joi, martie 28, 2024

Ma puteti ierta pentru cele 300 de milioane de Euro spaga pierdute din cauza mea?

Lacrimi de fericire sau deznadejde, controverse, punctul final al unor ani de neuitat din viata oricarui om, inceputul zborului inspre un nou orizont, mult asteptatul, cu anxietate dar si cu speranta, moment al desprinderii de confortul casei parintesti, examen al maturitatii pentru tinerii nostri, bacalureatul s-a transformat de fapt intr-un examen al maturitatii societatii noastre, a adultilor. Cam asta ar fi descrierea romantica a bacalaureatului. Exista insa si o alta descriere, a unei fete cunoscute de putini. Ea suna asa: bani negri, foarte multi bani. Furt si complicitatea elitelor la acest furt. Mediocritate agresiva. Bataie de joc la adresa parintilor, smecherie, distrugerea cu metoda si sistem, pe termen lung, a tot ceea ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza. Nu va faceti iluzii: aceasta urata realitate nu e doar tolerata. Ea e perfect cunoscuta si perfect orchestrata de multi: incepand cu penibili politicieni si terminand cu acea parte, numeroasa, a elitelor complice. Pe scurt ce e mai urat si toxic in noi, ceea ce face orice om cat de cat corect construit sa vrea sa nu mai auda niciodata de tara asta. Cele doua descrieri sunt concomitent corecte, de unde si nelipsita isterie nationala, in mare parte instrumentalizata de politicieni in cautare de efemera expunere, cu ocazia fiecarui inceput de iulie. Viata m-a plasat (as minti daca as spune ca intamplator) in mijlocul acestui eveniment, iar prin caile sale intortocheate realitatea a facut ca numele meu sa fie legat in mintea celor putini care urmaresc actualitatea de subiectul numit bacalaureat. Acum, dupa ce mai toti parerologii si-au dat obsteasca silinta a… datului cu parerea, instinctul imi spune ca societatea are, poate, nevoie si de putin adevar si claritate. Pe care incerc sa le aduc in textul de mai jos. Asa cum spuneam, nu e bine sa imi intrerupa cineva tacerea.

Analiza arata cateva lucruri interesante:

  1. Toata lumea comenteaza procentul celor promovati. O prostie: post-2011 numarul celor cu sanse este relativ constant (stiind ca nu se mai fura, multi copii se pun cu “burta pe carte” din timp), pe cand numarul celor inscrisi a scazut dramatic, din trei motive:
    1. din 2012 am introdus invatamantul profesional desfiintat de dna Minciunescu in 2009, prin urmare multi copii aleg calea profesionala, care le este mai adaptata. Ei nu mai ajung la un bacalaureat pe care oricum l-ar fi ratat
    2. obsesia procentelor mari a sefilor educatiei: multi copii sunt descurajati sa se inscrie la bacalaureat (uneori prin corigente) astfel, mecanic, procentele cresc;
    3. scaderea cohortei
  2. Pentru a avea o statistica relevanta, trebuie sa calculam procentul de elevi care au obtinut bacalaureatul raportat la cohorta (anume cei nascuti cu 18 ani in urma).

Cresterea procentelor celor promovati nu are nicio valoare analitica: procentele pot sa faca un ministru sau altul sa declare victorios ca a reusit sa creasca si el/ea ceva, dar atat. Numarul celor care obtin diploma are si el o valoare analitica relativa: fara indoiala copiii invata mai mult, dar cohorta scade constant, cele doua fenomene compensandu-se. Evit sa intru in discutii sterile referitoare la subiecte: cele de la stiinte, unde ma pricep, sunt de dificultate aproximativ constanta, cu mult mai usoare decat in Franta sau Germania, de exemplu. Cele de la limba romana sunt tot atat de artificiale, anoste si, pana la urma, in acord cu programa constipata, dar considerata foarte buna de mandarinii literelor din Romania, alminteri bosorogi pretentiosi si cu aere savante. In graficele alaturate avem cei patru indicatori din 2004 incoace: procentajul de reusita din total inscrisi la bacalaureat (irelevant), numarul celor care reusesc (aproape irelevant) numarul celor inscrisi (relevant) si procentajul, raportat la cohorta, al celor care obtin bacalaureatul (relevant).

Ce citim, rece, din aceste grafice? In primul rand faptul ca 2009 a fost anul recordurilor la diplome de bacalaureat pe hectar: peste 60% din tinerii generatiei respective au obtinut diploma de bacalaureat (170.000 de copii). Prima scadere semnificativa a fost in 2010 (putini isi mai aduc aminte ca atunci deja luasem masuri antifrauda), iar 2011 a fost un cataclism, confirmat in 2012. Interesant este faptul ca numarul de inscrisi a atins un varf in 2011-2012, cu toate ca cohorta era in scadere. Observand din anii precedenti ca stii, nu stii, «merge» treaba cu o fituica, amatorii de bacalaureat au fost foarte multi. Curba inscrierilor e in intarziere cu 2-3 ani fata de curba reusitei, iar acest lucru este cat se poate de firesc si predictibil. Practic, in 2011 s-a vazut clar dimensiunea fraudei institutionalizate. Dupa 2011/2012 procentele de reusita au crescut mult si constant, numarul fericitilor a crescut si el, dar putin. Procentul din cohorta al celor care obtin bacalaureatul se stabilizeaza in jurul lui 35-40%, iar numarul in jurul lui 90.000. Anul 2009 este remarcabil si pentru ca, desi aveam cu 100.000 de tineri mai putin ca in 2004, numarul celor cu diploma de bacalaureat a fost cu 30.000 mai mare. O coincidenta? O generatie de genii? Din pacate, asa cum vom vedea mai jos, nu. A fost pur si simplu o actiune coordonata, perfect pusa la punct, a doamnei Miciunescu, pentru a creste numarul tinerilor care, desi nu stiu carte, trebuiau trimisi in universitatile private. O actiune concertata cu desfiintarea, in acelasi an, a invatamantului profesional, de catre aceeasi doamna Minciunescu. Desfiintare facuta cu mestesug: nu schimbam vreo lege, ci pur si simplu nu mai dam cifra de scolarizare. Altfel spus, doamna Minciunescu a lasat tuturor elevilor din generatiile post-2009 un unic traseu educational: traseul catre un bacalaureat fraudat in masa si “luat” de 95% dintre ei, urmat, invariabil, de inscrierea la o fabrica de diplome.

Cum interpretam si ce se ascunde in spatele acestor date reci? Raspunsul simplu este: bani, foarte multi bani, trafic de influenta politica, mediocritate, minciuna, furt, complicitatea elitelor (de fapt absenta lor), bataie de joc la adresa parintilor, smecherie, distrugerea cu metoda si sistem, pe termen lung, a tot ceea ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza. Pe scurt ce e mai urat si toxic in noi, ceea ce face orice om cat de cat corect construit sa vrea sa nu mai auda niciodata de tara asta. Sa le luam pe rand:

  1. Bani, foarte multi bani: in primul rand spagile cu ocazia examenului. Banii stransi cu titlu de «protocol»: cum sa stea supraveghetorii si cei din comisiile de corectare « pe sec », fara un fursec, o floare prinsa cu un lantisor de aur, un paharel de ceva acolo, un pliculet pentru bunavointa de a ajuta cu rezolvari sau pentru a se uita in alta parte. Dar asta e maruntis (o medie de 10 euro spaga per elev ne duce la 1,5 milioane de euro spaga anuala) fata de adevarata miza: fabricile de diplome. Universitatile de stat acorda in jur de 60.000 de locuri gratis pe an studentilor. La care se adauga in jur de 20.000 de locuri cu taxa. Restul celor cu bacalaureat se indreapta inspre universitatile private. Majoritatea fabrici de diplome inainte de 2011. Un calcul sumar arata ca dupa 2011 numarul celor scolarizati la aceste universitati este de maxim 70-80.000, adica o pierdere de aproximativ 320.000 de studenti anual. Adica vreo 320 de milioane de euro anual. V-ati speriat? Credeti ca am gresit calculul? Ei bine, nu. Citind insa aceasta suma, care din 2011 si bacalaureatul organizat de mine nu mai tranziteaza prin buzunarele unui numar de maxim 10-20 de persoane din Romania, va puteti imagina usor resorturile linsajului politic si mediatic la care am fost supus de atunci incoace. Sunt convins ca prin acea masura am eradicat cea mai grava forma de coruptie din Romania: coruptia mintilor. O coruptie nu numai virtuala, ci si cifrata la sume ametitoare. Sigur, nimeni nu a remarcat asta, in afara de Comisia Europeana care in raportul MCV din 2012 mentioneaza eradicarea coruptiei din invatamant.
  2. Trafic de influenta politica: cand esti sef de universitate privata, care incaseaza ametitoarele sume de mai sus, care are in pixul sau puterea de a face pe cine vrea el/ea «doctor», conferentiar, profesor, cand ai o clasa politica formata din oameni care au acumulat putere si bani, dar si o sete teribila de titluri academice, cand ai un ministru complice, el insusi trecut prin fix acelasi proces de promovare academica, ce se poate intampla? Simplu: seful de privata racoleaza prin Parlament viitori «Dr.», «Conf. Univ. Dr», «Prof. Univ. Dr.». In schimbul a ce? Simplu, in schimbul influentei politice in Parlament. Fac aici un proces de intentie? Nu, spun adevarul: nu o singura data un/o sef/sefa de privata mi-a promis majoritati transparticnice in Parlament la schimb cu amendamente mafiote la diferite legi. Si, cand refuzam, amenintarea era voalata dar imediata: «o sa te masacram mediatic». Fireste: canalele media private pot incasa bani pe publicitate… Tin minte ca am dat afara din birou un fost ambasador american (cu tot cu sotie), total dezinformat, platit sa faca lobby nu mai stiu caror universitati private. Ambasadorul SUA in post atunci, Gitenstein, m-a sustinut mult.
  3. Mediocritate, minciuna, furt – acestea sunt destul de evidente: cand se copiaza in draci o diploma nu valoreaza mai mult decat o fituica. Practic ii invatam pe copiii nostri ca se poate fura startul in viata profesionala. Cum putem cere unui functionar care a fost incurajat sa fure la bacalaureat sa fie onest?
  4. Complicitatea elitelor (de fapt absenta lor), distrugerea cu metoda si sistem, pe termen lung, a tot ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza: simplist vorbind: oare de ce a fost nevoie sa ajunga ministru un biet chimist plecat la 17 ani din Romania pentru a face cel mai firesc lucru cu putinta, intr-o frauda despre care stiau si gainile? Am clarificat de ce politicienii tolerau situatia sau chiar o incurajau, daca vorbim despre cei in functie cu ocazia bacalaureatului din 2009. Ei insisi practicieni ai furtului intelectual, ei insisi sinistre mediocritati, ei impreuna cu acolitii lor troneaza in varful piramidei spagilor. Le putem lesne intelege interesele. Elitele insa, marii «intelectuali publici» capabili de texte care te pot convinge si ca Banel e mai bun decat Messi, oare de ce au tacut? Din nestiinta? Exclus. De frica de a ataca o hidra prea mare pentru ei? Posibil. Presupun insa ca e vorba si de faptul ca, indirect, erau si ei beneficiari ai sistemului: cu cat mai multi studenti cu atat mai multe norme. Mai e vorba si de acceptarea tacita a unor comportamente care, oricat de anormale par cand sunt expuse public, faceau parte din banalitatea cotidianului dambovitean. Imi asum severitatea judecarii aspre a acestor elite. Au tacut sau s-au exprimat pe la colturi. Si nu imi amintesc, cand zoaiele mediocritatilor numite politicieni imi erau aruncate in cap, sa fi simtit o incurajare sau solidaritate publica. E adevarat, nu aveam facebook atunci, sa vad cu cat patos o faceau in bula lor. Sau in baie. In loc am avut parte de inteligente taceri, inteligente sfaturi («trebuie schimbat ceva profund») si semete judecati «dom’le asta e doar un pas, sa vedem acum daca e capabil si sa imbunatateasca», uitand ca tocmai dadusem o lege moderna. Pe care nu au remarcat-o cand a intrat in vigoare, dar pe care o plang mai ceva ca pe niste moaste scapate pe jos cand e masacrata de eterna doamna Minciunescu. Careia ii pupa mana pe la sindrofii. Ca element de culoare: aproape ca nu a existat vreun «intelectual public», dintre cei pe care ii cititi sau vedeti la televizor, care sa nu ma fi rugat si el, acolo, ceva. Desigur perfect legal si perfect justificat… Dar cand a fost vorba sa intre in comisii care sa curete plagiate erau, brusc, prea obositi. Oare asa faceau si cu ministrii care incurajau fraudele? Nu vreau sa fiu nedrept: o mana de oameni, de obicei tineri si care lucrau in strainatate au luat pozitie. Dar repede au fost fie ridiculizati, fie ignorati de un establishment care «stie el cum merge treaba».

Care au fost consecintele socului din 2011?

In primul rand s-a constientizat de ce trebuie schimbat ceva radical. Aveam pentru prima data dimensiunea dezastrului. Masurata, rece. Mai apoi, evidenta ca liceenii s-au pus pe invatat, profesorii si directorii au constientizat, fie si partial, ca trebuie muncit. Imediat dupa bacalaureatul din 2011 am introdus prin Ordin al ministrului invatamantul profesional dual, dupa modelul german. O serie de scoli noi s-au creat in baza acelui ordin, precum celebra scoala Kronstadt din Brasov. Acum peste 20.000 de elevi din fiecare generatie urmeaza acest tip de invatamant si, la final, gasesc un job bun. Cvasi falimentul unor fabrici de diplome, dar, paradoxal si imbucurator, si faptul ca unele universitati private chiar s-au pus pe facut carte. Ar fi nedrept sa ii punem pe toti in aceeasi oala. Cel mai important lucru, cu bataie lunga, este redobandirea, fie ea si partiala a increderii intr-o diploma esentiala: diploma de bacalaureat. Intr-o societate mistuita de lipsa increderii in orice, plantarea unui stalp al increderii, institutia bacalaureatului, nu e putin lucru.

Ce, cum si mai ales de ce, s-a intamplat ce s-a intamplat in 2011 ?

Am facut acest lucru pentru ca trebuia stopata frauda. Este ea total stopata acum? Cu certitudine nu total, dar dimensiunile ei sunt mult mai mici. Decizia am luat-o in 2010 cand inspectorul scolar general de la Galati, dl Rasmerita (decedat, din pacate, intre timp) a pus camere de luat vederi la sesiunea a doua a bacalaureatului. Impactul a fost limpede. Mentionez ca initial nu m-a sustinut aproape nimeni : nici din minister nici din politic. Eventual am avut cateva zambete si taceri. Nimeni insa nu a crezut ca chiar se va intampla, e adevarat ca nici eu nu am vorbit prea mult despre ce urma sa se intample. Fara prea mult tam-tam public inspectorii scolari care au avut posibilitatea au montat camere de luat vederi.

Imediat dupa derularea probelor am facut un tur de orizont al impresiilor inspectorilor si am estimat procentul de reusita undeva intre 40 si 45%. Rezultatul a fost pe aproape, 43%. L-am primit intr-o duminica, la ora 9 dimineata, cand eram la Cluj, la micul dejun, impreuna cu unul dintre cei mai apropiati colaboratori, Razvan Florian. El si-a dat seama mai bine decat mine de impact. Foarte repede presa a inceput sa afle rezultatele in diferite judete si in mai putin de o ora isteria politica a inceput. De la lideri sindicali limitati intelectual, dar arondati politic (arondare conform intelectului), la afectati politicieni, in frunte cu doamna Minciunescu, fugeau dintr-un studiou in altul, dintr-o redactie in alta si faceau doua lucruri: plangeau de mila celor cazuti la bacalaureat si ma demonizau, facandu-ma direct responsabil de acest cataclism fara precedent. In fata acestui tsunami l-am sunat pe presedinte si premier, i-am informat de situatie si, inainte sa am posibilitatea sa le spun ca mandatul meu e la dispozitia lor, amandoi mi-au spus « ai facut un lucru extraordinar, te sustin 100%, mergi inainte fara ezitare ». Din acel moment a inceput o saptamana fara somn, din care imi amintesc doar fragmente. Pe repede inainte : SPP mi-a propus imediat garzi de corp (cred ca le-am refuzat), televiziunile si paparazzi ma vanau 24/24, lumea ma lua in brate pe strada, televiziunile si politicienii ma injurau de dimineata pana seara. Timid, unii oameni din presa mai ziceau si ca e de bine. Familia mea a fost ingrozita. Cativa prieteni ma incurajau. Am ales sa tac o zi, sa las detractorii sa improste cu venin. A doua zi, luni, la saptamanala sedinta de la partidul de guvernamant, a fost calvar : pur si simplu am fost facut praf de toata lumea, pe ideea : « sa mearga Funeriu sa explice parintilor care au dat spagi ca au picat copiii ». M-au aparat : Boc, Macovei, Baconschi, Udrea, Falca si Anastase. Si in coalitie Oprea. S-a mai intamplat un fenomen de care mi-am dat seama prea tarziu: dupa perioada de criza din 2010 devenisem peste noapte cel mai popular om din Guvern: «macar asta are curaj si face ceva». Evident, politicienii experimentati au stiut cum sa ma blocheze. La prima iesire publica am vorbit doar despre cei care au luat bacalaureatul. Si am spus ca am ales sa merg alaturi de cei care stau cu fruntea sus, nu alaturi de cei care stau cu mana intinsa. Tin minte ca am citit cu emotie numele celor care au luat media 10 (vreo 65 daca tin minte) doar dupa ce m-am uitat peste lucrarile lor sa ma asigur ca chiar sunt bune. Si am mai spus ca nu voi scadea standardele. Un singur lucru m-a mirat : faptul ca singura minte lucida din PSD a fost Ion Iliescu. In loc de atacuri sau tacere, i-a indemnat pe Ponta si Antonescu sa vina sa vorbeasca cu mine si sa vada ce e de facut. O lectie de cameleonism politic pentru ca, sa nu uitam, Iliescu este cel care a girat frauda majora care devenise invatamentul romanesc. Mai tin minte ca presedintele mi-a sugerat mie si premierului sa alocam vreo 40 de milioane de lei pentru pregatirea suplimentara peste vara a elevilor care vor sa incerce sesiunea a doua. Am respins aceasta sugestie, argumentand ca atunci nu vom mai putea spune ca suntem de partea celor cinstiti si muncitori, cand primul gest pe care-l facem, in situatie de buget limitat, ar fi catre cei care nu au reusit. Presedintele a fost de acord in final. Am realocat acei bani catre universitatile performante, ca sprijin pentru cei buni, care tocmai luasera bacalaureatul. A, era sa uit : la scurt timp Antena 3, falsificand un document, a urlat cat o tineau undele ca eu ratasem, in 1989 bacalaureatul. Fals evident, grosolan, dar de efect. Si astazi vreo 30% dintre romani cred ca nu am bacalureatul. Avand in vedere cati mai cred inca ca soarele se invarte in jurul pamantului procentul respectiv e OK.

Ce e de facut?

In mare trebuie sa oferim copiilor rute educationale adaptate lor, ma refer in special la invatamantul profesional. Am facut asta imediat in 2012. As fi facut-o mai repede daca, animat de doamna Minciunescu si de un confrate aplaudac de-al ei construit din acelasi material sovietoid, Parlamentul nu mi-ar fi blocat un an legea. Sa reducem liceul la trei ani prin trecerea clasei a IX-a la gimnaziu. Astfel, pe langa alte efecte, am mari cu o patrime numarul de locuri in liceele bune. Discrepanta dintre rural si urban este uriasa. Exista o enorma resursa de dezvoltare in mediul rural. Cel mai important lucru insa este formarea profesorilor si directorilor. La nivel de sistem e necesara eliminarea mafiilor sindicale din procesele decizionale formale si informale. Sigur, ar fi bine (dar e utopic) ca votantul de rand sa aiba grija pe cine pune pe acel scaun de la minister, ar fi bine ca atunci cand accidental apare cate unul mai rasarit sa fie sprijinit puternic, nu doar sa se planga dupa el cand e deja… istorie.

In loc de morala

Cred ca am facut un lucru bun. Aceasta credinta este validata de constatarea ca la 6 ani dupa ce, in 2011, am introdus camerele de luat vederi la bacalaureat s-a ajuns la o calma normalitate: nimeni nu mai cere eliminarea lor, iar anuntul rezultatelor la bacalaureat nu mai inroseste ecranele televiziunilor. Exact cum speram in 2011, ceea ce atunci a fost considerat un „atentat la sanatatea mintala a aspirantilor la diploma de bacalaureat” a devenit azi normalitatea. Cer, pe aceasta cale, scuze milioanelor de romani ca nu am condus neintrerupt invatamantul romanesc din 1989 incoace: daca ar fi fost asa probabil ca vreo 2 milioane de romani ar fi stiut ca nu poti sa iti furi startul in viata activa. Dincolo de aceasta (auto)ironie si de satisfactia (cert, meschina, dar atat de omeneasca!) de a fi avut dreptate, dincolo de satisfactia de a constata ca, gratie acelei masuri, 795.849 de tineri au obtinut o diploma «pe bune», de care ei si familiile lor sunt mandri am scris acest text pentru ca cred ca e momentul unei analize reci, dar si expunerea unor fapte din culise. Fapte amuzante acum, dar parte a unei isterii nationale atunci, la care eu asistam surprinzator de rece. Cred ca am facut un lucru bun care, desigur, in dulcea traditie mioritica nu a ramas nepedepsit. Am tras insa niste concluzii generale, succint expuse mai jos, la care poate ar fi bine sa reflectam ca societate.

In primul rand am constatat modul foarte interesant al societatii de a reacționa la abuzuri : de obicei abuzurile sunt tolerate un timp îndelungat, în principal pentru că cel puțin o parte a societății trage foloase, fie ele și efemere, în urma lor. Cei care denunță – în mod justificat – acele abuzuri prea devreme sunt ostracizați, dacă nu o pățesc și mai rău. Societatea este, așadar, pe jumătate victimă, pe jumătate complice.

Brusc însă, de obicei în urma unor accidente ale istoriei, apare conștientizarea. Ca din senin, tot ceea ce a fost tolerat, chiar privit ca o „normalitate” devine „condamnabil”, „comportament abject” etc. Consecința este că „poporul” cere, cu fermitate, ACUM, rezolvarea situației. Imediat. Fără întârziere. Ironic este că, de obicei, chiar instigatorii acelor abuzuri devin cei mai vocali în a cere președintelui, premierului, ministrului, în mod ultimativ, rezolvarea.

Respectivul demnitar, daca e de buna-credință, e într-o situație aproape imposibilă: trebuie să curețe în câteva zile mizeria pe care societatea a produs-o, uneori chiar prin elitele sale, în decenii. Dacă nu reușește, e instantaneu pus la zid: „a bătut palma”, „e omul lor”, „el insuși are probleme”. Iar dacă fratele sotiei nepotului verisorului de-al treilea al demnitarului a profitat acum 13 ani de acel abuz, situația e clară…

Așa s-a întâmplat cu bacalaureatul în 2011. Mi-am asumat, singur și fără prea mult tam-tam, să curăț mizeria acceptată de societate timp de 22 de ani. Acceptată de societate pentru că unor sute de mii de oameni le convenea să cotizeze pentru diploma odraslei. Acceptată de societate, dar produsă de elitele ei. Asa cum spuneam – reiau pentru ca e important – nu știau intelectualii României despre acea fraudă intelectuală majoră care a produs în 22 de ani minim 2 milioane de oameni cu o diplomă de bacalaureat obținută fraudulos? Ba știau, și încă foarte bine, pentru că profitau de ea: „elitele” și „fraudatorii” eșuau braț la braț în amfiteatrele universităților (publice sau private) care le plăteau salarii grase. Și nu vreți să știți prin ce am trecut, eu și familia mea, în urma acestui act, firesc până la urmă. Vreau sa le multumesc pe aceasta cale celor care m-au urmat: putinii din minister, dar totalitatea inspectorilor scolari generali. Prinsi intre presiunile politicienilor locali si circul mediatic ei au ales sa duca lupta cea dreapta. Pe care au castigat-o si prin prisma faptului ca am fost o echipa care a lasat ceva in urma.

Așa se întâmplă si în situația plagiatelor. Am luat decizia în august 2011 să curăț universitățile de plagiat. Înțelesesem, tardiv, amploarea fenomenului și decisesem ca anul universitar 2012/2013 să înceapă fără cadre universitare care au ajuns în funcție prin plagiat. Iar locurile rămase libere să fie ocupate de oameni care îndeplineau criterii științifice corecte. Legea educației a dat un cadru legal articulat pentru a duce la bun sfârșit acest demers. Cu mare greutate („marii intelectuali” au refuzat să se alăture demersului) am numit un grup de „incoruptibili” în funcții cheie de control (CNE și CNATDCU). Care, în ianuarie 2012 și-au început treaba, logistic sprijiniți de o instituție nou înființată, UEFISCDI. Doar că, la scurt timp, dinamica politică a făcut ca „poporul”, același popor care acum vrea capul plagiatorilor, să-i pună la putere tocmai pe capii plagiatorilor. Restul, e cunoscut: comisii desființate în mijlocul reuniunilor, prieteni de partid numiți în loc etc. Desigur, „poporul”, dar și „elitele” sale, au tăcut. Vinovat și nepăsător.

Iată însă că, in rare strafulgerari de constientizare, peste ani, „poporul” vrea rezolvarea problemei. ACUM. Iar demnitarul sa ia asupra lui, ca Iisus dacă se poate, păcatele întregii societăți. Ghinion: aceste strafulgerari nu dureaza prea mult, iar rutina complicitatior caldute popor-demnitar se asterne imperceptibil pe perioada lunga. Pentru că, să recunoaștem: câți nu ați asistat mirați și tăcuți când vreun unchi devenea Dr. peste noapte? L-ați întrebat, așa, de curiozitate, ce exact a cercetat? Nu. Ați tăcut, l-ați felicitat și l-ați bârfit după. Dar nu anecdota e relevantă. Important este să ne dăm seama că nu „conducerea” e problema. Ea e cea mai mică problemă, pentru că poate să fie dată jos rapid. Problema suntem noi. Fiecare dintre noi, într-o mai mică sau mare măsură. Însă doar unii plătesc: miile, sutele de mii de oameni din „popor” care au tăcut complice, elitele care au girat, se retrag, serafic. Nu îi mai auzi. Dar el, nemernicul de demnitar care s-a nimerit să fie acolo la momentul greșit, trebuie să înghită otrava plantată cu migală de predecesorii săi. Iar lui, principalul interesat, parintelui, nimic nu i se potriveste mai bine decat vorbele lui Nietzche: «cei care danseaza sunt consideraţi nebuni de cei care nu pot auzi muzica».

P.S. E posibil ca parti sau idei din acest text sa mai fi aparut in diverse locuri: facebook, blog personal etc.

Distribuie acest articol

82 COMENTARII

    • Domnule Funeriu, ce poate fi mai înălțător decât să știi clar că ai participat activ la vindecarea unei națiuni prea mult vitregite de prea-lungul somn de moarte?
      Felicitări! Și nu uitați, nimic nu rămâne neobservat, oricât chițăie niște televiziuni falimentare ori niște politicieni pe moarte (politică).

  1. Domnule Funeriu, poate ca nu conteaza, poate ca e tarziu, dar va multumesc pentru ce ati facut pentru sistemul de invatamant din tara noastra.

  2. Funeriu, Cioloș, Macovei, Kovesi etc. ; nu putem spune că Dumnezeu nu ne iubește, nu ne oferă alegerea. Și noi ce facem?

  3. Chapeau, d-le Funeriu!

    Altfel, sa nu uitam ca un an mai târziu Basescu si Boc au încercat sa reformeze Sănătatea, propunând ca asigurații sa poată dirija o parte din contribuții (de fapt impozite, nu contribuții) catre case de asigurări private. Atunci reprezentantul serpariei din Sănătate a fost dl. Arafat, pe post de doamna Minciunescu. Iar daca Guvernul Boc si Basescu au reusit sa reziste presiunilor in timpul reformei Educației initiata de dvs., in cazul reformei Sănătății si au rupt gâtul.

    • Din pacate, serparia din sanatate continua, respectivul domn Calafat facand turul tuturor televiziunilor in ultimele zile, incercand sa ne mai prosteasca inca odata sa-i mai dam cateva sute de milioane de euro pe mana, ca ne mai aranjeaza dansul interventiile de urgenta. Din fericire, se pare, ca purcooiu ala de banet nu exista, fiind necesar la satisfacerea si propasirea materiala a votantilor psd.
      PS Din auzite, si serparia din educatie este in refacere, existand destule cazuri cand, subit si neasteptat, unele camere n-au functionat sau au filmat pereti si/sau tavane.

  4. Va felicit pentru curajul si determinarea de care ati dat dovada cat ati fost ministru al educatiei. Datorita si dvs mult mai multi tineri sunt chiar educati. Chiar daca au luat sau nu bacalaureatul. Deoarece au invatat lectia onestitatii in viata.
    Merita sa precizati clar pe adevaratii autori morali ai dezastrului din invatamantul romanesc si anume: Ecaterina Andronescu – Minciunescu cum ati numit-o in articol – si complicii ei – care au fost si sunt multi. Ea este groparul invatamantului romanesc din ultimii 20 de ani asa cum Ion Iliescu este groparul democratiei romanesti din ultimii 25 de ani.
    Va doresc succes in continuare in activitatea dvs.

  5. O singura observație as avea…unii din inspectorii pe care ii lăudați că au fost alaturi de dumneavoastră erau cei care, cu un an înainte, aveau liste întregi cu cei „care trebuiau ajutați”…și nu vorbesc din auzite. Dar…poate chiar nu ați stiut, sau poate că politic, ați făcut concesii…”Pilele” deveniseră apanajul unor elite, oameni politici locali în general. 2011, 2012 au fost ani in care camerele din liceele de elita (pentru că acolo erau cei mai mulți din copiii „vedetelor locale” și carora li se permitea să copieze de la colegi) filmau cel mult un elev și supraveghetorii erau „aleși”, starnind și mai mult „obidă clasei muncitoare” din restul liceelor. Copiii vorbeau…Lucrurile acestea se faceau, din nou, cu acordul domnilor generali…Așa că, ideea a fost extraordinara, funcționează cu adevărat de câțiva ani, dar…nu toți inspectorii de atunci merita laudele dumneavoastră. In rest, articolul e ca o gura de oxigen. :)
    PS: „unii” din „cei” au revenit pe funcții…:(

  6. Ma bucur ca ati scris acest articol. si cum greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, sunteti iertat pentru jumatate din suma care nu s-a luat spaga. Cealata jumatate se ia, in continuare, pentru inginerii mai mici:clase de engleza intensiv, transferuri, teze unice cu subiecte stiute dinainte, etc. Doar suntem in vremuri moderne, si directoarele trebuie sa isi plateasca operatiile estetice, calatoriile in strainatate. Iar meditatiile sunt grele si ai responsabilitatea rezultatului. De cele mai multe ori, cei ce cer rezolvari ACUM sunt doar niste farisei. E destul sa te uiti cum si-au facut studiile si cat profita de fraude. Am citit acum ceva timp cat de indignati erau unii de media cu care terminase doamna anticoruptiei din Romania facultatea. Dar nu spunea nimeni ca e important ca a terminat-o pe bune. Tot ce spuneti este perfect adevarat. De ce nu au spus-o si altii, ca doar toata lumea stia! Pentru ca e asa de simplu sa fii surprins! Ma alatur indemnului unei persoane dragi mie, adresat tinerilor: plecati s ifaceti studii afara, veti trai in realitate si, cel mai important, veti putea face comparatii!! Scoateti capul din nisip!!!

  7. Am toată stima pentru autor. Foarte fain articolul.

    Din păcate grajdurile lui Augias din educația românească au gunoaie cât pentru vreo 2 Herculeși nu numai pentru un Funeriu, deci tare mă tem că nici o decadă de ministeriat nu i-ar fi ajuns ca să rânească fie și trei sferturi din stratul pietrificat de scârnă. Oricum cei vreo doi ani de ministeriat ai domniei sale au mai speriat măcar niște ligjioane și au ciobit binișor pojghița groasă. Nivelul real al „pagubelor” poate esimat la adevărata sa valoare prin simplul fapt că „restaurația” nu s-a încheiat nici măcar acum după 5 ani.

    Totuși am două nelămuriri:

    1. Cum a fost posibil c autorul să realizeze nivelul imposturii și volumul imens al plagiatului abia la sfârșitul celor doi ani de ministeriat?! Toți cei ce am absolvit o facultate în România ultimilor +20 de ani știm că marea majoritate a catedrelor sunt business-uri de famiglie și că nu există idiot suficient de temeinic care să nu poată ajunge profesor universitar în România. Iar grosul lucrărilor „științifice” sunt în cel mai fericit caz compilații (cu sau fără citarea surselor) dacă nu plagiate de neam prost.

    2. De unde și până unde „elitele” alea de care tot vorbește autorul?! Sunt coana Abramburica sau cărturarul Vanghelie „elite” și n-am știut noi?! :D

    Înțeleg pe deplin patima și frustrarea autorului la vederea magnitudinii dezastrului, numai că nu trebuie uitat că e practic imposibl ca o țară mâncată până la măduvă de mojicie și corupție nu are cum să clocească un sistem de educație integru și perfomant…

    • Aveti perfecta dreptate, mai ales la punctul 1), iar in invatamantul superior reforma d-lui Funeriu a fost aproape complet ratata (sper sa citeasca si dansul):
      1) clasicicarea universitatilor si finantarea lor diferentiata a fost un fiasco, pentru ca legea nu prevedea asemenea diferentieri si univ. din Suceava, parca a avut castig de cauza, pe acest motiv, in instanta;
      2) criteriile si conditiile ridicate pentru avansare au lovit tocmai in cei neinscrisi in ceata lui Pitigoi in care dai in unul tipa doi. Astia erau bine mersi (si sunt si astazi) confi si profi si doar le-a incetinit putin. Poti sa impui oricate si orice conditii de avansare, daca nu le aplici tuturor (adica si celor care deja sunt profi si confi si sa-i cobori in functie daca nu le inxsplinssc) pana la urma nu faci decat rau celor care nu sunt in diverse gasti, pentru ca gastile gasesc mijloace de a se adapta.

      • Haideți totuși să nu tragem în pianist :P

        Cei doi ai de ministeriat ai d-lui Funeru au fost remarcabili. Cu toții am dorit să se întâmple mult mai multe. Numai că există o limită o poibilului.

        I-am pus întrebarea #1 pentru că a afirmat în articol că abia în ultimele săptămânp de mandat a realizat magnitudinea plagiatului în umea universitră românească. Abia apoi am relizat că n-a făcut facultatea în România, că a fost relativ puțin amesecat în lumea universitră românească deci că ar fi posibil în mod onest să nu fi fost conștient de desimea șerpăriei de acolo.

  8. Cum comentati rezultatul studiului Dr. Borcan, conform caruia „the anti-corruption campaign resulted in increased inequality between poor and non-poor students” – and that it „significantly reduced their chances of entering higher education”
    http://www.bbc.com/news/business-39254634

    (In treacat fie spus, nu l-am vazut mentionat niciunde in presa romaneasca)

    • Acelasi articol da mai multe detalii: reducerea fraudei masive a scos la suprafata aceasta inegalitate, nu reprezinta sursa ei. Inegalitatea era mascata de faptul ca toata lumea putea frauda si odata scoasa la iveala adevaratele cauze pot fi investigate

      Citez din acelasi articol explicatiile:

      The most likely culprit, it emerged, was that the „collective” and „petty” forms of corruption, as witnessed by Dr Borcan herself, had a curious effect: they might be paid for chiefly by well-off students bribing invigilators, but everyone benefited. It gave the poorer students „a free ride” to higher marks.
      It also meant that when cheating was removed, the academic advantages of wealthier students became even more apparent. Cheating it seemed had provided a kind of levelling effect.
      „There’s a silver lining to all this,” she said. „When corruption was widespread, we couldn’t know the true scale of inequality… Our findings have revealed just how much greater the equality gap is.”
      „Once we know the true gap in attainment, the government can tackle the source of the inequality.”

      • Corect, „don’t shoot the messenger”. Crapelnita ieftina si bac la toata lumea, iata ce a tulburat Dr. Funeriu. A doua parte cel putin.

    • Pare greu de crezut că la nici 30 de ai de la prăbușirea comunismului se mai pot găsi suficienți cretini care să susțină determinismul social marxist, dar așa cum spunea Einstein două chestii sunt infinite: universul și prostia omenească. Și din păcate zgubiliticii care publică astfel de imbecilități „progresiste” la BBC nu sunt nici e departe cazuri izolate.

      Evident că dacă loaza care trece un examen prin fraudă provinde dintr-un mediu defavorizat atunci frauda devine ceva pozitiv & luminos :P Păi dacă e așa hai să extrapolăm un pic:

      – V-ați da viața pe mâna unui medic provenit dintr-un mediu defavorizat care s-a ajuns exclusiv prin fraudă?!

      – Dacă un individ provenit dintr-un mediu defavorizat vă crapă țeasta, face cumva condiția sa socială crima scuzabilă?!

  9. Stimate domnule ministru,

    Nu stiu in ce masura discutam de o tinta falsa. Dumneavoastra ati fost ministrul invatamantului, nu seful DNA, Dvs aveati obligatia de a asigura un invatatmant de calitate si rezultate aferente la examene. Din informatiile publice, problema de fond nu a fost cea a camerelor video din sali, ci intrebarile „tricky” ce impingeau elevii spre o dezvoltare a subiectului de examen spre directia esec. De zeci de ani se spune ca scoala nu mai e ca pe vremea noastra, copiii din ziua de azi nu invata nimic, etc. Probabil ca romanii au o gena mai proasta, dovada ca au cel mai scazut nivel procentual de absolventi de universitate din Europa( 60% din nivelul Bulgariei, jumatate din media Europeana), fiind programe si angajamente europene de dublare a acestui numar pana in 2020, adica in 3 ani. Conditia esentiala pentru inscrierea la facultate, nu absolvirea ei, este promovaraea bacalaureatului. E frumos sa vorbesti de fata lui Boureanu si copii de manelisti, dar majoritatea elevilor provin din familii normale pentru care picarea copilului la bac e o tragedie. In concluzie, e foarte buna masura camerelor, dar e foarte proasta ideea subiectelor smechere, ce ne fac idiotii needucati ai Europei.

    • Nu poate exista învățământ performant fără integritate. Dl. Funeriu a început dincolo de orice îndoială de acolo de unde trebuia să înceapă. Problema sa a fost timpul extrem de scurt pe care l-a avut la dispoziție și magnitudinea dezastrului ce trebuia gestionat.

      Da, într-adevăr de multe ori unele subiecte ale diferitlor examene de bacalaureat sau admitere în facultate (așa cum erau pe vremuri) par clocite de indivizi cu afecțiuni mentale sevrere. Totuși, atâta vreme cât foarte mulți candidați trec examenul înseamnă că problema nu e atât de multsubiectul cât loaza care pică examenul și care invariabil va da măcar o parte din vină pe subiecte… Nu-i așa?

      • Va pierdeti timpul cu asemenea comentatori. Vor fi de neclintit in convingerea ca misiunea domnului Funeriu si a altora ca dansul, data de diverse coterii straine, masoni, clubul Bildeberg, sionisti, sorosisti, etc., nu se stie exact cine, a fost de a arata ce neamprost sunt romanii, cand de fapt ei e harnici, destepti, cinstiti si ospitalieri.
        Auzi, domnule! Subiecte cu „smecherii”, facute anume sa pice elevii. Va asigur ca, din 2011, de cand urmaresc subiectele la matematica, tocmai sa vad nivelul lor, n-a existat an in care sa fi luat mai putin de 7,5 fara sa pun creionul pe hartie pentru a le rezolva (adica facand rezolvarile in cap). Si nu sunt decat un parlit de inginer, facut pe vremea lui Ceasca.

        • Aveți deptate. E posibil să fie o pierdere de timp. Dar în același timp cred că merită șă li se reamintească faptele.

  10. bravo. desi am spus atunci ca un examen la care trec doar 60% arata deficientele de pregatire din liceu si faptul ca din acei 100% nu toti ar trebui sa urmeze invatamant cu finalitatea respectiva. avem nevoie de licee tehnice unde se invata meserii si nu „eliade” si „integrale”

  11. Tot respectul domnule Funeriu. Poate reusiti sa ii organizati pe toti cei care va impartasesc ideile (nu suntem putini, va asigur, si sunt convins ca multi s-au mai desteptat din 2009) intr-o forma juridica, un ONG ceva, care sa se implice mai departe in reforma educatiei la noi.

    Toate cele bune!

  12. Scriu rar comentarii, dar acum o fac: felicitari, domnule Funeriu. Va spun din pozitia unuia care a exploatat viciile sistemului acum multi, multi ani.

  13. Sunt in sistem de peste 30 de ani. Ati fost singurul care a facut ce trebuie (a incercat si Profesorul Miclea dar s-a speriat de magnitudinea mizeriei). Va multumesc.

  14. Dezvaluiri interesante, necesare si oportune! Thanks!….
    Dar de ce nu ati dat curs propunerilor facute dvs. de curatare a legislatiei si celebrelor agentii ARACIS si ARACIP a caror functionare se bazeaza si acum pe IMPOSTURA, SIMULACRU si MIMETISM (mai ales structurile dedicate asa-zisei asigurari a calitatii educatiei)!!
    Ministrii educatiei din statele membre ale CEE/UE au solicitat mediilor educationale nationale sa se inspire din practicile si standardele mediului de afaceri…
    Dar in Romania aceste medii trebuiau separate a priori de autorii OG75-2005, respingand modelele internationale PDCA, ISO 9001 si Premiul de excelenta european EFQM (recomandate si adoptate paneuropean) pentru a adopta un model (chipurile „original”!) din sec.XIX din Stiintele politice, prin care doar se asigura controlul statului asupra educatiei…
    Rezultatele se vad si mai bine dupa un deceniu: ARACIS si ARACIP sunt respinse cvasi-general intrucat functionarea lor se bazeaza pe o foarte costisitoare birocratie INEFICIENTA si deci INUTILA care a indepartat complet persoNAlul din educatie de reala asigurare a calitatii!

  15. Foarte bine pentru sistemul de control, dar e jumatate de pahar. Trebuia simultan reformat din temelii si partea acea care pregateste elevii, aici aveti nota 2.

    Ca contribuabil platesc o caruta de bani in taxe ca sa mearga copilul la scoala. El sta acolo o mare parte de timp si este educat mai mult de ce se intampla acolo. Scopul vostru este sa-l invatati si sa dea un examen corect la sfarsit. Imi pare bine ca ati reusit sa nu trisati cu examenul, dar partea cu educatia? Sau ii trimitem degeaba acolo? Am putea cere banii inapoi cu compensare, fiindca acuma omul e stricat de sistem si e foarte greu de corectat. Diferenta se simte cand te muti in strainatate. Bine ca am plecat din romania si copii vor da bacul in tara mai civilizata.

    Daca credeti ca acei profesori au fost lipsiti de acele sume gresiti, ei au transferat toata suma in alta parte, pre examene. Imi aduc foarte bine aminte cam ce sume scoteam din buzunar pe timpul dumneavoastra pentru diferite fonduri de clasa, excursii, codouri pentru diriginte, director, etc.

    • nea Ioane,
      daca un elev il vede pe ta-su ca fura, degeaba ii spune la scoala nu fura, ca l-a prins cu rata-n gura!
      Asa ca sa nu avem pretentii exagerate de la scoala. Scoala creaaza doar un minim de educatie, acea educatie care permite unui copil sa se incadreze cit de cit in societate. De la acest minim catre cele mai inalte culmi sunt chemate sa actioneze si familia precum si intreaga societate incl. biserica si mass media.

      • neamtu tiganu situatia e inversa. Cand copilul vede ca tatsu lucreaza de zori si e corect, iar la scoala toti fura, da ii invata sa copieze de mici, profesori tineri! Cand la scoala invata ce inseamna fite, cand la scoala invata toate prostiile, asta inseamna ca scoala ii ofera baza, educatia minima cum zici tu, cum sa traiesti in societate corupta. Degeaba ii explici tu sau ii dai exemplu, nu esti cool, esti un looser.

        Ai vazut tu sa se dea chitante la scoala? Dar fonduri se colecteaza permanent, deschis, pentru ca profesorul cutare sau cutare are salariu mic, se spunea cu text deschis pe timpul lui Funeriu. Acuma nu stiu cum e fiindca am plecat.

        Ceteste atent ce am spus mai sus, nu sari cu gura. A facut doar controlul, dar nu a reformat si ce e efectiv in scoala. Ca sa pricepi, a inceput sa controleze un trabant cu normele de euro 5

        • De undeva trebuia sî înceapă. Și a început de la asigurarea integritășii unui examen important, contolabil și la care e un numpăr mare de participanți.

          Credeți că dacă păstra Bacalaureatul în forma bășcălioasă sistemul s-ar fi îmbunătățit cu ceva?!

            • Dl. Funeriu a eliminat frauda de la Bacalaureat în doi ani și un pic de ministeriat. Puteți enumera alte realizări remarcabile & memorabile ale ălorlalți miniștrii ai educației în restul de 25 de ani?! :P

    • Suneți savuros!

      Oricât s-a zvârcolit ministrul ca să nu se mai poată mișcula la Bacalaureat, dumneavoastră tot nu v-ați lăsat și ați găsit o modalitate să dați șpagă, chiar dacă nu vă alegeați cu nimic în schimb! Kolossal!!! :D :D :D

      P.S. : Părinții ei mi-au povestit o chestie (nu știu dacă e de plâns sau de râs) pe aceeși temă. Venind în vizită la noi, mama a făcut-o pe translatoarea în Frankfurt la interviul de îmbarcare pentru o doamnă în vârstă ce venea la copilul ei în SUA. După ce au trecut de filtru, cât au stat în zona securizată n-au avut scăpare și au trebuit să-i aculte păsurile și necazurile. Printre altele s-a plâns de cabinetele medicale private:

      „ – Că le plătești maică de te sperii și după aia trebuie să mai dai și șpagă peste tot ce le-ai plătit…
      – Păi de ce le dați șpagă, dacă-i cabinet privat și ați plătit oricum?!
      – Ei lasă duoamnă da’ ce parcă io nu-i știu pă ăștia?! Că nici mormântu’ nu-i mai satură! Măcar pe vremuri când te duceai la doctor și-i dădeai dreptu’ îți mulțumea frumos și te servea. Acu’ că i-am dat la privat un borcan mare de Ness și ăla a început să facă garagațe că nu-i trebuie, că nu se poate, că mă jignitiți doamnă, că nu știu ce… Da’ ce voia să-i dau eu văduvă necăjită cu copilu’ plecat de acasă?! Mașină?! Mânca-i-ar ciuma de nesătui!!!”

      • Draga Josef Svejk tu mi se pare ca nu citesti atent, eu nu am dat nici o spaga, fiindca copii nu erau de bacalaureat. Dar daca nu ai avut copii la scoala in romania mai bine taci. Sunt un milion de alte modalitati sa-si ia scoala banii in alt mod. Crezi ca poti educa tu copii pe care ii vezi practic doar seara, fiindca in restul timpului lucrezi?

        Diferenta se vede foarte bine cand muti copii la o scoala din europa de vest.

        • Dragă domnule,

          Tocmai ați afirmat în încheierea postării dumeanvoastră: „Daca credeti ca acei profesori au fost lipsiti de acele sume gresiti, ei au transferat toata suma in alta parte, pre examene. Imi aduc foarte bine aminte cam ce sume scoteam din buzunar pe timpul dumneavoastra pentru diferite fonduri de clasa, excursii, codouri pentru diriginte, director, etc.”

          Nu mi-o luați în nume de rău, dar acolo tocmai despre șpaga pe care ați plătit-o pare să fie vorba…

          • Copii mei mai aveau pana la bac, asa ca nu am dat nici o spaga pentru bac. Mai mult copii mei stiu ca nu o sa-i mai verific inainte de bac, sa ma asigur ca stiu cat de cat.

            • Încă odată: Dumneavoastră ați mărturisit de bună voie & nesilit de nimeni că ați dat șpgă. Că n-au dat copii duneavoastră Bcalaureatul e o chestie secundară. Ideea e că ați dat șpagă și nici n-ați obținut nimic de pe urma ei, știind foarte bine că ministrul din acea epocă a reușit cumva săelimina frauda de la Bacalaureat. Iar acum ăi reporșați tot lui că degeaba a eliminat frauda că băieții ăia șmecheri ca dumneavoatră tot decartau din reflex, chiar dacă nu ați obținut nimic. Genial! :D

  16. pe vremea mea ca sa iesi ing. la mecanica-aviatie trebuia sa treci de cei trei Gheorghe, Simionescu la mate, Manea la organe si Buzdugan la rezistenta.

    La rezistenta aveai voie sa vi cu orice material, carti, cursuri, notite. Si totusi promovabilitatea era de doar 50%. Singura posibilitatea de a copia era de la un coleg, chestie putin probabila deoarece fiecare era ocupat aproape tot timpul afectat examenului sa-si rezolve propriile probleme.
    In definitiv asta e situatia reala in viata, intr-un job ai la dispozitie toata documentatia pt. a rezolva o tema.
    Dar invatamintul romanesc, in general, se bazeaza aproape exclusiv pe memorie, nu pe legaturi logice, pe creativitate etc. ci pe palarii si sepci aruncate.

    • Am avut si eu astfel de examene, unde te lasa cu toate cartile. Confirm, ca degeaba te lasa, fiindca trebuia sa stii sa rezolvi probleme. Dar au fost foarte putine astfel de materii. Am avut nenorocul sa fiu student la sfarsitul anilor ’90 si pot sa-ti spun ca se copia la greu. Pot sa-ti spun ca se plateau examene, copii profesorilor aveau note bune copiind subiectele deschis. Pot sa-ti spun ca erau profesori incompetenti. Pot sa-ti spun ca lucrari de laborator, lucrari de diploma puteai cumpara foarte ieftin si functionau foarte bine. Pot sa-ti spun ca am avut cazuri cand tupeistii spuneau ca vor 8 desi nu stiau nici de 0 si prin amenintari il primeau, in sala fata de toata lumea profesorul ceda si ii punea nota! Erau aceasi profesori de care ziceai tu, care inainte de 90 erau tari si mari.

      Eu am facut electronica, si m-a salvat faptul ca am inceput sa lucrez in privat devreme, si mai intelegeam despre ce merge vorba. La capitolul calculatoare eram mai tare ca profesorii care nu prea aveau exercitiu. In general 90% nu intelegeau nici despre ce e vorba la curs, fiindca profesorii predau de lihamete, nici nu spuneau ce calculeaza ei acolo si pentru ce trebuie. Unii nu au avut niciodata dialog cu studentii, isi mornaia la tabla lectia si pleca grabit …, daca nu uita sa vina la curs.

  17. Cred că ar fi interesantă viziunea dumneavoastră despre ” ce s-a întâmplat după”. Domnul Băsescu nu este un intelectual propriu-zis, noi însă ştiam dinainte că revoluţiile îşi devorează părinţii, s-a întâmplat de fiecare dată. Chiar dacă Băsescu însuşi nu mai este demn de aceasta ( probabil vom vedea vreodată de ce a preferat să se solidarizeze cu oamenii lui şi nu cu ideile şi reformele pe care le-a promovat) , o „moştenire Băsescu” există şi mi se pare inexplicabil că cei care au tot dreptul să o revendice au dispărut practic din peisaj. Atâta timp cât toţi oamenii valoroşi promovaţi în epocă ( şi au fost destui, şi aduşi de PD şi de PNL, să nu uităm) s-au dat la o parte sau au fost daţi deoparte, nu avem de ce să ne mirăm că scena politică a fost confiscată de specimene care mărturisesc despre eşecurile sistemului de învăţământ. Eu zic că societatea a evoluat mult şi că are nevoie de lideri de alt nivel intelectual; aşa se explică şi aparentul succes al PSD, care se bazează pe perdanţii tranziţiei, pe care îi reprezintă cu brio. În vreme ce aceştia îşi regăsesc liderii în oameni ca Dragnea, noi ceilalţi nu ne găsim deloc liderii, mai ales pentru că am devenit atât de pretenţioşi încât oameni ca Băsescu sunt acum prea puţin pentru aşteptările noastre… Brusc însă, oamenii „noştri” au amuţit….

    • nea Mihai, ma surprinzi, nu ma asteptam sa fi atit de ancorat in anumite persoane.

      In ceea ce ma priveste nu cred ca e nevoie de „leaderi”, cu sau fara suvita, doar un om (popor) slab simte nevoia unui tatuc, un popor cu o personalitate puternica se autogestioneaza, se autoregleaza, in germana exista un proverb, care s-ar putea traduce prin „sunt pline cimitirile de persoane de neinlocuit”.

      Poate ca e ceva ortodox speranta in aparitia lui Isus, cel care va transforma apa in vin, un lucru, admit, f. folositor, dar pe undeva, nici nu ar fi suficient.

      Eu nu simt nci o nevoie in a-mi gasi un leader, nefasta imi e suficienta.

      • Eu personal mă simt destul de bine şi de asemenea sunt optimist. Liderul cu şuviţă şi-a făcut datoria ( si vremea lui oricum s-a cam dus) , nu asta e problema. Dar mă gândesc la celebra replică din „Al cincilea element”: „time is not important, only life is important”. Poate ar fi cazul să prindem şi noi momentul în care bişniţari de-alde Dragnea să fie cel mult ridicoli. Cum „toţi oamenii preşedintelui” s-au dat înapoi, unii au tras concluzia că tot ce au făcut a fost greşit, şi o să dureze ceva până când curentul se întoarce… poate chiar o generaţie. Tanti Speranţa e delicată, se retrage repede, mai ales la noi ăştia născuţi deja blazaţi, pe muzică de Cântarea României…. Ne-am trezit că avem de ales între banda infractorilor, asociaţii lor şi un personaj altfel onest dar neclar politic şi cu charisma la fel de pregnantă ca adidasul meu stâng… cum naiba să iasă bine ? :)

        • domnu de care vorbesti, cu sau fara suvita, a dus la o mare catastrofa, la inceput a concentrat sperantele, visele, dorintele ca mai apoi sa se dovedeasca ca totul nu a fost decit o fisiiala, pe undeva contrariul, ceva de genul m-am fript cu ciorba suflu si-n iaurt.

          Aceasta mare dezamagire a aruncat poporul in bratele unora… Poate putem compara cu o mare dragoste, o printesa fata mare, esti cazut in brinci dupa ea, dupa un timp afli ca nu e decit o centurista… din acel moment nu mai ai incredere nici in maicutele de la manastire.

          P.S Domnu Lucian, cred ca e cazul ca poporul sa se maturizeze, daca nu va reusi nici Dumnezeu din cer nu-l va putea salva.

          • Cred că aţi înţeles cumva greşit ceea ce vreau să spun. Orice guvern vine cu un număr de „tehnicieni” ca să nu zic „tehnocraţi”; lucrurile bune care se fac sunt proporţionale cu calitatea acelor oameni. „Regimul Băsescu” a adus câţiva oameni de pe urma cărora a rămas ceva: nu numai dl Funeriu, dar si Monica Macovei, Anca Boagiu ( jumătate dacă nu mai mult din puţinele autostrăzi de azi au fost începute în ministeriatul acesteia) . În ciuda linsajului mediatic ( parţial meritat) Videanu cred că a fost cel care a pornit planul urbanistic general. Am avut întâmplător de administrat reţeaua unei asociaţii din turism în vremea ministeriatului d-nei Udrea ( eram angajat pe vremea aia , nu vă gândiţi… :) ) şi am remarcat cât de mândre erau cele de acolo că aveau telefonul personal al acesteia; dacă vă veţi caza la o pensiune din România şansele sunt peste 70% ca autorizaţia să fie semnată de respectiva Elenă… încă o dată, nu Elena e cauza, ci oamenii de calitate pe care i-a adus în minister atunci.
            Poate deci nu am fost clar: domnul respectiv a fost un politician ( că acum… ) . În cei zece ani de mandat, a promovat un număr mare de oameni, dintre care unii dubioşi, dar alţii remarcabili; acestora le datorăm multe lucruri bune şi despre ei era postarea mea iniţială. Ei sunt cei care au dreptul să revendice lucrurile care s-au făcut (după cum trebuie să îşi asume şi greşelile sau matrapazlâcurile, acolo unde există). De la ei mă aşteptam să preia cumva ştafeta; din punctul meu de vedere mandatul lui Băsescu a fost în general pozitiv ( cu toate lipsurile) , dar e oricum o etapă depăşită iar rolul lui, că o ştie sau nu, s-a încheiat….

            • intr-adevar vorbim de lucruri deosebite.
              La concernul la care mi-am cistigat piinea am invatat ca nu oamenii fac greseli, ci sistemul.

              Intr-un sistem corect nu ar fi fost nevoie de unul ca d-l Funeriu, care, indiscutabil, a facut mult pt. a corecta, cit de cit, malformatiile acelui sistem.

              „Epoca” Basescu a cultivat un sistem strimb, consecintele se vor vedea inca multi ani, indiferent ca punctual au fost ridicate citeva personalitati si astea discutabile.
              A nu se intelege ca ceilalti ar fi mai buni, din contra, avatajul lor e ca nimeni nu-si face sperante, in timp ce cel care a fost idolul maselor a concentrat asteptarile.

              Concluzie: adevaratul leader va fi acela care va crea un sistem in care nu e nevoie de leaderi.

            • Păi da, problema este de „sistem”. Dacă sistemul ar fi suficient de bun, discuţia asta nu ar avea loc :) Problema e că de atâta amar de vreme nu reuşim să îl facem să meargă, de asta sper de la cei care au reuşit cât de cât să il clintească să fie un pic mai bătăioşi şi să îsi apere realizările. Trăim un recul temporar al liberalismului, chiar avem nevoie de reevaluarea lui critică (nu numai noi, întreaga „lume liberă”) dar în mod sigur nu totul e greşit, şi mai ales greşelile nu sunt acolo unde zic borfaşii ăştia :)

          • Cu siguranță este cazul. Și un copil ajunge la un moment dat când e musai să se maturizeze pentru a se putea integra în societate. Din păcate „nematurizații” ajung să se cunoască, formează un grup și trăiesc nematurizați pentru că primesc validarea socială atât de necesară producerii de neurotransmițători responsabili de starea de bine. În „bula” lor primesc o falsă confirmare. Oricine vine să le spargă „bula” e considerat inamic. Și astfel apare acea autosuficiență disfuncțională. Dacă am avea de suferit nu când greșim, ci când nu cerem ajutor sau când nu reușim să ajutăm lucrurile s-ar schimba dramatic.
            Singura speranță pentru a putea maturiza un popor este să deschizi ochii spre adevăr sufletelor neprihănite, proaspăt intrate în această viață. Susțin cu tărie și eu ideea unui sistem funcțional care nu are nevoie de lideri. Însă atât timp cât crearea acelui sistem are nevoie de un lider pentru asta, să rămânem ancorați în prezent. Am ani de zile de când rumeg în minte un astfel de sistem, chiar dacă sunt conștient că șansele ca el să moară odată cu mine sunt fff aproape de 100%. Un sistem în care susținerea imposturii la nivel micro aduce dezavantaje enorme, în care oportunitatea unui loc de muncă există pentru oricine iar cei care NU VOR să facă asta pierd toate beneficiile de protecție oferite prin contribuția celor care muncesc, un sistem în care ai obligații și responsabilități doar dacă dorești să faci parte din el, în care șansa către un viitor strălucit pentru un copil depinde doar de „cantitatea” (practic necuantificabilă) de dragostea părintească din familie, aspect ce poate fi îmbunătățit, în care accesul la nevoile de bază să depășească stadiul de prioritate, în care societatea se va concentra „involuntar” pe un comportament constructiv în detrimentul celui de distracție și amuzament, în care dispare problema economică a demografiei negative, etc…Acest sistem are avantajul de a se răspândi la fel cum s-au răspândit fumatul sau obezitatea. Nu încrederea oarbă în sistem îl va face puternic ci dimpotrivă, iar acest lucru duce la un progres continuu. Un sistem care trebuie să accepte oricând, atunci când dă greș, că poate există o alte cale.

      • Te pomenești că poporul român în 2017 e „un popor cu o personalitate puternica”. Și dacă e „ slab și simte nevoia unui tătuc” nu are dreptate domnul Badici?

  18. Imi aduc si acum aminte de panica creata la bacalaureat in 2011 – de neinteles pentru mine care mi-am obtinut corect examenul. M-am bucurat ca Ministrul Educatiei de atunci a reusit sa depaseasca presiunile specifice – si uite ca astazi avem tineri un pic mai bine educati in licee, chiar daca procentul din cohorta este cam la fel, calitatea este un pic altfel. Doar un pic…

    M-as bucura enorm ca sa pot spune ca tinerii de astazi isi obtin diplomele de la universitati/facultati in RO in baza cunostiintelor acumulate pe parcursul anilor de studiu, lucru care le ofera sansa unei bune evolutii pe piata muncii locale sau internationale, dar pentru acest pas avem nevoie de decani fermi si de un Ministru al Educatiei cel putin la fel cu cel din 2011, daca nu cumva un pic mai bun…

    Ceea ce insa ma inspaimanta, dar vad ca parintii, mediul de afaceri si mediul universitar nu se plang, este slaba calitate a invatamantului in general care face ca finalul – examenul de bacalaureat/licenta sa devina pentru relativ multi tineri din Ro de netrecut. De unde vine aceasta indiferenta? Chiar nu ne pasa de cei care vin dupa noi? Chiar nu ne pasa, ma scuzati pentru patetism, de faptul ca nu ne putem asigura viitorul in propria tara? Nu stiu ce sa cred despre aceasta indiferenta.

    • Respect pentru munca depusa si calitatea ei

      „Restul, e cunoscut: comisii desființate în mijlocul reuniunilor, prieteni de partid numiți în loc etc. Desigur, “poporul”, dar și “elitele” sale, au tăcut. Vinovat și nepăsător.” Trist si adevarat.

    • Exact, au pus controlul, e un lucru foarte bun. Dar nu au schimbat ce e inainte de control, tot trabant e.

      E asa de greu de priceput ca trebuie schimbat si trabantul? Si nu poti carpi la el, trebuie schimbat, efectiv desfiintat si creat ceva nou.

      • Cred ca s-a inteles ca trabantul era depasit, dar nu se poate sari direct in Maserati- s-a inceput crearea unui nou sistem dar este nevoie de oarece timp.

        Educatia primara insa nu evolueaza in acest moment ca urmare a modei after-school. Copilul este asistat de dimineata pana seara si el nu mai face nici un efort propriu de gandire – doar rumega ceea ce i se da…

        Pacat!

  19. Toata admiratia o aveti din partea mea si a familiei! Va urmaresc si pe facebook si apreciez in primul rand onestitatea si buna intentie. Rar se mai gasesc in ziua de azi oameni ca dumneavoastra!

  20. nu ma simt destul de vrednic sa-mi permit a exprima barem un comentariu apreciativ, doar va multumesc pentru ceea ce ne transmiteti, pentru ceea ce ati indeplinit sau promovat, pentru prezent si viitor

  21. Domnule

    nu prea cunoasteti limba romana..
    Aia 320 milioane nu sunt spaga. Spre stiinta dvoastra prin argotucul „spaga” se intelege mita in cuabtumul cel mai ridicat. Ca in franceza- alta limba pe care nu o cunosteti desi … desi – – unde intalnim „pourboir” (adica „de baut” bacsisul ptr chelneri, frizeri, ala de iti cara geamantanu la hotel samd) si Pot-de-vin (ulcea de vin, care se da pentru o aprobare de constructii samd) Spaga ar fi in franceza „tonneau de vin” (prima data cand am auzit termneul .. in 1972 .. sopaga se pare ca pleca de la 5.000 lei in sus. Leafa minima fiind 800 lei). Intrcat frncezii se operesc la „oala” de vin este de presupus ca „spaga” este intr0un fel sau latul … legiferata (poate ati auzit .. au avut o perioada in care se practica venalitatea functiilor sipoate ati auzit de „dulciurile” unuii anume Talleyrand)

    • Ei acum după o asemenea revărasre nemaipomenită de erudiție, vă bimemeritați moțăiala de dupăamiază :D

      P.S.: Îndrăznesc să afirm că poate n-ar strica să mai aproundați un pic (doar pe ici și colo, prin punctele esențiale :P ) studiul Limbii Române, ce pare a fi unica limbă străină ce o vorbiți. :P

  22. Sunteti scuzat, dle Ministru :)
    Cu greu, adevarat, dar nu va mai imputam 25 ani de absenta din conducerea Invatamantului romanesc, ci va multumim pentru cei 3 ani de lupta cu Goliath!
    In opinia mea, reprezentati, precum Dacian Ciolos sau Vlad Voiculescu, dovada ca romanii pot fi compatibili cu excelenta, ceea ce mi se pare esential pentru „reabilitarea” adevaratelor noastre valori comune, si recapatarea increderii in propriul potential de reusita.
    In istoria oricarei natii, perioadele intermediare sunt extrem de dificile, nocive chiar. Or, dupa „epoca de trista amintire”, Romania a intrat cu stangul (si la propriu…) in tranzitia catre democratie, declansand, practic din prima zi, o profunda criza identitara care s-a isterizat si s-a generalizat in toata societatea, de sus in jos! Nu e o noutate ca, in perioade de criza, oamenii scot ce au mai rau in ei, specificul mentalitatii predominante romanesti – sa moara si capra vecinului! -, a facut insa ca dezastrul Romaniei sa fie TOTAL!
    Dvs ati inteles ca singura solutie este educatia, si ati actionat coerent : diagnostic profesionist, eliminarea surselor de infectie, nou tratament adaptat bolnavului.
    Doar ca bolnavul nostru, avand o grea maladie cronica, nu se insanatoseste de indata ce obtine reteta, nici in timpul tratamentului si nici imediat dupa administrarea remediilor, fie ele cele mai eficace…dar se insanatoseste!
    De aceea „abia” acum cei care cer integritate, exemplaritate si invatamant de calitate sunt din ce in ce mai numerosi. Si tendinta este ireversibila, Va asigur! Si va multumesc.

  23. Era un banc, unui tata alcoolic i-au micsorat salariul. El vine acasa trist, aduna familia si le zice ce s-a intamplat. Copilul cel mai mic intreaba: inseamna ca ai sa bei mai putin? Iar tatal ii raspunde: nu, inseamna ca tu ai sa mananci mai putin.

    Acei bani sistemul si-a recuperat in alt fel. Fonduri de clasa, excursii la suprapret, baluri de absolvire, cadouri mai mari, taxe mai mari de intrare, etc. Sistemul nu s-a reformat, nu a inceput sa invete copii mai bine.

    E bine ca s-a pus control, dar unde e reforma pana la control?

    • Concluzia ta din multimea de postari:
      – „Acei bani sistemul si-a recuperat in alt fel.”
      – „Sistemul nu s-a reformat, nu a inceput sa invete copii mai bine.”
      – „E bine ca s-a pus control, dar unde e reforma pana la control?”
      (Fara rautate: citatele pe care le-am redat, par traduse cu Google..)
      Poti sa traduci mai simplu afirmatia geniala „E bine ca s-a pus control, dar unde e reforma pana la control?”

      • Scopul ministrului educatiei este sa invete acei copii. Tu poate ii trimiti pe ai tai la scoala sa ia bacul, eu ii trimit sa stie ceva. Ministrul educatiei organizeaza educatia, el a organizat doar controlul, e foarte bine si acest lucru dar nu e suficient.

        Eu l-as mai pune odata, dar sa se concentreze pe educatie de data aceasta. Sa vedem gradinite, scoli calitative si universitati in top 100.

        • Ba, eu am impresia ca tu esti nemultumit de toata lumea; doar ministeriatul tau te-ar multumi.
          Si in doi ani ai face minuni.

          • Nu ma intereseaza ministeriatul meu. Nu sunt nemultumit de toata lumea. Sunt afirmatiile tale luate din pod. Nici nu citesti ce zice autorul: „ar fi bine ca atunci cand accidental apare cate unul mai rasarit sa fie sprijinit puternic, nu doar sa se planga dupa el cand e deja… istorie.” tu te plangi dupa el cand e deja istorie. Eu am aplaudat cand a facut bacalaureatul corect si imi pare rau ca nu a facut suficient pe partea de invatamant.

            Scopul ministerului este sa educe, scopul nu a fost atins. Ministrul a facut eforturi dar a esuat. Ce nu este clar?

            Unii o sa zica ca copii sunt prosti, eu o sa le raspund asa, daca erau despteti si educati mai trebuiau educati? Sa nu ne invartim in jurul cozii si sa ne dam medalii unul altuia, sa ne laudam, exista o problema, sistemul de invatamant in romania e sub media europeana, e prost si bolnav, ne-am invatat sa masuram temperatura corect, dar cam atat. Cand il lecuim? Lasati laudele, ambitiile, orgoliile, si propuneti solutii, luptati pentru ele. Domnule Funeriu, nu lasati lucrul pe jumatate facut, si nu cadeti in eroarea de a analiza ce ati facut, inca nu e timpul sa scrieti memorii, e timpul sa luptati sa faceti un invatamant performant, sa tratati pacientul, cautati metode. Poate ati putea pune presiune din exteriorul romaniei, mai stiu eu daca ati avea un post pe la UE legat de educatie.

  24. Interesant Deci cei 320 milioane euro spaga anual provin din cate 1000 euro spaga /student? Si taxele de scolarizare cat sunt?
    Parca prin 2014 sau 2015 s-a dat o ordonanta prin care s-au recunoscut en gros diplomele de la private, chipurile ca sa nu mai dea Ministerul in judecata.

    • „Parca prin 2014 sau 2015” nu mai era domnul Daniel Funeriu ministru.
      „Parca” faci parte dintre cei 42%; sau ai o misiune :P

  25. Daniel!

    O societate a cărei valoare fundamentală este FURTUL, indiferent sub orice formă ar fi el,
    este, de fapt, o societate care-și fură singură căciula, subminându-și viitorul.

    Ai fost singur sau aproape singur în demersul tău de schimbare a mentalității românilor.
    Ai reușit ceva dar, așa cum ai zis și în articol, problema rămâne uriașul procent al celor care
    cred că Soarele se-nvârte-n jurul Pământului!

    Deh, ce să-i facem?!, asta-i problema zonelor cu multe resurse: nu trebuie făcută o selecție naturală mai riguroasă pentru supraviețuirea indivizilor în cadrul speciei.

    Să fii sănătos!

  26. Vă mulţumesc, domnule Funeriu! Pentru acest text şi, mai ales, pentru activitatea dumneavoastră de ministru al educaţiei!

  27. Realitatea conform Eurostat:
    http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=educ_figdp&lang=en
    http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&pcode=t2020_20&language=en

    Expenditure on education as % of GDP or public expenditure
    Bugetul educatie in Romania:3.53% in 2010 si scade la 3.07%
    Bugetul educatie in Bulgaria: 4.10% in 2010
    Bugetul educatiei la nivel EU 28: 5.41% in 2010

    Gross domestic expenditure on R&D (GERD) % of GDP
    2010: Romania: 0.45%, EU28: 1.93

    Dvs ati fluturat insistent in fata multimii calitatea indoielnica a educatie generata de subfinantare ca sa justificati politic cel mai slab nivel de finantare al educatiei din Europa. La cercetare ati fost si mai „magician”.

    Misdirection is a form of deception in which the attention of an audience is focused on one thing in order to distract its attention from another. Misdirection takes advantage of the limits of the human mind in order to give the wrong picture and memory. The mind of a typical audience member can only concentrate on one thing at a time. The magician uses this to manipulate the audience’s ideas, or, perceptions of sensory input, leading them to draw false conclusions.https://en.wikipedia.org/wiki/Misdirection_(magic)

    Pentru asta sa cereti iertare.

    • Da, se mai face carte in liceu daca ai un profesor de la care ai ce si vrei sa inveti sau, in extremis, daca te apuci sa inveti singur – trebe oarecum sa stii cum sa inveti singur (asta nu se invata in scoala prea des…)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniel Funeriu
Daniel Funeriuhttp://contributors
Ministru al învățământului din 2009 până în februarie 2012. În anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coordonarea laureatului Nobel în chimie, profesorul Jean Marie Lehn. Între 1999 și 2006 a activat ca cercetător științific la The Scripps Research Institute, La Jolla, California și la AIST, Amagasaki, Japonia. În anul 2006 a obținut un grant de cercetare oferit de Uniunea Europeană (UE), de 2 milioane de euro (Marie Curie Excellence Grant). Tot în 2006, a fondat o echipă de cercetare în cadrul Universității Tehnice München.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro