Laura Codruța Kövesi față cu tirania inculpaților

Laura Codruța Kövesi este epitomul a tot ce poate fi mai contrastant cu modelele de carieră promovate în epoca neo-fanariotă pe care o traversăm. Bazate, desigur, pe contra-selecția lui Daddy și a găștii de baroni cu care infractorul ce conduce PSD-PCR și Camera Deputaților își dispută „hălci” din prăzile Puterii – în viziunea sa, Puterea fiind un spațiu care îți conferă legitimitate absolută, nu un exercițiu temporar al unor răspunderi publice și politice. O contra-selecție ale cărei criterii ultime sunt obediența, mediocritatea și irelevanța. Pe scurt, impostura, la fel ca în vechiul PCR. Rezultatele se văd în galeria figurilor ce se perindă de vreun an, cu o vioiciune invers proporțională cu meritele lor, prin spațiul public și politic românesc: Iordache, Nicolicea, Tudose, Pop, Dan, Vasilescu, Firea – mai nou și Dăncilă, Popa, Andrușcă ș.a. Aceeași contra-selecție dezavantajează de multe ori și cadrele PSD mai școlite – de pildă, pe avocata cu studii în Ivy League-ul american Ana Birchall sau pe doctorandul la Oxford Sorin Moisă.

Laura Codruța Kövesi este, spuneam, cît se poate de diferită. Obișnuită de timpuriu să fie evaluată după meritele sale, pentru că în sportul de performanță nu merge altfel, cu un profil profesional ferm și o vocație juridică aproape eroică, dovedită în curajul de a înfrunta marea corupție dintr-o țară ca România, această doamnă e unul din puținii profesioniști vizibili datorită cărora țara noastră mai poate revendica fără sfială un profil european. Există, desigur, mulți profesioniști capabili, care își văd de treabă cu demnitate și competență, în instituțiile românești, respingînd tacit sau explicit avalanșa curentă a imposturii. Șefa DNA joacă însă un rol-cheie în contextul unei Românii aflate în captivitatea unei clici de baroni fără scrupule. În contextul unei Românii neo-fanariote.

Nu e deloc de mirare, de aceea, că planul de a compromite DNA cu ajutorul mercenarilor mediatici de la Antena 3 și a unei bande de infractori (oare poate  PSDragnea să facă ceva fără a recurge măcar la cîțiva din infractorii săi reciclați?), că planul acesta are finalitatea de a obține în sfîrșit mult visata demitere a dnei Kövesi. Dispariția dnei Kövesi din fruntea instituției care le dă atîta de furcă și din spațiul public ar însemna, pentru infractorii Puterii, nu numai speranța unei izbăviri, ci și eradicarea unui model care neagă tot ce sunt ei înșiși sau lacheii lor: primari, miniștri, șefi de comisii parlamentare etc. Modelul profesionalismului și al caracterului, al curajului de a spune lucrurilor pe nume chiar și atunci cînd diverșii ninja mediatici ai Puterii fac, la figurat, „piruete acrobatice în aer” pentru a impune noi și noi mistificări ale realității.

Nu am aici intenția de a face o fenomenologie a caracterului, dar nu pot să nu observ că dna Kövesi are, pe lîngă vocația ei personală care o predispune spre corectitudine, și date biografice care înlesnesc formarea unui caracter puternic. Nu e nici o noutate că efortul major și consecvent solicitat de sportul de performanță, cu suișurile și coborîșurile sale (nimeni nu poate fi mereu în formă maximă) poate contribui la modelarea unui astfel de caracter. Vedem asta din plin, de pildă, la sportiva cea mai vizibilă a momentului, Simona Halep, care a „evoluat mental”, cum zice ea, în sensul că acum își poate stăpîni cu mintea durerea fizică și poate ajunge, în pofida unui accident inițial, în finala unui turneu mondial din care iese deshidratată și învinsă, dar spunînd cu fair-play și simplitate că adversara ei a fost mai bună. Aceeași Simona Halep reușește uneori să obțină, cu ajutorul controlului mental și al tăriei ei de caracter, victorii „miraculoase”, cînd meciul pare aproape pierdut. Pur și simplu continuă să joace pînă la sfîrșit, refuzînd să se lase demoralizată. Și, uneori, cîștigă. Deseori, în ultima vreme, de cînd cu evoluția ei „mentală”. De cînd a dobîndit, pe lîngă talentul ei sportiv, mai multă forță morală.

Vedem, desigur, același refuz de a se lăsa demoralizată și la Codruța Kövesi. După ce, de un de zile, infractorii de la Putere agită sabia lui Damocles asupra justiției și asupra ei însăși – un exercițiu intensificat dramatic în ultimul timp –, după ce tocmai a fost orchestrat un nou scandal menit să compromită „irevocabil” DNA și pe ea însăși cu grave acuzații, deocamdată nedovedite, dna Kövesi anunță cu calm că își va continua mandatul. „Asistăm la un festival disperat al inculpaților”, afirmă ea cu stăpînire de sine într-o rară conferință de presă. „Dacă ne uităm cine atacă, vedem inculpați condamnați, trimiși în judecată, oameni care au bani, resurse, posibilități și care vor să decredibilizeze justiția, ce s-a făcut corect, să ducă în derizoriu faptele de corupție”. Adică, pe scurt – spune ea – „regele [baronilor] e gol” și inculpat, chiar dacă dispune de armate de mercenari agresivi.

„Nu suntem o instituție perfectă, ne dorim să fim”. Dar „nu falsificăm probe și respectăm legea”, mai adaugă calm dna Kövesi, precizînd că nu face asta pentru a răspunde acuzelor publice ale lui Ghiță, Cosma & Co., ci pentru a liniști nedumeririle cetățenilor, după suspiciunea lansată de A3 că (toți) procurorii DNA ar scoate probe din mînecă pentru a întocmi mai ușor rechizitorii. Și conchide cam așa, la întrebarea presei despre ce are de gînd să facă în continuare DNA: „Ce am făcut și pînă acum, ne continuăm anchetele, lucrăm profesionist, nu cred că la vreun moment am dat senzația că ne-am intimidat”. Codruța Kövesi are de gînd să joace pînă la sfîrșit. La fel și instituția pe care o conduce. Imperfectă, desigur, ca toate alcătuirile omenești. Dar nu atît de „paralelă” cum o consideră dl Dragnea și alți ”inculpați”, cum îi numește tehnic dna Kövesi. Sau atît de șubredă deontologic cum o reprezintă moraliștii de la Antena 3, apărînd cauza lui Sebastian Ghiță.

Inculpații pentru acte de mare corupție care au confiscat putere și resurse, precum Dragnea sau Ghiță, au probabil pregătită o clonă a dnei Dan, probabil tot de la excelenta școală din Videle, pentru a-i lua locul Codruței Kövesi. Cineva care să execute comenzile susurate la ureche de Daddy la fel de prompt ca neprețuita ministră de Interne, motivîndu-le, eventual, la fel de umanitarist ca dna Dăncilă, cînd cu condamnarea în primă instanță a lui Darius Vâlcov (dacă o auzeai vorbind despre solidarizarea „la greu” cu acesta ai fi zis că vorbește de un om lovit de o mare nenorocire, nu de un condamnat penal). Deh, geniul videlean nu se dezminte. Justiția din România este, care va să zică, instrumentul unei fatalități oarbe, fără legătură cu faptele celor condamnați. Procurorii inventează probe, mînați pe la spate de dușmănosul „stat paralel”. Aceiași procurori abuzivi ajung să construiască și dosare penale de prim-miniștri, auzi ce aberație, făcînd-o și pe dna Dăncilă să se simtă inconfortabil, așa cum a declarat de curînd (se pare că a ținut să-i spună asta și președintelui Iohannis). O doamnă care ne asigură, de altfel, că e o persoană „discretă” și „modestă”. Și care nu s-a văzut bine prim-ministru telecomandat că a și început să se creadă deasupra legii. Curat modestie.

Putem fi siguri, așadar, că Daddy nu s-ar sfii să instaleze și la DNA o ființă supusă care ar fi în stare, precum Iordache, Nicolicea și alți lachei, să dea cu justiția de pămînt numai ca să îl scape de noi condamnări. Nu că n-ar fi fost deja condamnat (definitiv). Dar în PSD, mai ales de cînd dna Dăncilă e premieră, un condamnat penal e în primul rînd cineva care trebuie să inspire solidarizarea caldă, fraternă a colegilor cu necazul său căzut din cer. Mafia pesedistă are și ea un cod al onoarei (pervers, bineînțeles) și își prețuiește nespus propria familie politică.