Home » Opinie » Citesti:

Lectii romanesti: victima-i de vina, si cum sa menajam agresorii

Anca Turcu iulie 28, 2019 Opinie
24 comentarii 5,552 Vizualizari

In 16 noiembrie 1995, doi colegi de-ai mei din clasa a noua, au turnat unuia mai mic acid sulfuric in cap. L-au acostat pe holul scolii, l-au inghesuit intr-un perete si l-au ars. Baiatul a ajuns la spital, unde, initial, a fost internat 50 de zile. Au urmat ani de suferinta: operatii, grefe de piele, semestre intregi de scoala pierdute.

Cele intamplate au ajuns in presa si au parut ca socheaza un oras intreg. Dar pe mine nu m-au socat. Crescusem in aceeasi scoala cu cei doi agresori, si cu altii aproape la fel de salbatici ca ei. Ii vazusen de atatea ori aruncand scaune prin clasa, imbrancind, injurand, amenintand, lovind, ori pentru ca erau furiosi pe te miri ce, ori ca sa se amuze. Nu stiu sa spun de cate ori ne-am plans, impreuna cu parintii, profesorilor si directorilor de purtarea lor. Nu am ajuns nicaieri. Au ramas nepedepsiti, nepusi la locul lor, asa ca au hotarat sa incerce o alta isprava. Au pus mana pe acidul sulfuric si au pornit cu el la vanatoare… Oricare dintre noi am fi putut avea ghinionul sa le iesim in cale in acea zi.

Asadar, atacul cu acid sulfuric nu m-a socat. Dar ce s-a intamplat agresorilor dupa, sau, mai bine zis, ce nu li s-a intamplat, a frizat absurdul. Luni intregi s-au certat inspectoratul, profesorii, politia si parintii asupra sortii celor doi: unii cerand dreptate pentru victima, altii, protejand agresorii. Uitandu-ma la ei, ma gandeam ades ca cine se aseamana se aduna: aparatorii celor doi aveau plozi la fel de violenti, ori erau prieteni cu parintii agresorilor, mama unuia dintre cei doi fiind directoarea adjuncta a scolii noastre.

In ianuarie 1996, inspectoratul a cerut scolii sa ii scada nota la purtare numai unuia dintre agresori, profesorii primeau o mustrare, iar directorilor li se retragea ultima gradatie pe doua luni (adica o scadere de salariu pe doua luni). Inspectoratul refuzase sa comunice deciziile familiei victimei si presei, bine stiind cata indignare putea provoca aceast simulacru de pedeapsa.

Pana la urma detaliile s-au aflat, au fost publicate in presa, si scandalul s-a intins, la pas de melc, peste luni in sir. Timp in care familia victimei s-a zbatut pentru a obține dreptate si o pedeapsa pe masura faptei celor doi: exmatricularea si scoala de corectie.

Dupa multe eforturi si scandal in presa, amandoi agresorii au fost mutati disciplinar la alte licee. Nimic mai mult. Dar generatia noastra nu a scapat de ei niciodata. Aveau sustinatori care continuau sa ii portretizeze ca pe niste “bieti baieti in crestere” care se “jucasera inocent” si care trebuiau primiti din nou in scoala noastra. Sau macar in colectivul nostru. Am auzit de zeci de ori voribndu-se despre ei ca fiind victimele abuzului inspectoratului si ale urii parintilor baiatului desfigurat. Iar unii insistau sa ii considere inca colegi de-ai nostri, sa ii invite la evenimente organizate de clasa sau liceul nostru: dansuri, bal mascat, excursii, pana si la banchetul de absolvire.

Am simtit mereu aceste invitatii ca pe o sfidare a pedepsei primite de cei doi. Da, i-a exclus inspectoratul din scoala, dar noua ni se spunea sa ii includem in pofida pedepsei primite. Mai grav, invitandu-i, sfidam victima in numele careia aceasta pedeapsa fusese data. Suferinta lui nu conta, noi trebuia sa ii menajam pe cei care il atacasera. Nu imi aduc aminte de vreo cheta pentru a trimite niste flori, dulciuri sau macar o scrisorica cu o vorba buna colegului din spital, ori de cate ori acesta era obligat sa lipseasca de la aceleasi evenimente. Din contra, sustinatotii celor doi spuneau ca cel mic era de vina pentru ce i se intamplase. De ce le iesise in cale? Sigur facuse el ceva sa ii provoace…

Am inteles atunci ca in Romania nu erai victima numai o data. Cel care iti turna acidul sulfuric in cap era primul agresor. Urmau autoritatile si institutiile care nu pedepseau cand si cum trebuia, si altii, care se faceau aparatorii faptasilor… Pentru ei decenta, bunul simt si dreptatea nu existau sau nu contau. Nu conta nici suferinta pe care o provocau victimei deja greu lovite, nici ca adanceau nedreptatea ce-o traia aceasta.

O sa imi spuneti ca asa erau anii 90, ca am plecat din tara de 20 de ani si ar trebui sa stiu ca nu mai e asa. Dar copiii de atunci sunt acum dispeceri la 112, jandarmi, procurori, politisti si cadre in Ministerul de Interne. Au invatat nepasarea fata de suferinta unui nevinovat de la cei care re-victimizau inocenti pentru a salva si menaja agresori atunci, in perioada in care ei se formau ca oameni. Ce-au semanat adultii de atunci, culeg copiii de acum, copii precum Alexandra Maceseanu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. moartea cu coasa spune:

    Romanii sunt rai, nu stiati asta? Romanii sunt cei mai rai oameni din Europa.

    La scoala, liceu, eventual si mai tarziu, trebuie sa te afisezi ca un sociopat doar ca sa tii restul sociopatilor la distanta.

    Nu s-a schimbat nimic de atunci pana azi, daca scapi teafar din liceu te poti considera foarte norocos.

    De ce sunt unele lucruri infractiuni, dar nu si daca sunt comise de minori?

    Pentru ca in Romania trebuie sa fii un sociopat ca sa fii respectat.

    Dragnea e in puscarie si tot are putere asupra CCR. Romania e un munte de gunoi.

  2. Absurdistan spune:

    Bun articol, doamna Turcu. Va impartasesc reactia si chiar si unele amintiri (cu toate ca, mai batrin fiind, am avut norocul generational sa am colegi de liceu de calitate, cu un comportament infinit superior celui descris de dv).

    Sper ca va dati seama totusi ca ceea ce militati dv. si colegii dv. din “academic bubble” sa se intimple in SUA – distrugerea “rule of law”, degradarea pina la desfiiintare a granitelor si a ideii de cetatenie, importarea fortata a altor zeci de milioane de ilegali – este PRECIS transformarea SUA, intru a deveni Romania sau, si mai rau, Mexic. Un pic de “consistency”.

    • klz spune:

      Esti pe alta planeta, distins domn iar nevoia de “consistency” din partea unei persoane care arata disonanta cognitiva este de o ironie poetica. Curentul tribalistic/nationalist, care este impotriva minoritatilor(sexuale, migratoare etc.), impotriva drepturilor omului, impotriva cooperarii globale (tratate, EU, schimbarile climatice) si altele, este reprezentat de Republicani in SUA, Le Pen, Farage, Orban, PSD-ul Dragnist in UE, Putin si oligarhia sa in Rusia, Erdogan in Turcia. In cazul ultimelor 2, domnia legii este practic inexistenta in acest moment. Orban si Dragnea si-au transformat tarile in mosii. Pericolul pentru Lumea Vestica nu este reprezentat de niste amarati care vor sa-si castige existenta prin munca intr-o tara mai bogata, ci de nationalismul fascistoid pe care il au in comun polurile politice pe care le-am mentionat.

      • Absurdistan spune:

        Interpretarea dv. nu are nici un fel de baza in afara unor clisee regurgitate pe negindite. Faptul ca democratii/socialistii americanii sint disperati din cauza diminuarii bazei lor de votanti si incearca din greu sa isi completeze numerele de votanti cu zeci de milioane de sarantoci analfabeti impanati cu sute de mii de criminali – fortati asupra natiunii si culturii americane americane, impotriva legii, interesului national si a bunului simt – nu are nici o legatura cu Dragnea. Ar avea daca ar importa Dragnea un milion de somalezi ca sa aiba PSDul mai multi votanti. Abia asta ar fi o analogie justificata.

        Adevaratul si putredul fascism este indirjirea cu care pseudo-elite corupte de o speta imunda decid transformarea radicala si abrupta a unor natiuni in mlastini globalisto-islamisto-mafioate, fara sa consulte cetatenii.

    • John Doe spune:

      @Absurdistan,

      Domnul meu, esti departe in ceea ce priveste realitatea, si ce se intampla la granite e o criza auto-provocata de administratia Trump.

      Tarile din America Centrala sunt marcate de violenta, coruptie, si saracie. Criza umanitara e reala, insa administratia are o abordare rasista, nu realista asupra problemei. Solutia lor este inchiderea granitelor prin ziduri si alte cele, cand la criza imigrantilor sunt solutii validate de-a lungul timpului, unele chiar derivate din criza palestiniana multi ani in urma.

      O solutie realista este implicarea ONU in criza imigrantilor din America centrala. ONU poate organiza tabere de refugiati in Mexic finantate de ei, iar imigrantii ar fi in siguranta in taberele respective asteptand acordul unei tari de admitere, tot la fel cum s-a intamplat cu palestinienii inainte. In felul asta nu ar exista nici un fel de refugiati la granitele SUA, pentru ca legal pot fi plasati in taberele de refugiati create de ONU. In cazul asta, nimeni nu s-ar plange de tratamentele asupra refugiatilor si SUA nu ar luata cu asalt.

      Insa Trump vrea umilirea acestor refugiati, pe langa respingerea lor, si asta denota rasism. Omul asta nu are nici un fel de umanitate in el, e un monstru cu chip uman.

      • Absurdistan spune:

        E bine sa nu inghititi tot ce ofera media corupta si mincinoasa, a propos de “realitate” si “realism”.

        In opinie multora (eu inclus) presedintele Trump este un om extraordinar, de un curaj imens, un lider real in vremuri intunecate.

        “Criza” “palestiniana” este o facatura de multe decenii. Sute de miliarde de dolari aruncate intr-o gaura terorista, pe o falsa cauza nationala inventata in laboratoarele KGB, impreuna cu “iubitul lor conducator” iubitor de copii in sensul cel mai murdar al cuvintului (cititi “Orizonturi rosii” si pasajele despre Arafat).

        ONU este o organizatie neputincioasa, corupta, inutila si costisitoare. Ar fi trebuit desfiintata de mult.

        Cuvintul “rasism”, folosit alandala impotriva populatiei majoritare, si-a pierdut de mult sensul si taisul. E demonetizat pina la nivelul monedei germane din Republica de la Weimar. (Decenta ma impiedica sa pomenesc Botswana.) Rasistii cei mai cumpliti in istoria SUA au fost si sint democratii.

        Tarile din America de Sud isi vor rezolva problemele de unele singure sau nu le vor rezolva deloc. Nu exista nici un motiv sa se azvirle resurse inspre societati disfunctionale si corupte.

        • John Doe spune:

          @Absurdistan,

          In clipa in care suferinta altuia devine moneda politica, ne-am pierdut orice fel de urma de umanitate. Din fericire, mai mult de jumatate din America nu iti impartaseste vederile, si am impresia ca sfarsitul lui Trump este aproape. Nu o sa mai vada alt mandat anul viitor, si cred ca o sa mai ajunga putin si la mititica pentru obstructie de justitie si alte cele, daca viitorul presedinte nu o sa ii dea un pardon, tot asa cum si Nixon a avut ca sa evite puscaria. In momentul in care a inceput sa loveasca si in Fox News, asta arata deja disperare.

          Poti sa pacalesti un om. Poti sa pacalesti si pe multi cateodata. Insa nu poti pacali pe toata lumea oricand. Asta a fost Trump toata viata lui, un escroc care nu si-a vazut mai departe de propriul interes. Pana si compasiunea pe care o arata pe ici pe colo suna fals.

          • Absurdistan spune:

            Îmi pare rău că, din nou, oameni cu, presupun, suflet bun, regurgitează toate gogoșile din presă mincinoasă, Pravdele infiltrind SUA. Trădători la propriu.

            Chestia cu suferința e șantaj sentimental de clasa a patra. Citi “refugiați” din Honduras își iau demagogii marxiști și lătrăii lor din presă ÎN CASA LOR?

            Cît despre bocetele și prohoadele la adresa președintelui Trump, el s-a obișnuit de mult cu toate. Este un om de un curaj superb. Lătrau pechinezii că n-are nici o șansă să cîștige “the primaries” în 2015, jubilau cu osul în gură că Hillary va fi președintă cu o șansă de 99,99999%, mințeau cu nesaț că președintele este omul rușilor (în vreme ce democrații sînt cei corupți care se vînd oricui mogul chinez, precum nemții – Schroeder, Merkel – se vînd rușilor) etc. etc. etc. Toate porcăriile se destramă văzînd cu ochii.

            Realitatea rămîne aceeași. SUA nu are nici o responsabilitate în a încorpora zeci, în curînd sute de milioane de potențiali criminali care pozează drept refugiați, în același stil precum armatele de “refugiați” violatori din Koln, Hamburg, Stuttgart, Frankfurt, Dortmund, Dusseldorf și Rotherham.

            Donald Trump este cel mai necorupt, patriotic, dedicat intereselor națiunii pe care o conduce președinte pe care l-a avut SUA de la Andrew Jackson încoace.

            În rest, pechinezii latră, caravana trece.

            La sfîrșitul celui de-al doilea mandat Trump, în 2025, rusinosul partid democrat, în care toate căzăturile și-au cununat drojdiile, va fi în dizolvare quasi-completă. Good riddance to bad rubbish.

    • Pt. klz si john doe: spune:

      In ziua de azi e considerat perfect normal si acceptabil ca oricine, de oriunde din lume, sa doreasca sa traiasca printre albii din Europa si din US. Dar un alb care vrea sa traiasca printre albi e infierat ca rasist sau chiar white supremacist.

      Cum explicati?

  3. Andrei spune:

    În anul 2000 familiei mele i-a fost furată mașina – nu în Caracal, ci în Moldova, iar făptașii au fost prinși din întâmplare la un control de rutină al unei mașini în care se aflau părți dezmembrate dintr-o mașină furată, nicidecum pentru că poliția ar fi fost capabilă…

    În orice caz, penalii erau în mare parte studenți (din care 2 la Drept!) – unii fii de persoane importante (unul chiar nepot de mitropolit) – și au fost găsiți vinovați de furtul a cel puțin 35 de mașini, adică cele pe care le-au recunoscut din cauza probelor.

    Adolescent fiind, m-a șocat atitudinea oamenilor din jur, inclusiv a cunoștințelor apropiate. Hoții au fost transformați în mentalul social automat din călăi în victime: ”Săracii, cum să intre la pușcărie atât de tineri!” Ce năpăstuiți ai sorții acești tineri cărora noi, păgubiții, le ”furam” viitorul. Brusc familia mea a ajuns să fie rău văzută pentru că nu înțelegeam să ne retragem plângerea penală îmăpotriva tinerelor victime nevinovate…

    Aceasta este mentalitatea bolnavă a poporului român, pe care o exploatează cu cinism o clasă politică coruptă până în măduva oaselor pusă pe jaf și în căutare de impunitate cu ajutorul propagandistic al Antenei 3 și prin intermediul inițiativelor legislative de distrugere a jutiției și a codului penal.

    Nu e de mirare că în mintea multora, inclusiv din structurile de poliție, STS și clerul Ortodox, Alexandra e vinovată că a fost răpită, violată și ucisă cu sânge rece, în timp ce poliția acoperă structuri mafiote de trafic de persoane în multe județe din țară.

  4. amanda13 spune:

    Excelent articol. Subscriu. Cei mai nenorociti, mitocani, imbecili de la noi din scoala nu numai ca nu au fost disciplinati, dar de obiciei victima era de vina. Si asa am crescut cu totii in acei ani salbatici cu reguli morale de baza rasturnate si cu sentimentul ca suntem singuri pe lume. Mi-e dor de Romania, dar chiar nu simt ca am la ce sa ma intorc.

    p.s. Vad ca sunteti de la UCF si va salut de la USF.

    • Harald spune:

      E prea simplist spus ”victima e de vină”, dar în cele mai multe cazuri victima e cea care generează situația respectivă. Conștient sau inconștient, asta e altă discuție, dar statutul de victimă îi stă scris pe față sau în atitudine, în majoritatea situațiilor.

      Sigur că într-o lume perfectă contează doar drepturile, dar în lumea reală drepturile cuiva sunt în realitate obligațiile altuia. Aveți vreun exemplu de obligații personale neasumate din proprie inițiativă care generează drepturi legale nemeritate pentru alții? Eu am.

  5. Gigel spune:

    Atitudinea variaza si in functie de mediu, moment si situatie – cand un coleg de generala a fost amenintat de altii (adevarat, nu din scoala noastra) ne-am adunat toti sa il aparam. Dar aia era noi, copii un pic idealisti.
    Pe de alta parte, cei vulnerabili in general nu au suport de la colegi, profesori si uneori nici chiar parinti. Am vazut si asta (coleg care a lovit alt coleg, dar de fapt fusese hartuit inclusiv fizic, insa era o persoana marginalizata si ca atare a picat ca atacator).
    Si am vazut si ce inseamna “autoritatea” cu interes – un coleg mai mare m-a lovit (cu spitalizare vreo 10 zile) ca sa se dea mare in fata fetelor din clasa lui. Nu numai ca scoala nu a facut mai nimic (desi individul fusese mutat disciplinar… errr… intr-un liceu de prestigiu !!) dar m-am trezit abordat de parinti in fata casei rugandu-ma sa nu fac plangere penala. Deci… “autoritatea” nu numai ca nu a facut nimic, dar m-am trezit ca aia stiau unde locuiam, cine eram, la ce ora ajungeam acasa… Oricum nu aveam intentia sa depun plangere penala (eh, mai tanar, mai pacifist ;)) dar a fost o experienta bizara si oarecum edificatoare in ceea ce priveste mersul lucrurilor. Daca nu esti pe pozitie, nu insisiti, nu prea ai sanse sa se rezolve lucrurile. Si chiar si asa…

  6. Iasomia spune:

    Adevărat doamna Turcu, suntem învățați de mici sa toleram astfel de comportamente și să închidem ochii. Nu doar că victima este vinovată dar, și mai rău, agresorul e privit, de cele mai multe ori, că un erou. Sindromul Stockholm al societății românești. :|

  7. Jack spune:

    Este extraordinar articolul!

    Aveti vreo informatie exacta despre ocupatia din acest moment si carierele agresorilor?

  8. marian spune:

    Din pacate asa este si acum, nu exista pedepse eficace pentru elevii care au comportamente inacceptabile, cel mult ii muta la alta scoala. Sun protejati de fuga de probleme a profesorilor si inspectorilor , ajung oameni mari si fac noi fapte pe masura de mari
    Se pare ca in romania societatea nu are anticorpii necesari .

  9. PAFI spune:

    Eu cred ca la baza unor astfel de sentimente – solidaritatea cu agresorul, ba chiar si admiratia uneori direct marturisita – sta violenta societatii noastre, o societate unde cel mai puternic castiga si unde ceilalti considera ca are dreptul sa castige (uneori inclusiv victimele!). Oamenii se solidarizeaza cu cel mai puternic, nu cu cel mai slab (care ar avea cu adevarat nevoie de sprijin).

  10. Joe L spune:

    Asta cu victimele sunt de vina nu e inventie romaneasca, ci rodul moralitatii postmoderne. Himmler zicea ca evreii sunt de vina, “uite ce ne pun evreii astia sa facem”. La fel a fost si in comunism, victimele au fost de vina totdeauna. Asa gandeste lumea (civilizata) de zeci de ani.
    Societatea noastra e foarte selectiva cu vinile si victimele. Unele sunt acceptabile, altele nu. Adevar moral nu exista, ci doar optiuni de viata personale. Toate sistemele morale sunt la fel de bune, nu? Ca in reclama de la Mega Image. Fiecare isi alege moralitatea dupa cum vrea. Adulterul e gandire libera, chiulul e redistribuire a veniturilor.
    E usor sa trecem totul pe Academiei. Romania e de vina si e mama rautatilor e un cliseu bun in orice situatie.

  11. Silvia spune:

    Felicitari pentru articol. Este adusa in constiinta noastra o situatie care se repeta frecvent in scoli, in Romania: violenta indreptata asupra colegilor sau a profesorilor.
    Traim vremuri foarte sumbre, in care oamenii si-au pierdut sistemul de referinta moral corect. De vina este si sistemul religios asa-zis crestin, in care suntem invatati sa iertam, sa fim milosi, sa dam o a doua sansa. Nu comunismul a creat lasitatea adultilor in fata violentei, ci un sistem dogmatic foarte vechi implantat in inconstientul colectiv.
    Muncesc intr-o tara unde iertarea si intrajutorarea sunt lege, o lege venita din scrieri religioase corecte, dar interpretate gresit. La noi este acelasi lucru. Ceea ce uita lumea este ca iertarea trebuie sa fie precedata de un cod moral foarte strict, care sa plece de la sustinerea binelui colectiv si individual. Ce serviciu li s-a facut celor doi agresori nepedepsiti? Ei au inteles ca agresarea unei alte fiinte umane este iertata si se poate repeta actiunea fara aplicarea unei corectii. Nu li s-a dat nicio lectie morala, nicio coercitie nu s-a aplicat. IERTAREA a fost cuvantul de ordine. Societatea nu se mai raporteaza la binele colectiv si individual, ci la fuga de raspundere, inclusiv de raspunderea de a pedepsi raul. Pana cand agresorii nu devin ei insisi victime, nu pot invata nimic de la viata. Cei care iarta, nu au ei insisi un cod moral clar in minte. Ca sa pedepsesti raul trebuie sa fii agresiv, dar este o agresivitate care protejeaza societatea, indivizii. Trebuie sa invatam sa fim neiertatori cu cei care lovesc in dreptul oamenilor de a trai demn si pasnic. Este datoria noastra. Trebuie sa incepem schimbarea cu noi insine. Sa ne facem introspectia: cu ce ocazie am inchis ochii in fata nedreptatii in familie, la serivciu, in anturajul nostru? In fiecare zi. Si sa vorbim despre schimbarea din interior. Daca nu o vom face acum, vom fi fortati de viata sa o facem. Viata nu ne iarta. Este scoala pe care trebuie sa o absolvim cu demnitate.

  12. mike spune:

    Cunosc sentimentul deoarece am avut si eu in scoala, dupa ’90, astfel de specimene. Copii crescuti probabil in medii familiale nocive, abuzati, fara cea mai mica educatie, fara ca autoritatile sa -i pedepseasca atunci cand era nevoie. O tara fara autoritati si fara legi este o tara in care domneste haosul. De asemenea, o tara in care legile se schimba in favoarea infractorilor este o tara terminata, care in mod normal si firesc ar trebui exclusa din orice alianta sau club civilizat de state europene. Sechelele comunismului nu au disparut niciodata si nu sunt sigur daca vreodata vor disparea cu adevarat, pentru ca atata timp cat mai exista undeva un individ cu aceasta mentalitate, care crede in “valorile” comunismului, Romania nu va putea fi salvata.

  13. hanu spune:

    E normal ce se intampla, romania este un stat medieval in care peste noapte s-au bagat net, telefonie mobila, curent, apa, sosele, masini si TV.

    ca oameni, suntem intr-o societate de secol XIII. Victima e de vina, eventual sa dam cu pietre ca a intinat onoarea familiei.

    Nimic nu schimba asta peste noapte. Poate daca ne colonizeaza unii mai evoluati, altfel o sa ne ia fix 8 secole.

  14. Christopher spune:

    @ nr.8 Jack: unul dintre agresori e mare sef la Ina Schäffler. Mi s-a spus “ca n-a vrut…” Intr-adevar, la 15 ani nu stii ce faci si n-ai creier. Ca doar agresa verbal si alti copii din scoala…

    • Harald spune:

      La 15 ani începe să se manifeste necontrolat testosteronul. Unii dintre adolescenți ar trebui închiși pentru 10-12 ani indiferent ce-au făcut, fiindcă abia pe la 25-27 de ani încep să se potolească, odată cu scăderea nivelului de testosteron.

      În societățile moderne, statul nu permite disciplinarea copiilor în familie sau copiii cresc pur și simplu fără tată, de capul lor. Nu li se poate cere să se comporte responsabil, atât timp cât nu i-a învățat nimeni asta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Anca Turcu


Anca Turcu

Anca Turcu este doctor in științe politice și profesor de politici comparate la University of Central Florida. Născută la Brașov, s-a stabilit in SUA după terminarea liceul... Citeste mai departe


E randul tau

Multumesc pentru ambele interventii. Tot ce spuneti este corect, intemeiat. Adaug cateva accente ca...

de: Dumitru Sandu

la "De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)