joi, martie 28, 2024

Lectia profesorului Adrian Papahagi

Adrian Papahagi face parte dintre universitarii care, temeinic pregătiți într-un domeniu sau altul, au apreciat că este imoral să rămână într-o perpetuă expectativă și să-și dea cu părerea cu un aer doct din ”tribună”. A pășit hotărât în viața politică și a făcut-o într-un moment în care țara fierbea, divizată între cei care cereau suspendarea președintelui Băsescu și cei care îl susțineau. De la catedra universitară, Papahagi a sărit direct pe scena mitingurilor organizate pro-Băsescu și intervențiile lui la microfon s-au impus prin forța argumentelor și vehemența cu care au fost susținute.

PDL a fost primul partid în care Adrian Papahagi s-a ”înrolat”. Nu cunosc ca cineva să-i fi refuzat vreodată respectul cuvenit, dar asta nu a fost suficient pentru ca, după un timp relativ scurt, să fie copleșit de sentimentul că nu a nimerit în partidul în care își poate împlini proiectele politice și morale. Numărul derizoriu de susținători care a votat la Convenția din 2012 moțiunea ”reformiștilor a contribuit, cu siguranță, la decizia pe care avea s-o ia la lansarea partidului Mișcarea Populară. Un alt tip de a face politice, o altă moralitate, o altă calitate a oamenilor cu care se înconjoară, alte criterii pentru intrarea și promovarea în partid – numai câteva din speranțele pe care profesorul Papahagi și le-a pus în noul construct politic, inițiat și girat de Traian Băsescu. A fost unul dintre membri fondatori ai PMP. Și fiecare apariție în spațiul public a fost o înflăcărată pledoarie (uneori cu un ton excesiv) pentru a convinge de puritatea aerului care se respiră în PMP. Totul a fost minunat câtă vreme profesorul s-a mișcat în planul ideilor. Al idealurilor. În ziua în care mass-media a relatat despre negocierile dintre partidul al cărui membru fondator era și Marin Anton, un personaj al cărui ADN politic este într-un flagrant dezacord cu portretul-robot imaginat de profesor, Adrian Papahagi a declarat public că apreciază ca inacceptabilă admiterea în partid a mult-controversatului personaj și anunța că își pune demisia pe masă dacă omul este acceptat. Comisia de integritate a dezbătut cazul și a ascultat opiniile celor doi. Adrian Papahagi: ”Îmi mențin părerea că nu ne aduce niciun beneficiu primirea unui politician care a trecut de la PDL la PNL cu 3 zile înainte de căderea guvernului Ungureanu și a votat moțiunea de cenzură a USL. Ca recompensă pentru gestul său, a ajuns în conducerea PNL Giurgiu”. Marin Anton: „Nu eu m-am dus către PMP, ei au venit spre mine. Eu am discutat cu doamna Udrea… E treaba partidului. Dacă nu mă primesc, îmi iau sacoșa și plec acasă”. Decizia în unanimitate a Comisiei de Integritate a PMP: ”Marin Anton este primit în rândurile partidului”. Ceea ce implicit a însemnat, nu era greu de anticipat, aruncarea peste bord a profesorului Adrian Papahagi.

Situația pare neverosimilă și înclin să cred că nici în visurile lui cele mai negre Papahagi nu a fost bântuit de un asemenea coșmar. În viața cotidiană, despre cineva care a trecut printr-o încercare atât de teribilă, se spune: ”I-a căzut cerul în cap”.

Lecția nedreaptă pe care i-au administrat-o cei în care și-a pus atâtea speranțe nu se rezumă însă numai la călcarea grosolană în picioare a ”principiilor” trâmbițate cu atâta emfază în ziua de naștere a PMP. Ce cred că nu poate fi trăit decât la fel de traumatizant ca opțiunea E. Udrea, și a celorlalți membri ai Comisiei de Integritate, pentru ”sacoșă” (averea lui Marin Anton este în topul Forbes) este tăcerea complice în care s-au învăluit ”reformiștii” din jurul lui Andrei Papahagi. ”Idealuri comune”, ”solidaritate”, ”refuz compromisurilor”, etc. etc. – toate s-au dovedit a nu fi altceva decât eternele baloane de săpun care abundă în discursul oricărui politician de duzină. Și pentru ca lucrurile să aibă limpezimea apei de izvor, Cristi Preda scrie cu mâna lui: ”Intelectualii, îngerii, impecabilii nu au fost niciodată o majoritate. O majoritate e întotdeauna diversă, nu e reproducerea unui portret. Politica, nu etica! – de asta are nevoie clasa de mijloc din România, pentru a fi cu adevărat reprezentată”. Ce trist! Ce urât! Au vreo legătură revelațiile de azi, ale celui care se imagina un ”Robespierre” al politicii românești, cu locul mult-râvnit în fruntea listei pentru euro-parlamentare a PMP? E, firește, o întrebare retorică, la care răspunsul e un truism.

Am o respectuoasă compasiune pentru lecțiile mizerabile administrate profesorului Adrian Papahagi. Și mă tem că oameni de calitate, neimplicați până azi și pentru care ideea angajamentului politic să se fi conturat ca un gest necesar, să nu fie descumpăniți și întorși din drum. Ar fi o pierdere semnificativă, de care foștii colegi din PMP ai lui Papahagi sunt vinovați.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Asa este si este foarte bine exprimat in textul de mai sus.

    Dar dle Radu F Alexandru, in afara de compasiunea respectuasa , sentiment frumos de altfel, ce este de facut si cum motivam ce credem fiecare ca ar fi de facut.
    As dori sa aflu nu numai opinia dvs dar si multora din cei care scriu sau comenteaza pe aceasta platforma.

    • In primul rand votul cenzitar, nu poti lasa tot lumpenul sa voteze. Numai cei care au terminat liceul. Apoi numai cei care pot trece un test psihologic de conduita morala.

      Dupa cum se vede este imposibil, Romania este o cauza pierduta, societatea este mult prea putreda, cu oameni in majoritate de joasa calitate si care nu vor sa se schimbe nimic din situatia lor de cersetor/hot/evazionist.
      R. F. Alexandrescu nu poate da solutii miracol pt. un popor pe care nu-l duce capul la ceva bun.

      Suna cam brutal? Asta este realitatea… pana nu o asumam, nu putem progresa si realitatea imi da dreptate. Din ’89 am involuat si nu e decat vina noastra, nu a evreilor, nu a Uniunii Europene, Americii, rromilor pe care-i copiem, ungurilor. Suntem intro stare de degradare ireversibila.

      • Nu sună brutal, sună complet nerealist. Dreptul la vot are niște criterii destul de clare în lumea civilizată de azi și România s-ar exclude din această lume civilizată dacă ar adopta soluții demne de secolul XIX. Ce-ar fi să reflectați la o altă opțiune, mult mai realistă: limitarea dreptului de a candida, exact pe criteriile pe care le promovați dvs.pentru limitarea dreptului de a vota.

        Inclusiv dpdv logistic, ar fi mai simplu să validezi dreptul de a candida pentru câteva zeci de mii de persoane, decât să validezi dreptul de vot pentru câteva milioane.

    • Cred ca lucrul cel mai important spre care trebuie sa tindem, in momentul in care intram in politica, tine de capacitatea noastra, a fiecaruia dintre noi, sa punem mai presus de interesul personal interesul, programul, obiectivul partidului care consideram ca realmente ne reprezinta. Este o formulara extrem de generala, sunt constient de asta, dar am vrut sa evit livrescul si sa va raspund cu un citat din Shakespeare: ”Mai presus de orice ramai credincios tie insuti. Si asa precim ziua urmeaza noptii, nici tu nu vei putea trada niciodata pe nimeni”. Despre asta e vorba. Despre autenticitatea idealurilor pe care le imbratisezi si de efortul de a le ramane fidel. Probabil ca se putea raspundea mai succint, dar intrebarea dvs. e grava si reclama un comentariu mult mai amplu decat cel pe care mi l-am permis.

    • Solutii? Vot cenzitar, cel putin 12 clase si un test psihologic de conduita morala. Nu poti lasa tot lumpenul sa voteze viitorul unei tari. Dupa cum se vede insa Rom e o cauza pierduta, setata pe autodistrugere.

  2. „Dacă te bagi în lături, te mănâncă porcii”
    Aceasta ar trebui sa fie lectia. Reformistii de conjunctura ai PDL-ului nu pot fi garantii unei constructii politice cu adevarat noi si sanatoase. Inalta tinuta intelectuala nu i-a fost de folos, o simte pe propria piele.

  3. Fesenistii care se autointituleaza reprezentantii dreptei si care au lucrat toata viata la stat (Crin Antonescu – presedintele partidului liberal) sau care au muls statul prin metodele clasice (pupila presedintelui – madam Udrea) incearca cumva sa mobilizeze la vot subtirica clasa de mijloc.
    Daca au scapat de profesorul Papahagi au scapat si de votul meu (il anulez) si probabil de multi ca mine. Nu mai votez impotriva ca sa ma aleg cu aceiasi politicieni etichetati de dreapta (FSN aripa tanara).

    • Mda, cu miscarea asta au rezolvat o ecuatie simpla: fonduri la schimb cu morala.
      Ecuatia mai complicata este insa: cum mai aduna ei votul meu, odata ce-mi arata ca sunt, in esenta, la fel ca celelalte partide?
      Eram f tanar, dar aceeasi senzatie de dezamagire am avut-o cand in interiorul PAC „s-a decis” ca si fostii membri de partid pot fi admisi fara probleme.

  4. Dar lasand deoparte intrebarea de mai sus si trecand in zona realpolitik o sa postez un comentariu la ceva scris pe bogul sau de CPreda care scrie pe blogul lui in raport cu posibila rupere a USL:

    “Dar adevăratul test politic va fi oferit de europene.
    Iar întrebarea va fi nu dacă PSD va pierde primul loc, fiindcă e imposibil, ci dacă partidele care vor fi în opoziție față de guvern vor avea împreună mai multe voturi decât Ponta & co.
    După ce vom afla câte voturi strâng Mișcarea Populară, FC, PDL, PNL și PNȚCD, vom înțelege mai bine și cum poate fi resetată competiția prezidențială.”

    De acord dar cu o singura conditie: Dreapta sa-si stabileasca din primul tur un sigur candidat, dar asta pe baza celor mai valabile si certe sondaje, sau sa se concureze intre ei in primul tur, dar atentie, cu grija unei terte posibilitati cum a fost Vadim in 2000 care a ajuns in turul doi datorita scindarii dreptei intre Stolo si Isarescu, aducand-i apoi lui Iliescu si legitimitate caci l-au votat de frica lui Vadim, toti prostii Romaniei din tabara noastra si au fost legiune, mai ales ca i-a indemnat si o “doamna eroina anticomunista” dar din pacate “foarte desteapta” pe care din respect nu o mai numesc si care si-a continuat manifestarile de “inteligenta” si in 2009 la prezidentiale

  5. Domnule Radu F. Alexandru, aveti dreptate, dar cred ca nu erati in masura sa scrieti aceste lucruri care se vor o mangaiere pe cap dar sunt in realitate un cap in gura. Sunteti senator PDL, membru al unui partid condus jalnic de un individ la fel de precar moral ca si incriminata doamna Udrea, un individ care este considerat groparul guvernului MRU de catre votanti, un individ care nu si-a dat demisia dupa catastrofa de la parlamentare si a castigat alegerile din partid prin frauda – nu cred ca ati uitat scandalul cu voturile furate. Despre domnul Blaga vorbesc, absentul din opzitie, cel care se lupta in teritoriu cu presedintele si nu zice nimic de grozaviile USL-halal opozitie (apropo, acesta e un articol scris din opozitia la USL, sau e asa scris ca prieten?). Doamna Macovei nu s-a retras din partid, asa cum promisese in cazul in care alegerile din pdl vor fi fraudate – domnul Papahagi, da! Acest articol este din acest motiv unul meschin. Nu cu PMP trebuie sa va luptati, domnilor din PDL care cica faceti opozitie! Unde sunt, domnule senator, articolele scrise de dumneavoastra impotriva pericolelor si masurilor cu iz penal ale avestui guvern incompetent, ca la noi, votantii de dreapta, nu ajung! Eu recunosc ca sunt dezamagit de PMP si ca nu voi vota cu ei din aceleasi motive pentru care n-am sa mai votez cu PDL, dar lasati pe alti sa vorbeasca despre mizeriile din alte partide! Nu va prefaceti ca fa pasa si ca pupati, cand de fapt scuipati! Din cauza unor lideri ca Blaga si Udrea ne-ati pierdut pe noi, iar mancatul asta intre voi, in loc sa vorbiti de guvernarea asta esuata, nu va face prea bine. Si sa nu uitam, domnule senator, ca Anton asta a sarit in pdl prima oara si l-ati avut coleg de partid si acum plangeti ipocrit pe umarul domnului Papahagi! Va rog, nu mi-o luati in nume de rau, dar cred ca sunt lucruri care trebuie spuse. In schimb, astept cu nerabdare articolele alea din opozitie, impotriva guvernului plagiatorului ponta si a legilor votate de un usl pe drept numit grup infractional organizat.

    • ”(apropo, acesta e un articol scris din opozitia la USL, sau e asa scris ca prieten?
      io ash indrazni sa spun; din prietenie,ha ha

  6. Vad ca sunteti Profesor-asociat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Ar fi fost mai bine sa scrieti de marea dezamagire care este colegul dumneavoastra de catedra Sorin Iliesu, pentru ca dumnealui face parte din puterea asta corupta care conduce destinele tarii, decat sa va exprimati regretele false la adresa unui partid mic care cica face parte din inexistenta opozitie!

  7. Nu am stors nicio lacrimă. Un alt caz de intelectual care s-a dorit (și) politician. Mă întreb când acești distinși profesori vor pricepe că nu au ce căuta in viața politică românească? Există o mare diferență intre intenții și putință. Una este să comunici in mediul academic, în care te-ai format, alta este să transmiți mesaje politice la mii și mii de potențiali alegători. Trăgând linie, stimabilii nu au carisma, nu găsesc frecvența potrivită de a comunica cu masele. Diplomele de la Sorbonne și de la universitațile cu ștaif din occident nu compensează lipsa îndeletnicirilor de politician (când ne raportăm la politicanul real). Toți acești wannabes sfarșesc făcând compromisuri mai mari sau mai putin importante în raport cu personajele caraghioase care populează și polarizează scena politică românească. Se cufundă in filosofeli interminabile, în lupte sterile prin studiourile de televiziune, se impung cu jurnaliștii, se iau la trântă online cu bloggeri, formatorii de opinie și chiar și între ei, sfârșind tradițional cu gafe pe Facebook, cu delcarații care mai de care mai bizare. O incleștare fără de sfârșit anostă, fără de proiecte. Un veșnic scandal, mult zgomot si primitivism. Oameni ca prefesorul Papahagi vor alege ieșirea mai devreme sau mai târziu. Și vor rămâne intotdeauna cu buza umflată. Rolul profesorului este sa indrume cu har studenții, să îi provoace, să le deschidă apetitul de studiu și critică. Are datoria să rămână mereu tânăr. Să formeze oameni care gândesc pragmatic și responsabil. Să susțină o opinie moderată când un politician spune trăznăi. Nu trebuie să se dedice trup și suflet unui anume caracter politic, să facă o pasiune pentru respectivul individ. Din contră, trebuie să păstreze distanța, să conserve un spațiu de manevră care să ii permită întotdeauna larghețea de a critica. Mai trebuie să treacă multă apă pe Dunăre până când România va avea politicieni profesioniști. Până la acel moment fericit al istoriei, toate aceste evenimente cu demisii de oameni onorabili și reciclări de traseiști se rezumă la simple dramolete dâmbovițene. Vor fi uitate saptămâna viitoare.

    • Cred ca n-ati inteles, dl RFA, inca senator PDL, ride-n barba (magareste) fiindca Papahagi n-a vrut sa stea sub pulpana lui Blaga, s-a certat cu Udrea (adevarata problema a domnului Papahagi) a avut principii adica, si si-a luat-o-n freza.

      Mie mi-ar fi rusine sa stau intr-un partid ca PDL (ce sa mai zic de PSD sau PNL, variante inca si mai joase), dar ma rog, gusturile nu se discuta, unii indura oricita mizerie pentru un ciolan, nu-i asa?

      • Exact. Astfel de oameni nu au ce căuta în mediul politic primitiv românesc. Iată că partidele sunt construite la București pentru blonde cu ambiții, care au sărit din gumari direct în platforme Fendi și magazinul Sephora. Și care au produs rezultate nule plus un logo colorat (au administrat un buget la un minister, vai de mama lui). Cum tu profesor universitar stai lângă o tovarășă de bine și „de dreapta” care sperie publicul că vin străinii să cumpere terenurile agricole? Halal dreaptă!
        Un sfat dacă mi se permite d-lui Papahagi: are familie frumoasa, tot viitorul în față, nu are niciun rost să coboare printre combinațiile grețoase orchestrate de Băsescu, Udrea and company. Nu trebuie sa te asociezi cu niște loseri pentru a critica metastaza și toxina României numită USL. O poți face și de pe poziția de intelectual angajat, fără a te înregimenta politic. Asta pentru a evita să sfârșești mereu dezamăgit.

  8. Bine-bine, dl Papahagi nu a vrut sa se minjeasca si s-a retras demn.
    Sa zicem „cinste lui”.
    Dar daca dl Papahagi credea ca politica este o grupa de Feti Frumosi si Ilene Cosanzene s-a cam inselat.
    Partidul ala, fara pata si prihana, inca nu s-a inventat.
    Ca om matur (si sa zicem „si cu ceva studii”), dl Papahagi trebuia sa stie ca intrind in politica si vrind sa continue, nu va putea ramine imaculat.
    Pe linga „magarii” in politica are mare cautare arta compromisului. Daca nu accepti compromisuri, cinste tie, dar nu esti politician si patesti ca MRU.

    • Buna seara domnule victor L.

      In finalul commentului dumneavoastra cred ca faceti un pic de „blaming the victim”. MRU ar fi de vina ca nu a negociat cu antonii, gurzaii, blejnarii si ceilalti penali, care, culmea, se indreapta acum catre PMP. PMP pare sa nu fie nimic mai mult decat un PDL pentru Elena Udrea.
      Cred ca ar fi fost mai util sa observam ca domnul Radu Feldman Alexandru critica PMP-ul ca si cand gruparea Blaga, din care face parte, ar fi in pozitia de a-i judeca pe cei care sunt ca ei. Rade ciob de oala sparta!

      • @ Bill,
        salut,
        eu mi-am spus parerea ca alegator, nu ca membru de partid, ca autorul.
        MRU este un tip foarte inteligent, dar nu politic; aici mai are de asimilat, si nu e rusinos sa invete arta compromisului in politica.

    • D-le Victor L,

      Stiu ca aveti, de obicei, comentarii pertinente. De data asta sunt surprins de ceea ce spuneti.

      Dupa opinia mea, Papahagi este politicianul pe care, dupa o astfel de atitudine, l-as vota. Acesta e politicianul!

      Si, in general, e ilogic sa spui cuiva: „trebuia sa stie”, „are datoria sa”, chestii din astea care se vor general valabile. Din ce postura? De Dumnezeu al blogurilor? Si daca nu stia? Sau nu voia sa stie? Ce ii puteti face? A incalcat legi?

      Nu observati ca la noi e plina retorica publica de aceste cuvinte, asa zise norme, mereu spuse despre altii? Ca noi mereu stim ce „trebuie” sa faca ceilalti? Acesta e un fals spirit critic, de fapt e un spirit caustic.

      Chiar dupa postarea dvs., un anume DanielT, spune (punand virgula intre subiect si predicat):
      „Demisia dlui Papahagi, e demisia unui orgoliu”
      si, cateva randuri mai jos:
      „Ca şi intelectual e întruchiparea populismului lingvistic…”.
      Bineinteles ca si dumnealui e in postura sa ii dea niste sfaturi si sa ne explice noua, chiar daca are „mici” greutati de exprimare.

      Va spun ca nu imi place ca v-ati alaturat unui asemena „cor”.

      Eu cred ca d-l Papahagi s-a retras (poate temporar) fara un calcul sofisticat, asa a simtit. Sa ii respectam gestul!

      • @ gabarelo,
        (multumesc de aprecieri, dar vezi, nimeni nu e infailibil ;) )
        cred ca am fost prea succint si nu m-am facut inteles.
        Din partea mea dl Papahagi are toata stima. Dar asta nu inseamna ca este si infailibil.
        Politic a facut un gest pripit. Chiar si numai pentru ca nu a prevazut cit rau face PMP (partidul sau) prin gestul de a se retrage, dar declarind ca ramine alaturi cu sfaturi si ajutor.
        Motiv pentru a aparea mai multi purtatori de cearceafuri imaculate decit cearceafurile existente.

        „Dupa opinia mea, Papahagi este politicianul pe care, dupa o astfel de atitudine, l-as vota. Acesta e politicianul!”
        Observi, @ gabarelo, ca nu ai pe cine sa votezi? dl Papahagi s-a retras.
        Pentru ca daca nu s-ar fi retras si eu l-as fi votat pe dl Papahagi.
        Asta nu accept eu: sa se retraga. Gest care poate fi reinterpretat:
        – intr-adevar, omul nu mai suporta magariile si face un pas in spate;
        – omul isi da seama ca nu face fata situatiei/competitiei si gaseste un moment prielnic pentru un gest de statuie si mii de sustinatori.
        Dar asta da seama ca nu e politician. Vrea sa ramina imaculat. In politica nimeni nu este imaculat, nimeni.
        Dl Papahagi are toata stima mea in continuare (daca asta conteaza), dar l-am exclus dintre politicieni.

        • Victor L,

          Ramane cum am stabilit.

          Rapid, deslusesc trei observatii:

          1. Am senzatia ca autoindepartarea d-lui Paphagi (sper, temporara) v-a atins emotional. Eu cred ca: sau a fost o miscare utila, de politician care priveste mai departe (daca revine in mod inteligent i se va aduna la pozitiv) sau a fost gestul omului cu simtul moral intact care se retrage din duhoare. In ambele cazuri nu avem ce sa ii reprosam, cel putin eu nu am semnat, personal, un contract cu domnia sa.

          2. Daca Papahagi si MRU nu sunt politicieni valabili, avem, slava domnului politicieni „adevarati”: Ponta, Dragnea, Antonescu, Voiculescu s.a.m.d. care nici nu ar fi clipit in situatia data. Astia da barbati de stat.
          Dupa cate stiu, nu se da atestat de politician. Sau diploma.

          3. (Cu care poate ca trebuia sa incep): eu sunt automatician, s-ar zice ca imi plac lucrurile clare; ca sa putem discuta eficient era bine sa stabilim de la inceput ce intelegem fiecare prin „politician”.
          Mie, definitia din DEX, de exemplu, nu imi place, as spune ca e aiurea. Lipseste sensul propriu. Am inca in minte un dialog al lui Platon despre omul politic (e drept, dupa treizeci de ani il retin mai estompat).

          Altfel, eu nu sunt fanul nimanui. Nu am zis ca nu am pe cine alege. Votez conform ofertei, cu inima larga sau mai stransa, dar votez intotdeauna. Acest lucru cred ca e important.

          Cetateanul Turmentat

          Altfel spus,
          Gabriel Deliu, Rm. Valcea

  9. Oh, dle Alexandru.
    Cred sincer că majoritatea comentatorilor de pe contributors.ro manifestă la nivel de spirit critic ceva mai mult decât media, când e vorba de politică.
    Articolul dumnevoastră se poate reduce la o propoziţie simplă.
    Atac la Cristian Preda.Care desigur, tot un traseist e după norma schimbatului de partide, nu-i gâsesc în acest criteriu o scuză, scuzele pentru dânsul vin după activitatea pe care a depus-o.
    Restul, cel puţin eu sunt obişnuit, argumentaţie de învăluire, justificare, moralizare toate într-un univers de referinţe foarte, foarte fragil. Altfel cum ne-am putea explica că totuşi din postura proprie de transfug politic şi traseist pe la mai multe partide, găsim cuvintele necesare să apărăm un alt traseist , cei drept cu CV relativ sărac încă în salturi de la un partid la altul şi vai…să facem morală calităţii drepte, etc. Vorbe-n vânt.
    Dacă etica funcţiona, probabil nu am fi avut să spunem chiar în partidul dumneavoastră , preşedinţi ca şi dl Blaga, poate la ora actuală, dna Macovei ar fi fost pe post de lider.Ştiţi la ce mă refer, la un trecut pe la vămi, la construcţii de imperii economice familiale prin gineri etc, un trecut chestionabil dar nu-i aşa,care trebuie îngropat de contribuţiile la dezvoltarea şi integrarea României în NATO, mulţi se ascund după această formulare, artizanii integrării europeene. Că parcă ar fi fost de ales, la rece.
    Deci, să nu fim ipocriţi şi să spunem lucrurilor pe nume.
    Demisia dlui Papahagi, e demisia unui orgoliu, a unui om care a fost pus în faţa faptelor Pe plan personal probabil a fost o scuză perfectă publică, pentru a repara o căsnicie care scârţia datorită deplasărilor repetate.
    Ca şi intelectual e întruchiparea populismului lingvistic. Nu-i aşa, chiar azi măreţ distrugea pe o postare pe Facebook, stânga şi anticredincioşii, prin referire la trecutul măreţ al conservatorilor europeeni. Churchil, Tatcher reducând la neant ceea ce dânsul consideră funcţionărimea U.E. Un discurs care apropie alături de Mihail Neamţu sai chiar a lui Victor Ponta, la tabăra celor care doresc dezintegrarea U.E, pe principiul băi fraţilor vrem în U.E, daţi-ne bani, dar acasă lăsaţi-ne să ne jucăm cu doctrinele prin vieţile oamenilor. Uf, nu Papahagi nu este un intelectual universal în sensul al cuvântului ,este doar un alt produs al culturii naţionaliste româneşti, care vrea să-şi impună originalitatea pe plaiurile europeene. Normal, uitaţi câmpul de specializare . Evul Mediu. Desigur, nimeni nu poate contesta faptul că este un specialist în practicile din acea perioadă. Dar e cam desuet să crezi că le poţi repeta la început de secol XXI , mai pe şleau, rupere de realitate. Alinierea spre o realitate politică europeeană, vine tot de la dl Cristian Preda., care are calitatea indiscutabilă de a fi mai aproape ca şi profil de ideea de politician europeean, fără a fi tributar unui trecut nebulos economic,să nu zicem directly, nişte acte de corupţie economică aşa cum mulţi colegi din PDL, chiar Preşedinţi, Vice-Preşedinţi au o implicare directă, scheletele din dulap vorba anglo-saxonilor sunt acolo.
    Vă rugăm, schimbaţi retorica adaptaţi-o mai bine la problemele cetăţeanului, decât cele ale propriului partid.

    • „Vă rugăm, schimbaţi retorica adaptaţi-o mai bine la problemele cetăţeanului, decât cele ale propriului partid.”
      Indemnul e sanatos ideatic, dar, pana la urma, ce sens ar avea urmarea? Doar aparenta grijei fata de Cetatean, insa in realitate aceeasi meteahna fata de un partid politic, care nu are decat meritul ca se opune unui altuia, dar ambele la fel de respingatoare.

    • Sunt intru totul de acord cu parerea dvs. d-le Virgil Iordache.

      Cei care din cand in cand mai scot capul de sub poala lui Blaga, ar face mai bine sa taca.

      Spre deosebire de majoritatea, domnul Papahagi are demnitate.

    • Nu ma pot abtine sa nu mai fac o precizare, plecand de la subiectul Papahagi, dar schimband putin contextul. Ma gandesc la miscarea pentru Rosia Montana, care dupa parerea mea este una cat se poate de legitima, si care, sper sa se dezvolte si sa aiba tot mai multi aderenti in continuare.

      Afacerea Rosia Montana din pacate (folosesc acest exemplu pentru ca este unul major) se datoreaza politicului romanesc extrem de putred (incepand cu PSD-ul lui Ponta si terminand cu PDL-ul lui Basescu si-al lui Blaga, partid din care faceti parte, d-le F. Alexandru) care a subminat tot timpul justitia si economia nationala (Videanu si Berceanu nu sunt straini de acest subiect).

      O miscare atat de populara (ma refer din nou la miscarea pentru Rosia Montana) nu poate avea succes deplin decat daca are si o aripa politica, al carei fundatie sa fie construita pe oameni de valoare, asa cum este domnul Papahagi. Astfel avand access in Parlament ar putea influenta legislatia, justitia si tot ce tine de bunul mers al tarii noastre, Romania. Oameni care sa aiba coloana vertebrala nu sunt multi, dar aceia care sunt trebuie ajutati sa lucreze in slujba Poporului Roman. Noi ca si popor suntem tot intr-o tranzitie, intr-un postcomunism care parca nu se mai termina. Ne tot uitam la Polonia si o dam ca exemplu. De ce n-am face ca ei? Sa fim noi dati ca exemplu. Este mai greu, suntem mult mai aproape de „mother Russia” decat am vrea sa fim, dar nici vointa nu prea avem.

  10. L-as fi aplaudat pe Dl Papahagi daca ar fi demisisonat cand in PMP a intrat cu mare pompa si admisa ca LIDER al partidului Dna Udrea !
    Atunci, DA, l-as fi aplaudat!
    Faptul ca s-a impiedicat de un Anton oarecare nu ma impresioneza, cu atat mai mult cu cat ieri organizatia PPDD si cea PNG din Satu Mare au trecut si au fost primiti in PMP!
    Intre Dl Anton asta de la PNL si PPDDul ala de la Satu mare ce mai zice Dl Papahagi acum cand vede cum arata „noul” partid numit PMP ?!!
    Parca domu’ de la PNl era mai frecventabil decat neferecventabili lui DD, nu ?!!!!!!!!!

  11. Chiar imi pare sincer rau de Papahagi, a N-a victima a politicii lui TB: fata la parlamentul EU, ii facem si amantei partid si restul sa se duca-n scaieti.

    Asa e cind te pui in troaca, te maninca porcii. Cine, ne-corupt, se baga-n politica la ora asta, cu specimenele pe care le avem, e scrintit de-a binelea.

  12. Stau si ma intreb: romanii sunt in stare sa faca macar un singur lucru ca lumea? Ceva cu care sa se mandreasca. Pana acum dezamagiri in serie. Ce sa caute chiar si un singur pnl-ist intro miscare curata? Inseamna ca nu e curata, daca opui un pnl-ist lui Papahagi.

    Un popor jalnic, nu simt decat dispret.

    • @ Doru R.,
      „Un popor jalnic, nu simt decat dispret.”
      Cre`ca nici nu meriti altceva, daca ceri ;)
      Pe ce te bazezi, moncher, cind iti dispretuiesti conationalii?

      • Aristide Dan

        Adevarul crud este jignitor, ascundeti-l repede sub pres si succes pt. scoaterea Romaniei la liman cu astfel de atitudine

    • Ce treaba are poporul cu o decizie partizana? Pmp e un partid de vagoane, ce spera ca ultimele lopeti de mangal din mocanita Basescu sa le duca in vreo gara. Nasol e ca mocanita are mai abitir nevoie de mangal, decat de idealuri.

    • Ma repet, dar repetitia este mama invataturii.
      Un popor care nu a fost in stare sa fac o revolutie (le-au facut-o rusii), bagat in UE si NATO de catre altii, care nu se poate lauda cu nicio realizare, dar se plange toata ziua, un popor care jumatate este de o prostie sub limita si cealalta este de-o ticalosie nemasurata, fiecare avand un plagiat, un doctorat acordat pe bani, fiecare are ceva de furat, fie timp la serviciu, fie o pensionare anticipata pe motiv de BOALA (a lenii), privati cu evaziuni cat casa. Dar nimeni nu iese in strada sa rastoarne guvernul si coalitia de penali, pe care tot ei, romanii destepti, frumosi, cinstiti, i-au cocotat la putere. Si cum vreti voi sa simt admiratie pt un popor care s-a setat pe autodistrugere, unul care pentru toate nereusitele ii acuza pe evrei, unguri, nemti, americani, desi ei cu nesimtire n-au ridicat un pai? Un popor care accepta cu nepasare adoptarea de catre usl a sistemului rusesc, unde domneste fara de legea si se fura nestingherit, aruncand Romania in afara UE si NATO nu merita decat dispret. I s-a oferit o sansa sa reintre in randul tarilor civilizate si da cu copita, pt. ca nici UE, nici NATO nu le dau pomeni fara munca.

      Stiu ca sunt cuvinte grele, dar de ce realitatea supara? A ajutat vreodata in istorie ascunderea adevarului?

      Asa ca nu mai fiti ipocriti, acceptati macar adevarul ala crunt, revoltati-va nu impotriva adevarului ci a inactiunii voastre, a electoratului care a votat coalitia care-i poate apara cel mai bine de justitie pt. fara de legile lor.

  13. Apel catre dl. Papahagi:
    Va rog, Domnule Papahagi, intelegeti ca in politica, pentru a alunga de la Putere o haita de hoti este admisibila ( admisibila, nu admisa) orice cale care sa asigure indeplinirea scopului. Campania electorala necesita si bani, multi bani, iar unul ca acest Anton ii poate pune la dispozitie.
    Reveniti, va rog, la realitate si rezervati-va dreptul de a va revolta numai dupa ce haita de mafioti va fi alungata de la guvernare, functie de directia pe care o va imprima noul regim de dreapta de atunci.

  14. RF Alexandru nu a scris articolul de dragul lui Papahagi, e clar. Dar nici nu a fost un articol zeflemitor la adresa lui. Mai degraba il vad drept o lehamite totala la adresa politicienilor. Ceva imi spune ca RF Alexandru ar fi dorit sa evadeze si el la un partid curat si nu cred ca are cineva sa-i reproseze, cel putin eu nu stiu ceva incriminant la adresa lui RFA.
    Realitatea este tragica, in Romania nu poti un forma un partid curat, pentru ca nu poti strange la un loc cateva sute de romani curati. Deci unde sa se duca un politician bine intentionat? Alaturi de un pnl-ist, care a fugit la usl tradand in mod ordinar? Unul care a luat parte la lovitura de stat, a votat in martea neagra? A votat antonescu, a votat alaturi de usl toate hotararile penale, impotriva intereselor nationale, un gunoi in alte cuvinte.

  15. Papahagi a sperat ca in PMP se afla o serie de oameni cu principii solide. Si sunt convins ca sunt, insa la varf, printre cei cu notorietate nu exista absolut nimeni care sa reprezinte un reper moral. Preda, Paleologu sau Funeriu sunt profesionisti respectabili dar cand vine vorba de principii etice si conseventa toti au o doza buna de oportunism, orgoliu si carierism.

  16. Nu stiam cine e „profesorul” Papahagi. Pentru prima data l-am vazut batandu-si joc de fularul lui Nastase. Cinismul mi s-a parut deplasat, iar caracterul „profesorului” discutabil. Lipsit de substanta, inlocuieste miezul discursului sau public printr-o vehementa vadimista. Un profitor, speriat de perspectiva unui loc neeligibil le europarlamentare!

    • @ Hantzy,
      in vorbirea poporala ti se raspundea ca daca taceai filozof ramineai, dar ai ratat o sansa.
      – „profesorul” e chiar Profesor cu studii serioase.
      -da, aici te cred: ” batandu-si joc de fularul lui Nastase”
      Te cred, ai suferit pentru impertinenta dlui Papahagi. Ei ridea si un uom a ratat sa se sinucida, iar dl Papahagi isi batea joc de fularul sinucisului nereusit.
      Iti trimit o batista?
      Sa-ti fie rusine (ei, na, chiar tie?) cind spui ca dl Papahagi e un profitor; tocmai pentru ca s-a retras demonstreaza ca nu e un profitor. Dar nu ai tu „profitul” termenilor :P

      • Zeflemitor pot fi si eu. Dar din prea marea-mi marinimie, aleg sa nu fiu. La fel ar fi putut face si „profesorul” Papahagi. Nu s-ar fi indoit nimeni de optiunile sale politice, chiar si Fara circul respectiv.
        Deoarece nu e scris cu majuscula, nu la gradul universitar facea autorul referire. Retragerea lui Papahagi a venit intr-un Moment cand, nici daca ar fi ramas in Pmp, nu mai avea niciun avantaj. Si atunci a incercat sa-si maximizeze imaginea. Un truc ieftin!

        • Hantzy

          Si sunt multi ca matale, care se rastesc la cei cu coloana vertebrala. De obicei spectatorii din randurile 2-3 la antena 3

    • Hantzy

      numai un antenist poate sa simta compasiune pentru circul de satra al lui nastase. Oh da, as face misto de fularul lui zilnic, un om fara onoare, jalnic, nu poate fi decat dispretuit.

      Ati plans cand s-a zgariat la gat? Bucurati-va, este in viata, are flacai sa preia furtul, subminarea Romanei, nu va piere samanta.

      • Dorule R, ce te invarti printre picioarele-mi?
        Am spus eu ceva de compasiune? Sau de dispret? Nu! Si atunci?!
        Insa cand primul mesaj cu care un politician se face remarcat e sa se bucure de decaderea altuia, oricat de meritata ar fi aceasta, nu mai pot sa cred ca respectivul e profund. Asta e tot!

        Cat despre faptul ca as fi „antenist”, cu ce ar fi mai rau asta decat sa fii „basist”? In felul asta, oricine poate fi aleator categorisit, pentru ca apoi sa fie manjit pentru ca ar apartine acelei categorii. Nu e fair!

        • Asa este, vedem o decadere a intregii societati, nu-i motiv de bascalie, nu-i frumos sa radem de noi insisi. Critica nu pica bine nimanui. Jalnic popor.

        • Uuuuu, daca comparam a fi basist cu a fi antenist sunt probleme grave si imi intaresc convingerea de antena – iubire cu nabadai, din randul 2 sau 3, alea neiluminate de reflector.

  17. Stimate,
    d-le Ion Adrian,
    D-l Radu F.Alexandru nu va poate raspunde la intrebare.Nici el, nici ,,dreapta”(ce trebuie unificata), deoarece au deficiente stiintifice-programatice ,,insurmontabile”, datorita ,,rupturii” metodologice in cunoasterea raporturilor si determinarilor dintre economic si politic.
    1.Concretizind, teoreticienii liberalismului romanesc, cred ca liberalismul romanesc a esuat, deoarece lipseste ,,cetateanul avut, independent economic de stat, platitor de taxe, capabil sa se opuna derapajelor clasei politice si ale guvernelor”.Pe aceeasi linie, (imitind), Presedintele a afirmat ca ,,poporul romin este necompetitiv”, motivind astfel esecul guvernarii proprii, iar nu prin lipsa proiectelor alternative, proactive, de creare de noi locuri de munca, la pierderea locurilor de munca si a intreprinderilor, datorate crizei din 2009-2012.Intr-o logica stiintifica minimala, trebuie aratat, ca ,,cetateanul avut, angajat politic, care sa cenzureze activitatea clasei politice, ferind-o de derapaje, este un REZULTAT, un PRODUS, al proiectelor de dezvoltare economica si industriala.In lipsa dezvoltarii economice, ca esec al ,,dreptei guvernante” 2005-2012, nu avea cum sa apara ,,cetateanul liberal” care este reprezentat sub raport ECONOMIC, de CLASA MIJLOCIE!
    Fara dezvoltarea economica, promisa in 2004, asistatii sociali, pensionarii, angajatii la stat, lumpen-salariatii cu salariul minim pe economie, etc.,nu puteau deveni ,,clasa mijlocie”, care sa sustina un ,,liberalism politic si economic” dezvoltat.
    Eu au sustinut si vor sustine, doar un socialism ,,postcomunist”, votind contra unei farfurii de mici sau plase de ulei si zahar (si promisiunii ca vor primi in continuare ajutor social), pe baronii nationali, judeteni sau comunali!
    2.In concluzie, lipsita de cultura economica a ,,dezvoltarii economice”, dreapta politica oscileaza intre comandamente ,,etice”(politica curata) si utopii politice, de genul unirii dreptei, contra stingii postcomunite, cind la rindul sau este la fel de corupta si angrenata in matrapazlicuri economice cu statul.
    In acest peisaj, apar naivii poltici, care NU stiu, ca partidul este o formatiune de LUPTA politica, pentru aspiratiile si interesele unei clase sau paturi sociale ,,tinta”, pe care trebuie sa o reprezinte si sa-i implineasca interesele, iar dupa alegeri sa nu uite de promisiunile facute.
    Lipsite de ,,expertiza economica” a dezvoltarii economice, partidele de dreapta NU uita (neaparat) a doua zi dupa cistigarea alegerilor de promisiuni, ci NU sint capabile de a le realiza.
    Lipsa de cultura economica SPECIALA, adica a ,,domeniului dezvoltarii economice si reconstructiei industriale”, face ca ajunsa la guvernare, dreapta politica sa se fi trezit fara nici un ,,proiect de reconstructie economica si industriala”, care sa stabileasca notiunile, principiile, axiomele, tehnicile, instrumentarul de lucru, cel de impolementar-‘monitorizare corectiva a procesului de reindustrializare, etc.Promisiunea electorala a USL de ,,crestere economica de 3-4 la suta pe an, crearea a 250 de mii de locuri de munca anual, etc. este notorie ca dovada a incapacitatii stiintifice-programatice a clasei politice (de stinga si dreapta)de a aborda activ/asumat politic, procesul de de reconstructie industriala.
    3.In consecinta, intelectualii de marca, extrem de constiinciosi si responsabili de necesitatea de a se implica in procesul ,,reconstructiei politice si economice nationale”, ca onorabilul intelectual Papahagi, incearca sa faca fata unui domeniu politic-economic nelimpezit ca ideologie si programatica a dezvoltarii de catre (aceeasi) intelectuali, mergind pe considerente utopice, de natura morala, etica, psihilogista, de virsta, etc. prin care reformatorii diverselor partide au incercat fara rezultat, ,,reformarea”.
    Neintelegind rostul proiectelor de reconstructie industriala in ,,reconstructia dreptei si a liberalismului”, dupa ce constata ca propriile idei (morale-etice, psihologiste,etc.)care nu au functii si finalitate pozitiva (de schimbare pozitiva) in partide, intelectualii de marca se retrag, contrariati ca nu pot schimba ceeace este de neschimbat in partide.Adica faptul ca in ,,legiunile” straine de cinste si moralitate, care unesc persoane de diverse culturi si mentalitati, de la cele sarace, la baronii locali, nu conteaza calitatea personala, ci numai capacitatea de a sustine financiar si activistic, partidul.
    Ceeace caracterizeaza si da valoare ,,adaugata”, adunaturii de partid, este ceeace spunea in 2004,filosoful national GABRIEL LIICEANU:,,capacitatea de a propune un PROIECT NATIONAL si de a mobiliza populatia, in realizarea lui”!
    Dispunind de o cultura politica bogata, d-l Cristian Preda a inteles aceste componente ale partidelor, le-a evidentiat si criticat, dar a ramas in partid, in speranta ca el isi va implini functia suprema:schimbarea pozitiva a tarii!
    4.Revenind la PDLiberal si la presedintele sau, deficienta sa SUPREMA, se afla in faptul ca nu CERE celor capabili sa produca un PROIECT NATIONAL, iar avindu-l, nu si-l asuma politic, in locul unor proiecte economice punctuale, derizorii, ale propriului DEPARTAMENT ECONOMIC, criticind ceeace n-a putut(si nu putea) face in starea esuata a tarii:diminuarea TVA, a taxei pe munca, a impozitelor, care au trebuit marite dupa mostenirea economica catastrofala, portocalie.
    In 2012, am predat personal d-lor Blaga si F.Alexandru, la TG. Carbunesti, oferta unui ,,proiect de reindustrializare”, pentru a fi utilizat ca program economic de campanie elctorala din 2012- ca ,,reparator” al taierilor de salarii si pensii in 2010!Lipsiti de intelegerea realitatii, nu si-au asumat acest proiect si vin acum sa justifice sau sa promita ceeace nu au fost si nu sint capabili sa faca(programatic si economic), ca dreapta economica (reintregita,fara clasa mijlocie): o dezvoltare industriala, la fel d ecatastrofala, ca cea dintre 2004-2012…

  18. lectia lui saciz si scirmiz, a doamnei breton si mitzei baston.
    domnule, romania este in feudalism datorita clasei politice inepte.
    cind politrucii fac promisiuni sa si apropie vulgul, sint de stinga.
    cind au apucat osul dar n au cu ce sa l roada, devin de dreapta.
    cum se va inclina balanta ? marginalizarea clasei politice, transformarea ei intr o casta de functionari obisnuiti, angajati prin concurs pe baza unor competente specifice.
    nu politicul domnule, in nici o tara cu economie functionala nu creeaza plusvaloare. in romania dimpotriva, el extrage rente necuvenite.
    solutia este simpla – diminuarea aparatului de stat si renuntarea la termenul scandalos de elita a natiei acordat unor semianalfabeti care paraziteaza patidele, parlamentul si toate institutiile statului.
    cine va face asta ? nu partidele domnule (n au nici interesul nici viziunea).
    doar strada poate sa i spulbere.

  19. Pana nu se adopta o lege a sponsorizării transparente a partidelor nu se va înceta sa se atragă in partide sponsori Mafioți.
    De fapt partidele Șanț deja organizații conduse si manipulate de Mafioți.

  20. Problemele cele mai importante cu care se confrunta in special opozitia sunt legate de selectia valorilor si de modul cum aceasta selectie sa fie reglementata in Statut/ regulament.

    Reactie mea, consider de bun simt, este sa ma alatur domnului Papahagi care incearca sa faca/ construiasca o alternativa rezonabila si in acelasi timp o alternativa politica.

    Nu pot sa ma alatur doamnei Elena Udrea pentru ca statutul domniei sale este acela de doamna de la Plescoi – statut pe care zi de zi il reinnoieste in ciuda sustinerii, ciudata aceasta atitudine, pe care o primeste inca de omul Basescu.

    Despre celalalt – chiar nu are sens sa scriu…

    Nu ma pot alatura nici corului de urlatori care vor sange numai si numai ca unul a declarat razboi unui smecher si a sfarsit prin a fi injunghiat in piata publica!

    Oameni buni, nu este acum timpul demolatorilor!

    Oameni buni este imperativ sa sustinem pe cei care vor sa construiasca ceva mai curat!

    De aceea sunt alaturi de Monica Macovei, Papahagi si lista mai poate continua!

    Sustin cauza lor si sper ca vor gasi solutiile legale cu care se confrunta in incercarea de a face o formatiune politica credibila si in acelasi timp mai curata! Let’s do it!

    Cred in puterea lor de a invinge si de a cucerii reduta in ciuda demolatorilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu F. Alexandru
Radu F. Alexandru
Senator PDL. Profesor-asociat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România; membru PEN-CLUB România; membru titular al Uniunii Cineaștilor din România

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro