          pai unele le-a facut, de ex. numirea doamnei kovesi in pofida avizului negativ de la csm. nu cred ca ma intind acum si la altele similare, caci nu este aici locul insiruirii unor evidente istorice.

          • Parca era vorba de apa la robinet in bordeie; asta ziceati ca a facut Ceausescu. Cat despre dna Kovesi, a facut ce intra in atributiile presedintelui. In ciuda avizului CSM. A fost alegerea dansului, cu bune si rele. Dar, iertati-ma va rog, canalizarea si trasul apei la bordei nu intra in atributiile presedintelui; nici macar ale lui Ceausescu!

      • Pai daca tot a facut comunismul lucruri bune dind case la oameni, de ce nu va bucurati ca in proprietatile dvs. locuiesc oamenii aia saraci si nu mai trebuie sa-si faca ei casa!
        Familiei mele regimul comunist i-a daramat casa, ne-amconstruit alta intre timp iar pamantul de la tara l-am lasat unor rude care doreau sa-l munceasca.
        Cat despre casa lui Basescu, e data exact dupa aceasi lege dupa care a primit si Iliescu una, fapt care se pare ca nu va deranjeaza.
        Am destule sa-i reprosez presedintelui meu Basescu, care e departe de a fi cum mi-as fi dorit sa fie, dar pana la urma s-a dovedit democrat urcand golgota suspendarilor si patriot, incercand sa mai salveze ce se mai putea din ce distrugeau altii;
        …. si ce film grozav o sa iasa din istoria asta cu lovitura de stat sper si cu happy end!

        • domnule dica,
          in ceea ce priveste casele lui iliescu si basescu faceti o grava confuzie, si anume: iliescu si-a primit casa dupa mandatul prezidential, ea fiind ulterior scoasa din patrimoniul raapps si vanduta dansului – desigur tot pe bani de nimic. recunosc, nu am informatii daca este vorba tot de o casa nationalizata.
          casa din mihaileanu si-a dat-o basescu din patrimoniul primariei ca locuinta de serviciu. apoi a cumparat-o in baza legii 112/1995.
          situatiile sunt juridic complet diferite.

          lovitura de stat a fost si va fi doar in statul de plata pe care il vom avea de achitat noi platitorii de impozite. din indatorarea ultimilor trei ani nu s-a realizat absolut nimic productiv sau de infrastructura, s-au dus 15 miliarde pe apa sambetei.
          iar cu stimabilul pavaza democratiei va rog sa ma lasati mai moale. am noroc ca sunt cetatean austriac, caci altfel mi-ar bate procurorii la usa ca m-as fi dus la vot. pe aici te invata la lectia de democratie ca trebuie sa-ti exprimi optiunea, care poate fi da, poate fi nu, sau poate fi invalida! daca nu-ti place nici unul! democratia directa nu se face prin absenta! eu tot spun ca iliescu este premergatorul lui basescu, si basescu tot intr-o democratie originala o tine.

          • Și totuși nu vă învață bine (nu cred că „pe acolo” vă învață așa, decât dacă omiteți contextul, ca să vă iasă „argumentul”, dar … în fine) – atunci când ai nevoie de cvorum (deci, explicit, în _acest_ caz), a sta acasă este considerat un vot negativ – cei care vor referendum trebuie să te convingă în primul rând să mergi la vot (să fie destui oameni interesați de schimbarea care se dorește a fi făcută ÎN MOD EXCEPȚIONAL, în afara alegerilor ‘normale’), și apoi, în al doilea rând, să votezi cum vor ei. Observați asimetria vă rog, e vorba de a ieși din intervalul normal la care au loc alegerile, datorită unei stări excepționale, deci guvernul trebuia pur și simplu să convingă lumea că are un motiv serios să vină ACUM la vot. Cum a „convins-o”, s-a văzut – cu reclame și afișe peste tot, inclusiv pe pagini de web! – cu „Demite-l! Ți-a furat pensia” (desigur, iată cum s-a încălcat Constituția țării! … ), fără a vorbi de alte mecanisme tipice care au dus la prezențe „locale” la vot de peste 100%.

            • niciodata un om liber nu va gindi ca un om spalat pe creer.
              betzivilor si animalelor mitologice le vor trebui zeci de ani,dar vai,viatza omului nu dureaza atit.

            • stimate domn dragon,
              la viena se numeste altfel – puteti sa-l intrebati si pe mru, ca a stat cam mult pe aici ca sa cultive legaturile cu estul.

          • @frank g. schmidt
            Si eu cred ca austriecii nu v-au predat si „libertatea de opinie” ( in care „libertate” nu inseamna
            cu nimic „obligativitate/obligatie”).
            Opinia ( inclusiv aceea de a merge la vot sau nu) pentru a fi „libera” trebuie sa imi apartina
            doar mie.
            Basescu ( si cei ca el ) nu condamna pe nimeni din cei care au fost la vot ( indiferent de ce),
            in schimb ponta, crin si cei ca dvs, sunt vineti de necaz ca nu s-au lasat prostiti 51% dintre
            electori pentru a-si putea continua ei violul, in spatele usilor inchise.
            L-ati avut sub nas pe frantz ala de si-a violat fiica vreo 30 facandu-si si el niste nepoti.
            Asa a facut la vremea anilor 40 tanarul „comunism” cu batrana lui mama, Romania si uite
            ce mai ponti si mai crini ne-au rasarit, dornici sa dea „bis” ispravii tatalui lor.

            Ma intreb cum de primesc austriecii oameni care nici macar despre „libertatea de opinie” nu
            dau semne ca au auzit, ca doar prin Austria umbla democratia mult mai pe la ea pe acasa
            decat prin multe parti?
            Sau ii fi chiulit matali de la ore? Ai fi plagiat?

            • stimate vida clara,
              ce frumos intoarceti dumneavoastra lucrurile, pesemne dupa parerea dumneavoastra chiar democratic in sensul european desigur si nu in sensul democratiei populare.
              in primul rand doresc sa va linistesc ca am familia mea a avut destule de pierdut de pe urma regimului de trista amintire si ca si dumneavoastra constat ca sunt tot felul de „gaturi sucite” (wendehaelse – asa ii numeau in germania pe razgandacii ddr-isti) in TOATE partidele. este dreptul dumneavoastra sa-l placeti pe fostul comunist, apoi international-socialist si mai nou popular basescu, si va asigur ca nu am nici o simpatie pentru domnul ponta care acum cativa ani alerga intr-un tricou cu che guevarra pe piept.
              dar de aici si pana la democratie este un pas lung – aici in austria nu isi asuma NIMENI pe cei care nu se prezinta la vot! dintr-un motiv foarte simplu pe care l-am tot mentionat pana acum: socrul meu in varsta de 80 de ani nu se mai poate deplasa iar soacra mea nu a stiut ca poate solicita urna mobila. avem asadar pe unul in viata, care nu s-a dus la vot dar sigur nu a votat cu basescu in sensul ca nu a urmat indemnul la boicotul votului! am certitudinea ca sunt mai multi astfel de oameni in romania, iar „violarea” lor prin integrarea fortata in grupul sustinatorilor domnului suspendat este jalnica, trista si penibila.

  11. Frumos scris, o incercare frumoasa de a-l apreta pe președintele suspendat. La așa poveste frumoasa nu pot decât sa răspund cu un „feeling”. Nu cred ca paralela e valabilă pt. Simplul motiv ca dl. Președinte suspendat a avut extrem de mult timp la dispoziție sa se transforme din ce n- a fost in cevA mai bun, dar din contra, apucaturile pe care le are indica cu totul o alta directie. O parere, toate bune.

  12. Da, este o poveste dulce-amara. Dulce pentru ca regimul comunist si faradelegile acelei perioade au fost condamnate in mod oficial (repet, felicitari d-lui Tismaneanu si tuturor membrilor comisiei pe care a condus-o cu atat profesionalism), amara pentru ca dupa disparitia lui Corneliu Coposu clasa politica romaneasca nu a putut produce o personalitate politica de marca, adepta a valorilor liberalismului occidental, in jurul careia sa inceapa reconstructia tarii. Cu alte cuvinte, nu s-a gasit omul potrivit si s-a pornit la drum cu o improvizatie tipic romaneasca, cu varianta mai putin nociva: Traian Basescu, fost membru PCR, aparent doritor de reforma. Cred ca este clar pentru toata lumea ca Traian Basescu este provenit din SISTEM, a fost o rotita devotata a acestuia. A participat cu sarg la demolarea PNTCD. Nu stiu daca a crezut sau nu in idealurile socialiste sau comuniste dar cu siguranta nu a fost dizident si nu s-a opus dictaturii ceausiste. A fost „vaporeanul” care s-a orientat si descurcat foarte bine atat inainte de 1989 cat si dupa 1989.
    A schimbat macazul neasteptat, nu stiu ce l-a determinat acest lucru poate istoria ne va aduce ceva lamuriri. Ce pot sa spun este ca presedintele Basescu a fost si este bantuit de metehnele trecutului, de mediul in care s-a format si i-a propulsat cariera politica. S-a inconjurat de oameni care in viziunea sa nu i-au pus niciun fel de probleme la capitolul concurenta. S-a debarasat de consilieri foarte buni, d-na Saftoiu si dl. Plesu spre exemplu. Ranchiuna taraneasca, tonul si reactiile la cald, pripite, i-au marcat ambele mandate, au inflamat si mai mult o opozitie care s-a dovedit schizoida si demolatoare a statului de drept. Nu si-a ales bine bataliile cum se spune. A atacat Casa Regala nejustificat, mutiland adevarurile istorice. A atacat subsecretari de stat profesionisti (dl. Arafat) lucru care a dus la caderea guvernului Boc. O adevarata impuscatura in picior! A declarat la televiziune ca Ceausescu ar fi fost un conducator bun daca consideram primii 10 ani de domnie. Incredibil!!! Pana si masurile de austeritate care au fost binevenite si necesaree pentru a evita derapajul financiar au fost implementate in mod nefericit. Singurul lucru care intr-adevar a inceput sa miste timid este justitia. L-am lasat la urma ca sa inchid intr-o nota pozitiva.

    Chiar daca Traian Basescu va reveni la Cotroceni problemele vor ramane la locul lor si cred ca presedintele nu mai are iepurasi in joben. In plus, credibilitatea Romaniei este puternic afectata pe plan extern, problema creata de o opozitie iresponsabila, de un prim-ministru plagiator si mincinos, preocupat de rafuieli politice si mai deloc de gestiunea tarii, de un presdinte interimar eurofob si cu un discurs national-comunist.

    • Felicitari lui Catalin Cioaba pentru acest articol onest, sobru si persuasiv. Ii multumesc pentru referinta la cartea de dialoguri cu Mircea Mihaies, „O tranzitie mai lunga decat veacul”, aparuta in 2011 la ed. Curtea Veche.

      Toti presedintii post-decembristi au provenit din PCR. Diferentele sunt insa notabile: Ion Iliescu a fost un important demnitar de partid, ideolog de frunte si conducator al UTC (ministru pentru problemele tineretului). A jucat un rol nefast in epurarile anti-studentesti atat in 1958-1960, cat si in 1968. De asemenea, a fost arhitectul restauratiei neo-comuniste de dupa revolutia anti-totalitara, deci anti-comunista, din decembrie 1989. Posibilitatea ca Ion Iliescu sa invete politic a fosta ratata, din vina sa. De fapt, nu a acceptat niciodata, in chip sincer, pluralismul politic si ideologic.In decembrie 2006, alaturi de Vadim Tudor si Voiculescu, s-a opus cu maxima duritate condamnarii dictaturii comuniste.

      Profesorul universitar Emil Constantinescu nu a detinut niciodata o functie in nomenclatura comunista, dar a fost, un timp, secretar al Comitetului de partid din Facultatea de Geologie. La capitolul decomunizare, a facut declaratii splendide, dar niciodata nu a actionat pentru o condamnare oficiala, in fata Parlamentului, a regimului ilegitim si criminal.De aici si un fel de ranchiuna la adresa lui Traian Basescu care a facut ceea ce multa lume asteptase de la anti-comunistul Constantinescu.

      Capitan de nava in marina comerciala, Traian Basescu nu a detinut funcii in aparatul de partid si nu a fost un propagandist comunist. A fost membru PCR, unul dintre cei aproape 4 milioane de membri de partid. Speculatii adversarilor sai politici privind prezumtive legaturi cu Securitatea pe vremea cand a fost seful Agentiei Navale din Anvers nu au fost probate cu documente si raman tributare unui partizanat propagandistic. A avut o cariera profesionala in Romania comunista, supravietuind, ca atatia altii, fara a face concesii majore.Odata ajuns presedinte, Traian Basescu a fost confruntat cu presiunile societatii civile pe linia decomunizarii. Initial sceptic (si nu doar el, dar si consilierul sau politic, dl Claudiu Saftoiu), a acceptat, in martie 2006, infiintarea Comisiei Prezidentiuale. Treptat, a ajuns la concluzia ca proiectul sau politic (modernizarea insitutionala, statul de drept, eradicarea coruptiei,politica externa euro-atalantica) convergea cu decomunizarea. Confruntarea cinstitia si dezinhibata cu trecutul traumatic este o conditie pentru dezviltarea unei democratii robuste, in care legile sa fie respectate, iar individul sa nu se simta neputincios in raport cu felurite actiuni abuzive.

      Membru de frunte al clasei politice post-decembriste, cu ale sale caracteristici, Traian Basescu a trecut, dupa alegerea ca presedinte, printr-un proces de reinventare, ori, cu un termen mai pretentios, de transfigurare. A decis sa actioneze ca un om de stat veritabil, in virtutea unor principii, nu ca parte unui grup de presiune cu interese mafotice. Ruptura nu doar cu niste oameni, dar, mult mai important, cu niste cutume, cu metehnele nomenclaturiste, a dus la reactiile ultragiate venite din zonele peneliste si pesediste. A urmat razboiul dintre Basescu si oligarhia transpartinica. Am mai spus-o, paralela ar putea fi, din punct de vedere psihologic, cu toate distinctiile necesare, cu ceea ce poate fi numita transformarea printului Hal in Henric al V-lea, geneza conducatorului de stat.Iata un rezumat al fundalului istoric al piesei lui Shakespeare:

      „The play is set in England in the early fifteenth century. The political situation in England is tense: King Henry IV has died, and his son, the young King Henry V, has just assumed the throne. Several bitter civil wars have left the people of England restless and dissatisfied. Furthermore, in order to gain the respect of the English people and the court, Henry must live down his wild adolescent past, when he used to consort with thieves and drunkards at the Boar’s Head Tavern on the seedy side of London”.

      • Multumim pentru analiza comparativa dintre Traian Basescu si ceilalti presedinti post-decembristi ai Romaniei. Privind la nivel macro, traiectoria lui Traian Basescu este cea descrisa de dl. Tismaneanu si probabil peste 20 de ani asa va arata un „brief” despre performanta presedintelui Romaniei intr-o enciclopedie sau pagina unei reviste istorice (sincer, „nice touch” in final privind paralela cu printul Hal in Henric al V-lea).

        Evident, experientele personale si detaliile legate de activitatea presedintelui suspendat sunt cele care ne modeleaza unuia sau altuia opiniile. In cazul meu dau vina pe profesie, ca inginer trebuie sa privesc la detalii si sa iau in calcul cel mai nefericit scenariu, sa testez de zeci de ori pana iau o decizie. Nu pot trece peste anumite detalii privind activitatea lui Traian Basescu desi a beneficiat de creditul meu pentru o buna perioada de vreme. Peste gafe monumentale, incompatibile cu functia prezidentiala. Am avut pretentia -dovedita prosteasca- ca in 22 de ani clasa politica romaneasca sa fi produs ceva mai bun decat un „berbec” si „doua gaste” a caror lupta surda, justa sau injusta, au traumatizat si mai mult aceasta natiune.

  13. Draga Catalin, ma bucur foarte mult sa te gasesc aici. Observatia ta e nu numai spectaculoasa, dar si fina. Basescu e intr-adevar un om care, devenind presedinte, si-a depasit conditia initiala. A ajuns sa vada mai departe si mai bine decat te-ai fi asteptat. Mergand in directia pe care o deschizi, in afara de Kagemusha, ai si exemplul romanului lui Vladimir Volkoff, „Le trêtre” (tradus in romaneste prin „Strutocamila”): un om al KGB-ului, odata devenit preot, isi ia rolul cu adevarat in serios. Cred totusi ca mergem prea jos pe scara umana. Dincolo de bisnitareala lui dinainte de 90, Basescu se pricepea la ceva – la condus o nava pe mare. Ceea ce nu e chiar banal. Asta presupune capacitatea de a lua decizii, simt de raspundere, curaj, spirit de sinteza si de prevedere, o anume inteligenta – dar si inzestrari de ordin moral, altminteri e greu sa te impui in fata echipajului, pe o coaja de metal, in largul marii. Ai un contraexemplu in „Revolta de pe Bounty”.

    • „Basescu se pricepea la ceva – la condus o nava pe mare. Ceea ce nu e chiar banal. Asta presupune capacitatea de a lua decizii, simt de raspundere, curaj, spirit de sinteza si de prevedere, o anume inteligenta – dar si inzestrari de ordin moral, altminteri e greu sa te impui in fata echipajului, pe o coaja de metal, in largul marii. Ai un contraexemplu in “Revolta de pe Bounty”.

      Foarte bine. Nu numai ca se pricepea/se pricepe la condus o nava, dar conform propriilor declaratii recente ar fi putut salva de la catastrofa ‘Titanicul’. Cu tehnologia de atunci, adica de la 1912, si cu conditia sa fi fost comandantul vasului! Folosind numai simple metode de supraveghere/monitorizare. Asa da maiestrie!

      • v am apreciat primul post.am remarcat ca d nul Tismaneanu raspunde posturilor de valoare,aici incercind sa contrabalanseze directzia mesajului.e cert un admirator al hahaitului.
        acolo unde scrietzi:a schimbat macazul neashteptat,nu shtiu ce l a determinat acest lucru…..,e probabil o figura de stil.
        comunistii anilor 89 aveau doar ideologia banului,iar oportunismul lor este binecunoscut.n au nici un dumnezo.
        d nule Tismaneanu,eu shtiu ca pcr se prezenta ca partidul celor 4 milioane si jumatate de membri!!!?si nu aproape 4 milioane

  14. Mi-as dori sa fie asa, pentru onoarea poporului nostru, dar mi-e teamă că e mai degrabă general, nu sosie. Ce-i drept, nu cu cele mai multe stele, joacă un rol neconstruit în totalitate de el.

  15. Deci promovarea cu obstinaţie ( e cel mai benign termen pa care l-am gasit, ar fi fost unele mult mai concise si mai la obiect, dar la preteniile de Harvard ale acestui site…) a lu’ Udrea este doar un fel de revenire temporară la suprafaţă a marinarului vizitator de muzee (asta cu muzeul e un citat din domnia sa dl. băsescu, nu e o ironie ieftină), un puseu trecător de Mister Hyde?

  16. Sunteti incrediili, oameni buni!!
    Citesc si nu-mi vine sa cred! Contributors a devenit un fel de Scanteia, o gazeta de perete in care se ridica osanale Conducatorului iubit, Intaiului Fiu al Natiei (si, desigur, in acelasi timp, si Tatuc Preaintelept). Vad ca se admite ca ipoteza de lucru cu valoare de axioma o afirmatie oribila, sinistra: „Basescu e bun, cinstit, aspru dar drept, curajos, luminat”. Toate paralele subtile cu Kurosawa sau cu altii, mai lipseste sa treceti la Noul Testament, nu stiu, poate Matei-Vamesul sau Maria Magdalena, nu va sfiiti, ganditi mare!
    Ca sa nu ziceti ca sunt doar un carcotas antenist, va dau si niste motive pentru care consider ca basescu NU e bun:
    – a mintit cu mana pe Biblie
    – a cautionat nenumaratele furturi si abuzuri ale PDL. Cel mai grav – votul de la Legea Pensiilor
    – Justitia aia reformata nu a fot in stare sa se atinga decat de Nastase si inca ceva plevusca. Cazul Ridzi e elocvent
    – a introdus arta ascultatului de telefoane si scaparea de stenograme in presa ca argument in lupta politica
    – s-a comportat iresponsabil vis-a-vis de criza economica, amanand orice masura pana dupa realegerea sa; cat despre tinerea promisiunilor si a cuvantului, a se vedea legea privind cresterea salariilor profesorilor (nu-i chiar putin lucru, liberalii au pierdut alegerile si din cauza ca s-au opus)
    – el si PDL au readus cultul personalitatii (you included) – emisiunea Marinei Almajan cu Udrea, Boc si Flutur; inaugurarile de jumatate de autostrada pe 10 km cu cate 3 ministri; etc
    – si-a promovat fata (de o incompetenta rara) pana in functia de europarlamentar, adica reprezentant al Romaniei
    Lista ar putea continua, desigur insa, fara sens. Sunt convins de inutilitatea demersului meu, nu ma astept sa treaca de cenzura domniilor voastre (cea interioara, desigur, desi…). Nu ma astept sa scot din adulatie macar un basist, argumentele rationale nu-si au locul acum.
    Va urez numai de bine. Sa traiti bine!

    • Sunt cateva inexactitati:
      „a mintit cu mana pe Biblie” – nu stiu la ce va referiti aici
      „a cautionat nenumaratele furturi si abuzuri ale PDL. Cel mai grav – votul de la Legea Pensiilor” – dl Basescu a retrimis legea pensiilor in parlament. Oficial nu a putut spune ca din cauza modului in care a fost adoptata (pentru ca presedintele nu se poate implica in activitatea parlamentului) – ci din cauza varstei de pensionare. Unele surse spun insa si ca a fost nemultumit de modul in care a fost adoptata – nu stiu daca e adevarat. Oricum ar fi, daca ar fi girat acest furt nu ar fi retrimis legea in Parlament.
      „Justitia aia reformata nu a fot in stare sa se atinga decat de Nastase si inca ceva plevusca. Cazul Ridzi e elocvent” – daca va aruncati un ochi pe la http://www.pna.ro o sa vedeti acolo avocati, magistrati, politisti, secretari de stat, etc. Mie asta nu mi se pare plevusca – sunt executantii fara de care politicienii nu au ce face. Apoi, din cate stiu eu, dosarul dnei Ridzi se judeca inca. Sa mai avem rabdare, nu-i asa?
      „a introdus arta ascultatului de telefoane si scaparea de stenograme in presa ca argument in lupta politica” – nu a introdus-o dl Basescu, ci tehnologia. E mai simplu acum, de cand cu mobilele astea… Nu stiu daca sunteti la curent cu scandalul interceptarilor ilegale de telefoane – fixe!, cu Virgil Magureanu, capitanul Bucur, de prin ’96. Erau si niste stenograme pe-acolo, daca imi amintesc bine
      „s-a comportat iresponsabil vis-a-vis de criza economica, amanand orice masura pana dupa realegerea sa; cat despre tinerea promisiunilor si a cuvantului, a se vedea legea privind cresterea salariilor profesorilor (nu-i chiar putin lucru, liberalii au pierdut alegerile si din cauza ca s-au opus)” – cu criza economica e mult de spus; nu stiu exact la ce masuri va referiti. Cat priveste cresterea salariilor cadrelor didactice, aici da, e adevarat, a promulgat legea electoral in ciuda faptului ca dl Tariceanu a zis ca nu are bani. Insa liberalii nu s-au opus: au votat ca si ceilalti in parlament, in unanimitate. Singurul care s-a opus a fost dl Tariceanu, dar nu in calitate de liberal, ci de prim-ministru, zicand ca nu are bani (adevarat). Si PNL nu a pierdut nimic din asta: la alegerile locale din 2008 PNL a luat 18.2% (in conditiile unui dezmat cu banii publici si cresteri de salarii si pensii – ei ar fi vrut 20%, dar n-a fost sa fie) iar la cele parlamentare (dupa ce dl Tariceanu a zis ca nu are bani si nu a crescut salariile cadrelor didactice) PNL a luat 18.6%: deci cam la fel (usor mai mult chiar!)
      „si-a promovat fata (de o incompetenta rara) pana in functia de europarlamentar, adica reprezentant al Romaniei” – asta da, e adevarat.

  17. cineva spunea mai sus ca anumiti oameni se schimba, altii niciodata (cu exemplificarile basescu si ilici). de fapt e gresit, ptr ca fondul nu prea se schimba; anumiti oameni se schimba doar datorita a doua circumstante cumulate: prima ar fi ca au capatat o motivatie/miza deosebita, iar a doua ca n-au avut convingeri speciale care sa le limiteze sau impiedice transformarea. In cazul lui Basescu e clar ca a fost destul de destept ca sa realizeze conjunctura extraordinara care i-a dat sansa sa intre in istorie, iar in a doua se subintelege ca formarea mai liberala (e.g., capitan de vas, lumea libera, o bisnita etc) nu i-au stat bariera deloc in calea transformarii dorite/necesare. Cat despre ilici… viata intreaga inchinata ideilor comuniste i-a fost clar fatala, indoctrinarea si experienta de viata l-au silit mereu prin prisma ego-ului sa nu actioneze pozitiv cu toata sansa care a avut-o (ca de realizat ca va intra in istorie fiti sigur ca a realizat, ca toti ceilalti). dupa cum spuneau mari scriitori ca mark twain si JK jerome, omul se schimba temporar daca gaseste o motivatie suficient de puternica, dar fondul sau ramane totusi neschimbat.

    cat despre kagemusha.. filmul de fapt re-exemplifica ca nu educatia si nobletea originii sunt factorii determinanti, ceea ce e extrem de vizibil in ziua de azi in romania si e un dat recunoscut.

    mi se pare totusi fortata comparatia, ptr ca basescu totusi nu e un tzaran de pe camp care a ajuns brusc sa’l joace de nevoie pe presedintele de stat, care are o anumita educatie de baza, si mai ales o experienta de comanda care l-a ajutat enorm in ce-a avut de facut. as remarca mai degraba la modul antitezei aroganta tampita si incompetenta partiala de care a dat dovada intelectualul ‘milica’, fata de ‘street-smarts’ul lui basescu cuplat cu educatie peste medie si feelingul dat de experienta conducerii. in sensul asta mai degraba as face paralela mai degraba cu kemal ataturk, care s-a angajat in transformarea societatii turce intr-un mod similar cu angajamentul lui basescu de a’si conduce tara spre o mai buna integrare europeana, prin valori, stil de viata etc.

  18. Ce mai urmeaza acum, sa se monteze tablouri cu marele carmaci in toate salile de clasa, sau ce ? Interesant ca el se simte bine in preajma ospatarilor si tinichigiilor, nu pune mare pret pe educatie, a spus-o public, si totusi oameni inteligenti continua sa i se inchine, din diverse motive. Romania continua sa produca varfuri la olimpiadele de matematica, fizica, etc. si nu stiu cum se face ca nu ajung asemenea valori la conducerea tarii…aceleasi personaje de mai bine de 20 de ani…trist!

  19. Unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit in acest an! Felicitari!!!! O analiza reala, idei si fapte pe care oamenii aoproape ca le uita.

  20. Stimate Autor si Comentatori,

    Efuziunea poetico-deliranta adresata de dvs lui TB trece de la istoric la isteric in doar cateva paragrafe. Autorul si comentatorii confunda personajul real Traian Basescu cu imaginea proiectata propagandistic „Presedintele Basescu”. Confundati si actiunile obiectiv reale ale personajului cu declaratiile de intentie. Cat despre uitare, dvs considerati ca este de aur, fiindca ati ales sa uitati faptele penale, chiar criminale ale individului. Haideti sa ni le reamintim, impreuna:
    1. Dosarul Flota. De fapt vorbim de cateva sute de dosare, reprezentand sutele de nave dezmembrate sau instrainate pentru cativa arginti comision. Numai ca, de fapt, o astfel de nava costa milioane sau zeci de milioane de dolari, bucata. Gaura rezultata in avutia statului este de miliarde de dolari imediat, si de alte miliarde de dolari prin pierderea profiturilor pe termen lung. Nu trebuie sa uitam si sa iertam.

    2. Sistemul mafiot ancorat in jurul Presedintelui Basescu. De la frate, implicat in dubioase afaceri cu armament si conectat cu interlopii, pana la alde Videanu, Udrea, Berceanu, Ridzi, etc, a caror indolenta si furturi sunt intrecute doar de averile lor fabuloase (si, desigur, ilicite). Acesti oameni nu pot fi pedepsiti pana cand seful lor nu este inlaturat de la putere.

    3. Grava incompetenta economica
    Sub TB, economia romaneasca a luat-o in jos, si tot in jos o tine. 20 de miliarde de euro au fost imprumutati, si dusi au fost, nu se stie pe ce. O buna ilustratie a personajului este momentul in care a declarat sursa crizei economice ca fiind SUA. Daca ai o spartura in rezervor prin care-ti curge apa asa cum e la noi, vinovat nu este ala care taie robinetul, ci ala care nu-si astupa gaura.
    4. Agresiunea machiavelica si distructiva pe care a dus-o impotriva adversarilor politici, fracturarea provocata PNL-ului si PSD-ului, lovitura de teatru cu Geoana (evident o inscenare), pe scurt un geniu al zanzaniei si discordiei.
    5. Nici faptele penale ale Presedintelui din ultimii 7 ani nu vor fi identificate pana cand seful ultim al Procuraturii, chiar Presedintele nu este inlaturat.

    Se pare ca meritul principal atasat lui TB, care ii spala toate pacatele, este unul pur politic si propagandistic: condamnarea comunismului. Pentru cine are doar un ciocan, toate problemele par cuie. Acuma, iti trebuie o oarecare ideologie oarba si lipsa de omenie sa condamni 4 milioane de membrii de partid, la gramada. Chiar sa ii condamni doar pe sefii lor, in masa, fara o analiza individuala a faptelor fiecaruia, constituie pur si simplu o vanatoare de vrajitoare si o incercare de epurare politica a elitei Romaniei din acea perioada istorica. Da, membrii PCR erau conducatorii Romaniei in acel moment, clasa privilegiata continand si o buna parte din elita intelectuala a tarii. In fond, trupele de invazie sovietice si comunistii de import ai anilor 50 au facut acelasi lucru, eliminand elita burgheza si intelectuala a tarii pentru a se putea substitui ca putere. Condamnarea comunismului, prin eliminarea atator oameni din viata politica, incearca exact acelasi lucru, 60 de ani mai tarziu. Este bine de inteles: comunismul in Romania a fost ilegitim doar in perioada imediat urmatoare loviturii de stat comuniste. Cu trecerea timpului, el a devenit legitim prin insasi existenta starii de fapt de-a lungul generatiilor. Ei erau conducatorii tarii, iar altii nu mai existau. Poate a fost nereprezentativ, dar nu ilegitim. La fel, marile crime ale comunismului roman sunt legate de perioada postbelica si nu de comunismul matur din vremea lui Ceausescu. Are comunismul multe pacate, dar nu alea de care-l acuzati dvs.

    Domnul Cioaba ii atribuie lui TB si „reformarea justiţiei, să stârpească corupţia ca rădăcină a răului naţional”. Ce gluma proasta! Ce memorie selectiva! Urmariti de politie si procuratura au fost doar dusmanii lui politici, nu si lichelele pentru care serveste de umbrela. Videanu/Bordureanu doar, prin conflictul de interese creat in afacerea bordurilor, in care a cumparat ca primar marfa creata in propriile fabrici este bun de zabrele pe termen foarte lung. Se pot da sute de exemple.

    Personajul Traian Basescu nu si-a transcens nermerniciile, decat imagistic, temporar si legal. Ele raman in istoriie, iar daca exista dreptate pe pamant, raman si la Procuratura.

    Cand a fost vorba sa se micsoreze salariile cu 25% pentru tot sectorul bugetar, Presedintele Basescu a sustinut masura la televizor cu SENINATATE. Poate ca masura era necesara. Dar existau multe feluri de aplicare a acestei taieri salariale. Incepand de la atritia bugetarilor dea lungul catorva anilor precedenti, pur si simplu prin oprirea noilor angajari, continuind cu micsorarea prioritara a salariilor disproportionat de mari, urmata doar intr-un final de micsorarea globala a salariilor. Dar pentru acestea era nevoie de un lider cu minte de manager in cap, si nu de un vaporean absolvent al academiei de injuraturi. Omul a dat dovada si de cinism si de o totala lipsa de empatie.

    Sunt uluit de prezenta pupincurismului si a cultului personalitatii („recreare politica si morala”, „proces de transfigurare”, „om de stat veritabil”, („nu ca parte unui grup de presiune cu interese mafiote”, „inzestrari de ordin moral”) la atatia autori de seama ai Contributors, ce si-au exprimat parerea prin aceste comentarii, site pe care-l consideram de o oarecare obiectivitate si al argumentatiei *tehnice* si rationale. Gata, ne-am dat 100% cu Base+PDL? Adica impiedicarile si gafele penale USLului il „transfigureaza” pe Basescu?!?

    Intre atatea comentarii cu felicitari primite pentru articol, cred ca aveti nevoie de un dus rece, sa va linistiti si sa reveniti la realitate.

    @Mihai Craciun: Respect.

    P.S. (Apropo, nu am mers la referendum, ca nu schimbam caii cand vor cainii).

    • Stimate comentator,
      Dusul rece pe care il recomandati autorului nu v-ar strica nici dumneavoastra. Obiectivitatea pe care o exibati este de fapt orbeala. Vorbiti de gafe si impiedicari ale USL- lui, ca si cum tot ce ni se intampla acum nu ar fi cu pus la cale in cel mai pur stil stalinist. Iar faptul ca aceste metode sunt denuntate ca atare nu la anumite posturi de televiziune ci chiar de UE si SUA ar trebuie sa va puna un pic pe ganduri.
      Cele patru argumente prin care vreti sa dovediti ca Basescu este cu adevarat inamicul public nr. 1 sunt zilnic rasucite pe toate partile de ciutaci si gadisti de serviciu. Nu cred ca va puteti alatura sincer si dezinteresat acestui cor care oraveste seara de seara spatiul public.
      Incvocati cultul personalitatii cand articolul de fata vorbeste chiar despre un om care era din start lipsit de premisele unei adevarate personalitati. Faptul ca a reusit sa-i convinga pe foarte multi, in mod democratic, ca, in ciuda defectelor asumate sau nu, merita sa fie presedinte nu poate fi contestat. Nu va ramane decat sa gasiti un raspuns multumitor pentru aceasta evidenta, daca cel oferit de aricolul de fata vi se pare o mostra de „pupincurism”. Esential ar fi s-o faceti cu discernamant. Daca il mai aveti…

      • Stimate Pesimistule,
        Am urmat sfatul dvs si am facut dusul rece recomandat, imediat ce am ajuns acasa. Acuma, poate urmati si dvs sfatul meu: nu mai fiti naiv. In Romania nu exista in politica Feti Frumosi, ci doar Zmei. Sunt manjiti TOTI. Exista PR mai mult sau mai putin performant. In 2008 cetatenii au avut de ales dintre 2 sperjuri.
        Initiativa de suspendare, prin gravitatea si agresivitatea ei, l-a relansat efectiv pe Basescu. Curat incercare de lovitura de stat, gen nazist (nu stalinist cum ati spus dvs). Cat despre Ciutacu, Gadea & Co, sunt niste propagandisti penibili, golani de cartier (Ciutacu, Badea) si stupizi (Ciutacu). Dar Basescu ramane vinovat, indiferent de incompetenta acuzatorilor sai. Papagalii de Crevedia de la Antene, prin incompetenta lor crasa, si propaganda desantata si lipsita de bun-simt, chiar fac un deserviciu cauzei lor, asa ca nu are rost sa insistam.
        Revin la „convingerea democratica” a cetatenilor de catre Basescu. Neg. Consider ca votul absentilor a fost impotriva suspendarii Presedintelui, ca simbol si institutie, si nu acordat lui Basescu personal.
        Imi permit sa fac si o speculatie bazata pe intuitie, si anume ca in 2008, intalnirea fatala dintre Vantu si Geoana a fost o inscenare fenomenala a lui Basescu impreuna cu Vantu. Pe ce ma bazez? Pe declaratia lui Basescu ca fusese arestat in Indonezia, cu o saptamana inainte un faimos colaborator a lui Vantu. Pe faptul ca fotografiile cu masina lui Geoana in fata casei lui Vantu au fost publicate prima data chiar de… Catavencu, revista lui Vantu. Si ca Basescu a acceptat sa se duca pentru ultima si cea mai importanta dezbatere televizata la Realitatea aceluiasi Vantu (dusman declarat al lui pana in acel moment), in loc sa se duca pe un teren neutru sau favorabil, cum ar fi fost televiziunea publica sau ProTV. Basescu l-a strans cu usa pe Vantu, iar Vantu a cedat si a tradat. Oare o sa aflam vreodata daca asa a fost sau nu?

        • ai dreptate pe undeva, contributors are un puternic bias pro-basescu, dar e un rezultat indirect, provenit dintr-o solidaritate impotriva nefirescului; nu mi se pare desigur normal ridicarea in slavi a nimanui, dar uneori se mai intampla la unii, nimic nu e perfect, mai ales cand starile emotionale, acute in ziua de azi, se pare ca afecteaza puternic chiar intelectuali de renume. Multi percepem suspendatul presedinte ca pe cineva care a incercat sa faca si chiar a reusit sa faca pe undeva ceva ptr tara, spre deosebire de restul. Asta e o chestie de perceptie, bazata pe interpretarile personale ale situatiei care a evoluat cum a evoluat; dumneata ai o alta perceptie, si conform legii distributiei in orice segment de polulatie e firesc sa apara indivizi cu viziuni cumva diferite asupra evenimentelor curente sau trecute.

          Acum logic vorbind, iti trebuie un bias initial ca sa interpretezi anumite evenimente/speculatii intr-un mod pozitiv sau negativ ptr un om. Cineva spune ‘a vandut flota’ sau ‘a luat de la gura pensionarilor’. OK.. ce inseamna asta? A iesit si-a zis populist ‘va dau in plus’ si le-a luat ulterior prin vreu artificiu economic (e.g., inflatie) sau a iesit la rampa si si-a asumat consecintele? Aveti intr-adevar dovada ca a vandut flota? Exista posibilitatea ca sa fi fost eminenta cenusie din spatele vanzarii, orice e posibil, dar ce-ar fi daca mi-as aroga dreptul sa emit judecati-axiome pe baza unor speculatii? Maine as ajunge sa functionez ca un corutz sau un ponta, sa zic ca albul este negru ptr ca asa ‘simt eu’, la modul meu pur subiectiv. In occident are o imagine buna; cred ca suntem de aceeasi parere ca americanii si nemtii nu-si fac parerile de pe contributors, gandul sau antene. Ma gandesc ca au serviciile lor de informatii cu analistii lor de frunte care le fac rapoartele cu pricina; sa fie asta un ceva suplimentar care m’ar face sa cred ca ceva neputred s’a mai intamplat, macar din cand in cand, cu el la ‘carma’? Ptr mine ar fi un argument, nu ma incumet sa’l impun insa.

          Cat despre caracterul lui cu iz mai balcanic.. asta e, ce sa-i faci, macar l-o fi ajutat sa se impuna la alegeri fata de ‘el popolo’, altfel am fi avut pana acum ori un nastase, ori un penibil crin, ori (ca era cat pe ce) poate l’ati fi preferat pe geoana. A existat vreo alternativa mai buna? Eu nu cunosc. Si nu cred de ex ca Romania e genul de tara care ar putea fi condusa de un intelectual pur sange, are prea multi smecheri inca in pozitiile de sus, prin parlament si guvern la care iti cam trebuie si-un maturoi.. de’asta ma refeream ca mai degraba as face paralela cu kemal ataturk – nu ca ar fi la acelasi nivel de mportanta, departe de mine gandul, dar si ala a venit dintr-o familie modesta, a avut o formatie militara nu intelectuala, obisnuit cu confruntarea, deci cu maturoiul, si a incercat sa-si aduca poporul pe directia cea buna. La ei parlamentul l-a sustinut, au avut acelasi tel, la noi parlamentul vrea in europa dar mentinand privilegiile boieresti ale burgheziei rosii, adica si vaca si capra, si e hotarat sa o puna de mamaliga ca sa le tina pe amandoua.

          Cred totusi ca boicotul la referendum a fost o ineptie majora, si de-asta suntem unde suntem. Chiar daca pierdea, votul destul de mare dat nesuspendarii poate ar fi dat semnalul ca le e funia aproape; asa, fara nimic concret, nu pot sa-i condamn ca se mint a crede sau declara ca toti cei care n-au votat sunt de fapt nepasatori si nu altfel, ptr ca ar fi idiotic din partea mea sa spun cat, cand nu am date. Ar fi urmat alegeri prezidentiale, ar fi fost altceva; boicotul a adus starea asta nenorocita de guerilla, si ne-a invrajbit si mai tare, iar cu jocul CCR cosmarul de care ma temeam a inceput sa prinda contur.

          Deocamdata vad USL de o parte, PDL si Basescu pe alta. Vedeti si altceva, pe sus, jos sau la mijloc? Pustiu, desert. MRU e poate idee ptr viitor, dar nu cred ca are ce-i trebuie, parerea mea. Hai sa ne uitam la idei si opinii dupa intelegerea buna a realitatii. Ce vreti, un PM dovedit plagiator? Un presedinte si o alianta de partide care au dovedit lipsa majora de caracter si banditism politic? Vreti antene? Banuiesc ca nu. Va raman doua variante: sa imbratisati la modul cel mai moderat varianta pdl-Basescu si s-o sustineti, in ideea ca e dracul cel mai putin negru si ca trebuie sa mergem totusi intr-o directie; sau sa’l asteptati pe mesia – varianta asta are marele dezavantaj ca aduce la putere varianta dracului cel mai negru, ptr ca majoritatea care conteaza se formeaza din voturi. E o chestie de practicalitate. Si a propos, sa stiu ca ma reprezinta un PM care cand se duce pe la meetingurile externe ii face pe altii sa-si dea coate pe sub masa sau sa strambe din nas dispretuitor.. e asta culmea penibilului ori ce?

          Ca unii sunt cu emotionalul mai ‘simtitor’ si din prea mult stres mai scapa analogii nu foarte potrivite, puneti-o pe seama ‘sensibilitatii’. Nu inseamna nici tablouri pe pereti, nici rugaciuni la D’ne-D’ne noaptea la culcare, nu inseamna idolatrizare, si inca nu cred ca site’ul asta a devenit un fanzin.

        • Vedeti ca Geoana a recunoscut ca a fost la Vantu, ba chiar a avut si niste remuscari postume. Mai incercati. N-ar fi rau daca v-ati concentra in cuvinte putine :)

  21. Dle, jos palaria ! Unul din cele mai bune articole ale momentului cu privire la acest subiect ! felicitari ! Asa este, lupta lui Basescu este pentru Romania, pentru stirpirea ultimei svicniri a hidrei comuniste, reprezentate inca de Iliescu si USL. Si ar trebui sa-i multumim lui Basescu pentru ca nu a lasat Romania de izbeliste, sa se prabuseasca. Ar trebui salutata reponsabilitatea asumata a cestui om, in incercarile lui sustinute de a pune Romania pe sine spre Europa, spre o lume civilizata.

  22. Basescu nu-i nici mai mult nici mai putin decat chiar ceea ce el, a spus, adica un
    „jucator” („manager inascut” al propriei vieti).
    Basescu ridica si duce, de pietroi cu tine „(tine”= coechipier al lui) si, nici nu se eschiveaza
    de la asta, nici nu sta in tribuna ca spectator, nici ca comentator, nici ca patron.
    Basescu este „doar” inca un Spartacus in istoria lumii.

    • V-am citit cu interes eseul, dle Cioabă, printre altele fiindca intentionez sa scriu intr-o buna zi biografia acestui personaj fascinant.
      Portretul dvs. este literar seducator. Am o singura remarca, legata de aceasta metanoia totala pe care i-o atribuiti. Inainte de 89, Basescu nu a fost doar ce spune el ca a fost, dintr-o modestie si un bun simt firesti, care merg bine si cu orgoliul profesional, iar cei mai multi comentatori si simpatizanti si adversari, au luat ad litteram. Oamenii care au lucrat cu el spun ca era un remarcabil profesionist, ca era un workoholic, pur si simplu si ca atare, nici atunci, eticheta aceasta de bisnitar nu i se potrivea chiar manusa.Un comandant de nava este un ceva mai mult si altceva decat asta.

      • stimata doamna,
        sper ca in biografia acestui personaj intr-adevar fascinant sa nu uitati episoadele cu vizitele la muzeele din port si apetenta pentru licurici, fie mai mari fie mai mici.
        am sa pastrez un loc in biblioteca in sectiunea de personaje fascinante – am cateva: napoleon, stalin, freud, marx, hitler, churchill, etc.

  23. Un articol excelent dupa parerea mea, cu un punct de vedere si o intelegere extrem de adanca. Am fost la sedinta in Parlament, ca reporter, si intr-adevar, dihania care se cheama comunism s-a manifestat malefic si nu exagerez aici – parea ca toti demonii se adunasera acolo si vorbeau prin gurile lui vadim tudor si a altora care sustineau comunismul….era exact ca o sedinta de exorcism – mare adevar ati grait aici! Dar Basescu i-a lasat sa isi faca „numarul”, dupa care a facut ceea ce avea de facut. Ciuma rosie incearca din nou sa muste prin usl-isti, pentru ca stie ca sfarsitul ii este aproape. Felicitari pentru articol!

  24. Kagemusarea lui Basescu e mult prea dezistoricizata ca sa fie credibila daca nu chiar ridicola, cu accentul pe care il pune pe un singur personaj. Ce cred ca ne spune teoria institutiilor e cel putin ca in societatile ultrasofisticate de azi, eroii/armatele lor luati/te izolat nu valoreaza mare lucru; inseamna ceva in masura in care reusesc sa valorifice institutional presiunea/semnalele de schimbare care vin de la nivelul societatii; cum asa ceva exista si in 96, si in 2004, si in 2008 in diferite grade si evident dupa deceptii si etape de maturizare, e o eroare sa-l vedem pe Base ca un fel de campion singular anticomunist, chiar si in sensul lui Kagemusa. Base e propulsat de asteptarile reformist-europeniste de la nivelul societatii, nu intamplator castiga algerile prezidentiale ca simplu primar cu un discurs anti-coruptie, anticomunist si pro-european in 2004 in fata unei guvenari care, cu exceptia contestarilor legate de fosti securisti, coruptie etc, a mers snur, a pus economia pe crestere si a facut cativa pasi in directia europeana (de ex intrarea NATO). :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Cioaba
Catalin Cioaba
cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 2005 cu o teză despre Martin Heidegger. Autor al mai multor traduceri importante din Martin Heidegger şi Ludwig Wittgenstein. Stagii de cercetare în Germania, Franţa şi Austria.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro