Home » Analize »Educatie »Opinie »Sinteze » Citesti:

Limba română a picat la Capacitate

Raluca Alexandrescu iulie 1, 2014 Analize, Educatie, Opinie, Sinteze
27 comentarii 3,142 Vizualizari

Zilele acestea, se finalizează, după contestații, rezultatele examenului de capacitate 2014, iar vineri începe înscrierea la licee. Primele rezultate la evaluarea naţională, înainte de contestaţii, au fost anunţate de Ministerul Educaţiei pe 27 iunie. Dintre cei aproape 160.000 de elevi care au dat examenul de capacitate 2014, 113.250 (70,8%) au obţinut me­dii peste 5. Pe materii, la ro­mână 73,1% au luat note pes­te 5, iar la matematică 72,9%. Deşi procentele la nivelul mediilor sunt apro­xi­mativ egale, există o răs­tur­na­re a raportului dintre matematică și ro­mâ­nă: potrivit datelor Ministerului Educaţiei, no­tele de 10 la matematică (4.300) au fost de opt ori mai numeroase decât cele de la ro­mână (538).

Pentru prima dată în ultimii ani, proba la lim­ba și literatura română pune mai multe pro­bleme decât cea la matematică. Pentru ori­ci­ne se uită la subiecte în căutarea ex­pli­cației, lu­crurile devin limpezi, iar reacția Fe­de­rației Na­ționale a Asociațiilor de Părinți și a Con­si­liu­lui Național al Elevilor, care au depus un me­mo­riu la minister după afișarea re­zul­ta­telor de la evaluarea națională, e absolut jus­ti­fi­ca­tă.

Mai mult decât atât, în cazul ambelor probe, contestațiile au vizat și întocmirea baremului de corectare, gândit fără o nuanțare necesară în funcție de gradul de dificultate al su­biec­tului sau de capacitățile creative și ima­gi­na­tive ale elevului. Atât la ro­mână, cât și la ma­te­matică, punctajul acordat unui exer­cițiu de dificultate mi­că sau medie – nivel de cla­sa a V-a – a fost adesea egal sau mai mare decât cel alocat unei probleme com­pli­cate, care so­licita cunoștințe avansate, gân­dire logică și ima­ginație. Tră­gând linia, ba­remul a ne­dreptățit elevii buni, bine pre­gătiți, lăsând în schimb loc unor statistici căl­duțe și reconfortante pentru MEN.

Elevii absolvenți ai clasei a VIII-a au fost so­licitați să comenteze, la 14 ani, poezia Rânduri pentru Anul nou, de Ion Minulescu, și, ca ul­tim subiect, să redacteze, în „80-150 de cu­vinte, o scurtă narațiune în care să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire organizată de școală, cu un scrii­tor contemporan“. Ambele subiecte, au pro­testat atât părinții, cât și elevii, depășesc cu mult limitele impuse de programa la limba și literatura română pentru clasele V-VIII și, mai mult decât atât, nu respectă principiul ega­lității de șanse la rezolvarea subiectelor între diferitele medii (urban și rural), mai cu seamă dacă ne referim la al doilea subiect.

Se cer demisii, capete vor cădea cu siguranță. Probabil că, la anul, subiectele vor fi re­dac­tate cu mai multă atenție și cu ochii pe pro­gramă. Cauzele adânci ale problemei nu vor fi însă înlăturate, pentru că ele se regăsesc în modul nefiresc și anacronic în care este gândită inițierea elevilor în literatura română.

Pentru cine a avut vreodată curiozitatea – chiar fără să aibă copil de vârsta gimnaziului – să răsfoiască manualele de română, prima constatare e aceea că, deși, în aparență, față de felul cum au învățat generațiile de părinți, abordarea s-a modificat, ea rămâne fun­da­mental la fel de tributară unei viziuni în­ve­chite, etnocentrice, autoreferențiale. Alegerea autorilor, adeseori mediocri, lipsa de raportare la motive literare universale – care ar servi mai degrabă la corecta situare a operelor li­terare studiate –, absența unui efort de co­relare a tematicii cu literatura și arta uni­ver­sală transformă studiul literaturii într-o dis­ci­plină moartă. Dacă n-ar fi materie de exa­men, dacă de ea nu ar depinde, în mare mă­sură, viitorul elevilor cel puțin vreme de patru ani, dacă nu și mai mult, studiul literaturii ro­mâne n-ar mai constitui pentru mulți elevi – și pe bună dreptate, în forma în care se face acum – o prioritate.

Manualele de română, așa cum arată acum, sunt metoda cea mai sigură de a omorî în fa­șă entuziasmul celor mai pasionați elevi. Exem­­plele literare par a fi suspendate în timp și spa­țiu, literatura română crește și se dez­voltă într-o bulă de sticlă unde comparațiile nu-și au rostul; mobilitatea într-un spațiu cul­tural european, unde se presupune că ar tre­bui să ne creștem copiii, contactul cu marile opere ale literaturii universale sunt lăsate deo­parte. În locul unor repere limpezi și solide care să-i ghideze pe elevi în descifrarea unor bucăți li­terare apropiate vârstei și capacității lor de re­ceptare, manualele continuă să le li­vreze in­terpretări gata mestecate, formulate în limba de lemn a faimoaselor comentarii în­vățate pe de rost, aplicate de multe ori unor exemple li­te­rare mediocre. Consecința este că elevii nu învață, mulți dintre ei nici măcar la sfârșitul liceului, să structureze un text, să elaboreze un plan de idei, să formuleze o ipoteză, să își organizeze argumentația și să tragă concluzii.

Predarea românei pare că urmează în con­ti­nuare un soi de bizar program de tip pro­to­cro­nist, care-și găsește din păcate ecoul în ten­dințe similare în creștere în spațiul public: la­tina se trage, mai nou, din română, leagănul ci­vilizației mondiale se plasează obligatoriu în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar poporul român închinător la moaște e creștin de 2.000 de ani. Lipsa de spirit critic, de cu­prin­dere cul­turală, îmbinată cu apetența din ce în ce mai evi­dentă în spațiul public (și stimulată de trus­turile de presă care cultivă din ce în ce mai apăsat național-comunismul în di­ver­se­le sale forme) pentru discursul antieuropean sunt in­gre­dientele cele mai sigure pentru for­ma­rea unui alt tip de om nou, la fel de prost pre­gătit pentru asumarea libertății și a exis­ten­ței de­mocratice precum îl visa vechiul regim.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "27 comments" on this Article:

  1. Chiar eu spune:

    Stimata doamna, la literatura romana este absolut normal sa se studieze in primul rand scriitori in limba romana (care nu sunt neaparat etnici romani), pentru ca in operele lor vezi limba romana la cel mai inalt nivel de expresivitate, la prima mana. Ei sunt cei care au creat si dezvoltat limba romana literara si fara ei traducerea altor scriitori ar fi fost extrem de grea si cu rezultate cel mult mediocre. Literatura este strict legata de limba! Nu e nimic etnocentric! Dar la literatura romana se por studia si scriitori striani, se dau lecturi suplimentare din alte literaturi. Oare la orele de literatura engleza, franceza, suedeza, italiana… se studiaza si scriitori care au scris in alte limbi? Cat de etnocentrici or fi? Sau poate ar trebui sa studiem limba si literatura romana, fara “mediocrii” scriitori romani, in engleza!
    Cand eram eu in liceu, la profilil uman se studia si literatura universala.
    Cat despre “Exem­­plele literare par a fi suspendate în timp și spa­țiu, literatura română crește și se dez­voltă într-o bulă de sticlă unde comparațiile nu-și au rostul; mobilitatea într-un spațiu cul­tural european, unde se presupune că ar tre­bui să ne creștem copiii, contactul cu marile opere ale literaturii universale sunt lăsate deo­parte.” Ma scuzati! Va plangeti ca “Elevii absolvenți ai clasei a VIII-a au fost so­licitați să comenteze, la 14 ani, poezia Rânduri pentru Anul nou, de Ion Minulescu”… adica sa comenteze o poezie simpluta si vreti sa ii puneti sa studieze relatiile literaturii romane cu celelalte literaturi europene, cat si marile opere ale literaturii universale?

  2. Razvan spune:

    Buna ziua,

    Intr-adevar, o curiozitate am si eu legata de tematica discutata mai sus: cam care ar fi pretentiile domniilor voastre legate de cunostintele de cultura general ale absolventilor de ciclu gimnazial daca nu concepeti ca acestia sa poata sa-si imagineze un banal dialog cu un scriitor roman contemporan? Cu cine ar trebui ei sa dialogheze in viata reala, care sa fie si relevant pentru nivelul lor de educatie si, in acelasi timp, conectat la contemporaneitate? cu martienii? cu Iisus Hristos? cu clanuri interlope (daca e sa ne luam dupa fauna-reper a televiziunilor generaliste)?

    Apoi, comentariul la liber al unui text poetic o fi chiar asa o corvoada? Ce-ar fi trebuit sa comenteze? O teorema matematica? Un epitaf? O sudalma a la Jiji?

    Cind va mai scadea nivelul de isterie o sa realizati ca niste macar nu stiti ce vreti de la sistemul educativ. Stiti “decit” sa cereti sa cada capete si sa-i cainati pe sarmanii absoleventi de ciclu gimnazial…

    • Chiar eu spune:

      Este foarte corect ce spuneti! Ne plangem ca, mai ales la materiile umaniste, elevii sunt pusi sa invete mecanic si sa repete ca papagalii. Ori acest subiect la evauarea nationala nu presupune asta, ba dimpotriva. Atat cele doua texte (o poezie si un text jurnalistic) cat si compunerea sunt la prima vedere. Nici asa nu este bine? Era mai bine acum 10 ani cand trebuia sa inveti mecanic vreo 20 de comentarii?

      • Emil spune:

        “Ne plangem ca, mai ales la materiile umaniste, elevii sunt pusi sa invete mecanic si sa repete ca papagalii”

        PAPAGALI; repeta unul dupa altul dar NU inteleg nici ce e aia nici ce este cealalta !

        Acum ‘jdeani, o colega (profesoara de stiinte sociale)
        “Le mai prezint cateva sinteze si au asigurat locul I’
        Nu cumva avea dreptate?
        Daca anul asta se da un subiect, nu este firesc sa “se pregateasca” si pentru cele de acelasi fel?
        Ar mai trebui citit un pic de “teorie” ca sa intelegem cum e cu “procesul de invatare”.
        Da? Nuuuuuu.
        “Noi” STIM. Este evident

    • Andrei spune:

      Fiti serios! Ce abilitati utile testeaza introducerea unui text de Minulescu la varsta aceea?! La sfarsitul clasei a VIII-a copiii ar fi mai bine sa stapaneasca chestiunile legate de gramatica,sa citeasca literatura din placere si sa li se ceara mai putin sa se puna in pielea unui critic literar.

      Sistemul national de evaluare e absolut aberant, iar “creierele” din spatele sau sunt mai nocive pentru invatatura decat manelele. Examenele super-centralizate, gandite de savanti frustrati, testeaza chestiuni care nu sunt studiate si ignora lucruri pentru care elevii au muncit mult de-a lungul anilor. Ce ati zice, dragi savanti umanisti daca la proba de matematica li s-ar fi cerut sa rezolve vreo doua-trei integrale? Mie mi s-ar parea natural ca un elev de a opta sa stie macar cateva elemente de baza din calculul diferential si integral. Nu?

      Veniti cu picioarele pe pamant si lasati infumurarea aceasta distructiva la o parte! Pentru ca minti ca ale voastre nenorocesc vietile unor copii care sunt probabil mult mai inteligenti ca voi. Dar cum lumea voastra se rezuma la imaginare si inutile “dialoguri cu autorii”, va temeti de cei care s-ar putea sa va uzurpe pozitiile confortabile prin inteligenta reala si creativitate autentica.

      • Dedalus spune:

        Mie mi se pare ca Razvan are dreptate.

        In ultimul an am tot auzit aceasta replica “Fii realist”, cu trimitere la faptul ca elevii de fapt ar trebui sa stie mult mai putin decat imi imagienz eu.

        Intr-un fel as spune ca sunt intr-adevar nereealist (cam in felul in care probabil e si Razvan) .

        Adica, sunt intr-adevar nerealist sa imi inchipui ca intr-o tara cu 250.000 de analfabeti propriu-zisi si cam 75% din populatie analfabeta functional, standardele de capacitate ar trebui sa fie mai ridicate de “Ana are mere”.

        Coborati domniile voastre staccheta si mai jos si apoi mirati-va ca doctorii nu au habar ce boala aveti, ca avocatul nu stie sa citeasca legea cand va apara, caf unctionarul de la ghiseu e marlan sau ca aveti case strambe si iaurt cu gust de ipsos.

  3. DanielS spune:

    Fata mea a luat 9,90 la Limba Romana. A gresit un cuvint din teza ei. Mai precis, doua litere le-a scris intr-o ordine gresita. Profesorii ei au invatat-o sa depuna contestatie. A depus. A primit dupa contestatie nota 9,60. Mi-a zis fata ca se culca. Nu vrea sa mai stie de nimic. Are media foarte mare. Va intra la liceul cel mai bun din oras. Dar e profund dezamagita. Am incercat sa-i explic ceva si mi-a replicat dur ca n-o intereseaza. Ea are dreptate.

    Nu pot sa-mi apar copiii de mizeria acestei tari. Ii urasc acum pe toti cei 7,4 milioane de uslamisti. Ii urasc pe hoti si pe plagiatori, ii urasc pe pensionari si pe bugetari. Ii urasc pe mitocani si pe politicieni. Ii urasc pe santajisti, pe manelisti si pe telenovelisti. Sint nedrept. Dar nu vreau sa mai am de-a face cu gloata uslamista. As vrea ca toti nenorocitii sa dispara cumva. Ma duc sa ma culc.

    • Chiar Eu spune:

      Scuzati-ma, dar de ce are dreptate fiica dumneavostra? Daca gresesti esti depunctat, chiar si pentru un cuvant. Voiati sa ia 10? Sunt peste 500 de copii care nu au gresit si au luat 10.
      Probabil ca la recorectare s-au mai descoperiat si alte probleme, de aceea i-a scazut nota. Poate ne povestiti si care au fost aceste probleme.

      • DanielS spune:

        N-ati inteles. Ambitiile fetei mele sint in primul rind ambitiile ei, munca ei, rezultatele ei. Noi o sustinem si sintem bineinteles alaturi. Dar nu noi i-am impus stacheta. Ea este acolo unde vrea ea sa fie.

        Iar baremul erorilor de acest fel, care nici macar gramaticale nu sint cu adevarat, a fost stabilit de catre profesori. NU de catre fata mea sau parintii ei. Profesorii sint cei care au sfatuit-o pe fata sa depuna contestatie. Nu cred ca profesorii ei au fost rau intentionati.

    • Ioana spune:

      Buna dimineata, sper ca ati dormit bine si v-ati mai linistit putin. :) Felicitari pentru rezultatul frumoas al fiicei dumneavoastra, aveti de ce sa fiti mandru de ea. A luat o nota foarte mare, chiar dupa contestatie.
      Dar simplul fapt ca a pierdut cateva sutimi nu justifica, in opinia mea, o reactie atat de vehementa. Ea e inca un copil si e firesc sa reactioneze poate mai dur, insa un parinte ar trebui sa fie mai calm. Nota 9,60 este excelenta. Nu cred ca-i faceti un serviciu invatand-o sa urasca 7 milioane de oameni pentru ca a pierdut cateva sutimi dintr-o nota oricum foarte mare, in urma unei contestatii care, scuzati-ma, nu-si avea rostul. Eu inteleg ca dumneavoastra ati dorit sa demonstrati ca fata a scris perfect si ca profesorii au corectat aiurea, dar se posibil, totusi, ca lucrurile sa nu fi stat asa. Un copil de 14 ani nu e totdeauna in masura sa-si evalueze corect lucrarea, mai ales in stresul unui examen. Va spun asta ca mama.

      Subiectele mi se par decente. Insa am impresia ca am ajuns, ca societate, intr-o stare de isterie care ne orbeste orice judecata rationala. Cum anume ar fi trebuit sa fie subiectele ca sa-i multumeasca pe toti? Daca dupa clasa a VIII-a nu poti comenta o poezie ce nu ridica mari probleme si nu-ti poti imagina o intalnire cu un scriitor pe care s-o descrii in cateva randuri mi se pare ca nu prea ai ce cauta intr-un liceu. Iar asta cu protocronismul si dacii e, ma scuzati, o aberatie. Ori poate sunteti de parere ca ar fi trebuit sa li se ceara o analiza comparata a poeziei postmoderne romane si a celei americane, cu accent pe influentele poststructuralismului francez?

      • DanielS spune:

        Recunoscusem deja ca sint nedrept. Ii salvati pe uslamisti dintr-un pericol in care nu s-au aflat niciodata.

        Btw, fiica mea nu are opinii politice. Si nici nu s-a plins de subiecte. Cred ca a luat prima doza in viata de nedreptate si a simtit asta. Un pic prea devreme. Am incercat sa salvez onoarea profesorilor in fata fetei mele, dar nu merge. Nedreptatea e nedreptate iar copiii stiu asta. E o experienta amara pentru un copil care munceste mult. Asa ceva nu trebuie sa i se intimple nici unui copil.

      • Unsfat spune:

        Eu va inteleg supararea. Invatati-o cum si ajutati-o sa plece din tara. Numai asa va puteti salva copiii!

        • Unsfat spune:

          Comentariul de mai sus este pentru Daniels

          • DanielS spune:

            Nu va faceti griji. Copiii mei stiu de unde avem bani, cu munca cinstita si serioasa.

            Eu nu-i invat sa munceasca in tara sau in afara. Eu ii invat ca toata lumea e a lor si decizia le apartine, separat fata de gloata si chiar impotriva culturii uslamiste. Nu se preocupa ei de politica, dar ceva-ceva au inceput sa inteleaga chiar si copiii despre josnicia milioanelor de nenorociti.

  4. Gore' spune:

    Evident ca le este greu sa imagineze un dialog cu un scriitor contemporan. Cat de simplu era daca se cerea un dialog cu Oana Zavoranu, cu Bourceanu sau cu Alex Velea!
    Sa nu folosim prea mult creierul, uzura ii dauneaza iremediabil!

  5. Raluca Alexandrescu Raluca Alexandrescu spune:

    Câteva posibile răspunsuri:

    1. Articolul nu își propune să îi mângâie pe creștet pe elevii care ar fi scris mai degrabă despre “Oana Zavoranu, Bourceanu sau Alex Velea”, ci să atragă atenția asupra manualelor și programei de română, care nu prea stimulează alte interese din partea unor elevi lipsiți de surse alternative de instruire (și se găsesc prin urmare reduși la acele “repere culturale” mai sus citate).
    2. Subiectele puteau fi, în limitele acestei programe atât de chinuite și lipsite de imaginație, mult mai inteligent formulate. Iar baremurile, de asemenea. Elevii mai creativi au pierdut la punctaj tocmai din cauza obtuzității corecturii.
    3. E foarte adevărat că acum câțiva ani erau puși să reproducă pe de rost comentarii. Nici acum nu suntem departe, iar “comentariul liber” este un fals prieten în cazul de față, dacă nu îl combini cu predarea adecvată în școli a structurii unui text argumentativ. Este ceea ce lipsește în continuare — constat an de an lucrul acesta la proaspeții absolvenți de liceu care încep anul întâi de facultate fără să poată să scrie un text argumentativ structurat, lucru evident în felul cum se prezintă proiectele lor de-a lungul semestrului. Din păcate, la 18-19 ani reflexele proaste (în redactare!) sunt mai greu de dizlocat decât la 12-13…
    4. Predarea unei literaturi naționale (dar și a istoriei ideilor politice, domeniu care îmi e mai aproape) nu înseamnă foarte mult dacă nu reușești să integrezi studiul ei într-un context cultural mai amplu. Nu văd ce rău ar face îmbinarea lecțiilor de literatură română cu mici inserții de literatură universală. Sunt sisteme de învățământ care își concep deja manualele astfel. Și e vorba de literaturi mult mai mari decât cea română, cu toate orgoliile noastre patriotarde. Reacția elevilor puși să compare cele două tipuri de manuale (unul românesc, unul franțuzesc) a fost mai grăitoare decât sute de articole de pe contributors… Nu vrem să-i facem “des chiens savants”, ci viitori adulți capabili să construiască texte inteligente și bine structurate, capabili să facă anumite asocieri culturale și dispuși să iasă din cutia amorțită a patriotismelor noastre prost înțelese. Dar pentru a obține aceste lucruri, trebuie pornit nu de la ei, ci de la viziunea predării. Vast program.

  6. Andrei spune:

    Excelent articolul! Surprinde foarte bine fenomenul, e coerent si sper sa fie luat in considerare de cei care conteaza. Mi-a placut in special analiza efectului structurii subiectelor asupra elevilor buni si asupra statisticilor caldute pentru minister. Exceptionala observatie siabsout adevarata!

    Dupa parerea mea, situatiile de acest tip sunt rezultatul centralizarii excesive si aberante a evaluarii elevilor. One size never fits all, dar probabil pentru gandirea provinciala a conducatorilor actuali ai educatiei romanesti e cam mult sa le ceri sa inteleaga asta. De ce nu se da admitere diferentiata la liceu, in functie de specificul fiecaruia (macar pe coordonatele real/umanist), cu subiectele facute eventual chiar de catre cadrele didactice de acolo, ca sa-i avantajeze exact pe acei elevi care se potrivesc mai bine profilului si asteptarilor liceului? Chiar cred stapanii ministerului ca stiu totul, sunt fara cusur si ca testele inventate de ei sunt etaloane de necontestat? Sa fim seriosi, la problemele de gramatica demonstrate chiar de domnul ministru ma indoiesc ca putem sa ne bazam pe intelepciunea celor cativa privilegiati autori de subiecte care, dupa cum se vede, distrug acum, prin examene, elevii de calitate si entuziasmul acestora.

  7. Nadia Ramasawmy spune:

    As deduce din articol ca elevii din mediul urban au o imaginatie mai bogata decat cei din mediul rural. N-am intalnit nici un scriitor roman in toti anii mei de scoala in mediul urban asa ca as fi imaginat aceasta intalnire

    O scapare – un dezacord. . .
    “contactul cu marile opere ale literaturii universale sunt lăsate deo­parte. “

  8. Nadia Ramasawmy spune:

    Cum credeti ca ar supravietui politic aceste personaje daca scoala ar avea menirea pe care o cereti:

    D-na. Cretu Euro-parlamentar ce scria epistole cu erori oribile intr-o limba pe care o folosea in mod curent. Fain exemplu de nationalism de susa funariana. Detine o tinichea la care n-au acces domnii Patapievici si Mihaescu

    Dl. Ponta – Prim-Ministru plagiator

    Dl. Tariceanu – o loaza dupa marturiile domniei sale, fost Prim-Ministru si in prezent, Presedinte al Senatului.

    Nu mai continui cu Dl. Zgonea. Am doar o intrebare – de la oamenii acestia care detin puterea asteptati schimbarea ?

  9. Daniel spune:

    Exemlpu de subiect:
    ”Redactează, în 80-150 de cuvinte, o scurtă narațiune în care să prezinți o întâmplare petrecută
    în timpul participării la o întâlnire organizată de școală, cu un scriitor contemporan”
    Extras din barem:
    ”- adecvarea conţinutului la cerinţă 2 p./ adecvarea parțială a conținutului la cerință 1 p.”
    Întrebări:
    Dacă școala nu a organizat nicio întâlnire cu un scriitor contemporan, în ce condiții este considerat conținutul ca fiind adecvat?
    Dacă este acceptată și varianta unei întâlniri imaginare, situația în care ”scriitorul contemporan” este imaginar este adecvată la cerințe?
    Dacă nu, cum se definește noțiunea de ”scriitor contemporan”? Cât de cunoscut trebuie să fie scriitorul contemporan pentru ca profesorii corectori să nu îl considere imaginar?
    Fiind vorba de _o întâmplare_ petrecută _în timpul participării_ la întâlnire, dacă întâmplarea nu are legătură cu întâlnirea (de ex. ”a trecut un șoricel verde de-a lungul sălii” sau ”am adormit și am visat că eram la o întâlnire cu un alt scriitor contemporan” (sic)) mai este conținutul adecvat la cerință? Mai are vreo relevanță faptul că întâlnirea era cu un scriitor contemporan și nu cu un fotbalist ”contemporan”?
    @Razvan – Vezi că nu iei puncte la subiectul acesta – nu există în cerințe sau barem dialogarea cu scriitorul contemporan.

  10. Dedalus spune:

    Nu confundati manualele cu programa!

  11. Dedalus spune:

    Eu am mai spus asta: nu mai stati pe margine!

    Manualele sunt slabe pentru ca oamenii care s-ar pricepe nu se baga sa le faca, prefera sa comenteze ce fac altii. Da, fac prost. Dar cine va opreste stimabililor sa faceti un manual!?

    Ca har, ca mar, ca ministerul . .. dar ati incercat?

    Programa mi se pare in buna ordine, cat am citit si eu. Si nici nu am auzit pe nimeni sa se plnga de programa. Se plang de fapt toti de manuale.

    DAR:
    a) se presupune ca un profesor de limba romana, cu facultate adica, e capabil sa transpuna programa in predare, evitand eventuale dferaieri ale manualelor
    b) se presupune ca din moment ce stiti cum ar trebui sa arate un manual, il si faceti

    Ce intelectual e ala care nu face nimic altceva decat sa critice pe altii?!

    • ALMA MATER spune:

      Dedalus – acela este un intelectual care nu are acces la actiunea decizionala . Unul dintre cei care s-au instruit SINGURI , si-si practica meseria cu decenta si simt de raspundere .
      Ce-ar trebui sa faca un profesor sau un parinte care TREBUIE sa predea in cei 4 ani de gimnaziu TOATA gramatica limbii romane unor copii de 10-14 ani , care nu reusesc sa inteleaga notiunile predate , si evident incearva sa le memoreze , de cele mai multe ori fara succes . Aveti idee cate ore se consuma in acest proces inutil ? Cati dintre profesorii de matematica, fizica, chimie, informatica ……. ar putea rezolva cerintele unui test de evaluare la limba romana ? Ati fi uimit de rezultate ! Sa mai intreb cati dintre politicieni ? Nu cred ca este cazul .
      In al doilea rand , formularea ambigua a cerintelor este dovada “limbii de lemn” a celor pusi sa evalueze ! Un ex. ” Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte în care să-ți prezinți opinia despre semnificația mesajului poeziei Rânduri pentru Anul Nou de Ion Minulescu.”
      Deci : OPINIA despre SEMNIFICATIA MESAJULUI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
      Dragi tovarasi bravos !

      • Dedalus spune:

        A elabora un manual nu este un act de decizie.
        Cat priveste volumul de cunostinte – eu unul nu cred ca este mare. Sigur ca unele cunostinte se uita. Dar invatarea, ca proces de cunoastere umana, nu este sug nici o forma un proces de simpla acumulare. Aceasta idee paguboasa “La ce imi trebuie!?” vine din necunoastere.
        “Opinia despre semnificatia mesajului” – Spuneti Dvs. cum ar fi trebuit sa sune intrebarea, formulati un subiect alternativ, descrieti obiectivul a carui evaluare se urmareste si faceti baremul.

  12. O MAMA spune:

    O alta mostra de nesimtire din partea inspectoratului : La vizualizarea lucrarilor , nu ti se prezinta si notarea pentru fiecare subiect , si nu ti se permite fotografierea si/sau filmarea acesteia . DE CE ? Le este frica ? Cum sa nu am acces la modul de notare al lucrarii , chiar si in al XII-lea ceas , cand nu se mai poate schimba nota ?
    Ceea ce nu stiu stimabilii inspectori este ca aceasta lucrare impreuna cu borderoul cuprinzand notele acordate de cei doi corectori poate fi solicitat in instanta . Si o vom face , cu siguranta !

    • Dedalus spune:

      Da, aici aveti dreptate.

      Probabil ca ar trebui ca fiecare parinte sa primeasca o fisa de notare. Intr-adevar, transparenta e importanta, in sensul cel putin al posibilitatii de perfectionare a fiecarui elev.

      Nu cred ca fotografierea lucrarilor e o solutie, e foarte greu sa intelegi ceva din asta. Dar o fisa de notare ar trebui completata, clar si inmanata parintelui. Ar functiona probabil si ca o posibilitate de autocontrol a evaluatorului, evitand discutiile si contestatiile.

      Poate ca ar fi bine ca formatul fisei sa fie publicat chiar inainte de examen.

  13. Dedalus spune:

    Programa mi s pare suficient de flexibila. Oricat ar fi perfectionata si oricat de bune ar fi manualele, profeosrul de limba romana este obligat prin natura meseriei sa fie foarte creativ, bine pregatiti profesional, cult si entuziast. Nu vreau sa spun prin asta ca un profesor de chimie ar trebui sa fie altfel, ci doar ca la romana volumul si diversitatea pregatirii profesorului fac predare mult mai dependenta de persoana cadrului didactic decat la alte materii.

    Din pacate insa, paradoxul loveste din nou … :-) ) (!). Sistemul de invatamant isi produce dascalii. Ei, si ghici cum sunt (in mare parte) dascalii produsi de un sistem de invatamant bolnav? Ghici ghicitoarea mea.

    Si, cam cum vor fi viitorii profesori de romana, alesi dintre cei pe care ii dorim evaluati cu subiectge mai usoare decat “povestiti intilnirea cu un scriitori contemporan”. A, veti spune ca nu toti se fac profesori de romana. Dar, ca in poveste cu Sodoma si Gomora, ma intreb daca se va gasi peste 10 ani, macar un absolvent de clasa a VIII-a in intreaga Romanie capabil sa descrie o intilnire cu un scriitor contemporan (ca sa-l facem pe acela singrul profesor de romana din Romania.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Raluca Alexandrescu


Raluca Alexandrescu

Lector universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Specializată în istoria ideilor și istorie intelectuală a secolului XIX, cu un doctorat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)