vineri, martie 29, 2024

Lașii care conduc astăzi România

Despre dl. Liviu Nicolae Dragnea, președintele PSD și președintele Camerei Deputaților știu aproape tot. Iar ceea ce știu nu e deloc de bine.
Un fost student submediocru al Politehnicii bucureștene care a înregistrat performanța de a fi fost declarat repetent într-o perioadă în care repetenția devenise o raritate. Un arivist și traseist politic care a trecut, fără probleme, doar ca să îi fie lui mai bine, de la PD, la PSD, cedând fără mari fasoane propunerii altui favorizat al tranziției noastre nesfârșite, pe numele lui Cozmin Gușă care, după ce l-a servit lugarnic pe Traian Băsescu, a trecut cu arme și bagaje în serviciul lui Adrian Năstase. Că doar tot erau cei doi, la un moment dat, vecini.
Dragnea a fost și este un bugetar de lux care a făcut o avere imensă ba din poziția de președinte al Consiliului județean Teleorman unde nu s-a ținut decât de aranjamente cu aură vizibilă de ilegalitate, ba din aceea de parlamentar, ba din funcțiile de ministru fără istoric. Fără nici o urmare concretă ori benefică pentru români ori pentru România. Devenit secretar general al PSD, Liviu Nicolae Dragnea a făcut cam tot ceea ce a făcut Ceaușescu pe vremea când era secretar cu probleme organizatorice în ierarhia PMR. Și-a construit o groază de relații care i-au îngăduit să își consolideze poziția în partid. Și-a fidelizat baronii locali ai partidului. L-a păcălit pe Victor Ponta și l-a sfătuit ba să demisioneze din fruntea PSD, ba din funcția de premier.
Mai apoi, numitul Dragnea Nicolae Liviu a păcălit cum a știut el mai bine electoratul. Cu promisiuni fanatsmagorice. Cu un program de guvernare nerealist pe care oricum nu avea de gând să îl respecte. Știa că nu poate fi pus în aplicare, însă minciuna este la ea acasă în PSD. Ce mai conta una în plus? Cert e că lui Liviu Nicolae Dragnea și minciunilor sale li se datorează spectaculoasă victorie în alegerile din decembrie 2016 a PSD.
Din ianuarie 2017, de când partidul lui se face că guvernează România, dl. Liviu Nicolae Dragnea nutrește doar un singur gând. Cum să scape de pușcărie. Cum să nu dea socoteală pentru fărădelegile sale. A schimbat deja vreo trei guverne, încercând să le oblige ba să emită Ordonanțe de urgentă, ba silindu-le să emasculeze legile justiției, ba să dea o ordonanță pe tema amnistiei și grațierii. Schimbă legi, schimbă complete de judecată, și-a subordonat complet Curtea Constituțională, este gata să deturneze traseul european al României, doar-doar poate să nu se ducă la închisoare. Este un mișel, un laș a cărui filosofie de viață elementară se rezumă la zicerea-i antologică, în conformitate cu care nu are de gând să părăsească nici postul, nici viața asta ca un prost. Drept pentru care profită de prostia altora.
Cu dl. Călin Popescu-Tăriceanu, președintele minusculului ALDE și al Senatului, lucrurile sunt puțin mai complicate. Și el a fost un elev corigent și un student submediocru. Înainte de decembrie 1989 s-a remacat doar prin fulguranta carieră de manechin la APACA, În anii 90 s-a numărat printre cei mai vocali liberali. A părăsit partidul care se reclama a fi în descendența celui al Brătienilor, acuzându-l că nu ar fi îndeajuns de reformist. Că nu taie coadă câinelui sau a pisicii. A înființat noi formațiuni politice pe care le-a dizolvat și le-a readus la matca liberală când a socotit că îi este lui mai bine. Mai în propriul folos. A prins cheag în afaceri, a făcut avere. S-a aliat cu Traian Băsescu via Teodor Stolojan, însă i-a devenit Vaporeanului dusman la scurtă vreme după victoria în alegeri a alianței DA. Dreptate și adevăr. Praf și pulbere! A dobândit simpatia anti- băsiștilor prin felul în care s-a războit cu Președintele. Le-a dat românilor iluzia bunăstării, a încurajat traiul pe datorie. Împrumuturile masive doar cu fluturașul de salariu erau în guvernarea lui la ordinea zilei. Este unul dintre vinovații crizei economice care a ajuns în România la apogeu în anul 2010.
A creat apoi un nou partid, l-a dus de nas pe Daniel Constantin. În 2016, ALDE de abia dacă a dobândit 5% din sufragii. Și totuși este din ianuarie 2017 la guvernare fiindcă dl. Tăriceanu s-a aliat cu Dragnea. Căruia i-a luat modelul în fuga lui de la întâlnirea cu justiția. Este acuzat într-o mega-afacere de corupție. Ar trebui să fie deferit justiției. Pentru asta este nevoie de ridicarea imunității. Îi e teamă, amână procedura cât poate. Cu ajutorul partidului lui Dragnea, Senatul va discuta cererea de ridicare a imunității d-lui Tăriceanu de abia în februarie 2019. Dacă nu cumva la Sfântu-Așteaptă. Călin Popescu-Tăriceanu, alt laș care conduce România.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro