joi, martie 28, 2024

Luigi sau Ninel?

Ninel și Luigi au ceva important în comun. Amândoi știu, mă-nțelegeți, adevărul. Adevărul. Nu consideră, ca alții, că acesta ar trebui deslușit din și confruntat cu realitatea, pe cât e posibil, cu răbdare și cu modestie. Nu consideră nici că trebuie să formeze un întreg coerent și rațional. Ei nu ajung la el în felul acesta, comun. Ei îl au deja în posesie, nepătat de dubiu, iar ceilalți pot cel mult să-l asculte.

Spre exemplu, Luigi știe care e dumnezeul adevărat (Allah), care e adevărata religie (Islamul), care sunt adevărații adepți ai Islamului (Daesh). Iar după câteva luni de cercetare, ca să-l citez, Luigi știe și ce se întâmplă cu adevărat în Siria. Luigi – sau Omar, adevăratul său nume – a ajuns foarte rapid să posede tot acest bagaj impresionant de adevăr, iar apoi s-a simțit dator să-l dezvăluie, să-l ”propage”, dacă vreți, și celorlalți, nouă, publicului ignorant.

La fel, Ninel știe cum a pornit cu adevărat incendiul din ”Colectiv” (o mână criminală), știe care a fost adevăratul plan (distrugerea parlamentului și dezmembrarea țării), unde a fost cu adevărat conceput (la Budapesta), cine sunt cu adevărat autorii (Putin-Merkel), cine au fost adevărații eroi care l-au dejucat (ofițerii patrioți și, desigur, Victor Ponta). Și multe, multe altele. Ninel – Ninel e adevăratul său nume – a ajuns foarte rapid să posede tot acest bagaj impresionant, iar apoi s-a simțit dator să-l dezvăluie și celorlalți, nouă, publicului ignorant.

Subiecte diferite, e drept, dar nu mă îndoiesc că dacă lui Luigi i-ar păsa de episodul ”Colectiv” sau dacă Ninel ar fi întrebat de chestiunea geo-politico-religioasă din Levant amândoi ar dezvălui prompt și autoritar adevărurile deținute și în aceste privințe. Și tot drept e că amândoi ajung uneori să fie priviți … să zicem că cu o oarecare neîncredere de o bună parte din public.

Însă ce au în comun se oprește aici; mai departe cei doi protagoniști se despart dramatic. Luigi e la vârsta adolescenței și teribilismul într-o formă sau alta e aproape o normă la 17 ani. Se poate presupune că o să fie mai copt la minte și emoții când va ajunge, să zicem, la 45. Ninel are 45 de ani. Luigi n-a terminat încă liceul tehnologic, Ninel are o mulțime de studii, toate adevărate: administrație, diplomație, mediu și desigur apărare/informații, unde își face un doctorat. ”Propaganda” lui Luigi nu l-a scos din izolare, ne zic chiar autoritățile, în schimb ”dezvăluirile” lui Ninel nu duc deloc lipsă de sprijinitori. Pe Luigi l-au înhățat SRI-ul, DIICOT-ul și psihiatrii. Pe Ninel nu l-a deranjat niciuna din categoriile sus-pomenite. Luigi era și a rămas un nimeni, dincolo de cele 15 minute de faimă mediatică, și riscă pușcăria. Ninel era și este în continuare deputat, și riscă o frumoasă carieră în serviciul public. Poate nu chiar ca alți purtători de ”interes național” vremelnic ajunși chiar în fruntea guvernului, dar un loc se va găsi și pentru el. Un post unde bagajul lui de adevăruri de genul sus-pomenit va putea fi pus la treabă, într-o formă sau alta, sprijinit de autoritatea statului. Luigi nici nu visează la așa ceva.

Și atunci, mă întreb, care dintre cei doi e ”teroristul” autentic? Altfel spus, care dintre cei doi reprezintă un pericol mai mare pentru interesul public? Luigi sau Ninel?

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Buna ziua,
    In afara de nume ( Ninel e special in economia relatiilor mele ;) ), dunt descrise destul de exact tipurile psihologice prezente in Media levantina.
    Cu singurul amendament, ca Luigi e greu de gasit prin levantul danubo-carpato-pontic. In schimb, de Ninei e full. Occam e greu digerabil pe malurile Dambovitei. Ninel e prizabil. Luigi e deviant.

  2. Pai dacă Luigi Omar e teribilist hormonal condiționat, e cam greu să-l învinovățim, atunci când societatea îl respinge. În felul său e fair: face ceea ce crede că e bine, nereușind (cică) să priceapă că e rău. Imprevizibilitatea lui constă în „data și locul”, nu în intențiile sale.
    Ninel e, in schimb, imprevizibil pe toată linia. Deși neindoios calculat și meticulos înlăuntrul său, Ninel e încă mai inchistat în carapacea planurilor sale decât Luigi. E rapace și e avid. Nici măcar față de alți Nineli (sau Ninei – nu sunt sigur de plural) nu-i poate fi anticipat comportamentul. Nineii sunt atât de diferiți și, cu siguranță, unii sunt „mai nocivi” decât alții, în vreme ce Omarii Luigii sunt toți așijderea. Tocmai aici constă tăria Ninelului și, deși își face dușmani, are și susținători, unii mai teribiliști chiar decât Luigi. Răspunsul la întrebarea din final vine astfel pe palmă: „teroriștii” autentici sunt sprijinitorii de a căror lipsă nu suferă Ninel, fie el consilier, primar, deputat sau prezidel. Fără ei, Ninel n-ar fi Ninel!

  3. Exista o diferenta esentiala:
    Ninel nu e violent. Avem libertatea de a crede sau nu ce spune, si de a actiona in consecinta. Adeptii lui sunt o minoritate pasnica si ridicola care se agita pe net.
    Dar Luigi incerca sa faca rost de grenade si arme sa-i razbune pe „fratii” lui din Siria. Daca reusea sa-si duca planul la bun sfasit, ati mai fi pus intrebarea cine e mai periculos?

        • Nu ne înțelegem. Luigi a postat mesaje pe net, atât, la fel ca Ninel. A, că putem presupune ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi pus mâna pe ”grenăzile” alea, e altceva, e o presupunere. La fel, putem presupune și ce s-ar fi întâmplat dacă Ninel ar fi ajuns la comanda ”ofițerilor patrioți” a instituțiilor de forță ale statului român, bune de folosit împotriva ”trădătorilor” din Piața Universității. Întrebarea e care dintre ei e mai în măsură să ajungă în situația asta.

          • Pai in cazul lui Luigi nu presupunem. Ne spune chiar el.
            Referatul procurorilor: „şi-a arătat disponibilitatea de a deveni martir al Statului Islamic, atât prin deplasarea în zonele în care acesta acţionează, pentru a lupta alături de ei, cât şi prin sacrificiul său în state din Europa, la ordinul membrilor Statului Islamic. În acest sens, acesta s-a interesat de modul în care poate achiziţiona arme de tip AK, grenade, veste antiglonţ şi de asemenea a studiat modalitatea în care poate fi construită artizanal o bombă.”
            Cunoasteti declaratii similare ale lui Ninel?!

            • Putem presupune că ar fi făcut-o. Nu e un fapt, nici măcar o certitudine. E o presupunere, adolescenții în general spun multe lucruri prăpăstioase, nu înseamnă că toți le și pun în practică. Mă bucur totuși că ne-am înțeles într-un final că în fapt vorbim de declarații.

    • Luigi are o raza de actiune limitata in timp si spatiu: in cel mai rau caz va face un numar de victime finit (oricat de groaznic de mare ar putea fi) doar intr-un loc, probabil o singura data. El este un adept, nu are la rândul lui adepti (sau nu in numar mare), este oarecum izolat de ceilalti, poate si de aici refularea in violenta.
      Ninel are posibilitati de expansiune nelimitate si produce pagube greu de calculat, inclusiv poate instiga pe unii ca Luigi sa se detoneze intr-o multime de nevinovati. Si nu, (@adi) nu va fi izolat prin votul nostru … vor exista întotdeauna destule voturi sa aduca un numar de „ninei” in pozitii reprezentative

  4. Teroristul autentic este acela pentru care viata nu are valoare.
    „Altfel spus, care dintre cei doi reprezintă un pericol mai mare pentru interesul public?” – acela care prefera „publicul” mort, evident!

  5. Fara atatia „Ninei” nu ar exista atatia „Luigi”. Are si Luigi al nostru „Ninel”-ul lui, chiar daca nu acesta din urma n-o fi al nostru.

  6. In esenta chestiunea nu e in alegere. Cel care l-a ales pe Luigi si cel care a ales sa fie contra lui Luigi a devenit Ninel. Luigi are nevoie de Ninel asa cum Ninel are nevoie de Luigi. Fara Luigi, Ninel si-ar gasi un alt Luigi, iar fara Ninel, Luigi ar gasi un alt Ninel.

    • În ce mă privește, nu invit atâta la o alegere, nu e ca și cum ar fi posibilă sau ar servi la ceva – cât o invitație la reflecție apropo de cum judecăm pericolul reprezentat de cele două cazuri. De asta mă refer la ”Luigi” și ”Ninel” – da, e după un caz real, ca să parafrazez, dar unul interpretat pentru scop demonstrativ. Ninel și Luigi ar putea fi oricine în situații similare.

  7. Unguru terorist ca si Luigi Omar teroristul de Craiova au fost descoperiti „la tanc” de catre vigilenta organizatie ochiul-si – urechea, baietii cu ochi albastrii fiind preocupati sa ne arate cit de bine ne apara ei (taman de 1 dec in cazul ungurului bombardier) de amenintarile lumii moderne.
    Cam prea incepuse populatia (asa natinga cum e, ca alta nu avem) sa se transforme din poporani in cetateni , recte sa stea cu ochii mai mult pe jigodiile din partide si parlament, ca li se apasa poporanilor butoanele de frica din consola maritei securitati sereiste, ca sa deturneze atentia de la adevaratii dusmani si teroristi ai acestei tari – clasa politica , cea mai longeviva adunatura de infractori, mafioti, securisti , extrem de bine organizati, stapini pe pirghiile legale si pe forta statului. Si care se astern la treaba pt urmatorii 25 de ani de jaf, imbogatire, manipulare si tradare. Good job, SRI.

    • E posibil într-adevăr ca ”descoperirea” lor să presupună cu dezbaterea bugetului (sensibil majorat) al serviciilor secrete pe 2016. Dar asta nu înseamnă că oricare dintre cei doi ar fi fost inofensivi. Rămâne să vedem. Din ce am văzut până acum, n-aș pune semnul egal nici între Luigi și Istvan. Nici Istvan nu era un adolescent rezumându-se la postari pe facebook.

      • De acord…dar si Luigi si Istvan puteau fi adunati la cele racoroase (sau psihiatrice) in liniste, cu ceva timp in urma, si nu fix de ziua nationala – in cazul secuiului si apoi in plina campanie anti-tero europeana in cazul lui Omar de Oltenia.
        Amindoua personajele de desene animate erau bine-cunoscute si bine-monitorizate de luni de zile. Da noah, o presa securistica si o clasa politica (putin) speriata de trezirile liberal-politico-protestatare aveau nevoie de un „bigger bang for the buck”. Ma intreb ce mai au in oala, sertar, dosar si fiset. Asa ca sa ne mai arate pisica peste 1 luna sau 1 zi…sa ne ia ochii cum ne apara ei cu sacrificii de sine.
        Fix la tanc amindoua, coane Miroane….ce ne mai apara pe noi statul si sistemul.
        Ce ne-am face fara ei?
        Cel mai la tanc fix e ala ca ne apara „institutiile” cind tocmai – cum spuneam in postarea anterioara, poporaneanul bizonic mediu mai facuse un pas mic spre a deveni cetatean. Iar presa TV onine si scrisa – degraba apasa pe trimbitele panicii si terorii din zilele de apoi.
        In locul parlamentarilor si partidenilor – dupa o fff mica, dar reala spaima trasa in noiembrie 2014/repetitie noiembrie 2015–-m-as relaxa copios, o galeata de caviar , o cisterna de sampanie…acolo ceva pe-o masea. Bizonul are alta treaba acu…nu le mai chiar sufla in ceafa „baietilor smecheri”.
        Poporanenii sunt bezmeticiti de umbrele teroriste ale ungurilor (waaaaaaaaaawwwwwww) si daca nu ne-am speriat destul….iaca ni se da pe tava mura-in – gura si un jihadist. Real, adevarat, autentic, cu iz de praz oltenesc…..si fara zaibar, ca nu e voie de la Allah.
        Orice lista de membrii de partid din orice partid si orice moaca de parlamentar/ministru/sef/sefut/director/manager´ si cum le mai zice din structurile statului e mai periculos pt mine ca cetatean decit un regiment de Luigis si 4 batalioane de Istvani. Cu binecuvintarea BOR cu tot :) Amin, sa fie primit si bugetul asta, ca tot noi l-om plati.

  8. Motto:
    „Protecting hatred preserves freedom”. („Protejînd dreptul la ură, apărăm libertatea.”) – Andrew Napolitano (fost judecator american, actualmente analist judiciar pentru Fox News Channel, autor de carti si profesor de drept constitutional (Distinguished Professor at Brooklyn Law School)).

    Atit Ninel cit și Luigi (sau Beke Istvan) ar trebui sa aiba libertatea sa spuna si sa scrie ce cred ei de cuviinta fara ca statul sa le puna pumnul in gura sau sa ii aresteze si sa ii acuze de intentie de tentativa de nu stiu ce.

    Nu stiu „care dintre cei doi reprezintă un pericol mai mare pentru interesul public”, dar sint convins ca cei cu adevarat periculosi tac si fac. Nu ii gasesti pe internet amenintind ca vor face si vor drege. Ciinele care latra, nu musca. S-a laudat Adrian Nastase vreodata ca vrea sa faca miliardul de dolari folosindu-se de postul de prim-ministru? Uitati-va la teroristii care chiar s-au manifestat in USA sau in Franta comițînd mmasacre. Au facut ei taraboi pe internet inainte de a ataca?

    Spre deosebire de SUA, de exemplu, in Romania libertatea de exprimare este, cum a fost mereu si in trecut, doar o marfa negociabila. Ratia aceea de libertare din decembrie 1989 a fost admirabila, a fost sublima as putea zice, dar a fost si tare mititica. Ca sa ajunga la toata lumea, probabil. Si s-a volatilizat de pe rafturi in doar citeva luni. Acum vad ca se da libertate cu soia, cu naut si cu alti inlocuitori. Si in produsul final e tot mai putina libertate si tot mai multa soia… Adevarul e ca nici nu e (si nici nu a fost vreodata in Romania) cine stie ce cerere pentru libertatea de exprimare. Chiar asta e motivul principal pentru care multi am plecat din Romania. E riscant sa traiesti printre astfel de oameni.

    A propos de libertatea de exprimare, intr-un articol vecin de pagina cu acesta, Radu F. Alexandru se plinge ca a fost chemat la interogatorii la Securitate zilnic, de la 8 dimineața la 8 seara, vreme de o saptamina, pentru ca ar fi spus in public „Dacă aș avea un pistol, l-aș împușca pe Ceaușescu“ si pentru ca i-ar fi gasit acasa „un pliant cu șase instantanee făcute de Hoffmann, fotograful personal al lui Hitler, cu Führerul repetând în fața oglinzii, expus în bibliotecă la vedere, alături de o „poezie“ a lui Ceaușescu”. Chiar daca eu am cunoscut oameni care au patit-o pe vremea Securitatii mult mai rau pentru incomparabil mai putin, nu pot sa nu observ ca Radu F. Alexandru nu a fost nici macar arestat (pentru niste vorbe) in timpul dictaturii absolut criminale a lui Ceausescu, in timp ce Beke si Luigi au fost luati pe sus, cu fulgi cu tot si aruncati in puscarii (tot pentru niste vorbe) in vremuri democratice.

    P.S.
    Andrew Napolitano despre libertatea de exprimare:

    1. In articolul „What Freedom of Speech?” putem citi urmatoarele:
    „Marșul de la Paris al celor 40 de lideri politici din toată lumea a fost vîndut ca o ridicare în apărarea libertății de expresie in Vest; din păcate, cu greu s-ar fi putut găsi un mediu mai puțin prietenos pentru exprimarea liberă în care să se țină un astfel de marș. Chiar dacă Constituția Franței garantează libertatea de expresie, guvernul francez trateaza expresia ca pe o favoare din partea guvernului, nu ca pe un drept natural al tuturor persoanelor, așa cum, de exemplu, prevede Constituția USA.

    Guvernul francez a interzis exprimări pe care le consideră instigatoare la ură și chiar le-a făcut criminale. Cînd, la un moment dat, predecesorul revistei Charlie Hebdo și-a bătut joc de moartea lui Charles de Gaulle, guvernul francez a interzis și închis publicația definitiv.”

    2. I-as invita pe partizanii punerii pumnului in gura oamenilor sa citeasca un alt articol al lui Andrew Napolitano: „Protecting hatred preserves freedom”. („Protejînd dreptul la ură, apărăm libertatea.”)

    Citeva idei din articol:
    „Drepturile naturale, primul dintre acestea dupa viata insasi fiind libertatea de expresie, sint daruri de la Dumnezeu. Nu sint create de om si de aceea nu pot fi transferate unei entitati facute de om. Ele sint la fel de naturale ca degetele de la miini. Nu avem nevoie de adeverinte de la guvern ca sa le exercitam.

    In cazul liberei exprimari, e deosebit de periculos sa se acorde guvernelor drepturile naturale ale persoanelor fiindca statul poate sa isi foloseasca monopolul fortei pentru a reduce la tacere, pentru a o face inaudibila sau pentru a intimida vocea oricarei persoane pe care o uraste sau de care se teme. Unicul scop al Primului Amendament este sa impiedice guvernul (= legislativ + executiv + judiciar) sa se amestece in chestiunea liberei exprimari.

    Primul Amendament protejeaza, implicit, dreptul oricarei persoane de a imbratisa ura. El garanteaza tuturor persoanelor libertatea de gindire, exprimare si asociere. Gindirea si asocierea sint garantate neconditionat. Imaginati-va pericolele unui guvern care ne-ar spune cum sa gindim.

    Ura, desi invariabil destructiva pentru cei animati de ea, e un mod protejat de gindire si expresie si poate constitui baza pentru asociere. Se pot forma grupuri bazate pe ura, iar guvernul nu poate interfera cu acestea deoarece uraste si se teme de ura lor. Unele „hate groups” sint doar recipiente pentru confortul popular si de grup; altele doresc sa utilizeze violenta pentru a-si promova credintele nefaste.

    Insa dorinta singura de a utiliza violenta nu e criminala; doar utilizarea efectiva a violentei e.

    Remediul contra urii e ratiunea. (The remedy for hatred is reason.) Ura fata de alti oameni e totdeauna irationala. Are nevoie doar de o caracteristica din nastere – culoare, etnicitate, religie, de exemplu – si in mod irational ii atribuie trasaturi mitologice si unitare. Trasaturile acelea atribuite fac de obicei apel la fricile ancestrale si la prejudecatile celui care uraste, ii hranesc labilitatile si ii furnizeaza un paradis mental pentru esecurile sale. De aceea, ratiunea si opiniile contrare masiv-majoritare pot sa dilueze ura.”

    • @ Citizen Q,
      am inteles, Statul, prin institutiile sale, a facut un abuz arestindu-i pe Luigi si Beke.
      Mai inteleg ca pentru a avea motive sa-i aresteze Statul trebuia sa aiba rabdarea pina isi pun in aplicare ideile. Sa aiba motiv plauzibil de arestare.
      Nu ai vrea sa le oferi sufrageria ta pentru experiente?
      NB,
      Radu F. Alexandru, cam tirzior, vrea sa ne anunte ca a fost dizident. Caci ai dreptate: unii pentru mult mai putin au facut puscarie.

  9. da, titel si ninel pot fi inceputul unui studiu de caz
    cel mai bun tratament este preventia, terapia da roade in fazele incipiente, si devine neputincioasa la metastaza. DNA ul (cea mai eficienta institutie a statului) a luat fiinta in ultimii ani, insa ea nu poate opera la nesfirsit intr un sistem nereformat (nici un sac nu poate fi peticit la infinit). sa nu uitam, politia, justitia, serviciile, comisiile / comitetele de supraveghere etc. au fost / sint platite regeste (raportindu ne la puterea economica reala a romaniei – nu i putem plati pe astia ca n occident cind tara este saraca). atunci ce n a functionat vreme de 25 de ani, de a ajuns romania o ruina ? cu habarnisti, traseisti si corupti in politica, lupi paznici de stina, analfabeti cu doctorat, scoli fara copii, sate fara tarani, spitale fara medici, munti fara paduri etc.
    un studiu primar de sociologie / psihologie ne ar spune probabil ca oricare tinar (nu neaparat titel) cu o educatie precara si parinti saraci sau imigranti economici in vest se va aliena, iar un hot si impostor (oricare ar fi el, nu neaparat ninel) nu poate fi sef / model / servant public decit intr o tara corupta si cu o scara valorica inversata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro