marți, martie 19, 2024

Liviu Dragnea și deraierea României de pe ecartamentul european

Scenele de coșmar petrecute aproape de miezul nopții de vineri spre sâmbătă, 10/11 august, în centrul Bucureștiului, amintesc de raidurile violente ale trupelor speciale din Kiev împotriva Euro-Maidanului, din decembrie 2013-ianuarie 2014 sau, mai recent, ale poliției de la Moscova împotriva tinerilor mobilizați de Aleksei Navalnîi. Aproape 500 de răniți, dintre care 70 au fost internați în spital, reprezintă bilanțul operațiunii Jandarmeriei împotriva manifestanților.

Era greu de imaginat că astfel de scene s-ar fi putut petrece la câțiva zeci de metri de sediul guvernului unei țări care peste o jumătate de an va prelua președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.

Peste 100 de mii de oameni au participat la „protestul diasporei” din 10 august, împotriva guvernului susținut de coaliția formată din Partidul Social-Democrat, membru al Socialiștilor Europeni și Alianța Liberalilor și Democraților, ALDE, membră a grupului liberalilor europeni.

Tensiuni vechi între PSD și diaspora

Mitingul era din cel puțin două motive foarte sensibil. În primul rând era organizat de diaspora. Românii din afară țării, aprecierile privind numărul lor variază între 3 și 4 milioane, au devenit subiect de aprigă dezbatere publică în România în decembrie 2009, când Mircea Geoană, candidatul PSD la președinție a pierdut în fața lui Traian Băsescu. PSD a dat vina atunci pe diaspora, care devine un fel de „vinovat de serviciu” prin care PSD explică ratarea unor obiective electorale. La fel s-a întâmplat și în 2014, când Victor Ponta a pierdut alegerile în fața actualului președinte, Klaus Iohannis. Deci, între PSD și diaspora există o tensiune veche, acumulată în timp. Primul val de plecări masive, mai ales din rândul tinerilor, a fost generat de mineriada din iunie 1990, ceea ce a întărit narativul că tinerii, mai ales cei educați, studenții, și-au părăsit țara din cauza PSD, succesorul Partidului Comunist.

În al doilea rând, mitingul era dedicat susținerii luptei împotriva corupției, într-un moment în care guvernul face eforturi disperate ca s-o omoare. Or, tema anticorupției e cât se poate de sensibilă pentru social-democrați, al căror lider, Liviu Dragnea, a fost condamnat în prima instanță la 3 ani și 6 luni de închisoare, pentru abuz în serviciu. Peste câteva săptămâni va începe recursul, de unde și disperarea cu care dl Dragnea vrea să modifice legile, îndulcind pedepsele sau dezincriminând unele fapte, cum ar fi abuzul în serviciu. Mai mult, în ultimii ani se vorbește insistent de promovarea de către guvern a unei amnistieri și grațieri. Liviu Dragnea mai are o condamnare de doi ani închisoare cu suspendare în dosarul Referendumului din 2012, și sunt în desfășurare anchete ale procurorilor și în alte dosare.

Nevoia de Dragnea

Dar, această luptă pentru blocarea anti-corupției, controlul asupra Justiției și a Ministerului Public, adică al corpului de procurori, nu e doar în interesul d-lui Dragnea. Fără ca să-și asume public acest proiect, în fapt marea majoritate a partidelor și politicienilor români sunt interesați în omorârea anti-corupției. Numai că aceștia ar prefera ca Liviu Dragnea să le facă treaba. De fapt, asta este esența contractului social pe care Dragnea l-a încheiat cu establishmentul politic și cu elita de business din România, care se simt amenințate de procurorii anti-corupție. Așa se explică susținerea de care se bucură din partea elitei politice și de afaceri.

Establishmentul românesc de astăzi provine integral din nomenklatura de partid, din aparatul de represiune și justiție, Securitate și Armata comunistă, din acel 6-7% din populația României, numită de prof. Stephen Kotkin „uncivil society”, cea care de fapt l-a și dat jos de la putere și l-a împușcat pe Ceaușescu, în condițiile în care nu exista societate civilă și nici o mișcare disidentă în România anului 1989. Izolarea dramatică din ultimele două decenii ale lui Ceaușescu, autarhia care a dominat toate sectoarele, a făcut ca nivelul elitei românești să fie sensibil diferit de al altor țări cu un parcurs similar. Ethosul celor care contează cu adevărat în lumea politică și de afaceri e o combinație de naționalism și un capitalism din secolele XVIII-XIX (așa cum l-au înțeles Marx și Lenin), infuzate la cursurile de îndoctrinare pe care erau obligați să le frecventeze membrii establismentului comunist.

Însă, felul în care membrii elitei de astăzi, copiii nomeklaturii comuniste de ieri fac afaceri și politică intră în conflict cu legislația, inspirată de modele occidentale, în condițiile pregătirii aderării la UE. De aici nevoia politicienilor și marilor afaceriști de Liviu Dragnea. De unde și susținerea tacită sau deschisă pe care i-o acordă aceștia, în speranța că-și va duce misiunea de salvare a  carierelor politice, libertății și averilor celor care au profitat de tranziție, la îndeplinire. După care dl Dragnea poate să dispară. Pentru că și-a îndeplinit misiunea.

Control politic integral

Numai că Liviu Dragnea refuză să interpreteze partitura maurului care-și face datoria și care-și acceptă senin moartea. Liderul PSD dă semne că vrea și mai multă putere și că are planuri pe termen lung. Funcționarea tuturor instituțiilor create în procesul de aderare al României la UE, în primul rând a celor care asigură independența Justiției și lupta împotriva corupției este amenințată. În cazul în care conducerile lor rezistă presiunilor politice, PSD schimbă legile de funcționare. Pe hârtie există Consiliul Național al Audiovizualului, Agenția Națională Anticorupție, Avocatul Poporului, Consiliul de Combatere a Discriminării și multe altele, la fel ca în oricare altă capitală occidentală. În realitate, nici una dintre acestea nu funcționează normal. Sunt simple forme fără fond. Ele sunt integral controlate politic. Până și Curtea Constituțională a fost arondată politic, într-un fel fără precedent în istoria recentă a României.

Pe lângă controlul asupra instituțiilor de la toate nivelurile, coaliția PSD – ALDE are și un narativ de succes, lupta cu „statul paralel”. Suspiciunea față de serviciile secrete care fac și desfac totul în România datează de pe vremea Securității comuniste și este cât se poate de îndreptățită. Legislația învechită care ține serviciile militarizate, nereformarea acestora, continuitatea afișată public cu vechea Securitate a lui Ceaușescu, relatările privind cazurile de nepotism, corupție și abuzuri ale ofițerilor sunt teme vechi, prea bine documentate, sunt fire roșii care au traversat cele aproape trei decenii de tranziție. Numai că, lupta cu „statul paralel” este o temă pentru manipularea electoratului, nimic mai mult. Liviu Dragnea vrea să controleze, el și partidul său, numeroasele servicii de informații din România, atâta tot, nu să le reformeze, ori să le aducă la standarde de excelență.

Marea miză electorală

Peste câteva zile protestele se vor stinge. Diaspora care a participat se va întoarce în țările din Vest, pentru că se mai termină și concediile. Acei oameni vor fi tot mai frustrați pentru că nu pot influența evoluția României încât își vor pierde în curând interesul pentru ce se petrece la București. În toamnă, vor începe în Parlament dezbaterile asupra modificării legislației electorale. În 2019 sunt alegeri pentru Parlamentul European și alegeri prezidențiale, iar în 2020 alegeri locale și parlamentare. În ciuda demonstrațiilor care reflectă o stare de nemulțumire reală în societate mai ales pentru incapacitatea de a guverna țara, în acest moment, PSD nu are adversar.

Din perspectiva alegerilor, controlul instituțiilor, mai ales al Justiției, i-ar putea curăța scena politică de orice indezirabil. Așa că PSD ar putea controla și opoziția, nu doar puterea, pe liderii acesteia, și o mare parte din mass media. Astfel, România are șansa să devină prima țară membră UE care trece la modelul „autoritarismului electoral”, patentat în Rusia de președintele Putin. Care și el are tot felul de instituții, cu denumiri europene, și întreține o birocrație numeroasă doar pentru a o pune în vitrină.

O problemă de sistem

Însă, dl Dragnea mai are în față un drum destul de complicat. Are susținerea elitei politice și economice acum, pentru blocarea anti-corupției. Dar mâine, aceeași oameni, după ce se vor vedea cu problemele din justiție rezolvate, îi pot întoarce spatele, pentru că vor căuta politicieni proaspeți, necompromiși. Președinția românească a Consiliului UE de la 1 ianuarie ar putea să-i creeze mai multe probleme lui Liviu Dragnea decât să-i aducă beneficii. Derapajele Bucureștiului de care până acum Bruxelles-ul nu avea timp și energie, ar putea să nu mai fie tolerate, de vreme ce liderul temporar al clubului trebuie să încarneze valorile lui. Și nu contrariul lor.

Lecția pe care o dă România clubului occidental ar putea fi utilă în viitor, într-un ciclu istoric în care extinderea spre Est s-ar putea relua. Nu omul politic Liviu Dragnea este problema. România are o problemă de sistem. În contextul entuziasmului generat de prăbușirea regimurilor comuniste, din rațiuni care țin și de geografie politică, într-un mod destul de superficial România a fost luată la pachet, tratată după aceleași rețete și integrată alături de ceilalți foști sateliți ai Moscovei, care formau lagărul socialist. Greșit. Elita de la București care a administrat tranziția era diferită de cea de la Varșovia, Budapesta, chiar și de la Sofia. Ea a devenit primul și cel mai important obstacol în calea occidentalizării reale a României.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. PSD nu are adversar pentru ca romanii sunt prea prosti sa voteze cu USR sau RO+, partide de oameni cinstiti.

    Avem un sistem electoral pervers in care mai nimeni nu judeca, ci toti asteapta diverse pomeni, iar daca nu primesc ceva, nu voteaza cu partidul respectiv.

    Romanii au un deficit grav de judecata.

    Uneori trebuie sa ajuti tu tara, nu invers.

    • Va rog sa ma iertati, dar daca incepeti cu aceasta afirmatie dura, ma vad nevoit sa raspund:
      NU Nu este adevarat!

      Romanii nu sint si n-au fost niciodata prosti. Dar PSD nu are adversar, pentru ca USR sau RO+ nu reprezinta o alternativa. Ei au de fapt aceeasi mentalitate (cu scuzele de rigoare). Obiectivul lor nu pare sa fie bunastarea Romaniei, ci darimarea celorlalti pentru a accede la puterea politica si la avantajele materiale care decurg din aceasta.

      Altfel nu-mi explic cum, cu atitia specialisti declarati, toata aceasta opozitie nu a fost capabila sa faca public un proiect serios cu planuri si termene clare, gata sa fie folosit imediat, care sa rezolve o problema majora a societatii romanesti.

      A, spuneti ca, plin de ipocrizie cum este, l-ar folosi PSD imediat? Si ce daca? Ar rezolva problema, nu? Deci, „quid prodest”?

    • USR sau Ro+ sau oricine altcineva are obligatia de a propune o doctrina clara, un program politic.

      Adica nu doua foi de hartie pe care sa scrie „Program politic” sau ceva asemanator.

      Alternativa la PSD + ALDE este dreapta romaneasca (liberala in sens european, a nu se confunda cu „extrema dreapta”). Nu are importanta daca vor fi doua sau 100 de partide de dreapta (adica liberale in sens european) in Romania.

      USR insa se pierde in copilarii iar RO+… asteapta. Ce asteapta, ei singuri stiu.

      Din nefericire, multi cred in mod eroant ca alegerile se castiga in campanie. Inclusiv USR si RO+ considera probabil asa ceva („Lasa domle, ca nu=i nevoie de ideologie, vrem conduceri tehnocrate si o sa va aratam noi in campanie! ” = copilarii).

      Cele doua foramtiuni politice (si paote si altele) au un singur pas de facut, teoretic nu prea greu, dar practic se pare ca e foarte dificil: ideologizarea liberala (de dreapta).

      S-a spus pana la satietate ca PSD a castigat pentru ca alegatorii celorlalte partide nu s-au prezentat la vot. Lumea insa ignora motivul neprezentarii, preferand sa dea vina pe lene si nepasare. Putin credibil motiv, daca stai sa te gandesti.

      Prin urmare, daca vreuna din aceste forte politice se trezesc in urmatoarele luni, OK – avem o sansa. Daca amana pana la alegerile parlamentare cred ca biletul de avion ramane intr-adevar singura si ultima solutie. Dar in acest caz USR si RO+ vor fi la fel de vinovate, daca nu chiar mai vinovate, prin inactiunea lor politica, ca si grupul care a capturat PSD.

  2. de acord, e sistemul, sistemul e format din oameni si reguli, principii. dar, au avut nevoie de oameni, pe care i-au modelat dindu-le ceva, ceva ce isi doreau f mult: coruptia, influenta, puterea, banii, libertatea de a actiona, etc…asa cu toti asistatii. asa se intretine in viata sistemul. greva fiscala, diaspora sa nu mai trimita bani, ar fi colapsul ptr romania.opozitia f agresiva cu neacceptarea a ceea ce propun ei fara o documentatie logica, fara legi corecte si decente si nu facute pe repede inainte trebuie sa inceapa sa se vada….e prea multa drama in tara asta, si huigani gata sa ne vinda pe citiva arginti.

  3. ” Elita de la București care a administrat tranziția era diferită de cea de la Varșovia, Budapesta, chiar și de la Sofia.”

    Gresit cu Sofia. Bulgarii pot doar sa viseze la arestarea vreunor politicieni corupti.
    Si inplus, toata Bulgaria e mega-penetrata de rusi. Oricum bulgarii sunt rusofili.

  4. Stat „național unitar“ centralizat (am preluat modelul francez de stat fără să avem o administrație franceză).
    E foarte precis formulat:

    ….. „… Dar, această luptă pentru blocarea anti-corupției, controlul asupra Justiției și a Ministerului Public, adică al corpului de procurori, nu e doar în interesul d-lui Dragnea. Fără ca să-și asume public acest proiect, în fapt marea majoritate a partidelor și politicienilor români sunt interesați în omorârea anti-corupției. … „…..

    Hoții, jecmănitorii, cei care au jefuit țara 1990- 2018, sunt soarta României libere până la bicentenar? Budgetarii vor rămâne mult timp clientela politicienilor. Administrația de stat, instituțiile publice, serviciile publice sunt azi în mâna „penalilor patrioți“. Dragnea/PSD poate șantaja toată gașca de politicieni și tot ce depinde de iei, inclusiv TV public.
    29 de ani libertate nu au rezolvat probelmele grave interne din „democrația originală specifică românească“.
    Sectorul privat nu e în aceași măsură dependent de politicieni cum sunt budgetarii din serviciile publice. Sectorul privat va genera o societate civică care se desparte, care divorțează definitiv de mentalitatea de jecmănitori și hoți.
    Cât timp mai rămâne? Un al doilea mandat Dragena/PSD?

  5. ”Liviu Dragnea vrea să controleze, el și partidul său, numeroasele servicii de informații din România, atâta tot, nu să le reformeze, ori să le aducă la standarde de excelență.” Exact, iar asta este prima parte a problemei. A doua parte este legată de viteza pe care au luat-o băieții cu ochi albaștri care au penetrat masiv justiția, partidele și parlamentul iar acum butonează și puterea și așa zisa opoziție. Jupînii ăștia nu se mai vor încălecați cum au fost cînd a început Băsescu să organizeze mersul mașinăriei, s-au emancipat și vor să zburde liberi, au oameni peste tot și știu cum funcționează mecanismul, așa că acum vor să taie ei tortul și sa împartă bucățica după algoritmul propriu. Sîntem serviți cu povești despre independența justiției, statul de drept, democrație, parlament, bla-bla, în timp ce niște golani se bat pentru accesul la pușculița statului și organizarea jafului în interes propriu în condiții de impunitate.

    • N.B. ”Jaf în interes propriu” înseamnă
      – daca vine ”dreapta” avem jaf în interes propriu + camarila restrînsă + austeritate pentru prostime
      – dacă rămîne ”stînga” avem jaf în interes propriu + camarila extinsă + pomeni pentru prostime
      Cam asta este schema și nu trebuie să fii savant ca să pricepi de ce pesedeaua cîștigă. Cînd te duci la furat, dacă arunci o bucată de pîine cîinilor și te împrietenești cu ei îți poți vedea liniștit de furat. Dacă începi să-i înjuri și să le dai bețe pe spinare, sar pe tine. Nasol este că te țin minte și nici nu te mai lasă să te apropii de gard.
      Oamenii trăiți la țară au învățat chestia asta pe pielea lor, cei de la oraș cred că pot trece de cîini dacă le zic ”cuțu-cuțu” sau îi iau la șuturi fiindcă în definitiv nu-s decît niște javre iar ei sînt oameni deștepți, băieți de oraș.

      • Schema-i corecta cu rezerva asupra notiunii de dreapta, cu care nu am avut prilejul sa ne intalnim in istoria centenara a statului roman modern. Dreapta ar presupune o restrangere a implicarii statului precum si relatii concurentiale in domeniul serviciilor publice. In asemenea conditii „piata” coruptiei si sansele de „succes” ar diminua drastic – conditie obligatorie independenta justitiei. Nu cunosc o asemenea oferta politica.

    • Am plăcerea să invit cititorii acestui excelent articol să vadă şi următoarele lucrări ale subsemnatului:

      -Tranziţia şi grupurile de interese, Oeconomica, 2, 2011, p. 15-27, http://ecol.ro/content/tranzitia-si-grupurile-de-interese

      -Un sfert de veac de tranziţie, Economistul nr. 49-50, 15 decembrie 2014, http://ecol.ro/content/un-sfert-de-veac-de-tranzitie

      -Sunt capabile elitele româneşti să regândească rolul statului?, Ziarul Financiar, 23 august 2017, http://www.zf.ro/opinii/sunt-capabile-elitele-romanesti-sa-regandeasca-rolul-economic-al-statului-16703137

  6. Liviu Dragnea poate fi diagnosticat, fara teama de a gresi, ca bolnav cronic de putere.
    Cred ca, incepind cu Iliescu, acelasi ahtiat de putere, si de „salvare a nobilelor idealuri ale comunismului intinate de Ceausescu”, cercul se inchide la Dragnea. Care, ori va fi nemuritor, ori se va rezolva cind vine Justitia din vacanta. Sper: cu mintea limpede.
    Dar nu ma incînta formularea „ecartamentul european”.
    Acest „ecartament” ne va face la fel de antiamericani ca Germania si Franta.

  7. Da, se spun lucrurile pe nume. Chiar daca le stiam suna rau, suna tragic…. Sunt solutii. Multe solutii. Si nu trebuie sa incep cu necesitatea unui lider pentru ca s-au cristalizat citeva nume. Trebuie o strategie de a contracara inteligent aceasta masa de securisti si odraslele lor. Bugetul Romaniei este in pioneze. In ziua in care nemultumirile sociale vor exploda atunci o demonstratie si de zece mii de oameni va spulbera pleava asta imbecila. Nu mai este mult.

    • Solutia se numeste liberalism. Dar cum niciuna din formatiunile non-PSD nu si-o asuma, nu vad cum altcumva s-ar putea rezolva. Pastrand si democratia, vreau sa spun.

      Solutia asta nu e descoperirea mea, au gasit-o multe tari inaintea noastra. Vorbesc despre statul liberal, despre o societate bazata pe piata libera, nu pe imitatia ieftina din Romania.

      Confundam eticheta cu continutul. Am decretata ca suntem o democratie, am declarat ca avem piata libera si ca nimeni nu e mai presus de lege. Si credem ca daca am spus asa, asa si e.

      Ne mintim singuri. Mai intai trebuie sa recunoastem ca ne autoamagim, apoi sa intelegem ca nu exista MoS craciu, nu este posibil sa avem o societate in care absolut fiecare cetatean, indiferent ce face, sa o duca exceptional. Sa nu confundam sansele cu rezultatul mediului care permite sanse.

      Asta – repet – o poate face doar liberalismul. Nu ca asa zic eu, ci pentru ca este singurul exemplu din istorie care a avut succes.

  8. Și dacă se urmărește ucrainizarea României? Avem un guvern considerat incompetent, avem protestatari și forțe de asalt, avem câmp de manevră mediatică (vedeți ce se întâmplă la Realitatea tv și la acționariatul de acolo), avem influența elitei intelectuale, cuprinsă de naivități revoluționare, avem discreditarea (demonizarea) unor instituții ale statului, și mai ales, aveți d-voastră în vedere situația geopolitică din regiune, cu Turcia, Ungaria și Rusia.

  9. In primul rand nu cred ca va mai exista o extindere spre est a UE avand in vedere ce se intampla acum in Europa , in general. In ce priveste Romania, situatia va deveni similara cu cea din Rusia sau Turcia. Deocamdata UE nu sprijina in nici un fel Romania si nu am auzit decat „condamnări ale violențelor si agresiunilor contra jurnalistilor. Cei din diaspora vor pleca jn curand, si totul va fi dat uitării, nimeni neavând nimic sa-si „reproșeze”. Singura veste buna este ca SUA si-au mărit bugetul apararii, scuyul Deveselu nu va fi demontat, iar exercițiile romano-americane vor continua si in 2019 …

    • De acord cu: budgetul de apărare SUA 714 miliarde $ e mare.
      Nu sunt de acord cu UE în est. Bulgaria a reușit în presedinția 2018 să facă „bună vecinătate“ cu zona balcanii de vest: Macedonia, Serbia, Montenergro, Albania, etc, să convingă comisia UE să înceapă tratate de aderare. E. Macron a refuzat o extindere în est inainte de 1927 (al doilea mandat la Paris). A. Merkel a precizat de mai multe ori că sprijină aderarea Serbiei, a zonei balcani de vest (politică externă germană de mult timp). Cred că se va ajunge la UE cu noi membri din est pănă 2030 (Moldova după 2030?). Ramăne întrebarea care UE avem în viitor. Mai mult „Common Market“ (britanic) sau ZE mai puternic integrată după modelul francez din 2017. Nu cred că E. Macron va reuși să obțină un budget separat ZE mare cu „refondarea“ după conceptul francez.
      Care UE ne dorim în viitor?

      • UE , in forma actuala nu mai are viata lunga. Deja Merkel a anuntat ca bugetul ZE va fi integrat in bugetul Uniunii Europene, semn ca se creeaza prima treapta de viteza. Asadar este de acord cu Macron aici. Nu mai visati atata la integrarea altor state pentru ca nu se va face. Serbia, Muntenegru precum si alte state din fosta Iugoslavie au relatii excelente cu Rusia si chiar fac exercitii comune cu Rusia. Cumpara armament din Rusia. Ce ofera UE acestor state in care exista instabilitate si conflicte mocnite interetnice si religioase? Rep. Moldova ar putea sa adere la UE in viitor, insa depinde daca doreste Putin acest lucru. Credeti ca este asa de simplu? Orice avans al NATO spre est chiar si cu 1cm reprezinta „paie pe foc” si nu ar face decat sa irite si mai tare Rusia. Iar Romania nu cred ca poate ajuta Moldova in situatia noastra actuala, avand acest guvern criminal de incompetenti care tin partea Rusiei.

        • Invers.
          Budgetul UE.27 de 1% BIP de ca. 140,- miliarde Euro pe an e singurul budget acum. E. Macron a cerut 2017 un budget separat ZE (300 miliarde Euro pe an?), fără ceilalți. Nu se va realiza. Olanda a răspuns, cu alti 8 parteneri: NU la un budget ZE separat. A. Merkel nu a răspuns direct. A pus întrebări la Aachen și la Berlin 2018 la întâlnirile cu E. Macron. A. Merkel: trebuie clarificat în detaliu pentru ce trebuie budget separat ZE, ea nu acceptă numai „țelul politic francez“ vag de intergare mai pronunțată ZE. Va sprijini un mini- budget (unde va fi nu se știe azi- în budgetul UE sau separat ZE) pentru inovații (AI inteligență artificială preferă Paris) și bani contra șomajului (recalificare) exorbitant de mare la tinerii în sud-estul UE. Deci ca. 30 miliarde Euro pe an (Olanda și Austria cer azi pentru 2021 – 2027 reduceri în budgetul agrar, în fondul de coeziune, etc)
          Cred că „refondarea“ ZE/UE după conceptul francez 2017 a adormit (sau a murit 2018 în Olanda, ca și Constituția UE care a murit la stânga din Paris și în Olanda).
          UE are o viață lunga, e un concept occidental din 1957, nu depinde 2018 de est. Vestul a reușit în 73 de ani de pace să se arangeze între ei (Elysee Vertrag 1963 De Gaulle-Adenauer, franco-german) să realizeze bunăstare pentru cei mai mulți locuitori în vest.
          In 73 de ani de pace (razboi în Yugoslavia 1991-1994, Transnistria, Ucraina de est, etc) estul nu a ajuns la un nivel de trai asemănător cu cel din vest. Estul (România atacă 1913 Bulgaria, etc) e zguduit de 100 de ani de un „naționalism etnic izolaționist“. Niciunde azi în est nu se vede „buna vecinătate“, nici după eliberarea 1989, nici după aderarea la NATO/UE.
          Nu știm care UE va fi după alegerile PE din Mai 2019. O nouă comisie, un nou Parlament European la Bruessel (mult mai dificil decât azi, mulți extremiști de stânga/dreapta, mulți naționaliști, etc).
          UE va accepta aderarea balcanilor de vest etc.
          Nici un partener nu renunță la UE, nu renunță la piața comună (Uniunea vamală), la libera circulație a maăfurilor, a investiților.
          Rămâne întrebarea: care UE vrem?
          Conceptul de la Bratislava 2016, naționalismul etnic izolaționist a celor de la Vișegrad (Ungaria, Cehia, Sloavacia chochetează azi cu Rusia lui Putin, Polinia e pe poziție antirusă) sau conceptul frrancez de la Sorbonna 2017 al lui E. Macron cu „scindarea“ UE realizată prin integrare în ZE, fără ceilalți.
          Ce e mai favorabil pentru România?
          Care priorități românești la președinția UE 2019?
          Cine scrie?

          • „Rămâne întrebarea: care UE vrem?” Cred ca este clar ca vrem o UE in forma actuala, insa cred ca aceasta UE se va reforma in viitor, iar piata unica, libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a cetatenilor va exista doar in vest si in beneficiul statelor vestice, nicidecum celor estice precum Romania. Asta se va intampla daca guvernele iliberale se vor mentine la putere in statele din est. Deja semnele au inceput sa apara (taieri masive de buget) .

            • E trist. Aveți dreptate cu cei din est.
              Nu reușesc să se concerntreze pe bunăstare și prosperitatea cetătenilor, sunt preocupati de „minciuni mitologice“ (PIS-Polonia, un trecut „polonez“ mai frumos, cu regim autrocratic intebelic…/Budapesta lui Orban ce să mai spunem…).
              Din păcate orizontul pe malurile Dâmboviței e extrem de îngust, de un secol. Civilizația urbană, tinerii nu au reușit să câstige votul din mediul rural, al budgetarilor și al pensionarilor.
              Văd altfel UE.27 în anii după Brexit 2021-2027. In UE.27 libera circulație a persoanelor, a „lucrătorilor degajați“ va ramâne cu mici restricții (Franța). Unele detalli (Kindergeld pentru copii în tara lucrătorilor delegați a fost decis de comisia UE în favoarea copiilor. Populiștii din Germania nu pot folosi două unități de măsură la alocațiile pentru copii, indiferent unde locuiesc. E Wahlkampf în Bayern, de obicei e mai zgomotos.).
              Problemele grave în ZE/UE au azi un nume: Italia (credite putrede în băncile italiene de 300 miliarde Euro, datoriile statului de 2.000 miliarde Euro, de 131% BIP, etc).
              România la președinția UE 2019? Minciuna stă cu Dragnea /PSD la masă?

  10. Cu toată considerația pentru dl. A. Goșu, articolul privește realitatea românească dintr-o perspectivă restrânsă, limitată. Or, fără întrebări asupra cauzelor situației de fapt, demersul este superficial. Spre exemplu, consider contraproductiv să constatăm că jandarmii au comis abuzuri în 10 august (faptele sunt evidente) fără să vedem cauza, anume că jandarmeria este un instrument de represiune aflat la dispoziția cleptocrației, iar mitingul pro-democrație din 10 august a fost doar un prilej de a fi folosită ca atare.

    Nu putem pierde din context faptul că Jandarmeria este o organizație criminală, construită pe p arhitectură piramidală de tip mafiot. Rețeaua de crimă organizată care practică extorcarea, șantajul, cămătăria, cu ajutorul clanurilor interlope subordonate, de recuperatori, conduse de la vârful instituției, patronate de M Corcodel, D Preoteasa într-un grup infracțional organizat de tip mafiot, cu „famiglii” precum cea a lui Florea Fărcășanu, finul lui M Corcodel.

    DIPI asigură protecția informativă, Octavian Cristescu oferind sprijin în alcătuirea rețelei mafiote. Serviciul secret al Jandarmeriei folosește informații și documente confidențiale în scop infracțional, pentru șantaj și extorcare. Vorbim despre Jandarmeria română, instituție finanțată [inclusiv] din banii mei pentru a-mi proteja interesele! Pentru a înțelege efectele a ceea ce trăim astăzi este necesar ca autorul articolului să privească către cauze. Iar ușa se deschide simplu cu întrebarea „de ce?”.

    Să privim faptele într-un mod realist. Politicienii pe care ne iluzionăm că îi alegem democratic sunt doar marionete ale oligarhilor. Întrebarea corectă este „De ce oligarhii care formează cleptocrația sunt în prezent indiferenți la degradarea situației socio-politice, atâta vreme cât interesul lor este să existe stabilitate și să funcționeze economia suficient cât să le permită extragerea permanent de resurse din averea publică în folosul lor privat?”

    Răspunsul are două planuri, și mă așteptam de la autor, cu experiența domniei-sale să le identifice și să le analizeze. Unul este cel al principiilor statului de drept. Celălalt este unul geostrategic. Pe de o parte, cleptocrația dorește consolidarea statutului ei și vede în manifestările sociale anticorupție (justiție, acțiuni civice, puțina presă democratică etc.) o amenințare, prin urmare devine agresivă. Inclusiv în modul de modificare a legislației astfel încât să fie legalizat furtul din averea publică, transformând România, stat captiv, într-un veritabil stat mafiot.

    Pe de altă parte, această slăbiciune a statului reprezentată de guvernarea cleptocratică este utilizată de forțe externe pentru a reduce importanța internațională a României în plan internațional. Astăzi, toate oportunitățile de dezvoltare a României, în contextul prăbuțirii economice a Turciei, a izolării regimurilor europene „iliberale” șamd, se văd spulberate. Nu doar că nu se mai poate vorbi despre aderarea la Schengen a țării noastre, ori despre ridicarea MCV, dar se pune în discuție capacitatea exercitării președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene. Nici vorbă de OECD ! Interesele altor state se văd poziționate/satisfăcute astfel mai bine decât cele ale României.

    Cam despre cauze mă aștept să scrie autorul articolului, pentru că efectele le vedem cu toții…

    • Socialismul creeaza privilegii pentru ca se bazeaza pe ele. Statul socialist este statul privilegiilor, al sujugarii legii.

      Politicienii actuali doresc mentinerea acestui stat socialist, pentru ca stiu sa se foloseasca de el.

      Jandameria pare sa sufere de aceeasi rupere a conducerii de simplii jandarmi. Fenomen petrecut si in PSD.

      Altfel spus, conducatorii jandarmeriei nu se intereseaza de pregatirea profsionala a jandarmeriei pentru ca asa nepregatiti le sunt lor mai utili.

  11. Mecanismul e relativ simplu: DADDY are atât de mulți scheleti în dulap + riscul condamnării definitive, deci cu executare. Ca atare, este dispus / hotărât să sacrifice această țară pentru a se salva pe el. Așa ă devenit util pentru cei care ne ar vrea inculți, săraci și supuși. Sfat : MAI BINE AR PLECA ÎN BRAZILIA. E APROAPE DE COSTARICA…

  12. Interesant articol ! Deschis… spre cele patru zări. Parcă, parcă se profilează pe undeva UMBRA NOII EUROPE. Toate fostele țări comuniste se pot regasi prin peisaj si toate vor contribui intr-un fel sau altul la conturul prefigurat AICI . Așa că nu doar despre ”occidentalizarea României ” ne putem intreba, ci de mai mult de atât. Da, sigur că DA , 2019 așteaptă” la cotitură” si pune pe umerii Romăniei poveri grele si… consecințe inedite. INCLUSIV EUROPARLAMENTARELE, SUMMITUL DE LA SIBIU, PRESEDENTIA SEMESTRIALĂ A UE,ALEGERILE PARLAMENTARE SI LOCALE ETC. Ba mai mult și ”inclusiv ”…competitia PENTAGEOPOLITICĂ – SUA + UE +RUSIA +CHINA SI TURCIA ! Da,TURCIA și neamul turcic, acela aprox. de 300 de milioane de suflete, care se deosebește mult de ISLAMISM, in afară de religie. Cu ROMÂNIA noastră DRAGNIOTĂ( îmi place cum sună de …frumos !) însă ,nici pe departe să iasă ceva bun din toată tărășenia. SIGUR . și vai de noi ! Apoi, aș mai adăuga ”acilia ” și ” punctul forte„ AL PREZENTULUI ARTICOL. Iată -l ..””.Lecția pe care o dă România clubului occidental ar putea fi utilă în viitor, într-un ciclu istoric în care extinderea spre Est s-ar putea relua. Nu omul politic Liviu Dragnea este problema. România are o problemă de sistem. În contextul entuziasmului generat de prăbușirea regimurilor comuniste, din rațiuni care țin și de geografie politică, într-un mod destul de superficial România a fost luată la pachet, tratată după aceleași rețete și integrată alături de ceilalți foști sateliți ai Moscovei, care formau lagărul socialist. Greșit. Elita de la București care a administrat tranziția era diferită de cea de la Varșovia, Budapesta, chiar și de la Sofia. ” Oare să se fi gandit si DW și dl A.GOȘU la Pacea de la BREST LITOVSK cu care s-a încheiat in coadă de pește Primul Razboi Mondial ?

  13. Ne confruntam cu o malefica increngatura care ne-a intoxicat existenta prin denaturarea/virusarea la nivel institutional. Nu vom scapa teferi de la nivel individual pana la cel social pana la reformarea functiunilor din societate: limitarea drastica a implicarii reprezentantilor carora le cedam libertati si instituirea unui sistem concurential-contractual in cazul serviciilor publice care chiar sunt necesare, eliminand incompatibilitatea dintre calitatile de reglementator si prestator.

  14. Ar fi foarte util să explicați într-un alt articol prin ce diferă elita de la București de cea de la Sofia, Varșovia sau Budapesta. Cu atât mai mult cu cât și presa noastră are o problemă de sistem: nu prea vorbește limbi străine și este perpetuu repliată asupra porcăriilor interne.
    Dacă veți scrie un nou articol, definirea a ceea ce înțelegeți prin ELITĂ ar fi la fel de util.
    Pentru ultima frază (referitoare la elita care a devenit principalul obstacol al occidentalizării), vă dau ipoteză de la nivelul cetățeanului (la fel de turmentat, în multe privințe, ca cel de mai sus): cea mai importantă structură de putere, Securitatea, n-a prea fost scuturată de evenimentele din 1989. Ei sunt „elita”. Care crede doar în occidentalizarea economică a României și doar în favoarea lor. Pentru că infrastructura intelectuală, civică, morală, politică a României pur și simplu nu suportă occidentalizarea reală. Deocamdată, când nici locomotive pro-Occident nu emerg în peisajul intern. Și pentru că Occidentul nu are acum timpul să vină să ne facă nouă curat prin casă.
    Speranțele dstră în Bruxelle-ul care nu iartă derapajele ar trebui să fie invers proporționale cu gradul de alcoolemie (sciatică, în limbaj diplomatic) al lui Juncker la conferințele de presă. Din întâmplare, pe acest site, lângă acest articol, pe aceeași pagină, mai este unul pur și simplu delirant, care asociază modernizarea României cu Maica Domnului! De asta ce ziceți? Puneți pariu că dacă întrebăm 1000 de români în cine cred că va moderniza / occidentaliza România, 875 o vor indica pe Născătoarea, iar 125 vor spera în Bruxelles? (cu condiția să nu dăm și variantele Trump, Putin sau Zalmoxis)

    • Greșit, Maica Domnului este pe locul patru, pe primul loc la încredere în minuni și rezolvări de nasoale este Arsenie Boca, Iisus e pe trei și Maica Domnului vine după el!
      ” Întrebaţi „Care este sfântul din credinţa ortodoxă pe care îl veneraţi?”, participanţii la studiu au răspuns: Arsenie Boca (15%), urmat de Ioan Botezătorul (11%), Isus Hristos (9,8%), Sfânta Maria (7,4%), Sfântul Nicolae (7,4%), Sfântul Gheorghe (6,1%)”.
      (sursa; https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-video-nicula-zona-libera-arsenie-boca-mai-venerat-sfant-mi-mare-loc-pelerinaj-romania-1_5b744c60df52022f756b33cf/index.html )
      De remarcat că Maica Domnului este la egalitate (ambii au 7,4%) cu Sf. Nicolae care le are cu biciul și nuiaua, deci dacă fac echipă s-ar întrevedea o soluție, da’ românu’ o tot ține langa cu Boca…

    • De acord, orizontul unora este extrem de limitat până azi.
      Malurile Dâmboviței sunt limesul, sunt limitele lumii „românești“ în presa oligarhilor, în publicistică și la TV. Lipsesc cunoștințe de limbi moderne la cei batrâni, lipsește conectarea cu occidentul la politicieni, lipsește conectarea cu restul lumii la sat. Dragnea /PSD în lung și în lat 4 luni înainte de președinția UE 2019? Mă derangează această limitarea excesivă și preocupare extrem de limitată aici. Nu este viatț reală. Nu este lumea în care trăim după 1989. Aderarea la UE/NATO nu înseamnă nimic? Migranții 2-4 milioane de „căpșunari“, migrarea „lucratorilor degajați“ în vest nu a lăsat urme în „orizontul“ familiilor românești de azi? La sat ortodoxia e una, civilizatia urbană in orașe (Sibiu de 700 de ani) e altceva. Cine mai face porte azi din lumea „rurală“? Interes pentru „izolaționism naționalist“ au „penalii patrioți“, cei care distrug azi statul de drept. E continuitate, e Națiunea ceaușistă în varianta FSN/PSD.
      Până când merge asa?

  15. Plecând de la situația existentă după protestul din 10.08.2018, voi enumăra câteva aspecte, după părerea mea, demne de luat în considerare:

    – comportamentul clasei politice
    – comportamentul structurilor din Jandermerie
    – reacția internațională
    – reacția televiziunilor din ambele tabere

    În ceea ce privește clasa politică din România, cu foarte mici excepții, reacția acesteia a fost una extrem de anemică semn că marea majoritate a celor care compun această clasă politică nu au educația și informarea (dar nici măcar dorința de- și forma aceste cunoștiințe) de care au nevoie pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat.

    Comportamentul structurilor din jandarmerie, mie personal, îmi pare a fi un comportament pueril, imatur și total inadecvat disciplinei și onoarei militare (de care fac atâta caz).

    Reacția internațională la fel de anemică, deoarece, România începe ușor ușor, să nu mai reprezinte pentru UE sau SUA, o zonă de stabilitate și/sau de interes economic, urmare politicilor hei-rupiste și diletante ale guvernanților din ultimii 3-4 ani.

    Reacția televiziunilor, dar mai ales a ’’jurnaliștilor’’ care operează în cadrul acelor instituții de presă, (care nu mai au nicio preocupare pentru dialog, pentru înțelegerea argumentelor celuilalt, de aceea se reped să il oprească pe interlocutor din expunerea pe care acesta o face, deoarece cele spuse, nu se pliază pe ideile și presupunerile preconcepute ale dumnealor). Și în cazul acestor jurnaliști remarc lipsa documentării, a dorinței de-a înțelege fenomenul, cauzele, reacțiile, sau consecințele unor acțiuni. Dacă admitem că FUNCȚIA unei televiziuni comerciale este să vândă cât mai mult detergent, bere, medicamente și servicii bancare, putem constata, că fiecare stație de televiziune este interesată de compunerea și păstrarea unei mase de telespectatori fideli (celebrele market share) care să reprezinte un target în marketingul clienților de spațiu de publicitate ale respectivelor televiziuni. Deci, interesul real al acelor televiziuni, nu este acela de a informa și educa din punct de vedere politic publicul fidel. ci de-al pune la dispoziția clienților lor, sub forma unei mase cât mai disciplinate (și eventual cât mai mari) de consumatori.

    În istoria noastră din ultimele 200 de ani,( sunt de părere că după 1820 a fost început procesul de emancipare a poporului nostru!) s-au petrecut , numeroase evenimente care au influențat major evoluția noastră ulterioară. Aici pot enumera Regulamentele organice redactate de Kiseleff, revoluția la nivel european de la 1848, Unirea Principatelor române cu largul concurs al comunității internaționale, Independența de la 1877, instaurarea monarhiei, înființarea Academiei Române, înființarea BNR, construcția de căi ferate, exploatarea petrolului, emanciparea transilvăneană, Unirea cea Mare ( la al cărui centenar ne aflăm), perioada de mare deschidere și succes economic, cultural, politic, petrecută în perioada 1918- 1938 (perioada interbelică) etc Revoluția din 1989. Acestea sunt, în opinia mea, evenimentele cu impact pozitiv și pe termen lung în viața poporului român.

    Din nefericire, avem și evenimente cu impact negativ, cum ar fi : revolta țăranilor de la 1907, Primul război mondial cu pierderea tezaurului, dictatura carlistă, dictatura fascistă, dictatura comunistă. Cea mai dureroasă perioadă mi-aș permite să o indic pe cea dintre 1946 și 1964, când în România a fost decapitată și EXTERMINATĂ elita intelectualității acestui popor (profesori, filozofi, scriitori, oameni politici, preoți, etc) care au fost sistematic uciși sau torturați în închisorile comuniste, iar unii dintre cei care au supraviețuit au primit permisiunea, după eliberarea din pușcărie să părăsească România. După 1977 până în 1989 s-a înregistrat un alt val de migrare (cu voie de la ceaușescu și Securitate), urmare acestor fapte, noi ca națiune pierzând multe minți capabile să gândească corect și sănătos. Putem adăuga la evenimentele nefaste, și moartea celor peste 1000 de tineri, din Revoluția din 1989, crime pentru care nu au fost găsiți sau pedepsiți cei responsabili.

    Ambele tipuri de evenimente au înscris, după umila mea părere, în mentalul colectiv, anumite trăsături definitorii în comportamentul celor care trăim azi în această țară.

    Evenimentele cu impact pozitiv, la care m-am referit ne-au redat sau accentuat sentimentele de mândrie națională, ambiția de a ne depăși condiția, dorința de-a performa cultural, profesional, stiințific.
    Aceste evenimente ne-au influențat și întărit sentimentul de apartenență la un neam, la un spațiu cultural comun, la valori europene, etc.

    Evenimentele cu impact negativ ne-au influențat nefast cu privire la incapacitatea de asumare a responsabilității individuale sau colective, avem o frică atavică de consecințele acțiunilor noastre sau ale altora asupra vieții noastre personale, suntem tarați de sentimentul permanent de nesiguranță, fizică și morală, ne lipsesc reperele care să ne permită să înțelegem când cineva ne minte sau manipulează cu rea intenție. Suntem de asemenea extrem de invidioși pe succesul altora, nu mai avem înțelegerea unor noțiuni cum ar fi CINSTE, CORECTITUDINE, SINCERITATE; ADEVĂR. PERFORMANȚĂ REALĂ. RESPECTAREA CUVÂNTULUI DAT, etc.

    Vineri 10.08.2018 între orele 17,30 și 20,00 m-am aflat în Piața Victoriei și sunt mândru de acest lucru. Marea majoritate a persoanelor întâlnite de mine, în zona în care eram ( colțul intersecției din dreptul Muzeului Antipa) erau oameni educați, care se manifestau pașnic, care râdeau des la glumelor celor din preajmă, dar care își exprimau frustrarea cu privire la modul mafiot și oneros în care dragnea a ajuns să conducă multe institutții din statul român prin interpuși servili lui, dar total incompentenți, etc.

    Ceea nu se înțelege ( sau poate nu se vrea a se înțelege), este că în anul 2018, marea majoritate a celor care protestează nu au nimic în comun cu bazaconiile și elucubrațiile susținute de politicienii de la putere și de acoliții lor. Marea majoritate a celor care protestează o fac fiindcă, în setul lor de valori, ei sunt CONVINȘI că este nevoie de MERITOCRAȚIE, pentru ca o persoană să ajungă întro poziție de top management ( fie el și politic).
    Aceeași convingere o împărtășesc și cei din diasporă, dar și mulți reprezentanți din generația mea, precum și a celor trecuți de 55 de ani care cred cu convingere că pentru a fi ales sau desemnat întro poziție de conducere, trebuie să dai dovadă de COMPETENȚĂ PROFESIONALĂ, dar și de ETICĂ MORALĂ. Oamenii acesția, nu protestează pentru salarii mai mari, pentru pensii mai mari, sau pentru condiții mai bune de trai ! Toate acestea, le au deja ! Ei protestează pentru DEMNITATE, pentru impunerea MERITOCRAȚIEI ca principal mijloc de ocupare a unei funcții sau poziții de execuție (cât de mici), chiar dacă acei funcționari sau slujbași ai statului sunt numiți politic, măcar să fie oameni bine pregătiți profesional. Oamenii protestează fiindcă, s-au săturat să fie mințiți atât de GROSOLAN și GROBIAN ! Acum toată lumea are acces la internet și se informează, iar oamenii cu un anumit standard de viață călătoresc în străinătate, muncesc în străinătate, și văd cu ochii lor că NICĂIERI în Europa, nu se mai întâmplă ceea ce se întâmplă de aproape 30 de ani în România ! ( În aceeași perioadă de timp China a parcurs un drum fabulos!) .
    Exemplul maghiar este cel mai la îndemână: de la 267 de kilometri de autostradă în 1990, aceştia au ajuns la 1.273 de kilometri în 2009, arată datele Eurostat. Adică de patru ori mai mult decât noi. Asta în condiţiile în care România are 230.000 de kilometri pătraţi, iar Ungaria de 2,5 ori mai puţin (90.000 de kilometri pătraţi).Sursa: http://www.capital.ro

    Din călătoriile mele, vă pot împărtăși informația că, centură ocolitoare (pe 4 benzi pe sens) cum are BUDAPESTA, nu am întâlnit în nicio țară europeană pe care am vizitat-o. Și atunci îți pui în mod firesc întrebarea: cum a fost posibil ca ungurii să realizeze 1000 de km de autostradă din 1991 până în prezent, iar noi nu ?

    O posibilă explicație pe care eu am găsit-o ar fi următoarea:

    – în România aproape în orice instituție sau loc de muncă, unde Statul este angajator, s-au format găști, grupuri de interese și caste privilegiate, ale căror numitor comun este acela de a își asigura traiul dar mai ales BUNĂSTAREA, în special din relațiile și influența tranzacționată, urmare ocupării respectivei poziții profesionale în cadrul unei instituții sau minister, de așa manieră încăt să le poată fi GARANTATĂ PROSPERITATEA întregului corp profesional de funcționari sau conducători de instituții. Încet, încet, s-au cristalizat adevărate FEUDE, care fiecare dintre ele, s-au preocupat constant și tenace,( indiferent cine se afla la guvernare vremelnic) să-și consolideze și maximizeze capacitatea de rezistență la schimbările la vârf din punct de vedere politic, iar ulterior s-au preocupat fiecare dintre aceste FEUDE, să-și asigure legi, norme, reglementări care să le permită să-și permanentizeze posibilitățile de căștig pecuniar, prin redactarea și apoi prin lobby la factorul politic din zona de interes, să legifereze reglemetari prin care primeau EXCLUSIVITATEA emiterii, unor avize sau autorizații, astfel încât populația să fie nevoită să plătească taxe suplimentare aberante ( din care, se autofinanțau respectivele institutții!) , sau de-a dreptul umilitoare pentru fiecare serviciu pe care respectivii funcționari il prestau (în condițiile în care funcția de la bun început a acelui serviciu sau instituție era să deservească contribuabili !) . Urmare autofinanțării, nu mai erau puși în situația să de-a socoteală despre cum cheltuie acele sume, care nu erau asigurate de la bugetul statului.
    Următorul pas a fost că în cadrul acelor FEUDE s-a început în mod oneros să se cristalizeze anumite MENTALITĂȚI foarte asemănătoare SECTELOR, care ușor ușor, nu mai aveau nimic în comun cu realitatea contribuabililor sau A votanților, ci au fost concepute și popularizate ( inoculate !) în rândul aserviților respectivei FEUDE, ca fiind ABORDAREA CORECTĂ în derularea relațiilor cu prostimea, oamenii puși să stea la cozi, supuși la diferite umilințe pentru a recepționa un serviciu social, garantat de legile de facto, dar refuzate, sub diverse pretexte, de acești FAVORIZAȚI ai sistemelor. Aici putem să enumerăm toate sistemele guvernate de stat:
    – serviciile sociale sau de asistență socială (pensii, somaj, venituri minim garantate)
    – serviciile de sănătate( prestațiile din spitale, jaful de la casa de asigurări, celebra țeapă cu cardul de sănătate, etc)
    – serviciile de încasare impozite și taxe( ANAF sau DITL)
    – serviciile de asigurare a pazei și siguranței cetățeanului ( poliție, jandarmerie, procuratură) unde suntem cu toții de acord că s-au întâmplat evenimente inexplicabile în ultimii 28 de ani (corupție, abuz, lipsa acțiunilor punitive contra celor care au furat, săvârșit tâlhării, fărădelegi, dar și fraternizarea polițiștilor cu interlopii- cazul de la Neamț de acum câțiva ani).
    – serviciile pentru prestații diverse (autorizări construcții, înmatriculări auto, firme, avize diverse, licențe transport, de comercializare către stat sau populație produse diverse, etc)
    – serviciile de reprezentare politică, ( sistemele de vot, de înregistrare și evidență a votanților, etc)
    – serviciile de reprezentare consulară ( serviciile oferite cetățenilor români din străinătate, personalul din ambasade sau consulate, etc)

    Nu avem în România, autostrăzi, educație performantă, spitale sau servicii în sănătate corecte, teatre,etc, fiindcă toți acești angajați ai statului, în loc să fie preocupați de îndeplinirea sarcinilor de serviciu specifice, prevăzute în fișele posturilor pe care le ocupă, sunt exclusiv și masiv preocupați de propria PROSPERITATE.

    Pentru a concluziona, la acest moment noi românii, nu reușim să vedem cu ”aceeași ochi”, ceea ce se întâmplă în țara noastră, fiindcă avem pe de o parte o pătură de angajați la stat, (inclusiv politicienii) împreună cu familiile lor, (personal estimezaceastă pătură la aproximativ 1 500 000 de persoane) extrem de interesate de păstrarea privilegiilor oferite de statul român (fapt care a permis să existe funcționari ai statului MILIONARI ÎN EURO), persoane care sunt în același timp, foarte conectate la butoanele DECIZIEI PUTERII executive ai acestui stat, iar pe de altă parte avem o populație urbană educată, informată, atât în interiorul țării dar mai ales în exteriorul țării, care nu mai este de acord cu această stratificare pe bază de privilegii garantate de stat ( pensii speciale pentru politicieni de diferite ranguri- primari, parlamentari, cumularea pensiilor cu salariu în cazul polițiștilor, condiții extrem de bune pentru anumite categorii de salariați ai statului, etc) ci, își dorește impunerea, așa cum aminteam mai sus, a MERITOCRAȚIEI ca principala cale de accedere în pozițiile de execuție din sistemele statului. Această populație numără ( în viziunea mea) aproximativ 6- 8 milioane de persoane ( cumulat diaspora cu cei din țară).
    Este adevărat că prezența la vot la ultimele alegeri din 2016, a acestei categorii din populația României, a fost una extrem de scăzută. Estimez în mod empiric, că din rândul acestei populații, maxim 2 500 000 s-au prezentat la vot, în decembrie 2016, fapt ce a generat această realitate politică și socială pe care o trăim de aproape 2 ani, și cu siguranță un IMENS VAL DE FRUSTRARE, în rândul acestor persoane care protestează.
    De exemplu, Iohannis a fost votat cu 6 250 000 de voturi, ( cei mai mulți votanții fiind din rândul acestei populații) iar actuala majoritate parlamentară a cumulat doar 3 250 000 de voturi. Prezenta la vot a încă cel puțin 1 000 000 dintre aceste persoane educate, la ultimele alegeri, ar fi oferit o altă imagine scenei politice din România.
    Dă-i Doamne românului mintea de pe urmă!

  16. Ti-am citit cu real interes comentariul, pe care il consider la fel de interesant si bine facut ca si articolul d-lui Gosu. Fac urmatoarele adaugiri:
    1. Avem 3 straturi in randul populatiei:
    – oamenii educati, care inteleg bine pe ce lume traim si care se implica;
    – cei care nici nu inteleg nimic din ce se intampla si nici nu-i intereseaza ce se intampla in jurul lor in afara de „ne ne da” cei care ne conduc. Acestia sunt votantii PSD, pe care Dragnea si ai lui stiu sa si-i tina aproape.
    – cei care inteleg cat de cat ce se intampla dar sunt atat de delasatori incat le e lene sa mearga la vot. Din pacate, sunt foarte multi, inclusiv cu studii superioare. Cunosc multi dintre acestia si va spun ca nu pot fi urniti din pasivitatea lor.
    2. Amintiti de rolul nefast al unor televiziuni, interesate exclusiv de sccesul comercial. Aici face o nota aparte A3, care e intretinuta de patronul ei nu neaparat pentru castigul banesc, ci pentru a o folosi ca parghie politica in interesul lui. Acesta a reusit sa angajeze cativa manipulatori de inalt profesionalism, cu carisma, care reusesc de multe ori sa determine cursul evenimentelor. Am cerut de multe ori unor lideri de opinie sa incerce sa demonteze punctual (punctual, nu doar prin constatari generale) manipularile la care recurge haita de la A3, dar vad ca niciunul nu are curajul de a o face. Asta e!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro