Home » Energie »Global / Europa »Opinie » Citesti:

La început a fost petrolul… (Updated)

Constantin Cranganu iulie 4, 2016 Energie, Global / Europa, Opinie
58 comentarii 4,913 Vizualizari

Dedic acest articol Statelor Unite ale Americii,

cu ocazia împlinirii a 240 ani de independență.

Happy Birthday, America!

Istoria Americii și a întregii lumi s-a schimbat brusc într-o dimineață de la începutul veacului al 20-lea, când, pe un deal din sud-estul Texasului, un uriaș a fost trezit din somnul lui de milenii. Numele uriașului era petrolul, iar „trezirea” lui a marcat nașterea industriei moderne a hidrocarburilor și, totodată, apariția unei superputeri neînvinse încă de nimeni.

Un pic de istorie…

Este dificil astăzi să ne imaginăm cum era America la sfârșitul secolului al 19-lea. O societate predominant agrară, în care majoritatea oamenilor trăiau în cadrul fermelor. Puțini americani se bucurau de apă curentă la robinet, băi cu cadă, apă caldă sau toalete cu apă. Încălzirea centrală, electricitatea și telefoanele erau rare. Nu existau antibiotice. Mortalitatea infantilă era ridicată, speranța de viață era cu 30 ani mai scăzută decât astăzi (78 ani). Pentru majoritatea locuitorilor din SUA, oportunitățile educaționale erau foarte limitate. În 1890, numai 5% din populația eligibilă frecventase un liceu.

În 1859, Edwin L. Drake a săpat în localitatea Titusville din Pennsylvania primul foraj modern pentru extragerea petrolului. Dar lichidul extras nu avea încă o utilizare largă, pentru că motoarele cu ardere internă nu fuseseră inventate încă.

În anul 1900, în America existau numai aprox. 8.000 de automobile.  „Trăsurile fără cai” erau doar jucării pentru cei foarte bogați. Oamenii obișnuiți știau că aceste „jucării” nu aveau nici un viitor, pentru că producția din câmpurile petrolifere din Pennsylvania era într-o scădere constantă de ani de zile.

Și atunci a avut loc un miracol!

Pe 10 ianuarie 1901, pe când se crăpa de noul secol, un gheizer enorm (gusher) de petrol a țâșnit din sonda Lucas-1, săpată pe dealul Spindletop de la marginea orașului Beaumont, la granița dintre Texas și Louisiana. (Figura 1a).

Atingând o înălțime 50 m, cu o erupție de circa 100.000 barili pe zi, „gheizerul” Lucas-1 era mai puternic decît orice văzuse lumea până atunci și producea mai mult țiței decât toate sondele din SUA la un loc!

Brusc, prețul barilului de petrol a scăzut aproape de 7 de ori, de la $2 la $0,30.

O nouă industrie a înflorit în jurul dealului Spindletop (Fotografia 1b a fost făcută la doar un an după cea din Figura 1a) și multe din companiile petroliere majore de mai târziu, incluzând Gulf Oil, Texaco și Exxon, își au rădăcinile pe dealul „miracolului”. Spiritul antreprenorial al americanilor este magistral ilustrat de pădurea de sonde, răsărite ca ciupercile după ploaie.

Texasul produce în prezent peste 1.000.000 barili țiței pe zi.

Serialul Dallas, descriind viaţa și activitățile unei familii de petroliști din oraș, a captivat și fascinat întregul mapamond. Există indicații că serialul Dallas a grăbit prăbușirea regimului Ceaușescu[1].

a)                                                                                      b)

Figura 1. a) Gheizerul de petrol Lucas-1, dealul Spindletop, 10 ianuarie 1901; b) Dealul Spindletop după un an.

Sursa a).

Sursa b).

Ziua de 10 ianuarie 1901 înseamnă nu doar nașterea unei industrii dominante a deceniilor care vor veni, ci și transformarea Statelor Unite ale Americii, dintr-o țară agrară și rurală, într-o națiune urbanizată și industrializată, a cărei prosperitate a crescut de multe ori. Pe scurt, o  super-putere mondială, statut pe care nu l-a mai pierdut de atunci. Dintr-o dată, datorită „aerului negru” din Texas, Oklahoma, California etc., SUA au dobândit o imensă sursă de energie ieftină, care a schimbat pentru totdeauna harta politică și militară a lumii și a introdus o nouă ordine mondială.

Dar aș vrea să subliniez o idee foarte importantă: petrolul singur nu produce bogăție și prosperitate. Există țări care dispun de resurse de petrol comparabile sau mai mari chiar decît ale Statelor Unite și care nu se bucură de același nivel de civilizație și bunăstare ca națiunea care serbează astăzi 240 ani de independență. Trebuie să spun limpede că este nevoie și geniul unor ingineri, antreprenori, oameni de știință ș.a., care să inventeze noi modalități de creștere a producției și folosire profitabilă a petrolului și gazelor naturale.

Nu voi insista pe meritele unice ale inginerilor și savanților americani din domeniul geoștiințelor petrolului. Am publicat pe Contributors.ro zeci de articole care descriu aceste capodopere tehnico-științifice, de la săparea primei sonde de petrol din lume, la inventarea fracturării hidraulice, la introducerea conceptului de roci digitale, sau (cu toată modestia) la metode de exploatare a hidraților gazoși[2] ori aplicarea metodelor de inteligență artificială în petro-științe.

Aș vrea doar să accentuez rolul lui Henry Ford și al invențiilor sale majore – linia de asamblare și banda rulantă.

Dacă în Europa (locul de naștere al automobilului), producția unei singure mașini la începutul sec. al 20-lea necesita multe zile, Henry Ford a redus în 1913 timpul de producție de la 12  la 2½ ore. Iar pe 4 iunie 1924, Compania Ford a produs modelul T cu numărul 10.000.000. Dintr-o dată, noua producție de petrol și-a găsit o piață vastă, iar automobilul s-a transformat peste noapte, din jucăria celor bogați într-un produs de masă, accesibil pentru milioane de oameni.

Ce a urmat după ianuarie 1901

În secolul al 20-lea, petrolul a început să înlocuiască cărbunii, pe măsură ce motorul cu aburi a fost depășit de motoarele cu ardere internă. Automobilele și trenurile au redus dramatic timpul călătoriilor, de la luni sau săptămâni, la ore. Introducerea tractoarelor și altor mașini agricole pe bază de benzină/motorină a produs o creștere impresionantă a producției fermelor americane. În 1800, circa 75% din americani erau fermieri. Astăzi, fermierii sunt atât de productivi, încât 2% din populația curentă a SUA produce suficientă mâncare pentru a hrăni pe oricine din țară, creând totodată importante disponibilități de export.

Prosperitatea oferită de combustibilii fosili contribuie la finanțarea educației, artelor și cercetării științifice. În secolul trecut, numărul adolescenților care au terminat liceul în Statele Unite a crescut de la 6% la 94%, iar numărul adulților care au absolvit un colegiu a crescut de la 3% la 25%.

Până în 1970, medicina americană a eradicat practic boli necruțătoare în trecut: difteria, poliomielita, malaria, variola, febra tifoidă și tusea convulsivă.

Oamenii de azi sunt nu doar mai prosperi decât înaintașii lor, ei se bucură în plus și de mai mult timp recreațional. Între 1850 și 2015, productivitatea unui muncitor american a crescut de 10 ori, în timp ce săptămâna de lucru a scăzut de la 66 la 34 ore.

După „miracolul” din Texas, locuitorii Statelor Unite au beneficiat de toalete cu apă, telefoane, frigidere, lumină electrică, radiouri, televizoare, aspiratoare, mașini de spălat rufe și vase, cuptoare cu microunde ori computere personale. Toate aceste aparate (și multe altele, nemenționate aici) sunt acționate de energia produsă aproape în totalitate din arderea combustibililor fosili, incluzând petrolul.

Abundența petrolului găsit în Texas și, mai târziu, în restul Americii, a permis expansiunea industriilor de transport rutier, feroviar, naval și aerian, conducând totodată la dezvoltarea industriilor constructoare de mijloace de transport. Drumurile au fost pavate sau asfaltate, iar multe din ele au fost transformate în autostrăzi cu multe linii, rapide și sigure. Industriile chimice, petrochimice și de rafinare au asigurat numeroase locuri de muncă în statele care exploatează „aurul negru”.

Concluzii

Pe 10 ianuarie 1901, prin erupția gheizerului Lucas-1, un uriaș energetic a fost adus la lumina zilei și, ca într-o poveste, a transformat o țară agrară și rurală în superputerea #1 a lumii de azi.

Petrolul continuă să fie și astăzi „sângele” civilizației noastre tehnologizate și energia care susține progresul uman. Petrolul a devenit astăzi cea mai importantă marfă tranzacționată pe toate piețele lumii. E foarte greu să îmi imaginez cum ar arăta omenirea secolelor al XX-lea și XXI-lea fără transporturi auto și aeriene, fără mase plastice, fără energie electrică și termică produsă prin ardere petrolului și gazelor, fără medicamente create din petro-chimicale etc., etc., etc.

Petrolul rămâne o sursă de energie ieftină, abundentă, scalabilă și sigură. Aproape toate avantajele vieții moderne, de care ne bucurăm zilnic, sunt derivate din folosirea energiei produse de energia petrolieră.

Toți vrem să prezervăm și protejăm mediul natural, dar majoritatea mișcării ecologie moderne este bazată pe mitul unei armonii primitive cu natura, care nu a existat niciodată.

Viața fără petrol și tehnologie este scurtă, întunecoasă și săracă. Cei care caută și aduc petrolul la suprafață merită tot respectul și toată recunoștința noastră.

Post scriptum

În luna iulie 1992, Ambasada SUA din București, în colaborare cu Academia Română, a organizat primul concurs din era post-comunistă pentru acordarea primei burse Fulbright. Fiind un concurs public, mediatizat intens, Ambasada a primit aprox. 26.000 dosare până la sfârșitul lunii august.

În preziua Crăciunului 1992, pe când mă aflam la masă cu familia, a sunat telefonul. De la celălalt capăt al firului, o voce feminină m-a întrebat dacă eu sunt lectorul Constantin Crânganu de la Universitatea din Iași. După confirmarea mea, vocea mi-a spus să nu închid,  pentru că Excelența Sa, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, vrea să vorbească cu mine. Inutil să mai spun că era să cad de pe scaun!

Domnul Ambasador a fost foarte scurt: Vă felicit pentru câștigarea primei burse Fulbright din perioada  post-comunistă în România și vă invit la sediul Ambasadei pentru detalii.

În timpul interviului care a avut loc în primele zile ale anului 1993, Excelența Sa mi-a spus că pot alege oricare patru universități de top din America pentru sejurul meu academic ca proaspăt Fulbrighter. I-am răspuns domnului ambasador că nu mă interesează decât o singură Universitate, cea din Norman, Oklahoma. Domnia sa a făcut o figură foarte mirată, mi-a cerut să repet numele universității alese de mine, după care mi-a spus:

-        Sunteți sigur că nu vreți să mergeți la Stanford, MIT, Penn State or ceva asemănător?

-        Da, am răspuns, sunt sigur că vreau să merg la OU (University of Oklahoma).

-        Pot să vă întreb de ce ați ales Oklahoma și nu altă Universitate?

-        Pentru că la University of Oklahoma s-a introdus, în 1897, primul curs din lume de geologia petrolului, cu 10 ani înainte ca Oklahoma să devină stat!!, pentru că în Tulsa s-a înființat, în 1917, cea mai importantă organizație profesională mondială a geologilor de petrol (American Association of Petroleum Geologists), pentru că tot în Tulsa se găsește cea mai importantă organizație profesională a geofizicienilor de petrol (Society of Exploration Geophysicists), pentru că, în 1921, geofizicienii de la OU au inventat și folosit primul seismograf din lume pentru detectarea structurilor petrolifere prin prospecțiune seismică, pentru că…

-        OK, OK, aveți aprobarea mea pentru a merge ca Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma. Vă urez succes și drum bun!

Pe 20 august 1993 mi-am văzut visul cu ochii.

Pe 24 august 1997 mi-am susținut teza de doctorat  (Heat Flow in Oklahoma) în fața unei comisii formate din 5 personalități ale geoștiințelor. Statul Oklahoma a devenit, prin teza mea, unul din foarte puținele state americane care au o hartă statală a fluxului termic și o hartă  statală a căldurii radioactive. Ambele, sunt instrumente de cercetare fundamentale în depistarea noilor acumulări de petrol și gaze.

Pe 25 august 1997 mi-am început cariera de cercetător la University of Oklahoma.

În 1998, am devenit Director adjunct al Institutului de Explorări și Geoștiințele Dezvoltării din cadrul Centrului de Energie al Universității din Oklahoma.

Restul este istorie.

Pentru tot ce am primit de la profesorii și colegii mei de la University of Oklahoma, le sunt extrem de recunoscător și azi.

Iar țării care m-a onorat, acordându-mi cetățenia sa, vreau să-i spun doar atât:

Thank you America, wherever you are!

UPDATE

Am publicat mai multe comentarii extinse, pe care le consider părți ale articolului inițial. Ele dezvoltă și întregesc ideile inițiale, creând, în același timp, o perspectivă mai amplă a importanței petrolului în Statele Unite și restul lumii.

NOTE___________


[1] Nice Shot, Jr., How ‘Dallas’ Won the Cold War, The Washington Post, 27 aprilie 2008.

Larry Hagman and ‘Dallas’ helped end communism in Romania

[2] Cranganu, C., 2009, In-situ stimulation of gas hydrates, Journal of Petroleum Science and Engineering, v. 65, p. 76 – 80.

Bibliografie

Deming, D., 2011, Black & White – politically incorrect essays on politics, culture, science, religion, energy, and environment

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "58 comments" on this Article:

  1. Constantin spune:

    Imi pare bine sa descopar un om capabil de atata recunostinta fata de tara de adoptie!Sunteti,de asemenea un mare pasionat fata de profesia dumneavoastra.Si eu cat timp am fost capabil sa lucrez am fost pasionat de profesia mea legata de stiinta si arta descifrarii ilegilor complexe ale sufletului uman.Si eu iubesc America pentru exemplul de democratie,libertate,inovare,reusita economica si de ce nu militara.Dar recunosc ca sunt ingrijorat de ascensiunea competitorilor Americii si a antiamericanismului.As vrea ca hegemonia americana sa fie durabila cat mai mult in secolul xxi.Nu cred ca Pax Sinica sau oricare alta ar aduce atatea beneficii omenirii.As vrea sa stiu daca exista geopoliticieni de prestigiu care pot “vedea in viitor” astfel incat sa-mi pot forma si eu o perspectiva asupra viitorului SUA,Chinei,Indiei,si UE
    Cam astia ii vad eu ca fiind competitorii Americii(plus Rusia) capabili sa rastoarne Ordinea Mondiala Actuala centrata pe puterea Americii de a se impune in lume

  2. victor L spune:

    Frumos; la citit!
    Dar sint convins ca toate astea au necesitat studii si munca. Multa.
    Felicitari.

  3. Ștefan A. spune:

    Sa cad de pe scaun . :)
    Telefoneaza o ambasada si nu insasi un functionar de la presidentia (de atunci) a tovarasului Ion Iliescu ?
    Nici macar un ministru al invatamintului, cercetarii sa va anunte castigarea unei burse speciale NATIONALE in USA ?
    Oare cu ce erau preocupati acesti “mari patrioti” ai natiunii in perioada respectiva ? :)

    Oricum sincere felicitari .

    Pe contributors , sinteti unicul care “provoaca” un numar enorm de comentarii . La articole scrise de un expat , emigrant , capsunar (nu mai enumar restul “definitilor” date romanilor plecati din tara de numerosi “telectuali” mioritici cu pretentii )

    Ca completare .
    In 1941 USA intra in razboiul mondial cunoscut ca WWII . E si UNICA natiune care la acel moment are fortele armate TOTAL MECANIZATE . Spune mult asta si legat de descoperirea petrolului in Texas , spiritul capitalist al natiunii si capacitatea inprenditoriala a cetateanului de rind .
    Toate impreuna au facut sa devina USA “cea mai mare si unica putere militara planetara” . (pentru carcotasi , e declaratia lui Putin , nu a mea ) :)

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Completare la completare: în 1939 forțele armate terestre ale USA erau mai mici (?!) decît ale Belgiei (174.000 vs. 650.000).

      • Ștefan A. spune:

        Pentru domnul Vasiliu Mircea Paul.
        Se numea izolationism . Pina in 1941 , politica americana nu investea mare lucru in propria armata considerind ca nu are ipotetici inamici la orizont .
        Dupa 1941 , schimbarea a fost la 180 grade .

        • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

          Vă rog să mă credeți că mi-am notat (de mult) cifrele respective TOCMAI pentru a argumenta concret față de CE s-a produs întoarcerea cu 180 de grade.

      • ibi spune:

        Nu numarul de soldati e important ci cat de performant e echipamentul. SUA au inceput sa se pregateasca serios de razboi pe la mijlocul anilor 30 daca nu mai devreme. De ex. Prototipul bombardierului B-17 (flying fortress) a zburat prima data in 1935. Principalele avioane de vanatoare americane din wwii si-au avut zborurile de incercare in anii 1937-38. Iar proiectele erau facute inainte.

  4. Florin Oprea spune:

    Citeva precizari pe care cred ca trebuia sa le faceti, adica sa spuneti clar ca este vorba de prioritatile din SUA, nu mondiale:
    - prima productie comerciala de titei a fost in Polonia 1853 si Romania 1857, cu doi ani inaintea colonelului Drake, 1859;
    - prima rafinarie din lume a fost la Jaslo in Polonia, dar prima exploatata comercial a fost in 1857 – unii zic 1856 – la Ploiesti, Rifov, pe actualul teren al Universitatii Petrol-Gaze din Ploiesti (exista o harta la Muzeul Petrolului din Ploiesti cu amplasamentul rafinariei fratilor Mehedinteanu), inaintea Wamsutta Oil Refinery Pennsylvania, 1861.
    Si imi permit, din nou, o corectie: hidratii nu sunt gazosi, sunt substante cristaline formate din asocierea apei cu hidrocarburile gazoase. Sunt substante solide, nu gazoase.

  5. aki spune:

    foarte frumoasa prezentare si foarte bun articol ca sa se inteleaga evolutia spectaculaosa a acestei industrii si beneficiiel ei..

  6. Dan spune:

    Foarte interesant articolul, dar sa afirmi ca ”Viața fără petrol și tehnologie este scurtă, întunecoasă și săracă.” este cel putin hazardat. Macar de punea tehnologia pe primul loc…
    Inca una, si mai si:
    ”… majoritatea mișcării ecologie moderne este bazată pe mitul unei armonii primitive cu natura, care nu a existat niciodată.”
    Eu totusi ma intreb ce-o sa faca lumea cand se termina petrolul? Revenim la epoca cu 5% analfabeti si media de viata de 45 ani?
    E deja stiut cum America (SUA) au facut din automobil un Zeu, si din petrol hrana lui zilnica. Totusi zilele acestuia sunt numarate, iar a spune ca America de azi este in cea mai mare parte tributara petrolului si lui Ford, este putin riscant.
    Autorul a facut o foarte frumoasa cariera in domeniu, si isi inchipui acum ca lumea civilizata = petrol. Cred ca Tesla este pe cale sa detroneze acest (vremelnic) imperiu, cel al petrolului.

    • Harald spune:

      @Dan – lăsați-i pe americani să se ocupe de problema asta și vor găsi ei o soluție. Dacă petrolulul se va termina vreodată, americanii nu vor aștepta să le spună românii ce să facă, vor fi găsit deja soluții. Începând de la benzină din cărbune și până la jet-fuel din apă de mare, opțiuni există destule.

    • George Coman spune:

      @Dan: zburati dvs. cu Tesla peste ocean. Sau încălziți cu niște Tesla apa curenta pt Bucuresti.

    • IM spune:

      ”Viața fără petrol și tehnologie este scurtă, întunecoasă și săracă.”
      Deocamdata pur si simplu nu avem alternative care sa poata inlocui viabil dpdv economic petrolul si asta pt toate intrebuintarile nu doar ca sursa de energie.

      “Eu totusi ma intreb ce-o sa faca lumea cand se termina petrolul?”
      Eu nici nu vreau sa ma gandesc la ce o sa fie daca se termina inainte sa ii gasim inlocuitori.

      “Totusi zilele acestuia sunt numarate” doar ca nu e vorba de zile ci de ani si ma tem ca numaratoarea e una lunga.

  7. Pierluigi Collina spune:

    “Brusc, prețul barilului de petrol a scăzut aproape de 70 de ori, de la $2 la $0,30.”

    Zau? chiar de 70 de ori?

    [editat]

  8. Jerry spune:

    On-topic: Happy Birthday America!
    Relativ Off-topic:
    Sunteţi profesor, aveţi multă răbdare cu oamenii, vă place să comunicaţi cunoştinţele Dvs, nu sunteţi comunist, ce părere aveţi de declaraţiile Ministrului Marius Bostan?
    http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/inregistrarea-audio-a-declaratiilor-ministrului-comunicatiilor-care-i-au-deranjat-pe-profesorii-280715.html/
    https://www.youtube.com/watch?v=yB1qlrg3D1I

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Ideea domnului ministru despre gratuitatea inoperantă a învățământului din România se regăsește în societatea americană. Expresia populară aici – „There ain’t no such thing as a free lunch” – vrea să spună că este imposibil să obții ceva fără să plătești. Iar învățământul american este o perfectă ilustrare a acestei expresii.

      În învățământul preuniversitar american, există școli publice gratuite, fără taxe la vedere, și școli private, cu taxe variabile în funcție de valoarea corpului didactic și a performanțelor anterioare ale școlii.

      Școlile publice sunt suportate de locuitorii din zona arondată, prin taxele pe locuințe și terenuri. Chiar dacă eu nu mai am copii de vârstă școlară, tot trebuie să plătesc taxele pe proprietate. O școală publică, situată într-o zonă cu case scumpe, va primi mai mulți bani decât una dintr-o zonă cu apartamente sau mobile homes.

      Când vine vorba despre înscrierea la școală (și am exemple concrete din familia mea), părinții își fac tot felul de calcule, incluzând împrumuturi pe termen lung, despre posibilitatea de a-și trimite copilul la o școală privată, măcar pentru un an școlar. Soția mea, profesoară de franceză, a predat la școli private din Upper Manhattan și Princeton, New Jersey. Taxele pentru un singur copil din clasele V-VIII, au variat în acele școli între $30.000 – $34.000/an școlar.

      Nu este un secret că aproape în orice familie americană, la nașterea unui copil, părinții îi deschid un cont bancar pe termen, astfel încât să existe niște bani strânși pentru eventuala plată a unei școli private.

      În școlile publice, cadrele didactice sunt apreciate anual pe baza testării copiilor. Rezultatele testelor sunt un instrument puternic pentru managerii școlilor în vederea selectării și reținerii celor mai bune cadre pentru anul școlar viitor. Dacă un profesor reușește să fie angajat 5 ani la rând, el/ea poate aplica pentru definitivat (tenureship), după care nu mai poate fi dat afară.

      În școlile private, angajarea este pe perioadă determinată (un an școlar), după care managerul școlii apreciază activitatea profesorului respectiv și face/nu face o ofertă de angajare pentru anul următor. Orice nouă ofertă vine cu o creștere semnificativă a retribuției.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Am uitat un detaliu semnificativ: în școala privată din Princeton, soția mea a predat franceză, la un moment dat, unor clase unde trei copii aveau bunici/părinți, laureați ai Premiului Nobel.

        Princeton University a primit până în prezent 45 Premii Nobel.

        Populația Princetonului în 2010: 16.265 locuitori.

        (Prin comparație, municipiul Caracal, jud. Olt, avea, în 2011, 30.954 locuitori).

        • Jerry spune:

          Mulţumesc foarte mult pentru răspuns!

        • Mitica spune:

          Bine că sunteţi în America! Vă pierdeaţi slujba aici dacă măcar făceaţi aluzii tangenţiale la privatizarea învăţământului.
          Există autori pe contributors care cred că există nu doar prânz gratis, ci şi şcoală gratis (de la creşă la postdoc) şi multe alte lucruri gratis. Intelectuali cu titluri care nu ştiu cum funcţionează statul, ce sunt taxele sau că banii sunt o cantitate finită.
          Şi premierul gândeşte la fel. Şi mai dă şi mesajul public că nu are şira spinării. Să ştie toată lumea că se va purta cu partenerii externi aşa cum se poartă şi cu proprii colegi.

  9. victor L spune:

    @ Dan,
    formularea asta “Totusi zilele acestuia sunt numarate”
    am auzit-o cu multe zeci de ani in urma si cu adresa la rezervele de titei, cit si la zilele imperialistilor americani.
    Un sfat: nu le duce grija, sint majori si vaccinati :P

  10. Josef Svejk spune:

    Happy Birthday America!

  11. Luminor spune:

    O observatie: dl Crangaru are un talent deosebit de a lua teme absolut anoste pentru a le transforma in ceva nu numai lizibil, dar chiar atragator. Nu e putin lucru. Felicitari domniei sale pentru determinare, cit si patriei de adoptie, atit de detestata azi. Propaganda globala a functionat perfect. Ce nu inteleg unii este ca daca azi Americii i-ar merge rau, miine toata planeta va prinde rind la doctor. America, cu toate greselile ei, pacatele, ezitarile, crimele, este un concept care ar trebui sprijinit de orice om al lumii. Omenirea va pati cu America ce-au patit englezii cu iesirea din Europa. Prea multe toxine vor duce intotdeauna la ameteala.

  12. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Pentru mine, rolul pe care l-a jucat America în secolul al 20-lea și după aceea, pentru prieteni, dar și pentru dușmani (Germania, Japonia, Italia) este splendid redat prin metafora extraordinară a doi cantautori din Queens (New York), Paul Simon și Art Garfunkel:

    Un pod peste ape tulburi…

    Nu cred că este necesară traducerea emoționantelor versuri (care mi-au marcat profund adolescența bârlădeană):

    When you’re weary, feeling small
    When tears are in your eyes, I’ll dry them all
    I’m on your side, oh, when times get rough
    And friends just can’t be found
    Like a bridge over troubled water
    I will lay me down

    When you’re down and out
    When you’re on the street
    When evening falls so hard
    I will comfort you
    I’ll take your part, oh, when darkness comes
    And pain is all around
    Like a bridge over troubled water
    I will lay me down

  13. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Și pentru că tot am început cu amintiri despre America, aș dori să povestesc cum a decurs prima mea „întâlnire” cu țara mult urâtă de regimul comunist din România.

    Era începutul lunii mai 1966. Abia trecuse un an de la „ungerea” lui Ceuașescu drept lider al noului PCR, fost PMR. A socotit necesar să plătească un tribut de recunoștință celui care i-a fost mentor în ilegalitate și după – Gh. Gheorghiu-Dej, un fiu al Bârladului.

    În vederea primei sale vizite în orașul meu natal (20 mai 1966), aparatul de propagandă a CC-ului a venit imediat după 1 mai și a început recrutarea diverselor personaje care trebuiau să îndeplinească varii corvoade protocolare.

    Am fost selectat pe criterii sănătoase (tata era un muncitor tâmplar la Fabrica de rulmenți locală, mama era casnică și fiica unor țărani săraci din satul Fruntișeni de lângă Bârlad) pentru a oferi flori „conducătorului iubit” la coborârea sa din tren pe peronul gării Bârlad. Un alt criteriu de selecție a fost înălțimea mea de copil, doar cu 1 cm mai mică decât a lui Ceuașescu.

    După selectare, am fost supus zilnic unor controale medicale și am urmat minuțioase repetiții (cu buchete de flori de plastic), legate de distanță, unghiul de oferire al buchetului, pupăturile de rigoare pe ambii obraji, salutul pioneresc după înmânarea buchetului de flori și a cravatei de pionier etc.

    Dincolo de toate aceste fastidioase pierderi de timp obligatorii, singura mea satisfacție era faptul că eram adus la sediul PCR local și întors acasă cu o uriașă mașină neagră – un Buick american. Singur cu șoferul într-un Buick american în Bârladul anului 1966!!!

    Părinții mei locuiau pe o stradă prea îngustă pentru ca uriașa mașină să poată întoarce direct. După ce eram lăsat la poarta casei, mașina trebuia să meargă cu spatele până în cea mai apropiată interesecție, pentru a putea schimba sensul de mers.

    Inutil să spun că nimeni din familia mea sau vecinii de pe strada mea nu văzuseră un așa automobil.

    Multă vreme deupă aceea, madlena mea americană a fost un Buick negru, uriaș, condus de un șofer în costum.

    • Ștefan A. spune:

      In 1975 si in Cluj , niste amarati de americani :) sot -sotie intrebau un tinar pe unde se ajungea la hotelul Napoca. Ramasi surprinsi ca respectivul a raspuns in engleza (de balta cum se zice dar comprensibila ) au dat cadou acestuia niste reviste americane . Newsweek si Time . La acea vreme , calitatea hartiei , continutul si modul de prezentare a articolelor (inclus cu poze color) dar si multe caricaturi fata de proprii politicieni americani , era ceva fara egal in Romania. Culmea , trimitind cuponul prezent in revista , am primit gratis si consecutiv 12 numere al revistei Newsweek. Nu stiu cum de nu a sarit in sus toata securitatea romana dar dupa cele 12 numere , evident nu mai era tot in jur asa de roz pe cit se chinuiau sa ne convinga partidul si conducatorul ei iubit . :)
      De ce doar 12 numere ? Urmatoarele erau cu plata (in dolari) dar se stie , in RO era o crima sa ai dolari (daca nu erai ceva mare sef la partid , securitate , sportiv de performanta internationala , marinar de cursa lunga sau pilot civil pe rute internationale )

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Mi s-a întâmplat ceva asemănător în 1984, pe când eram asistent la geologie la Iași. De data asta au fost niște profesori francezi, care au vizitat facultatea noastră de geografie-geologie, unde exista o specializare de geografie – o limbă străină.

        După ce mi-au trimis câteva reviste de geologie și geotehnică, am îndrăznit să le cer proaspăta re-editare a romanului lui Orwell, 1984. Am primit o înștiințare de la poșta din Iași precum că volumul a sosit, dar trebuia să-l ridic de la Oficiul 50 Gara de Nord din București. (Pentru cei mai tineri, Oficiul 50 era o oficină a securității, unde se cenzurau toate publicațiile străine considerate ostile de regimul comunist).

        Când am ajuns acolo (deși știam unde mă duc!), funcționarul de la ghiseu (un civil) a început să țipe la mine ca la ultimul borfaș: Cum de îndrăznesc să vin, tocmai de la Iași, să ridic o carte care critică comunismul? O carte care tocmai fusese discutată in extenso la Europa Liberă? Ce am de gând să fac cu cartea respectivă, s-o discut cu studenții mei cumva? Etc., etc.

        Înmărmurit, i-am spus și arătat că am primit, totuși, o înștiințare oficială de la poșta din Iași și că este dreptul meu să ridic un colet trimis de niște colegi.

        „Lăsați că știm noi cine vă sunt colegii din străinătate! a urlat el în continuare. Dacă vreți să ajungeți mâine acasă, nu mai citiți cărți trimise din Franța!”

        Consecințele încercării mele de a ridica un colet ce-mi fusese trimis din Franța se găsesc detaliate în Dosarul de Urmărire Informativă (DUI) nr. 4039 deschis la data de 18 decembrie 1983 de Ministerul de Interne al Republicii Socialiste România, Inspectoratul Județean Iași, privind obiectivul „GEOLOGUL”. În Arhiva Fond Informativ al Ministerului de Interne din RSR, apare ca Dosar nr. 88149

        Detalii, aici: Moartea unui general

  14. Rusu Robertin spune:

    Va felicit pentru articol. Sunt inginer geolog pe platforme marine de 20 de ani. Am lucrat in toata lumea. Multumesc pentru ultimele cuvinte.

  15. ion adrian spune:

    Interesant articolul-interesante comentarile si imbucuratoare aceasta stire daca este corecta:

    http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/evolutia-surprinzatoare-a-stratului-de-ozon-care-protejeaza-terra-de-raze-ultraviolete-nocive-15516092

    Adica dupa 30 de ani incep sa se simta niste efecte. Inca se mai poate? Asa se pare… :)

    • ion adrian spune:

      Erata: Undeva se pun doi ii :)

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Mass media are un talent special în a prezenta triumfalist anumite știri, ca în exemplul citat de dvs.

      Se spune, în 2016, că gaura de ozon s-a micșorat cu 16% față de peak-ul ei din 2000. Imediat, ecologiștii încep să jubileze frenetic: I told you so! CFC-urile produse de oameni sunt de vină!

      Realitatea este însă mai puțin triumfalistă, și mass media preferă să tacă semnificativ despre aspectele politically incorect.

      În cazul găurii de ozon nu s-a spus, de exemplu, că chiar anul trecut, ea a atins o suprafață-record, de 25,3 milioane km^2 !!!. Asta în condițiile în care CFC-urile au fost interzise prin Protocolul de la Montreal din ianuarie 1989!!!

      Cauza principală a variației mărimii găurii de ozon nu sunt emisiile antropogene de CFC, ci emisiile vulcanice de aerosoli sulfuroși. Acești aerosoli oferă suprafețele necesare pe care au loc reacțiile chimice de distrugere a ozonului. Mai adăugați și variațiile vortexurilor polare, transporturile chimice, fenomenele de convecție stratosferică, variațiile entropice ș.a.

      În cazul creșterii-record a găurii de ozon de anul trecut, vinovatul principal a fost vulcanul Calbuco din Chile, care a erupt în luna mai 400.000 tone de aerosoli sulfuroși. Aceștia au produs creșterea norilor stratosferici polari și, pe cale de consecință, distrugerea ozonului.

      Fenomenul descris a fost bine documentat după fiecare erupție majoră, incluzând pe cea a vulcanului Mount Pinatubo, Filipine, 1991, și a vulcanului El Chichón, Mexic, 1982.

      În aceeași ordine de idei, am mai scris undeva că o erupție vulcanică majoră pune mai mult CO2 în atmosferă decât toate mijloacele de transport planetare într-un an! Și atunci, ce facem? În ciuda tuturor eforturilor noastre ecologiste, natura ne dă, din când în când, câte un dos de palmă peste gură de ne sar toți dinții :-)

      Din păcate, opinia publică de la noi și de aiurea este prea puțin informată despre complexitatea fenomenelor climatice și, din nefericire, cade ușor pradă unor manipulări vicioase. De aceea, am scris, am scris, am scris… pe Contributors că este recomandabil să ascultăm ce spun specialiștii, nu ce spune mass media.

  16. timan spune:

    Dacă este să căutăm o creație omenească esențială pentru ceea ce este acum America este bine să nu extragem doar un element de natură materială care stă la baza dezvoltării ei, pentru că nu este singurul. Și el există, așa cum ne spun geologii, de milioane de ani, pe când, vorba poetului …nu s-a văzut. Cărbunele este la fel de important. Aurul, bumbacul etc. la fel Crucial în evoluția Americii este ceea ce se numește generic Reforma, apărută pe baza ideilor luteranismului. Dacă marxismul a creat ceea ce putem numi acum Rusia modernă, SUA au la baza modernizării și extraordinarei înfloriri a capitalismului ideile reformelor religioase care au descătușat inițiativa umană. Un exemplu de prigoană religioasă care a fost…o binefacere la nivel global, pe fondul unor tragedii individuale…( fără malițiozitate putem vedea aici o dovadă cum evoluează o populație supusă unor condiții vitrege pentru existența sa). Cu alte cuvinte, poate cel mai important element al prosperității SUA este spiritul american, iar în formarea și exprimarea lui luteranismul a fost esențial… A fost și înaintea petrolului și în timpul lui și va fi și după. Poate, după trecerea sărbătorii, ne puteți spune din interior cum a evoluat ceea ce numim spirit american prin exploatarea petrolului, dacă acest episod fericit din istoria lor a avut un impact major asupra gândirii de tip american…Știm din istorie că perioadele de maximă prosperitate produc modificări în spiritul popoarelor și urmări catastrofale pentru civilizațiile respective…

  17. MariS spune:

    “La început a fost petrolul…”
    Gheizerul acela de petrol a deschis era industrială. A urmat apoi un alt ‘gheizer’, Internetul, apărut tot în SUA, care a deschis era informaţională şi, probabil, tot în SUA va izbucni şi al treilea ‘gheizer’: robotul ce se construieşte singur. El va deschide era robotică şi, dacă ar fi să-l credem pe Stephen Hawking, ar trebui să parafrazăm titlul cam aşa:
    “La sfârşit a fost robotul …”

    • Constantin Cranganu Constanitn Crânganu spune:

      al treilea ‘gheizer’: robotul ce se construieşte singur.

      M-a surprins intuiția dvs. despre al treilea ‘gheizer’ – pentru că am început deja să lucrez la dezvoltarea unor metode de inteligență artificială, aplicabile în geoștiințele hidrocarburilor, prin care computerul își construiește singur (unsupervised) algoritmii de calcul și performare.

  18. Valeriu spune:

    This is an excellent summary of the oil history in the US but Dr. Cranganu’s opinion: “Toți vrem să prezervăm și protejăm mediul natural, dar majoritatea mișcării ecologie moderne este bazată pe mitul unei armonii primitive cu natura, care nu a existat niciodată.” is similar to what I see at the rank-and-file oil companies in Texas where atmospheric scientists or paleoclimatologists are considered “tree huggers”.

    However, I do understand why he would not miss this opportunity to express some superficial considerations about “environmentalists”. Dr. Cranganu has taught a “torn between myth and fact Climate Change” course, has had some pieces written on climate change but more interesting he has been pleasantly surprised by the Tim Ball’s book, ‘The Deliberate Corruption of Climate Science”.

    In my opinion, Dr. Ball is a fraud.

  19. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Rezervele de petrol ale SUA depășesc pe cele ale Arabiei Saudite și Rusiei

    Un studiu recent arată că Statele Unite dețin mai multe rezerve de petrol decât Arabia Saudită și Rusia. Este pentru prima prima dată când rezervele americane le-au depășit pe cele deținute de cele mai mari națiuni exporatatoare.

    Rystad Energy (un grup bazat în Oslo) estimează că petrolul recuperabil din câmpurile petrolifere existente în SUA, din ariile descoperite și nexploatate încă și din zonele nedescoperite se ridică la 264 miliarde barili. Această cifră depășeste rezervele Arabiei Saudite (212 miliarde) și Rusiei (256 miliarde).

    Studiul grupului norvegian se bazează pe analiza a 60.000 câmpuri petrolifere din întreaga lume pe o perioadă de 3 ani.

    Cercetătorii arată că rezervele totale de petrol ale planetei se ridică la 2,1 trilioane barili. Această cifră reprezintă reprezintă producția curentă mondială pe 70 ani (considerându-se rata actuală de 30 miliarde barili/an).

    Deci, cei care vom mai fi pe aici în următorii 70 ani, vom mai vorbi atunci despre petrol :-)

    Sursa: US oil reserves surpass those of Saudi Arabia and Russia

  20. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Chevron va cheltui $37 miliarde pentru extinderea unui câmp petrolifer din Kazahstan

    Învingând tendința de a conserva fondurile financiare într-o perioadă când prețurile petrolului sunt mici, gigantul american Chevron a anunțat ieri că va cheltui $37 miliarde pentru extinderea câmpului petrolifer Tengiz de la Marea Caspică din Kazahstan.

    Aprobând un astfel de proiect scump pare a fi o mișcare neobișnuită, dar analiștii susțin că respectivul câmp petrolifer a fost lucrativ și important pentru Chevron și partenerii săi, printre care se numără și Exxon Mobil.

    Fac precizarea, pentru unii cititori ai articolellor mele mai vechi, că este vorba despre exact aceeași companie americană care a încercat explorarea gazelor de argilă din satul Siliștea, comuna Pungești, județul Vaslui, România.

    Pentru detalii suplimentare, sursa:

    Chevron Approves $37 Billion Expansion of Kazakh Oil Field

  21. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Câteva știri bune (pentru industrie) și mai puțin bune (pentru ecologiști)

    Consumul mondial de energie va crește cu 48% între 2012 și 2040. Combustibilii fosili vor reprezenta, în 2040, peste 75% din totalul energetic. În 2025, combustibilii fosili au asigurat 83% din cererea energetică globală.

    Emisiile de CO2 legate de energie vor crește cu 34% în această perioadă, cu emisii anuale care vor crește de la 32 miliarde tone metrice în 2010 la 43 miliarde tone metrice în 2040.

    Cărbunii vor continua să producă cele mai semnificative emisii de CO2 legate de arderea lor în termocentrale. Totuși, ponderea emisiilor lor de CO2 vor scădea de la 43% în 2012, la 38% în 2040.

    În aceste condiții, îndeplinirea condițiilor asumate de țările semnatare ale Acordului de la Paris (decembrie 2015) cu privire la limitarea încălzirii globale actuale, se va confrunta cu provocări esențiale.

    Pentru detalii: International Energy Outlook 2016, publicat de U.S. Energy Information Administration, 11 Mai 2016. http://www.eia.gov/forecasts/ieo/

  22. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Credeți că sporirea numărului vehiculelor electrice va potoli setea de petrol? Norvegia demonstrează de ce asta nu se va întâmpla în curând

    Un foarte interesant articol, care demistifică un mit curent (vezi și un comentariu mai sus), conform căruia vehiculele electrice (EVs) vor produce o stopare a creșterii producției de petrol.

    Câteva extrase din articol:

    Norvegia are cel mai mare număr de EVs per locuitor. Capitala Norvegiei, Oslo, a fost recunoscută drept capitala mondială a EVs. Rata medie de creștere pentru EVs în Norvegia „sparie gândul” – 110% pe an în ultimii șapte ani!!

    Dar…

    În 2008 în Norvegia s-au vândut 567 noi vehicule electrice. În același an, cererea de petrol a fost de 228.000 barili/zi.

    În 2015, Norvegia a raportat 39.632 noi vânzări de EVs, de 79 ori mai multe decât în 2008. Dar cererea de petrol de anul trecut n-a scăzut deloc, ba din contra, a crescut la 234.000 barili/zi !!!

    Cum se explică acest paradox?

    Răspunsul și detalii, aici:

    Think Electric Vehicle Growth Will Dampen Thirst For Oil? Norway Shows Why It Won’t Anytime Soon.

    • RAZVAN ILIESCU spune:

      Desi cererea de petrol a fost mai mare in 2016 fata de 2008 nu se mentioneaza niste chestii, necesare. Si populatia a crescut intre acesti ani – cam cu vreo 500K de oameni, deci cam 8-10%. In aceste conditii consumul de baril pe zi pe capita a scazut.

      Apoi mai este ceva ce lipseste in ce ati citat – Norvegia nu poate fi capitala automobilului electric decit vremelnic – din cauza climei si din cauza numarului scazut de locuitori (in SUA se vind 17 milioane de masini noi anual – de 3 ori mai mult decit populatia Norvegiei). De aceea bateriile vor scadea in pret dramatic in SUA – masa critica. Mai e o problema de randament aici – de la nivelul Washington DC pina in Florida bateriile pierd mult mai putin din cauza climei fata de Norvegia, deci trebuie reincarcate mai putin decit in Norvegia.

      [editat]

  23. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    World Health Organization (WHO) arată că gazele de argilă continuă să îmbunătățească semnificativ calitatea aerului în SUA

    Noile date despre poluarea aerului în mediile urbane, publicate de WHO, arată că în Statele Unite calitatea aerului urban s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, în timp ce poluarea aerului în restul lumii a crescut cu 8%. Mai mult chiar, datele publicate de WHO confirmă faptul că poluarea cu pulberi în suspensie cu diametrul mai mic de 2, 5 microni (PM2.5), precum funinginea, a continuat să scadă în SUA ca o consecință directă a triumfului revoluției argilelor.

    Baza de data a WHO, acoperind 3.000 orașe din 103 țări, arată că peste 80% din populația urbană din ariile monitorizate pentru poluare este expusă unor concentrații de PM2.5 care depășesc standardele WHO.

    Într-un puternic contrast, datele WHO arată că doar 20% (de patru ori mai puțin!) din oamenii care trăiesc în mediile urbane americane sunt expuși la nivele PM2.5 care depășesc standardele WHO, care sunt mult mai stringent decât cele ale Agenției de Protecția Mediului din SUA.

    Conform unei declarații făcute de WHO,

    …Poluarea aerului ambiental, produsă de concentrațiile ridicate de pulberi fine și ultrafine, este cel mai mare risc ecologic pentru sănătate – cauzând peste 3 milioane de morți premature anual în întreaga lume.

    Pe măsură ce calitatea aerului scade, riscurile de accidente vasculare, infarct, cancer pulmonar și boli respiratorii, acute și cronice, inclusiv astmă, cresc pentru oamenii care respiră acel aer.

    Motivul principal pentru care poluarea PM2.5 din Statele Unite își continuă trendul descrescător, în timp ce restul lumii se îndreaptă în direcția opusă, este utilizarea crescândă a gazelor de argile produse prin fracturare hidraulică.

    Tradițional, generarea electricității din termocentralele pe cărbuni a fost o sursă primară pentru poluarea PM2.5, datorită faptului că dioxidul de azot (NO2) și dioxidul de sulf (SO2) se combină cu vaporii de apă și formează PM2.5

    Gazele naturale emit o treime din oxidul de azot și doar 1% din oxidul de sulf produse de cărbuni.

    Pentru că triumful revoluției argilelor în SUA a făcut ca țara să se bucure de imense cantități de gaze naturale ieftine, producția de electricitate a termocentralelor pe gaze a crescut cu 50% între 2008 și 2013.

    Nu întâmplător, nivelele PM2.5 din SUA au scăzut cu 60% între 2005 și 2013, conform datelor publicate de U.S. Environmental Protection Agency EPA și U.S: Energy Information Administration (EIA).

    O altă consecință importantă a folosirii gazelor de argilă:

    Pentru că arderea gazelor naturale produce jumătate din CO2 emis de cărbuni, Statele Unite ale Americii sunt singura țară industrializată care și-a redus emisiile de carbon în ultimul deceniu.

    Datele WHO mai revelează un aspect foarte interesant:

    Calitatea aerului urban din SUA depășește cu mult pe cea similară din Europa, inclusiv din orașele Germaniei, Franței sau Irlande, țări care au interzis fracturarea hidraulică sau au adoptat moratorii.

    Datele WHO indică clar că 60% din locuitorii urbani ai Europei sunt expuși la nivele de poluare PM2.5 care depășesc standardele WHO, ilustrând, dacă mai era nevoie, că relația dintre creșterea utilizării gazelor naturale pentru producerea energiei și declinul poluării aerului din Statele Unite nu este o coincidență.

    Nu știu ce mai fac în prezent criticii acerbi ai fracturării hidraulice din România, dar poate că aceste comentarii le vor da o lecție binemeritată.

    Surse:

    World Health Organization, 2016, Air pollution levels rising in many of the world’s poorest cities

    WHO’s Urban Air Ambient Pollution database – Update 2016

  24. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Marea Britanie a acceptat fracturarea hidraulică condiționată

    Consilierii guvernului britanic, reuniți în Committee on Climate Change (CCC), au recomandat astăzi acceptarea fracturării hidraulice în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

    CCC a recomandat guvernului respectarea a trei condiții:

    1. Emisiile trebuie să fie strict limitate în timpul dezvoltării, producției și deazafectării forajelor.

    2. Per total, consumul de gaz din UK trebuie să rămână încadrat de bugetele de carbon ale țării, astfle încât gazele de argilă să înlocuiască gazul importat, în loc să producă o creștere generală a consumului de gaze.

    3. Emisiile din producția de gaze dea rgilă trebuie să fie considerate ca o parte a bugetelor de carbon britanice. De aceea, emisiile din alte sectoare economice vor trebui reduse în viitor pentru a compensa emisiile produse de fracturarea hidraulică.

    Guvernul britanic este încrezător că aceste condiții vor putea fi respectate.

    Pentru detalii,

    Cautious green light for fracking

    • timan spune:

      …e condiționat acceptul ori fracturarea? Există și fracturări condiționate? Condiționarea ține de procesul de fracturare? Atunci de ce nu se ajustează procesul de fracturare astfel ca să nu mai apară condiționări? Bănuiesc că o condiționare esențială este prețul realizării ei, dar mai sunt și alte condiționării proprii procesului în sine?

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Dacă veți reciti articolul publicat de BBC, veți găsi singur răspunsurile.

        Ceea ce mi se pare remarcabil în recomandările Comitetului pentru Schimbările Climatice este că, în cazul Marii Britanii, s-a renunțat complet la isteria fracktivistă cu otrăvirea apelor din fântâni, radiații, cutremure induse, perturbarea mediului, boli ale oamenilor și animalelor și tot tacâmul fracktivist.

        Condiționările pe care guvernul le va impune companiilor ce vor executa fracturări hidraulice (compania Cuadrilla va fractura două foraje în Little Plumpton și Roseacre Woodis, comitatul Lancashire) se referă exclusiv la limitarea emisiilor de CO2 pentru a nu influența obligațiile Regatului Unit cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

        După părerea mea, este un salt remarcabil pe care îl face Marea Britanie în acceptarea avantajelor fracturării hidraulice a argilelor gazeifere.

        Este timpul ca și alte țări, inclusiv România, să ia aminte la lecția britanică.

  25. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Ce mai spun acum fracktiviștii din America?

    Nu cu mult timp în urmă, ecologiștii și fracktiviștii americani au promulgat mitul „Peak Oil”. Conform ideologiei lor, Statele Unite au atins un nivel maxim de producție, așa că exploatarea petrolului trebuie stopată sau măcar încetinită, pentru a evita un dezastru economic și epuizarea completă a resurselor. În plus, fracktiviștii (și ecologiștii) au pretins că, din cauza lui Peak Oil, alte forme de energie vor deveni dominante imediat așa că lupta lor era inevitabilă.

    Acum, aceeași fracktiviști au întors-o ca la Ploiești: Nu mai trebuie fracking pentru că avem prea mult gaz și petrol!!!

    După cum am scris pe Contributors, triumful revoluției argilelor gazeifere și petrolifere din SUA, triumf datorat în cea mai parte fracturării hidraulice, a făcut că SUA să fie cel mai mare producător din lume de petrol și gaze. În plus, după cum am anunțat mai devreme, Statele Unite au rezerve de petrol mai mari decât ale Arabiei Saudite și Rusiei.

    Deci, prima dată fracktiviștii au cerut oprirea producției de petrol și gaze pentru ca să nu rămânem fără resurse – s-a dovedit că pretenția lor era falsă.

    Apoi, au venit cu altă găselniță: noile rezerve disponibile pentru fracturare ar fi prea mici decât cele estimate, așa că continuare producției nu ar avea sens – în realitate, rezervele erau mult mai mari.

    Și acum, argumentul lor este că trebuie oprită producția (aka fracturarea) pentru că există prea mult petrol și gaze naturale!!!

    Mă cuprinde o milă imensă pentru acești oameni care nu mai știu ce să mai găsească pentru ași justifica himerele lor anti-fracturare. Poate le vor sări în ajutor fracktiviștii români, cu idei originale, tip peturi pe asfalt sau bătăi cu jandarmii.

    Bibliografie:
    The Center for Biological Diversity & Friends of the Earth, Over-Leased: How Production Horizons of Already Leased Federal Fossil Fuels Will Outlast Global Carbon Budgets, July 2016

  26. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Cum se întoarce roata istoriei?

    Dacă în anii 1973-74, OPEC dicta embargoul exporturilor de petrol în Statele Unite (ceea ce a creat un fapt fără precendent în America – cozi la stațiile de benzină, similare cu cele din „iepoca de aur”!), astăzi, după 42 de ani, roata istoriei se întoarce!

    Producătorii de petrol american cer insistent să se restricționeze importurile de petrol!!!

    Triumful revoluției argilelor petrolifere din America a făcut ca țara să devină cel mai mare producător de petrol din lume, iar rezervele de petrol depășesc pe cele ale Arabiei Saudite și Rusiei.

    Producătorii de petrol din Texas și New Mexico vor să inițieze o mișcare populară prin care să ceară restricționarea/interzicerea importurilor de petrol. Ei vor lansa inițiativa lor în luna septembrie, cu ocazia celui de-al 4-lea Southeastern New Mexico Energy Summit, care va avea loc în Carlsbad, New Mexico.

    Inițiativa este o reacție la politicile agresive ale OPEC de la mijlocul lui 2014, de a pompa mai mult petrol – fapt ce a condus la o criză globală a prețurilor petrolului și a creat o situație dificilă în producția americană de petrol. Liderii inițiativei spun că acele politici au fost de fapt un efort deliberat din partea membrilor OPEC din Orientul Apropiat, conduși de Arabia Saudită, de a falimenta producția americană a petrolului de argilă.

    Interzicând importurile de țiței va restricționa abilitarea OPEC-ului de a manipula prețurile și va permite productărorilor americani să crească producția domestică pentru a asigura piața SUA.

    Pentru detalii, Oil producers want U.S. to restrict imports

    • Florix spune:

      Restrictionarea importurilor de petrol in SUA nu pare a fi o idee buna – contribuie la cresterea productiei si a ofertei de petrol la nivel global (cresterea ofertei = scaderea pretului). Din cate am inteles, exploatarea argilelor petrolifere (in cele mai multe cazuri) costa in jur de $35 /barril.

      http://www.reuters.com/article/us-usa-oil-hedging-idUSKCN0ZL0OA

      Pe cealalta parte, pretul ridicat al petrolului contribuie la intensificarea investitiilor in cresterea eficientei energetice, in sectorul energiilor regenerabile si in e-mobility (contribuie la scaderea cererii si a pretului la petrol pe termen mediu si lung).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)