joi, martie 28, 2024

Mai are rost să insistăm pentru o punte de comunicare între susținătorii familiei tradiționale și cei care vor altceva?

Da, are rost. Deși în condițiile polarizării tot mai accentuate nu e nici un avantaj pe termen scurt să insistăm pentru asta, deoarece ne putem alege cu reproșuri atât dintr-o parte, cât și în cealaltă, este important pentru oameni, pentru țară și indirect pentru interesele noastre personale pe termen lung.

Sunt câteva lucruri simple care se pot face :

  • Să arătăm ce lucruri bine precizate s-ar putea discuta.
  • Să arătăm de ce merită să existe o discuție.
  • Să evaluăm în ce măsură există cadrul pentru a putea avea loc o discuție, iar dacă nu există ce ar trebui făcut.

În primul rând s-ar putea discuta și înțelege foarte clar felul în care celălalt grup de oameni vede lumea, contextul în care se plasează problema familiei pentru fiecare.

Pentru adepții creștini ai familiei tradiționale timpul cu cea mai tare realitate e cel istoric, urmat de cel personal, existent doar ca parte din lanțul umanității, si de cel obiectiv, asociat modelelor teoretice științifice, care sunt doar niște invenții ale omului. Atemporalitatea și transcendentul au o realitate la fel de tare ca timpul istoric și susțin ontologic toate formele timpului lumesc, le este temei.

Cei care doresc altceva decât familia tradițională elimină atemporalitatea de la masa realității. Deși acceptă că exista un t0 asociat Big-Bang-ului n-au curiozități cu privire la ce era înainte, care devine o întrebare fără sens. Apoi derivează timpul personal din conceptul matematizat de timp obiectiv, care e cel mai real dintre toate. Tot ce e în minte și suflet devine strict dependent de materie și eventual capătă statut de iluzie. În fine timpul istoric e un simplu produs colateral, o reprezentare subiectivă în mintea oamenilor, câte minți și condeie atâtea eventuale istorii. Dacă există o obiectivitate a istoriei e în sensul unui fapt instituțional, convenim într-un anumit context că așa au stat lucrurile. Mâine, în alt context, facem altfel.

În formula metafizică fizicalistă devine rațională trăirea cât mai intensă, din plin, a vieții eului personal, dar și devalorizarea eului ca întreg, un nimic față de timpul caracteristic universului. Istoria si responsabilitatea față de oamenii cu care o susții, mai vârstnici sau copii, ajung chestiuni fără miză.

Complementar, din perspectiva creștinilor viziunea fizicalistă asupra lumii e doar o schemă metafizică cu rol de nisip în care să bagi capul. E o nișă culturală convenabilă doar pentru anumite etape ale vieții, dă confort psihic de moment, însă duce la un disconfort existențial major pe măsură ce te apropii de moartea biologică. Cum ar fi rememorarea tratării instrumentale a vieții altor oameni, neputincioși, cânt tu însuți ai devenit neputincios. Remușcarea și frica.

Pentru creștini doar schema lor metafizică e cu adevărat folositoare, un adevărat cuib al viați ca întreg, vine de la Cineva atot-țiitor, iar antropologic e o nișă culturala în raport cu realitatea de toate felurile, o haină discursivă care nu-ți lasă în bătaia vântului părți importante ale ființei.

E destul de limpede că pentru creștini familia e un termen cu semnificație aproape ontologică, având valoare strategică, în timp  ce pentru oamenii fără preocupări legate de transcendent e mai degrabă un termen de nivel tactic și operațional, asociat unor proiecte de viață pe termen relativ mai scurt, fără miză asupra vieții ca întreg, care din punct de vedere personal oricum se termină odată cu moartea biologică.

În al doilea rând s-ar putea discuta mai analitic chestiunea familiei, pentru a clarifica ce înțeleg explicit oamenii din fiecare grup prin familie. Câteva teme orientative ar putea fi :

  • dacă poate exista familie fără dragoste, dacă poate fi tratată familia ca rezultatul unui contract pentru servicii și bunuri. Într-un astfel de acord tot ce contează e puterea, de negociere, de control asupra resurselor, etc. Gary S. Becker a luat un premiu Nobel pe abordarea strict economică a fenomenului familiei.
  • dacă dragostea dintre un bărbat și o femeie e tot una cu dragostea dintre două femei sau doi bărbați.
  • ce anume e mai important în funcționarea familiei, dragostea – când există, sau puterea, Pentru creștini, de exemplu, dragostea e prioritară, iar cine are puterea mai mare, cine ia deciziile, e o chestiune secundară. Distribuția rolurilor se face în funcție de ce poate mai bine fiecare, ca să fie bine tuturor, nu în funcție de niște criterii juridice.
  • în ce măsură se poate ajusta juridic înțelesul unui termen care pentru unii oameni ține de modul lor de a vedea lumea, de metaifizica lor implicită.
  • se pot satisface toate interesele tactice și operaționale ale celor care nu cred fără să fie afectată instituția tradițională strategică, pentru credincioși, de familie ? Dacă da, cum, ce instrumente se pot concepe, și cum ar putea fi puse în practică ?

Discuții și dezbateri filosofice și de politici publice de acest fel are rost să existe pentru că ce se întâmplă la noi e modelabil destul de bine ca un joc de putere, o dispută cu privire la capitalul simbolic și consecințele instituționale ale familiei tradiționale. Dacă n-ar exista acest capital simbolic strategic creat în spațiul nostru cultural de creștinism nimeni dintre cei care revendică diferite modificări nu cred că ar vrea ca modul său de viață să facă apel la termenul familie. Practic ce se vrea ar duce la schimbarea modului de viață al creștinilor, și nu cred că e ceva absolut necesar din punct de vedere al intereselor celorlalți.

Mai mult, după părerea mea e imorală această punere sub presiune a unor oameni pentru a trece de la o metafizică a lor la una a ta. Mai este și inoportună în contextul situației geopolitice actuale, pentru că generează dezbinare în societate când prioritățile de acțiune grupală ar putea fi altele.

Cu asta ajungem la cadrul instituțional pentru dialog. Dacă este în interesul statului să existe acest dialog, de ce nu este încurajat ? De ce autoritățile nu acționează ca un Solomon, cu înțelepciune ?

Nu cred în lipsa de inteligență a autorităților. Dacă nu caută o soluție care să mulțumească pe toți e pentru că nu au interesul. Autoritățile vor dezbinare în societatea civilă.

De ce ar putea vrea dezbinare ? Nu am de unde să știu, dar îmi pot imagina că atunci când societatea civilă este unită, când sute de mii de oameni credincioși sau nu sunt gata să iasă în stradă ca să oprească un act de guvernare abuziv, actele abuzive nu mai pot avea loc.

Nimeni nu încurajează dialogul pentru că actorii politici aflați în competiție au probabil nevoie de masă de manevră pentru interesele lor. Unii joacă pe cartea tradiționalismului, alții pe cea a liberalizării totale a modului de viață, fără să susțină în fapte nici pe una, nici pe cealaltă.

Pentru oricine privește câte se poate de obiectiv ce se întâmplă e clar că interesul societății civile seculare și religioase este să nu escaladeze divergențele existente, să lase loc de bună ziua. Unii ar putea să cedeze zicând că cel mai inteligent cedează primul, iar alții în numele dragostei față de semeni. Sau ar putea cea cu toții în numele ambelor. Pentru că mâine s-ar putea să fie nevoie să iasă din nou în stradă, dar împreună.

Cât despre cum să facem să avem o putere mai favorabilă intereselor oamenilor, e o chestiune de vot. Cine nu vine cu atitudini înțelepte să ne ceară votul, cine nu are un discurs echilibrat, matur, va trebui în viitor respins.

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

  1. Stimez oamenii care vorbesc despre subiecte pe care le stapanesc…Vreau numai specialisti la informarea poporului! E o problema de igiena intelectuala si de educatie nationala!
    Ar trebui un filtru care sa refuze, politicos dar ferm, specialistul in biologie sa se exprime pe teme de comunicatie, de ex.
    Pe cine sa punem pe post de filtru insa, intr-o societate unde domneste confuzia si amalgamul, astfel incat rarii profesionisti intr-un domeniu, se cred specialisti in toate, tocmai din lipsa de concurenta…? Reminiscentele romanului multilateral dezvoltat continua sa faca ravagii, din nefericire : aceasta este realitatea in toate domeniile!
    Gasesc insuportabil ca, intr-un articol care pledeaza pentru COMUNICARE pe o tema extrem de sensibila, sa se descrie cele 2 tabere in termeni, a priori, ireconciliabili! Unii privileagiaza dragostea, altii nu, unii se iubesc cum se cade, altii nu, deci hai sa-i punem sa discute civilizat, dupa ce le-am lipit etichete indelebile!
    Dialogul este compromis din start, atentia fiind deplasata catre afirmatii stupide, si in context iresponsabile, ca aceea ca cine nu e crestin, nu este preocupat de probleme transcedentale!
    Chiar nu exista profesionisti in comunicare care sa invete oamenii sa dialogheze civilizat?

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Eu am un text în filosofie morală aici:

      https://www.researchgate.net/publication/275936181_O_explorare_a_fundamentelor_eticii_interpersonale

      Nu e chiar pe subiect, dar se înrudește. Nu e scris ca biolog. Am o licență în filosofie, specializare filosofie morală și politică obținută în 2004.

      Un eseu filosofic relevant care a apărut în Idei în Dialog acum vreo zece ani e on-line aici:

      http://acum.tv/articol/2879/

      Imi puteti da un link spre un text scris de dumneavoastră mai elaborat cu privire la problematica în discuție, ca să fiu mai informat cu privire la felul cum abordați problema ?

      Vă mulțumesc.

      gânduri bune,

      • „Nu e chiar pe subiect, dar se înrudește.” ! – Multumesc pentru aceasta pretioasa precizare. Este exact ceea ce ma deranjeaza in Romania de azi : „nu e chiar…, dar merge”. Probabil ca tocmai din cauza aproximatiilor, nimic nu merge!?
        Pentru mine deci, „inrudirea” nu ajunge, vreau precizie, exemplaritate, vreau specialisti!
        Trebuie sa-mi justific exigentele prin texte publicate, sau diplome obtinute? Adica, un oarecare anonim nu are dreptul sa pretinda la ce-i mai bun in fiecare domeniu?
        Whatever, eu nu am nimic, nici articole, nici diplome.
        In ciuda acestor lipsuri, continui sa gasesc indispensabil ca, atunci cand se doreste un dialog armonios si constructiv, sa fie privilegiat respectul reciproc, prin renuntarea la tentatia exprimarii opiniilor personale si astfel, a judecatii a priorice de valori!
        Este prima conditie in tehnica comunicarii. Un specialist in comunicare nu ar fi facut afirmatiile pe care le-am deplans anterior, asta e problema pe care o ridic, nu competentele dvs in alte domenii.
        Multumesc.

        • Dacă nu m-am legat de confundarea transcendentului cu transcendentalului, care spune deja totul despre ce înțelege din filosofie cineva, văd că insistați într-un mod neconstructiv.

          De unde știți că nu mă pot exprima în chestiuni legate de presupoziții metafizice ale creștinilor și persoanelor seculare ?

          Chiar nu e cazul, dacă băteam câmpii fiți sigur că se găsea cineva avizat să mi-o reteze. Evident că e o schemă simplificatoare, chiar și să discuția de statutul ontologic al timpului e aproape de necrezut pentru o platformă.

          Totuși e un prim pas cu scop de conștientizare a publicului larg că lucrurile pot fi puse și din astfel de perspective

          Mulțumesc și eu pentru disponibilitatea la dialog, ignorarea e mai puțin folositoare.

          gânduri bune,

          • ¨ Transcendentalul¨ nu este , ca atare , un ¨concept kantian¨ , poate fi un sens kantian al acestui concept , care trebuie precizat in discurs . La fel si cu ¨ontologicul¨ heideggerian . ¨Filosofia¨ nu e o materie sau o disciplina bine stabilita , dupa modelul stiintelor fizice , este un nume generic care acopera o multitudine de curente de gindire ( de multe ori incomunicabile ) , similar ¨culturii¨ sau ¨literaturii¨ . Aceasta abordare sugereaza o perspectiva istoricista si dogmatica asupra filosofiei , in care conceptele sint definitiv fixate , scolastic si canonic , cum se intimpla in dialectica marxista . Ca si cum diferitele curente filosofice ar constitui un fel de ¨descoperiri¨ stiintifice si cine nu tine seama de ele se descalifica automat .Asa si cu ¨statutul ontologic al timpului¨ : nu e decit o speculatie filosofica ( existentialista ) intre altele , admisibila doar intre limitele unui limbaj si unor presupozitii specifice . Asadar , distinctia dintre transcendent si transcendental nu este una ¨filosofica¨ , ci una kantiana .

            • Nu nu sunt de acord, am altă părere, dar să admitem că așa este cum spuneți.

              Rămâne totuși următorea situație:

              Cineva vorbește despre pere (transcendent), iar altcineva comentează despre mare (transcendental).

              E ok asta ? Ar fi ok doar dacă e o echivalare sau o legătură clară între transcendent și transcendental ca termeni într-un discurs fiosofic. Prima varianta pare greu de susținut chiar și de către cineva care lucrează cu sofisme, poate doar ca o glumă. A doua se poaste susține, fără îndoială, dar mi-e teamă că depășește mult cadrul discuției.

              Simpla discutare în zonă, simpla trezire a curiozității publicului cititor pentru a aprofunda citind de exemplu cărți de popularizare despre Kant, să zicel a domnului Flonta la Humanitas, sau despre metafizică ca studiu al presupozițiilor, să zicem Colingwood ce s-a publicat la Humanitas, și e un mare câștig.

              Mesajul central al textului propus este că merită căutate punți pentru comunicare între așa zise tabere, că trebuie respinsă atitudinea emoțională, manipularea prin mesaje obscene scrie pe astafal și ziduri în drumul celor cu marșul, altele de acest fel.

              Eu am schițat ceva mai mult ca o provocare, nu ca un răspuns la soluție. Soluțiie eficiente de comunicare vin din preocupările oamenilor din cele două comunități.

              Vă mulțumesc pentru contribuția la discuție.

              gânduri bune

            • Multumesc pt. raspuns . In lucrarile despre filosofia clasica , antica si medievala , transcendent si transcendental sint adeseori interschimbabili , uneori transcendental avind sensul unei imanente , un transcendent imanent . Ceea ce nu are prea multe de-a face cu idealismul transcendental . In ceea ce priveste ¨ontologicul¨ lucrurile sint si mai clare caci nu este , desigur , un termen inventat de Heidegger .Dar , pt. o mai buna exemplificare a ceea ce voiam sa spun , existentiel este un ¨concept heideggerian¨ , original , un termen care cu greu ar putea fi gasit pina si la existentialisti , intr-atit de artificial este . De aceea , cred ca transcendental poate fi foarte bine folosit pt. transcendent ( cu nuanta mentionata ) , cita vreme nu este vorba despre kantianism , neokantianism sau macar despre filosofiile care se reclama , in vreun fel sau altul , de la kantianism . Strict la aceasta problema m-am referit , nu exista o filosofie canonica .

      • Cine sunt „ceilalti”?
        Desigur, sunt cei care vor altceva, care sunt prea individualisti pentru a suporta „eul comun”, prea atemporali pentru a aprecia valori precum „traditionalitatea” unui act, prea altfel decat „noi” cei normali, si care pot reprezenta doar o tema de studiu: cum vad ceilalti lumea, cum vad familia, cum vad dragostea, cum vad ei puterea …

        „Imi puteti da un link spre un text scris de dumneavoastră mai elaborat cu privire la problematica în discuție, ca să fiu mai informat cu privire la felul cum abordați problema ?”

        Se transforma contributors.ro intr-un colocviu pentru superultramegaspecialisti?! E interzis a interveni, atragand atentia asupra unor stigmate atribuite cu pretentii de obiectivitate „celorlalti”? Nu era discutat inca subiectul (pentru a putea, cat de cat, pretinde eruditie pe tema), ci conditiile in care s-ar purta discutia. Ca la Tribunal: procedura inaintea fondului.

      • De fiecare dată mă uimește aroganța filosofolui aflată într-un puternic contrast cu modestia sinceră a omului de știință. Mai ales când vine vorba de fizica cuantică, un domeniu de studiu de-o complexitate și dificultate aparte. Fizicienii recunosc că nu înțeleg pe deplin teoria cuantică, dar pot efectua predicții în lumea reală pe baza ei cu o precizie de până la zece zecimale. Bohr remarca odată că acela care nu e șocat de teorie, n-a priceput-o. „Pot spune lejer că nimeni nu înțelege fizica cuantică”, ne avertizează și Feynman. Hawking își începe cartea „Marele plan” cu afirmația „filosofia e moartă”, tocmai pentru că aceasta n-a mai ținut pasul cu avansul științific din ultimul secol. Dar nu-i stres, pe filosofi nu-i oprește nimic să-i școlească pe nepricepuții de fizicieni. Câteodată, nici măcar ignoranța.

        Mă refer, bineînțeles, la cel de al doilea articol la care ne trimiteți. Dar am fost ironic, stați liniștit!
        În mare parte…

        Nu, adevărul e că și speculația filosofică își are locul. Dacă am înțeles eu bine, sugerați o armonizare între pozitivismul științific și religiozitatea clasică, antropocentrică prin excelență.
        Aceasta ar urma să se realizeze prin descoperirea Dumnezeului de la scară micro, care, simbolic, ar fi același cu Dumnezeul clasic. Vă referiți la Bohm la un moment dat, autor cu care sunt familiar într-o oarecare măsură. A existat o perioadă în viața mea când filosofia lui Jiddu Krishnamurti(filosof și mistic indian, el și Bohm s-au influențat reciproc), mi-a fost piatră de căpătâi. Poate și pentru că la momentul în care am descoperit-o era atât de exotică pentru mine, nu semăna cu nimic din ce știam până atunci. Bohm în cartea „Plenitudinea lumii și ordinea ei” ne spune că diviziunile existente astăzi în lume(rasiale, familiale, profesionale, religioase etc.) și care împiedică omenirea să muncească spre binele comun se datorează ideii că fragmentele sunt în mod real separate. După Bohm, realitatea trebuie văzută ca un proces indistinct, așa cum sugera Heraclit în Antichitate. Deci toate nenorocirile cu care se confruntă lumea(foamete, poluare, dezordine economică și politică) sunt rezultatul „eului” uman fragmentar, divizat. Adică centrul, observatorul, gânditorul, imaginea, cum îl numește Krishnamurti. Toată mizeria este pricinuită de eșecul nostru de a înțelege că gânditorul nu e diferit de gândire. Gândirea e materială(atât după Bohm, cât și după Krishnamurti), deoarece proiectează întotdeauna din trecut. Viașa noastră este deci trecutul, pentru că se bazează pe cunoștințele noastre anterioare, pe experiență, amintiri, frici, dureri, plăceri și toate celelalte- care aparțin trecutului. Dar mai există și inteligența, separată de activitatea electrică și chimică a creierului și, implicit, de gândire(un proces material). Gândirea își pierde utilitatea când spui „nu știu,chiar nu știu”. Dar când spui „nu știu” fără să te aștepți că vei ști, când conștientizezi că nu știi, atunci revii la realitate și mintea devine umilă. „Starea de a nu ști este inteligența.”(Krishnamurti)
        Bohm crede că atât inteligența, cât și procesul material, au o singură origine, „totalitatea necunoscută a mișcării continue universale”.

        Toate bune și frumoase, dar fundamentaliștii religioși n-ar accepta așa ceva. Nici asta, nici ce-ați propus dumneavoastră în „Lanțul ființei: Inversarea inversării sensului”. Ori fundamentalismul e problema și dacă nu reușim să ajungem cumva la aceste minți închistate, n-am rezolvat prea multe.

        • Vă mulțumesc pentru comentariu. Deoarece păreți de formație fizician vă semnalez și un mic eseu despre contracția relativistă a lungimilor:

          http://acum.tv/articol/5582/

          E un eseu de evaluare finală la cursul de filosofia teoriei relativității, l-am scris ca student în anul 4.

          Gânduri bune,

  2. Cred că ați făcut o generalizare pripită în ce privește oamenii care alcătuiesc cele două categorii(susținătorii familiei tradiționale și cei ce doresc altceva).

    Andrei Găitănaru este un creștin practicant și, foarte probabil, pentru dânsul atemporalitatea și transcendentul au o realitate la fel de mare ca pentru orice alt creștin. Cu toate acestea, el nu susține demersul Coaliției pentru familie. Îmi permit să-l citez dintr-un articol mai vechi postat pe această platformă:
    „Cum de se poate ca într-o democrație contituțională majoritatea să impună ceva unei minorități, mai ales o definiție? Spun „mai ales” pentru că definițiile nu sunt detalii nesemnificative. Dimpotrivă, prin intermediul lor lumea capătă sens.[…]
    Pot creștinii să impună la nivelul Constituției o definiție a familiei și a căsătoriei conformă antropologiei creștine? Dacă ne grăbim să spunem că da, ar trebui să ne întrebăm atunci de ce nu mergem ceva mai departe. De ce, de pildă, creștinii ortodocși nu ar cere scoaterea în afara legii a celorlalte culte. În fond, conform Ortodoxiei, la noi este învățătura cea dreaptă.”

    „Cei care doresc altceva decât familia tradițională elimină atemporalitatea de la masa realității.”
    Tocmai am vorbit de domnul Găitănaru. Probabil mai există în această categorie persoane cu unele viziuni de tip „new age”, care cred în vreun fel sau altul de conștiință cosmică. Nu cred că acestea elimină atemporalitatea de la masa realității.

    „Deși acceptă că exista un t0 asociat Big Bang-ului n-au curiozități cu privire la ce era înainte, care devine o întrebare fără sens.”
    Chiar așa să fie? Personal, accept Big Bang-ul și mă preocupă în mod activ să aflu ce-a fost înainte de punctul 0. Nu o dată am căzut în reflecție încercând să deslușesc ceva din această ultimă enigmă. Cu toate acestea, nu mă complac într-o lene intelectuală și-o ignoranță de tipul „nu știu cum s-a înfăptuit acest fenomen, prin urmare Dumnezeu l-a făcut”. Pentru mine asta ar echivala cu o negare a intelectului și, implicit, a puterii umane de înțelegere. Ar însemna o revenire la atavisme intelectuale care precedă timpurile în care vechii greci puneau omenirea pe calea spre cunoașterea adevărată și rupeau vraja superstiției necunoscătoare.

    „Istoria si responsabilitatea față de oamenii cu care o susții, mai vârstnici sau copii, ajung chestiuni fără miză.”
    Chiar credeți asta?! Credeți că dacă o anumită persoană nu mai crede în patriarhul ceresc și-n „woo-woo” magic, e incapabilă de compasiune, de simțăminte morale? Mă gândesc că nu, având în vedere profesia dumneavoastră.

    În încheiere, țin să vă felicit pentru faptul că, totuși, vedeți imoralitatea constrângerii unor persoane cu o metafizică diferită în vederea acceptării viziunii tale asupra lumii.

    • Cineva care nu sustine familia traditionala nu e crestin indiferent ce declara. Punct. Crestinismul defineste clar familia ca uniunea dintre un barbat si o femeie. Homosexualitatea e condamnata explicit de catre Noul Testament. E firesc deci, ca si crestinii sa faca tot ce e posibil pentru degenerarea acestei institutii iudeo-crestina prin excelenta.

      Ne place sau nu, democratie inseamna la limita impunerea vointei majoritatii asupra minoritatii. Daca nu ar fi asa ce sens ar mai avea alegerile?! Minoritatea e de cele mai multe ori foarte nefericita de deciziile luate de majoritate si atunci incearca sa convinga suficienti alegatori ca ceea ce vrea ea e mai bine pentru toata lumea. Astfel periodic minoritatea devine la randul ei majoritate si uite asa functionaeaza democratia.

      • O susține, stați liniștit. Însă doar pentru creștini, asta e nuanța poziției dânsului. Dacă Biserica impune această definiție credincioșilor care o alcătuiesc, e ok, dacă Constituția impune această definiție tuturor cetățenilor, e abuz. See the difference? Cât despre partea cu ofensarea, aveți dreptul să fiți ofensat. Dacă vă ofensează respectarea drepturilor unor semeni, nu mai e nimic de zis…

        • Sunteși cu pluta. :P Constituția susține ceea ce vor majoritatea oamenilor cu drept de vot dintr-o țară. Nu există tabuu-ri Punct.

      • Sunteți în eroare gravă. Democrație înseamnă mai întâi respectarea unor reguli, apărarea unor libertăți Dacă majoritatea hotărăște să suprime minoritățile, acestea nu mai pot convinge ulterior pe nimeni.

        Dar, creștin fiind și eu, m-am obișnuit să văd că, de obicei, în lumea de azi, cei mai intoleranți și „înrăiți” sunt tocmai cei care se revendică explicit de la o religie. Nu reușesc să îmi dau seama cum funcționează preceptul iubirii în cazul dumneavoastră. Cred că pe dos.

        • Democrație înseamnă dreptul oricui de a promova legal legislația ce-i apără drepturile și interesele. Priceput?! Mai aveți și alte nelămuriri?!

          • Am multe nelămuriri dar niciuna în ce vă privește. Sunteți ușor de citit.
            Sunteți de o agresivitate incredibilă, patologică, ați infestat toate comentariile fără să spuneți de fapt, nimic.
            Rămân la uimirea mea, dureroasă, că vă considerați creștin. Dar ce ați mai chinui niște păgâni, nu-i așa?

            • Domnu’

              Da’ eu nu chinui pe nimeni. Așteptam doar ca cineva să-mi epxlice în mod coerent ce e greșit în faptul că niște oameni doresc să-și exercite în mod legal, democratic și transparent dreptul de a modifica un articol din Constitutție?!

              Până acum mi s-a răspuns doar cu mugete guturale. Poate reușiți dumneavoastră să mă luminați?! :P

      • Majoritatea impune reprezentanții țării în parlament + președintele. Majoritatea NU impune drepturi! Drepturile, prin definiție, sunt individuale și nu sunt impuse de majoritate. De ce? Să nu se ajungă la abuz. Iar plebiscitele referitoare la drepturi nu sunt decât niște populisme retrograde.

        • Cine stabilește acele reguli si libertăți?! Nu tocmai majoritatea în mod democratic?!

          În statul în care locuiesc eu am dreptul să vă zbor creierii în mod legal dacă intrați pe gazonul meu și dacă cineva nu poate dovedi că ne cunoștam în prealabil și că v-am invitat eu. Aste e în baza principiului legal „my home my castle”. În alte părți așa ceva e ilegal dacă nu dovedesc eu dincolo de orice dubiu intenția criminală a împușcatului.

      • Crestinismul catolic susține ideea de recunoaștere și creștere a copiilor în cadrul unei familii cu tata protector (Maria a fost acceptată si protejată de către Sfântul Iosif).
        Creștinismul ortodox are la baza familia monoparentala, Sfânta Maria apare in toate iconografiile singura cu copilul.
        Creștinismul catolic nu accepta divorțul după căsătorie dacă exista copii in acea casatorie, creștinismul ortodox da „dezlegare” pe diferite motive.
        Nu înțeleg despre care „creștinism” vorbiți dumneavoastră. România este preponderent ortodoxa.

        • Creștinismul e unul singur, nici catolic, nici ortodox și nici protestant. E ăla bazat exlusiv pe Noul Testament. Iar acolo căsătoria e o uniune între un bărbat bărbat și o femeie. Homosexualitate e un păcat major.

          • Cred că ar trebui sa recitiți Noul Testament. Probabil îl amestecați cu dogmele „Sfinților Părinți” și regulile Vechiului Testament.
            Sa nu mai pomenim de tradiția în care dacă murea sotul, fratele lua în căsătorie (sau in casa lui) pe cumnata.
            Isus nu a adus îngrădiri ci toleranta, iubire și acceptare. A răsturnat „vechea lege”.
            Dar desigur, cel mai ușor se ascund/supun sclavii. După reguli.

            • Aici nu e vorba de iudaism (Vechiul Testament)

              Creștinismul condamnă explicit homosexualitatea ca pe un păcat major. Iată un citat din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Paul/Pavel, Capitolul 1:

              „26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
              27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
              28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.

              […]

              32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.”

              Ce poate fi mai clar decât asta?!

      • Se poate incerca definirea crestinismului in diverse feluri.Suntem liberi.Petsonal cred ca este crestin cel care porneste de la crez.Esenta crestinismului este de fapt Invietea si pentru Ea au fost scrise Evangheliile.Atat.

  3. 1. De ce alaturati doar crestinismul adeptilor familiei traditionale (eventual habotnicilor)? Personal, cred ca, marea majoritate sunt mai mult adepti ai familiei traditionale decat crestini (in sens practic si nu declarativ)
    2. Eu zic ca, la orice cota supraunitara, puteti paria pe prostia autoritatilor romane, chiar si in aplicarea dictonului divide et impera. Nu sunt capabile sa vada mai departe de interesul personal pentru ziua de maine.

  4. Domnule Iordache, cu tot respectul, cred ca va indepartati de la subiectul controversei.
    Termenul de familie din Constitutie si din codul civil are in primul rind o semnificatie juridica pentru doi oameni care traiesc impreuna si, eventual, au sau intentioneaza sa aiba copii. Familia duce la consecinte juridice precum prezumtia de paternitate, drepturi succesorale, drepturi sociale sau de alta natura (ex. permis de sedere) recunoscute sotului, etc.
    In acest moment in Romania cuplurile homosexuale nu pot avea aceste drepturi. Vi se pare normal?
    Reforma de care se vorbeste nu i-ar afecta cu nimic pe credinciosi. Ei isi pastreaza toate drepturile pe care le au, in schimb ceilalti le primesc si ei. Dpdv utilitarist, binele colectiv creste in felul asta.
    Totul e ca credinciosii sa accepte separarea Bisericii de stat. Una e casatoria religioasa, oficiata de preot, si alta e cea civila, cu care Biserica nu are nicio treaba. Vorbim numai despre a doua situatie.
    De ce insista credinciosii sa fasoneze societatea dupa valorile si morala credintei lor? Lumea moderna functioneaza mult mai bine daca i se da Cezarului ce-i al Cezarului.

    • Parteneriatul civil asigura pana la urma cea mai mare parte din drepturile unui cuplu casatorit. Diferneta fundamentala fiind dreptul la adoptie si imigrarea.

      Casatoria e o institutie de inspiratie iudeo-crestina ce a fost preluata de statul modern laic pentur a asigura si stimula perpetuarea speciei. Pe de o parte atat crestinismul cat si iudaismul condamna explicit homosexualitatea ca un pacat capital, pe de alta parte nici statul laic nu se alege cu nimic de pe uma casatoriei homosexuale. Dimpotriva. Creeaza facilitati fiscale degeaba.

      De ce ii deranjeaza pe crestini casatoria homiosexuala?! Foarte simplu: Din cauza ca ea perverteste si agreseaza o institutie fundamentala a Crestinismului. Sau mai pe intelesul dumneavoastra politic-corect: „It’s offensive!”

      • Inteleg foarte bine de ce ii deranjeaza pe crestini homosexualitatea. Doar ca nu ii cere nimeni vreunui preot sa oficieze casatorii homosexuale.
        Ceea ce am spus e ca e preferabil ca normele juridice, pentru ca sint valabile si pentru cei care nu impartasesc valorile crestine, sa fie neutre in raport cu morala crestina si in raport cu morala oricarei alte religii. Doar asa pot convietui in pace multiplele religii, precum si ateii. Stiti bine cite orori s-au intimplat inainte ca America si Franta sa „inventeze” libertatea de constiinta si de religie.
        Poate ca o sa spuneti ca sint mai putin crestin decit dumneavoastra, dar eu nu cred ca e treaba mea sa impun celorlalti, prin intermediul mecanismelor statului, sistemul meu de valori, chiar daca eu personal sint de acord cu dumneavoastra ca homosexualitatea e un pacat.
        Si nu se mai poate spune astazi ca e nevoie de casatorie pentru a asigura perpetuarea speciei – puteti constata ca tendinta este ca din ce in ce mai multi copii sa se nasca in afara casatoriei.
        Cit timp nu exista in Romania un parteneriat civil care sa le ofere homosexualilor drepturi asemanatoare casatoriei, mi se pare firesc ca ei sa ceara inclusiv accesul la casatorie. Vorbiti de political corectness, dar mie mi se pare ca vorbim de egalitatea in drepturi – daca ati fi facut vreodata parte dintr-un grup uman minoritar si persecutat, poate ati fi inteles de ce discriminarea e ceva rau.

        • Ei bine exact asta e problema. Odată acceptată ideea de căsătorie homosexuală încep abuzurile. Există deja nenumărate cazuri de creștini (inclusiv preoți) pe ambele maluri ale Atlanticului târâți în justiție pentru că au refuzat să oficieze căsătorii homosexuale sau pentru că au refuzat să vândă buchete de nuntă sau să facă torturi pentru cupluri de homosexuali.

          Cât despre egalitatea în drepturi, e ne puteți spne despre faptul că nevăzătorii sau surzii nu au dreptul la permise de conducere?!

          • E normal sa restringi drepturile cuiva pentru a apara drepturile celorlalti. Orbul la volan risca sa omoare sau sa schilodeasca oameni, deci pune in pericol dreptul la viata sau la integritate fizica al celor din jur. Homosexualul care se casatoreste ce drept ne afecteaza noua, celorlalti?
            Exemplele pe care le dati privind crestinii obligati sa participe la casatorii homosexuale sint, asa cum le numiti, abuzuri. Dar e suficient sa combatem abuzurile, nu si comportamentele legitime ale celor care nu abuzeaza.

            • Căsătoria homosexuală e similară permisului de conducere pentru orbi. Homosexualii nu pot produce copii oricât de mult lucrează la problemă :P Deci căsătoria e o instituție superfluă pentru ei. Singura chetie pe care o face căsătoria homosexuală e să abuzeze pe cei din jur. E firesc ca li cei din jur să reacționeze.

      • Nu zau? Si cum ma rog o perverteste si chiar mai mult, o „agreseaza”??? Vine cineva sa le dea in cap crestinilor casatoriti, ii afecteaza cu ceva, cumva? Va rog sa explicati! Nu numai sa vorbiti prostii.

        • E la latitudinea mea să stabilesc ce anume mă ofensează sauîmi amenința libertățile. Dacă suficent de mulți oameni ce cred același lucru se unesc pot în mod legal impunea legislația necesară pentru apărarea drepturilor lor. Care e problema?!

          • Pai tocmai asta e problema, ca nu niste indivizi oarecare stabilesc asta. Sunt total de acord ca faci parte din cei care au IQ redus, dar, asta nu iti da dreptul sa ceri ca si ceilalti sa aiba un IQ redus. Deci inca o data, poate vei pricepe in sfarsit, nu te impiedica nimeni sa ceri niste drepturi pentru tine (si altii), atata timp cat aceleasi drepturi SUNT PENTRU TOTI! Si evident, nu restrangi drepturile altora. Pricepi sau nu?

            • V-ati luat cu vorba batand campii si ati uitat sa ne povestiti de unde provin acele „drepturi” speciale ale homosexualilor.

              Pana nu demult homosexualitatea era incrimintata ca delict penal in toata lumea. Intr-un numar relativ redus de tari ale lumii ea a inceptut sa fie dezincriminatat PRIN DECIZII ALE ALEGATORILOR (merita sa scrieti chestia asta de vreo 100 de oric ca poate pricepeti pana la urma :P ) Iar cateva tari ale lumii chiar recunosct casatoria homosezual.

              Aici nu e vorba de nici un fel de drept ci in cel mai fericit caz de un privilegiu. Acordarea unui privilegiu e un atribut arbitrar al puterii. Care putere reprezinta vointa majoritatii alegatorilor. Ce ziceti? incepeti sa pricepeti?!

      • Căsătoria iudeo-crestina a fost preluată pentru a se proteja averea. Pentru transmiterea averii „moștenitorilor de sânge și nu „bastarzi lor”. „Bastarzii” nu au fost niciodată protejați de-a lungul istoriei și probabil, nu vor fi nici de acum înainte.
        In 2017, copiii născuți în afara „familiei” tradiționale vor fi din nou, legal, nerecunoscuti si dezmoșteniți?!
        Termenul de „familie” nu a fost și nu ar trebui sa fie vorba despre „raporturile sexuale”, ci despre „copii” și protecția lor.

        • Dumneavoastră aveți o problemă de înțelegere a unui text simplu, comună de altfel în România de pe urma eșecului epic al sistemului educațional. Nu e vorba e bastarzi ci de homosexuali. Vă recomand să scrieți asta de câteva ori. Poate chiar reușiți să o pricepeți după niscai eforturi titanice :P

          • Sigur, nu a fost niciodată vorba de „bastarzi”. Ei nu au existat în cadrul familiilor până la testele ADN si recunoașterea lor legală și laica în instanță. Crestinismul pomenește ceva de existenta lor? Nu.
            Stați liniștit, nu am probleme cu bastarzii mai mari decât aveți dumneavoastră cu homosexualii.

  5. Ce se vede simte si percepe din media internet si articole ca cel mai de sus e o stare de efervescenta maxima la nivelul fff multor organizatii crestin-militante si nu numai , palite si infocate parca brusc de o grija peste masura de mare pentru „familia traditionala”. Intr-o tara societatea si economie cu adevarate „teancuri” de dosare nerezolvate – de la infrastructura la educatie la sistem politic, relatii interumane, sistem de sanatate…oriunde apesi doare …e cumva socanta aceasta grija picata tam-nisam din ceruri (sic) pentru biata familie traditionala periclitata de ……..evident tot ce nu e traditional crestin si ortodox-rominesc autentic, dacic pe alocuri, pur, verde – legionar, national -sovin si socialist..estic retrograd si autarhic-ingust.
    Privind mai departe pe harta in jurul nostru si chiar si dupa coltul globului pamintesc….se pare ca preocuparea „pro-life” si profamilie „traditionala” este o marota predilecta a majoritatii ideologiilor si mentalitatilor „inchizatoare de societati”. Toate spasmele si spaimele totalitar-autocratice-dictatoriale fie de stinga sau de dreapta din pdv politic au practicat in mod similar o grija majora despre ce si cum si cu cine face cetateanul/tovarasul/der genosse/der kamerade pe sub patura…in ce orificiu si cu ce face recreere si exercitii la saltea, in ce interval juridic si orar se desfasoara activitatile orizontale ale „omului muncii” si in mod evident…care este rezultatul, eficienta caloriilor consumate pentru rata natalitatii – adica productivitatea in cearceaful patura si perna muncii proletcultist – reproducatoare.
    Lasind gluma la o parte…incerc sa raspund autorului ca da, va fi posibil un dialog intre cele 2 tabere (chiar asa ireconciliabil uniforme si reciproc contrastante cum sunt vazute de autor – in realitate lucurile sunt mai relative) atunci cind tabara „pro-life” si „pro – familie” va inceta sa incerce sa impuna asupra intregii societati o viziunea strict crestina (era sa scriu crestinopata) asupra mersului „treburilor” in aceste domenii sensibile
    Spre deosebire de acesti „pro” (de fapt anti- orice deghizati in crestini) militantii pentru mult hulitele drepturi ‘gay” sau „avort” nu vor sa impuna nimanui sa devina gay sau sa faca un avort..sau 2 sau 3. In schimb …pro-lifeii vor sa interzica oricui sa mai faca avort (indiferent de motive) cei pro-familie vor sa „bata in cuie” constitutional familia barbat + femeie (de fapt, nici nu isi are locul in constitutie asa ceva) si sa impuna tuturor aceasta norma.
    Repet…nu retin sa fii vazut cupluri gay care sa incerce sa interzia cuplurilor hetero sa formeze un cuplu / familie.
    Nu retin sa existe nici femei care au facut un avort care sa impuna altor femei sa faca avort…si nici sa militeze dupa un avort pt continuarea avorturior.
    Din cite stiu, tot cam acelasi cluster de organizatii crestin-fundamentaliste sunt si cele ce au sarit pina la cer impotriva introducerii educatiei sexuale in scoli.
    Nici de gay care sa impuna altor hetero sa devina gay nu cred ca e plina lumea…in schimb nu cred ca gresesc cind spun ca o gramada de hetero ar opta pt diverse solutii de eradicare culturala, sociala si economica pina la cea fizica a persoanelor gay.
    In concluzie…cele „2 tabere” se vad cam asa …o minoritate ce doar doreste sa existe si sa fie acceptata si sa isi duca viata este atacata brusc, fara nici un motiv si fara provocare de catre o asa numita „majoritate normala” in numele unei presupuse morale si traditii crestine, constipata cu reflexe nationalist-socialiset autoritare si manipulata in beneficiul unor entitati bisericesti, politice si culturale mai mult rau decit bine intentionate.
    Se poate translitera un banc….un hetero il impinde pe scari pe un gay si il injura dupa aia ca „se baga in fata homosexualul naibii”.

    • E ceva ilegal in demersul de pana acum al crestinilor ce doresc ca, casatoria sa fie definita constitutional ca uniunea dintre un barbat si o femeie?! Daca nu, care e problema?

      Nimeni nu va opreste sa initiati si dumenavoastra und emers contrar. Nu vi se pare ca e o mojicie ieftina sa chibitati actiunile vecinului?

      • In demers nu e nimic ilegal, pentru ca oricine are dreptul sa ceara ceva. Aprobare si legalizarea ar fi ilegala, incalcand Constitutia si toate normele civilizate de drept care spun ca TOATA LUMEA TREBUIE SA AIBA DREPTURI EGALE. Ori legalizarea ar interzice dreptul cuplurilor gay sa se casatoreasca, deci nu ar avea aceleasi drepturi ca ceilalti cetateni! Clar??

        • Care drepturi?! Ce va tot aberati?! Cine stabileste ce inseamna drepturile alea?! Nu tot alegatorii care formeaza o majoritate?!

          Dreptul la un permis de conducere e suprimat in cazul nevazatorilor. cumm ramane cu drepturile lor egale?! E aceeasic hestie si cu homosexualii sua cu pedofilii. Nu-I asa?!

          • Nu alegatorii stabilesc drepturile, desi e drept ca pot fi votate de ei. Carta Internationala a Drepturilor Omului NU A FOST STABILITA DE ALEGATORI. Chiar nu vreti sa ganditi de loc? Se pare ca nu pricepeti ce inseamna democratie. Ceea ce spuneti e de fapt o DICTATURA, a majotitatii, e drept, dar tot dictatura e!! Iar dreptul la ceva nu inseamna si o obligativitate! Clar? Faceti aici abstractie de faptul ca drepturile cuiva se termina unde incep sau daca incalca drepturile altuia. Dar cum nu stiti nici macar ce e democratia, nu ma mir. Deci dreptul la permis pentru un orb poate incalca dreptul la viata al altuia. Deci daca e orb, se termina cu dreptul lui. Desi si aici se lucreaza, nu mai e mul si vor fi si masini autonome, deci si pentru orbi. Daca insa doi homosexuali se casatoresc, ce drepturi va incalca sau incalca altcuiva?

            • Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata din initiative unor demnitari alesi si a fost supusa ratificarii de parlamentele tarilor democrate. Nu a cazut din cer, e efectul indirect al votului popular.

              Unde anume e vorba de drepturile homosexualilor in Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata in 1948?! Britanicul Alan Turing (considerat inventatorul calculatorului) a fost condamnat penal pentru homosexualitate la ani buni dupa adoptarea declaratiei. Homosexualitatea a continaut sa fie delict penal (ca si pedofilia sau violul) timp de decenii dupa adoptarea declaratiei.

              Dezincirminarea homosexualitatii a inceput sa se realizeze in unele tari (in cea mai mare parte a lumii continua sa fie delict penal sau civil :P) prin vot popular asa cum in Olanda s-a dezincrimnat consumul unor droguri usoare. Nu e vorba deci in nici un caz de un drept fundamental. Daca cumva totusi e, va rog sa-mi indiacti articolul cu princina. iar daca nu gasiti acel articol si doriti sa fiti acceptat in continuare ca om civilizat, admiteti ca ati diseminat (accidentals au nu) infromatii false si eventual cereti-va scuze cititorilor acestui site…

      • Nu sustin direct tabara gay (nu sunt gay si nu fac parte din simpatizantii LGBT) dar mi se pare aiurea ca o parte „majoritara” a unei societati sa impuna si sa restrictioneze ceva altora..ceva ce nu le aduce de fapt nici un prejudiciu celor „normali/majoritari”.
        Habar nu am cum e casnicia/concubinajul lui Vasile si Getuta de la 3…si nu ma intereseaza detaliile lor casnice/intime/de cuplu. Le spun buna ziua pe scara blocului si atit. La fel ar fi si daca la 2 ar sta cuplul Gheorghe + Ion. Nu ma intereseaza…si sper ca nici pe altii nu ii intereseaza cuplul/relatia/casnicia mea cu sotia/prietena/amanta mea …
        Tendinta asta bolnava a unei parti insemnate a populatiei sa isi „bage nasul” sub plapuma unora e ceea ce ma deranjeaza.
        Urmind in logica sustinatorilor referendumului….daca miine facem un referendum ca e interzis sa te uiti la fotbal la TV….si se interzice…e OK doar pt ca a votat majoritatea?Chiar daca activitatea in sine nu ii aduce acelei majoritati nici un prejudiciu ?? Adica de ex nu dau TV-ul prea tare , sa deranjez vecinii?
        In plus…consider ca unele chestiuni …casatoria, familia, religia, etc…nu au ce cauta in constitutie,,acolo e vb de relatia cetatean- stat…nu de „maruntisuri” din astea ce tin de sfera privata/personala…

  6. In conditiile in care nimeni un impiedica pe adeptii „familiei traditionale ” sa
    continue sa traiasca ca si pana acum , ca „familii traditionale ‘, cu toate drepturile neatinse
    de vreo lege , sau de vreun text al Constitutiei ,
    de ce tin acesti adepti , sa impuna prin forta majoritatii , tuturor membrilor societatii laice ,
    in care pretindem ca traim ,definitia „crestina ” a familiei ?
    Poate o parte a societatii , majoritara, sa restringa drepurile si libertatile unei minoritati , recunoscute ca legala ,minoritate cu cetateni cu drepturi egale , conform Constitutiei ?
    In momentul in care o religie vrea sa organizeze viata tuturor cetatenilor din societate ,
    educatia lor ,legislatia , Constitutia dupa „poruncile „, dogmele religiei respective …
    aceea nu mai este o religie , ce se ocupa de relatia omului cu Divinitatea ,
    ci devine o ideologie politica . Iar statul teocratic .

    • Viata e cruda :P Legi aspre si lipsite de umanism ii trimit pe aia ce nu se pot abtine sa dea cu jula la bulau cu toate ca in multe cazuri cleptocratia e o afectiune congenitala… Ca sa nu mai vorbim de bietii pedofili :D Si unii si altii sunt biete minoritati oprimte de majoritatea obtuza :P

      Casatoria e un concept fundamentalmente crestin. Noi crestinii ne simtim ofensati de tentativele de pervertire a ei si ne exercitam dreptul legal de a apara aceasta institutie. Nimeni nu va opreste sa intitiati un demers contrar. Nu-i asa?

      • Casatoria este un concept fundamental monarhic (adoptat initial de catre monarhi/regi/conducatori care, prin casatorie, stabileau aliante si protejau averi). Familia avea rol de protectie laica, in primul rand. Crestinismul catholic a impus casatoria monoparentala ca si influenta a papalitatii asupra familiilor regale. Se faceau „uniuni” si se dadea „dezlegare” doar cu acordul Papei. Restul e… istorie.

        • Lacunele dumeavoastră de educație sunt atât de mari orice discuție pare inutilă. Hai totuși să încerc să vă luminez: Căsătoria monogamă e o invenție iudeo-creștină. Până la monarhii creștini monogama era mai degrabă excepția decât regula.

          Și oricum nimic din toate astea nu are nimic de a face cu caracterul heterosexual al căsătoriei legale.

          Altceva?!

          • Educație? Pot accepta lacune in istorie, dar în educație? Nici măcar nu mă cunoașteți!
            Agresivitatea nu va da dreptate automat. Doar vă oferă sentimentul de autoritate și dominație. Probabil vă simțiți mai bine!
            Căsătoria a fost și este o problema strict laica. Statul a protejat și protejeaza automat soții și copiii născuți în cadrul unei căsătorii legale. Biserica nu poate oficia căsătorii, doar le binecuvintează. Slujbă se face doar după oficierea căsătoriei laice, protejate legal, și este o slujbă strict de protejare a Uniunii dintre 2 oameni („ce a legat Dumnezeu, omul sa nu desfacă”).
            Da, Biserica oficia căsătorii recunoscute de stat, acum 200-300 de ani, doar datorită sistemului de evidente pe care îl avea implementat. Actele de căsătorie și botez dovedeau apartenența și permiteau moștenirea.
            A, dar desigur, dumneavoastra le știți pe toate!
            Nimic altceva!

            • Sunteti monumental!

              Deci Istoria nu e parte a educatiei unui om civilizat… Cool!!! :P

      • Iarasi bati campii, mai informaza-te. Cei „care dau cu jula” sunt trimisi la „bulau” (frumoasa exprimare, denota un inalt nivel de educatie si civilizatie!) doar daca sunt in deplinatatea facultatilor mintale, altfel nu. Si asta pentru ca si ei incalca niste drepturi (ca cel la proprietate de ex) ale altora. Nu i-ar trimite nimeni acolo daca nu ar incalca nici un drept al nimanui. La pedofili de asemeni, se incalca dreptul copiilor care fiind inca minori, nu au discernamantul de a consimti liber in deplina cunostiinta de cauza. Si, din cate stiu eu, casatorii si familii au existat si inainte he Hristos.

        • Nu e firesc sa ma exprim la mintea homofilului?! Ca altfel bag seama ca va scapa esentialul :P

          Asta cu drepturile e lucru’ dreaqu’. Haideti sa incerc sa va explic pe intelesul dumneavoastra:

          Sa luam cazul lui ion, om al strazii, lihnit de foame. Daca nu manaca si el ceva probabil ca o sa moara de foame si epuizare la noapte undeva intr-un canal. Asa incat cu ultimele puteri insfaca un salam de pe taraba carnatarului Vasile, caruia ii plezneste cureaua sub burdihanul revarsat. Daca Ion e prins, va fi aspru pedepsit de lege si zvarlit in mod expeditiv la parnaie (ca la alde Ioni din astia justitia lucra ca fulgerul :D ) pentru ca a incercat sa-si apere cu disperare dreptul fundamental, inalienabil si pe deplin constitutional la viata… Daca Ion nu e prins Vasile o sa injure un pic ( ” ‘rea-ti ai drequ’ de ‘uoti cu tot neamu’ vostru!”) da’-i trece. La urma urmei pierde in mod obuisnuit prin cazinouri zeci sau sute de salamuri.

          Al doilea caz. Mitica in pragul implinirii a 30 de primaveri e indragostit groaznic de Frosa. Nu se mai poate stapani, nu mai are rabdare sa creasca si o tavaleste pe aleasa inimii cu cativa anisori inainte ca acesta sa implineasca 16 ani. Frosa ca orice fata proastpat dezvirginata e topita dupa primul ei barbat. El e prins, batut de-i suna apa-n cap de Gutza (tatal Frosei) si dupa aia dat pe mana politaiului care isi bea mintile din partea casei in bodega lui Gutza. Acesta il da fara zabava pe Mitica pe mana justitiei necrutatoarea care in pofida smiorcaielilor Fosei si a tanguielilor lui Mitica il cocoseaza pe acesta din urma cu ani buni de parnaie pentru pedofilie si alte celea…

          In alta ordine de idei pe Pamfil nu-l opreste nimeni sa-si traiasca povestea de amor a vietii sale cu barbosul Ilie. Si viceversa. E totusi unn mic impediment fericitul cuplu nu se poate casatori pentru ca legislatia romana nu permite acest lucru. Faptul ca nu se pot casatori nu ii impiedica sa-si consume cu entuziasm romantzul, dar e asa un pic suparator ca nu-si pot soca antuirajul invitandu-l o adevarata nunta homo, ca-n povesti. :D

          Dumneavoasta va aratati profund revoltat de faptul ca lipseste legislatia necesara ca Ilie si Pamfil sa-si poata face moftul, dar in acealsi timp pledati cu fervoare stalinista pentru intemnitarea lui Ion cel ce lupta pentur dreptul sau inalienabil la viata, respectiv impotriva dreptului la fericire al Frosei. Asa ca ultraprogresist si liber schimbist precum nenicusorul Catavencu de odinioara, vi se par normale pozitiile reactionare pe care va situati in problema lui Ion si a Frosei?! :P :P :P

          • Ca de obicei bateti campii. Astea adica sunt exemple? Pai cin-l opreste pe Ion sa munceasca, sa castige bani ca sa-si poata cumpara salamul. De muncit nu poate saracul, dar de furat da. Frumos exemplu, asa va educati copiii? Sau daca nu poate munci, cine-l opreste sa se duca la unul din nenumaratele centre patronate de biserica pe care o tot mentionati, sa ceara acolo adapost si mancare? In cazul fetei, las la o parte bataia care e si ea ilegala, dar fata fiind minora, nu are capacitatea de discernamant legala in acest caz. Dar cum se pare ca dvs. nu aveti nici acum capacitatea de a discerne, nu ar fi de mirare.

            • Dupa cum spuneam am incercat sa vin cu exemple pe intelesul dumneavoastra :P

              Nu stiu daca Ion poate munci sau nu. Intr-o tara in care mai putin de jumatate din populatia adulta (afara de pensionari) munceste e rezonabil sa presupunem ca nu si-a putut gasi de lucru.

              In orice caz faptul ca puneti un moft al unor devianti sexuali deasupra dreptului la viata al unui om oarecare spune totul despre dumneavoastra. Nu-i asa? :P

  7. daca ma-ntrebati pe mine, insurat cu aceeasi nefasta de peste 40 de ani, pot spune ca familia traditionala e o organizatie terorista al carui scop e distrugerea personalitatii barbatului si transformarea lui intr-un sclav. Un barbat insurat, cu raspunderea familiei e o leguma, poate fi manipulat extrem de usor, chipurile trebuie sa-si creasca copiii, sa cistige suficient pt. mofturile sotiei, pantofiori, smacuri etc. In numele acestei raspunderi se umileste ca ajunge sa nici nu mai stie ce-nseamna sa fie liber.

    Poate ca un model cu patru nefeste ar fi mai potrivit, in sinul familiei se creeaza o concurenta care poate fi benefica.

  8. Nu, n-are rost. Drepturile juridice sunt una, si se pot da nenumarate. Familia, crestina sau nu, trebuie sa defineasca insa doar impreunarea pe baza demersului genetic normal cerut de perpetuarea speciei. Restul sunt oboseli si permisivitati prost intelese. Vorba unuia mai sus: it’s offensive. In biologie de ex. anomaliile genetice care afecteaza functionarea normala a unui organ/individ in cadrul organismului/ colectivului in general se numeste degenerare.

  9. Atata timp cat actioneaza in limitele legii, este dreptul oricaror organizatii (guvernamentale sau nu) sa-si sustina punctul de vedere si sa-si protejeze principiile si valorile.

    Referendumul este cea mai democratica modalitate de a afla parerea unui popor, intr-o chestiune politica, sociala, culturala etc. Introducerea in Constitutie a unei prevederi ce a trecut de un plebiscit nu poate fi contestata, zic eu.

    Vorbind la modul general, vedem cu totii ce calitate are parlamentul Romaniei. Constitutia este cea care stabileste unele limite intre care se poate legifera, in Romania. Cumva, Constitutia (si Curtea Constitutionala) sunt o asigurare ca nu se poate „trece” chiar orice, prin parlament.

    Politicienii care s-ar declara, pe fata, „anti-gay” ar putea fi acuzati ca nu sunt suficient de democrati. Plebiscitul ii scuteste de raspunderea politica, fiindca „asa a hotarat poporul, iar noi ne supunem vointei sale”.

    Oricand, in viitor, daca majoritatea cetatenilor romani vor dori (re-)modificarea definitiei familiei in Constitutie, vor putea sa o faca, democratic, conform legii.

    Cat despre societatea romaneasca, este suficient de divizata din alte motive, mai importante decat definitia familiei.

    • Nu e chiar asa. Vezi referendum-ul cu parlamentul, care nici gand sa se aplice. Si, mai important, un referendum, chiar daca intruneste o mare majoritate, NU ESTE LEGAL daca incalca drepturile unor oameni sau grupuri de oameni. Cum ar fi sa se faca un referendum ca sa alungam toti tiganii sau ungurii din tara? Sunt sigur ca ar vota pentru peste 50%, dar asta nu inseamna ca e corect sau legal asa.

      • Pai daca sunteti oricum convins ca referendumul nu va avea nici un efect, de ce va mai agitati atata?! :P

        Si daca afirmati cu atata foc ca efectul referedumului nu e legal (cu majuscule :P) puteti sa ne indicate noua astora mai putin familiarizati cu legislatia Romaniei ce articol de lege incalca efectul acestuio referendum?! :D

        • Se pare ca ori nu vrei ori nu esti in stare sa pricepi. Nu ma agit pentru referendum, ci pentru LEGALIZAREA lui. Clar? Si nu am spus ca orice referendum e ilegal, ci DOAR daca se cere limitarea sau eliminarea unor drepturi pentru o anumita categorie de oameni, drepturi pe care ceilalti le au. Daca nici cu exemple nu pricepeti (ca la citit se vede), nu stiu cum sa va mai explic.

          • Atat referendumul cat si efectele sale sunt perfect legale.

            Aici nu e vorba de nici un fel de „drepturi”.. Daca ar fi ati putea indica un artciol sau pragraf de lege ce stabileste dreptul la casatorie al homosexualilor. Ati fost si sunteti in contianuare incapabil a o faceti.

            E pur si simplu voeba de niste privilegii pe care natiunea poate decide prin referendum daca pot fi acordate sau nu. Punct.

            • Vad ca la celelalte comentarii nu pot sa raspund, site-ul a eliminat aceasta posibilitate (oare de ce?). In ce priveste postarea de fata, da, referendum-ul e legal, dar asta nu inseamna implicit ca si efectele sunt legale. Iar cu faptul ca nu despre drepturi e vorba aici, sunteti de-a dreptul hilar (ca sa nu spun altfel). E evident ca despre drepturi e vorba (fie ca sunt sau nu prevazute in vreo lege!!), nu discutam aici despre planetele sistemului solar sau tratamentele pentru raceala…
              P.S. Constitutia spune clar ca toata lumea are drepturi egale. Deci si homosexualii. Asa cum am mai spus, dar nu am primit inca raspuns, acestia NU CER NICI UN DREPT IN PLUS, pe care sa-l aiba doar ei si ceilalti nu. Daca nu e asa, dati va rog un singur exemplu, si va voi da dreptate!

      • Ba, chiar asa e. :)

        Prin definitie, oamenii politici sunt „ultra-flexibili”, asa ca asculta vocea poporului doar cand le convine.

        Cat despre exemplul dumneavoastra cu tiganiii sau cu ungurii, nu prea tine apa – exista legi impotriva rasismului si epurarii etnice. Un stat care ajunge la expulzari in masa, nu mai organizeaza referendum -uri democratice. :)

        E destul de greu de trasat linia rosie intre discriminarea reala si discriminarea pozitiva, iar discriminarea pozitiva este o arma redutabila, in democratie, pentru grupurile minoritare… Dar drepturi au si majoritatile, nu doar minoritatile… :)

        • Pai se pare ca imi dati dreptate… Exemplul pe care l-am dat se refera la macar mentinerea unei brume de idee de democratie. Daca nici macar referendum nu face si trece direct la expulzare, acela nu mai e stat democratic prin definitie. Ori noi vorbim aici de state democratice sau macar asa-zis democratice. Recunosc ca nu am priceput partea cu discriminarea pozitiva. Atata timp cat cineva cere sa aiba EXACT aceleasi drepturi ca si altcineva, nu vad nici un fel de discriminare, nici pozitiva nici altfel. Da, daca ar cere mai multe drepturi decat altii, atunci asa ar fi, discriminare pozitiva. Dar nu e cazul aici. Din cate vad nimeni nu a reusit sa dea vreun exemplu cu vreun drept macar pe care sa-l ceara pentru ei, drept pe care heterosexualii sa nu-l aiba.

          • Nu va dau dreptate, doar vi se pare. :)
            In tarile democratice despre care vorbiti, domneste legea. Daca legea permite organizarea unui referendum pe o anumita tema, este treaba celor ce contesta acel referendum sa gaseasca LEGILE pe care le-ar incalca acel referendum. LEGI, nu pareri despre drepturi.

            Cum se vede, linia rosie e subtire… va indemn sa cititi despre discriminarea pozitiva, in cazul in care chiar va este straina notiunea…

            Nu toti oameniii au aceleasi drepturi, in lumea reala, iar legea este cea care limiteaza anumite drepturi. Legile sunt facute de oameni. Oamenii au principii, pareri si credinte. Majoritatea decide, in democratie. Continuati dumneavoastra rationamentul…

            • Pai tocmai asta e problema, ca uneori legile nu exista (inca). Deci nu poti contesta ceva pe baza unei legi care nu exista inca. Si atunci se apeleaza la alte criterii (de ex. Constitutie, care spune ca toata lumea are drepturi egale). In ce priveste limitarile drepturilor, da, ele exista, dar se bazeaza doar pe faptul ca exercitarea unor drepturi de catre anumite persoane ar putea leza drepturile altora. De ex. Constitutia garanteaza dreptul la proprietate, dar nu poti fura pentru a deveni proprietar pe ceva, pentru ca astfel ai incalca dreptul la proprietate al altcuiva. Iar despre discriminarea pozitiva stiu ce este, problema e ca nu vad aici asa ceva. Nu vad sa se ceara nimic in plus fata de ce altii au. Daca nu sunteti de acord, dati va rog macar un exemplu. Vad ca toata lumea spune vrute si nevrute, dar evita asta

          • Eu vreau ca homosexualii sa aiba EXACT aceleasi drepturi ca mine. Eu nu consider ca am dreptul, barbat fiind, sa ma casatoresc cu un barbat. Eu am dreptul sa ma casatoresc cu o persoana de sex opus. EXACT acelasi drept il are toata lumea. Vrea cineva mai multe drepturi decat mine? -Nu sunt de acord

  10. Intre tiran si victima nu poate exista dialog. Poate exista compromis sau rezistenta. Nu poate exista dialog intre cei care apara sclavia (inclusiv cu argumente din Biblie) si care care doresc abolirea ei. Nu poate exista dialog intre cei cred ca un catolic nu se poate casatorii cu o evreica sau ca un barbat alb nu se poate casatori cu o femeia neagra. Despre asta e pana la urma vorba aici: despre tiranie, in acea forma pe care o descria Madison, tirania unei parti a populatiei asupra celeilalte inspirata si sustinuta de stalpul secular al tiranilor: religia.

  11. As adauga ca adeziunea fata de familia traditionala nu e doar un reziduu crestin, specific unei civilizatii care tinde sa uite inapoi, cum sustine autorul. Familia traditionala, mai precis familia ss, vine din iudaism si este cumuna mai tuturor civilizatiilor, de la budism si pana la islam (in ciuda poligamiei, familia islamica este mai aproape de cea traditionala decat noile uniuni civile promovate de minoritati galagioase).
    Asa cum remarca mai sus domnul Svejk (cu care nu sunt intotdeauna de acord, dar acum ii dau dreptate), in sistemele bazate pe un minim de democratie majoritatea hotaraste normele generale de convietuire.
    M-as bucura daca elitele ultraliberale de pe malul Dambovitei s-ar pronunta si cand drepturi fundamentale ale omului, mai precis ale femeiii (dreptul de a dispune de propriul corp) sunt incalcate in tari democratice. N-am vazut prea multe luari de pozitie impotriva restrangerii dreptului la avort, in still ceausit, promovate de guvernul de dreapta din Polonia.

  12. În cazul în care mai are cineva îndoieli, domnul Josef Svejk e un caz patologic. Pus în fața oricăror dovezi, în ignoranța sa îndărătnică va refuza să accepte realitatea. Nu e vorba doar de acest subiect, știu din conversații mai vechi că dânsul e, printre altele, și un creaționist iremediabil. În lumea acestui domn nu există conceptul erorii. Dacă toate dovezile din lume ar fi potrivnice credințelor sale, ce credeți că ar face? Exact. Prin urmare, orice tentativă onestă de dialog argumentat cu o asemenea persoană nu poate avea sorți de izbândă.

  13. Nu (raspunsul meu, exclusiv la intrebare din titlu).

    „Sustinatorii” familiei traditionale (caci nu o sustin ci vor sa o impuna, ceea ce e altceva) n-au nevoie de punti de comunicare, alte lucruri le lipsesc.

    De ceva vreme omenirea a luat-o pe un drum (noi ceva mai recent) de pe care nu e cale de intoarcere, si anumite lucruri (principii) nici nu se mai discuta (de catre oamenii seriosi). Legile respecta anumite principii de non-discriminare (consfintite in constitutia statului). In privat esti liber sa practici o religie si sa aderi la orice traditie atat timp cat nu incalci legea. Adica LEGEA BATE TRADITIA. Nu degeaba statul modern e laic (Biserica e separata de Stat).

    Cine jongleaza cu principiile astea n-are nevoie de comunicare, are nevoie de educatie. Multa educatie. Drumul de la fundamentalism religios la o societate libera si toleranta e lung.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Punctul de vedere strict legalist, construit pornind de la reguli formale e depășit, nu în sensul că ar fi în discuție obligativitatea respectării regulilor formale, ci în în sensul că nu se pot proiecta oricum constituțiile și legile, în stil raționalist, decuplate de realitatea socială caracteristică fiecărei țări.

      Cand legea bate tradiția nu poate fi implementată eficient. Portarea legislației nu asigură funcționarea democrației, lucrurile sunt destul de bine fundamentate în acest sens de la D. C. North încoace.

      Sunt necesare legi fundamentale și copuri de legi care să țină seamă de regulile formale ale oamenilor. Care e forma lor e o chestiune de încercare și eroare.

      gânduri bune,

      • „Incercare si eroare” sigur ca da, asta ne defineste de la bacterii incoace. Observ insa ca puneti povara evolutiei doar pe umerii legislatiei. Legislatia trebuie sa se adapteze la traditie, traditia e (prin definitie, nu-i asa?) batuta in cuie. Ei, aiasta nu se poate! Vai de capul nostru daca nu umblam pe ici-pe colo si la traditie, macar in punctele esentiale!

        • Multumesc pentru raspuns.

          La traditie nu se poate umbla ca la legislatie, nu se poate proiecta rational. Tehnic vorbind scara de timp a evolutiei ei culturale mult mai mare, cel putin astea sunt argumentele lui Hayek. La scara de timp a catorva cicluri legislative e practic constanta.

          Dar educația în masă poate schimba caracteristicile tradiției, fiind tot un proces pe termen lung. Cum va arăta exact tradiția peste 40 de ani educație într-un anumit fel nu se poate anticipa, pentru că nu e o relație directă între ce se învață la școală și ce ajung să accepte oamenii ca valoros în urma experienței de viață. Educația comunistă nu a reușit de exemplu să creeze omul secular dorit, dar a dus la ceva ce vedem destul de bine astăzi.

          În acest sens procesul cât de cât controlabil este cel asociat legislației, implementării și ajustării formei și modului de implementare.

          gânduri bune,

          • Mi-e clar ca traditia se schimba mai greu, de aia ziceam si eu de „multa educatie”. N-am nicio iluzie ca se va schimba ceva peste noapte. OK, legile evolueaza, le putem schimba rapid, insa am impresia ca duceti modelul asta la extrema, unde n-ai voie sa intri in conflict cu traditia omului. Am niste (mari) probleme cu modelul asta hiper-grijului cu traditia:

            1. Ne-am asumat, ca stat modern/european/NATO/democratic etc niste valori fara sa asteptam 40 de ani ca sa fie asimilate de traditii. Ne-a convenit de minune sa fim primiti rapid intr-un club select, am jurat sa respectam regulile clubului si odata ajunsi inauntru filozofam despre sfanta traditie si marea ei inertie.

            2. In niciun sistem (in afara de cele utopice) nu se poate evita tensiunea dintre lege si societate. Omul va resimti intotdeauna domnia legii ca pe o presiune, o contrangere de a se adapta la lege si o frustrare ca legea nu se adapteaza la el. Cum poate fi altfel? Sigur ca prin educatie tensiunea asta se poate ameliorea. Nu se poate insa elimina (decat in utopie). Asa ca da, legea bate intotdeauna traditia.

            • Inteleg punctul dvs de vedere, iar teama de panta alunecoasa e fireasca. De aceea e si mi se pare necesara politica pasilor mici.

              Raman, totusi, la un punct de vedere diferit, in care relatia nu e de ce pe ce bate, ca si cum legiuitorul ar fi alta natiune decat cel care isi traieste traditia, ci mai degraba de gasire a unei formule a legislatiei care sa multumeasca oamenii si interesele lor legitime, mai degraba decat sa raspunda unor principii abstracte.

              Nu cred in constructivismul social, in rationalism, nici socialist, nici liberal. Optiunea mea e pentru un liberalism hayekian de nuanță libertariană, gen Tristram Engelhardt. Cum așa ceva e nefezabil în contextul românesc merg pe mâna formulei creștin democrate, ca soluție realistă și pragmatică.

              gânduri bune,

            • Evident, libertarianismul si traditionalismul nu se pupa, nu sunt ele cam… opuse? Pesemne ca va fac ambele cu ochiul si ati rezolvat dilema lui Buridan hranindu-va ideologic dintr-una si pragmatic dintr-alta. Sau eu nu inteleg nimic sau dvs. trebuie sa va clarificati optiunile, asa ca dupa mine asta-i un moment bun ca sa inchei discutia. Cu bine!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro