marți, martie 19, 2024

Mai puțin Marx, Mai mult Mises. O viziune liberală a educației

Dezastrul socialismului educațional în România este categoric. Un sistem de învățământ centralizat -un sistem în care statul decide ce (curriculum), cu cine (mișcarea personalului didactic), când învață elevii (structura anului școlar) și, de asemenea, hotărăște cât și cum să învestească în educație – a dus să avem următoarele rezultate:

  • 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi(1);
  • potrivit evaluării PISA 2012 (studiu în care au fost analizate 65 de țări) elevii români prezintă cea mai scăzută motivație dintre copiii care au luat parte la cercetare(2);
  • 39% este procentul tinerilor cu vârsta de 15 ani care au un nivel scăzut de cunoștințe în citit, matematică și știință (în comparație, media la nivel de UE este de 21%)(3);
  • sub 30% dintre cadre didactice expun în mod frecvent o problemă din viața de zi cu zi pentru a demonstra de ce sunt utile cunoștințele noi(4);
  • aproximativ 40% dintre școlile din mediul rural au toaletă exterioară(5);
  • peste 25% dintre școli, cu precădere cele din zonele rurale, utiliează sobele ca principală sursă de încălzire(6);

Pentru ca fiecare copil din România să aibă acces la o educație de calitate ar trebui să ne ghidăm după următoarele direcții principale:

  • Egalitate de șanse: acces la educație de calitate pentru fiecare copil din România;
  • Centrarea educației pe elevi: rolul educației este de a crește copii, nu de a menține și de a finanța aparatul birocratic;
  • Libertate de gândire: respectarea dreptului la opinie al elevilor;
  • Descentralizare: trecerea de la un sistem de învățământ centralizat la unul descentralizat, în care deciziile se iau de către actorii implicați direct în proces (inclusiv de către părinți);
  • Demonopolizare: desființarea monopolului de stat în planificarea educației, monopol care duce la stagnarea calității.

Măsurile necesare a fi adoptate sunt următoarele:

1. Număr de ore mai mare în CDȘ (Curriculum la decizia şcolii)

Un procent mai mare al orelor în CDȘ va permite corelarea mai rapidă a educației cu schimbările din piața muncii, conectarea școlii la nevoile din comunitate și va duce la diminuarea inegalităților școlare.

2. Număr de ore mai mare la decizia elevilor

Creșterea autonomiei elevilor în alegerea orelor – în funcție de competențe, abilități și aspirații. Autonomia acestora în alegerea traseului școlar trebuie să crească de la an la an, pe măsură ce avansează în școlaritate.

3. Desființarea titularizării

Această măsură va contribui la atragerea constantă a celor mai competente resurse umane în educație.

4.Liberalizarea de facto a învăţământului privat

Şcolile și grădinițele private să nu mai fe obligate să îndeplinească condiţiile impuse de stat (cu precădere în ceea ce privește curriculumul).

5. Liberalizarea certificărilor

Desfiinţarea obligativităţii acreditării de către stat a instituţiilor de învăţământ şi a programelor de studii va conduce la creşterea diversităţii educaţiei şi înlăturarea modelării tuturor şcolilor după chipul şi asemănarea celor de stat. Astfel, se va întrerupe sistemul comunist de planificare centralizată caracteristic monopolului de stat.

6. Finanţarea urmează elevul prin vouchere şcolare

Practic, părinții să își poată înscrie copilul la orice şcoală, publică sau privată, iar suma fixă per elev să fie decontată de Ministerul Educației Naționale.

7. Deduceri din impozit pentru companiile care: a) construiesc școli private în medii defavorizate sau b) investesc în școli defavorizate

Această măsură va facilita accesul la educație de calitate pentru fiecare copil din România.

8. Externalizarea serviciilor sociale

Deoarece statul este ineficient și în acest domeniu, este necesară externalizarea furnizării serviciilor sociale către organizații private (ex.: Teach for Romania, OvidiuRo).

9. Legalizarea homeschooling-ului

Nu politicienii, ci părinţii deţin stimulente mai bune pentru o educaţie de calitate oferită copiilor. Se cuvine ca părinții să aibă această libertate în educația propriilor copii.

10. Eliminarea taxelor şi impozitelor în acest domeniu

Astfel se vor asigura costuri mai mici pentru părinţi (sau chiar deloc!) şi calitate mai mare pentru copii (datorită concurenţei sporite).

Cine ar trebui să facă reforma?

Persoanele din minister, inspectorate, sindicate, primării, consilii județene și locale nu au nici un interes să schimbe lucrurile – aceste persoane profită de pe urma sistemului centralizat și excesiv de birocratic.

Reforma trebuie să o facem noi – părinții, elevii și toți cei cărora le pasă cu adevărat de educație. Trebuie doar să fim organizați.

Bibliografie

  • Ludwig von Mises – Acțiunea umană
  • Milton Friedman – Capitalism și libertate
  • Mancur Olson – Logica acțiunii colective
  • Daron Acemoglu, James A. Robinson – De ce eșuează națiunile
  • Adam Smith – Avuția națiunilor
  • Bogdan Glăvan – Liberalismul care îmi place
  • Vladimir Topan – Biblia economică a omului civilizat. Un comentariu la Acțiunea Umană
  • Niskanen – Modelul maximizării bugetului
  • Brennan, Buchanan – Modelul maximizării venitului
  • Alex Vesa – Sunt universităţile private un eşec? „Fabricile de diplome“ de la privat au satisfăcut o uriaşă „cerere de diplome“ de la instituţiile de stat, disponibil online la: https://republica.ro/sunt-universitatile-private-un-esec-zfabricile-de-diplome-de-la-privat-au-satisfacut-o-uriasa-zcerere
  • Bogdan Glăvan – Cu ce ar trebui să înceapă reforma educației?, disponibil online la: https://logec.ro/cu-ce-ar-trebui-sa-inceapa-reforma-educatiei/
  • David Friedman – o abordare liberală a educaţiei, disponibil online la: https://mises.ro/1235/david-friedman-o-abordare-liberala-libertariana-a-educa%C8%9Biei
  • David Greenwald – Educaţie liberă (Laissez-Faire), disponibil online la: https://indodii.ro/david-greenwald-educatie-libera-laissez-faire/
  • EdChoice – How does school choice work in other countries?, disponibil online la: https://www.edchoice.org/school_choice_faqs/how-does-school-choice-work-in-other-countries/
  • EdChoice – What are School Vouchers?, disponibil online la: https://www.youtube.com/watch?v=OSYZrZWkaxc
  • Ionuţ Sterpan şi Laurenţiu Ciurea – Costul monopolului statului asupra sectoarelor publice. Cazul educaţiei, disponibil online la: https://revista22.ro/10451/.html
  • Learn Liberty – What You Should Know About School Choice, disponibil online la: https://www.youtube.com/watch?v=GPvotHZNpyE
  • Marcel Capraru – Nimeni nu s-a născut adult. Despre invatamantul obligatoriu, disponibil online la: https://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/
  • Milton Friedman: Educational Vouchers, disponibil online la: https://www.youtube.com/watch?v=EUSOtID5RsQ
  • Pakistan’s lessons in school reform. What the world’s sixth most populous state can teach other developing countries, disponibil online la:https://www.economist.com/leaders/2018/01/04/pakistans-lessons-in-school-reform
  • Vlad Topan – Părinţii sau statul?, disponibil online la: https://mises.ro/405/parinii-sau-statul

1) Salvați Copiii – „Bullying-ul în rândul copiilor”, disponibil online la http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010001_Salvati%20Copiii_Raport%20bullying.pdf

2) PISA (2012) – PISA 2012 Results in Focus, disponibil online la http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-results-overview.pdf

3) Monitorul Educației și formării profesionale 2017, disponibil online la https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/monitor2017-ro_ro.pdf

4) TALIS – Analiza mediului educațional din România (2013) – OECD, disponibil online la http://rocnee.eu/sites/default/files/2017-11/Raport_national_TALIS_2013.pdf

5) Analiza multidimensională a educației și formării profesionale – Banca Mondială, disponibil online la https://www.edu.ro/sites/default/files/Anexa%201_Analiza%20functionala_0.pdf

6) ibidem

Distribuie acest articol

66 COMENTARII

  1. Atâtea aberații ați scris aici…

    Ce lipsește copiilor României pentru a avea rezultate bune la învățătură (și eventual succes în viață) este exact ce lipsește părinților lor: o situație socio-economică bună. O oarecare predictibilitate în sistemele românești (educaționale, politice, administrative, legale, etc.) O oarecare speranță pentru un viitor mai bun. Ce motivație doriți de la elevi când, după câteva ore la școală (unde unii dintre ei ajung cu greu, călătorind zilnic pe cont propriu sau cu microbuze școlare distruse pe drumuri desfundate) se întorc în familie, unde părinții fie sunt absenți – plecați la muncă în străinătate – fie prezenți doar fizic, pentru că în spirit sunt complet deconectați de tot și toate? De la oamenii ăștia vreți homeschooling?!

    Dvs. propuneți pe scurt privatizarea tuturor serviciilor educaționale pe care statul este obligat să le ofere – prin contractul social implicit – pentru că, nu-i așa, până acum România a prezentat doar succese în privatizările realizate. E clar, nu-i așa, că doar privații fac educație bună. Statul e incapabil etc etc etc.

    Acum un an sau ceva, scriați despre universitățile particulare apărute ca ciupercile după ploaie în România, care în loc să asigure standarde înalte de calitate au asigurat doar fabrici de diplome, începând de la licență și până la doctorat. Vreți, se pare, același lucru, dar început mai devreme, poate chiar de la clasele primare. Ce v-a făcut să vă schimbați părerea?

    Mentalitățile trebuie schimbate înainte de toate. Oamenii înțelepți măsoară de trei ori și taie o dată. Luați ca exemplu ce se întâmplă în zonele extreme – în Cluj încep să crească rezultatele elevilor la EN și BAC, pentru că elevii au deja un țel spre care să aspire, asigurat de bunăstarea zonei. Școala este bună acolo unde elevii și părinții simt că au un viitor. Privatizarea școlii românești oriunde și oricum va eșua lamentabil, dacă 1. nu se investește masiv în infrastructură, 2. nu se atrag investiții local, în zone defavorizate economic, 3. nu se încetează cu săparea la temelie a orice mai este românesc, chiar dacă funcționează greoi și ineficient. Construiți întâi înlocuitorul mai bun, și ce este prost va falimenta în mod natural.

    O zi bună.

    • majoritatea simptomelor (parinti absenti, plecati, situatie precara, etc.etc) clamate in comentariul dumneavoastra sunt cauzate de, ghiciti, TOCMAI de stat, care nu e capabil si nu poate (chiar daca vrea) sa le ofere si sa le intretina. Doamna, comunismul si monopolul statului nu au functionat si nu vor functiona veci fara a fi anacronice mai devreme sau mai tarziu. Acum ca dumneavoastra propuneti aruncatul de bani peste movila de rahat prin taxe si sugrumarea privatului asta e optica dumneavostra, dar macar fiti onesta si nu va invartiti in jurul degetului

    • @Mara, esti profesoara?

      Ti-ai inceput comentariul asa: „Atâtea aberații ați scris aici…”

      Asta este modul tipic de a se comporta al profesorilor din Romania. Sa loveasca din prima cu o critica brutala cu care sa il desfiinteze pe elev…

      Mie mi se pare ca acest comentariu al tau este foarte slab.

      Autorul a scris un articol interesant. Este tanar, la inceput de drum. Are idei bune. Problema este ca sistemul de educatie din Romania este atat de stricat ca aceste idei nu sunt de calibrul necesar sa il repare.

      Dar tanarul autor va descoperi aceste aspecte pe masura ce va capata mai multa experienta. Iar pentru a intelege situatia foarte proasta a invatamantului din Romania i-ar trebui un stagiu in strainatate, intr-o tara unde educatie se face bine.

    • Sunteti cadru didactic, nu ? Numai ei vad in subfinantare cauza tuturor problemelor. Mai exact: mariti-ne salariile si veti vedea ca se rezolva toate problemele. Pe naiba. Nu zic ca salariile nu ar trebui sa creasca, dar…

      Hai sa va zic parerea mea: sistemul educational din Romania nu va mai apuca sa fie reformat. Este un sistem gandit sa produca muncitori, este fix pentru elevii de 6-7, exact segmentul care nu mai are cautare in societatea de azi si cu atat mai putin in societatea de maine. Azi avem nevoie de oameni fie foarte calificati, fie de muncitori cu slaba calificare.
      Cei buni si inteligenti invata mai mult singuri ( de ex. IT ), cei din segmentul de jos nu invata oricum nimic. Sistemul de invatamant asadar in disolutie accelerata si un loc in care mai degraba inveti obiceiuri proaste decat ceva util.

      Copiii buni, cei de 8-10, invata deja intr-un mod descentralizat, mai mult de pe Youtube, documentare, site-uri gen Wikipedia decat de la ore, au creierul structurat altfel si nu vor mai rezona cu un profesor batran si sictirit.

      E o problema peste tot in lume, pana si finlandezii se plang de faptul ca in ultimii ani le-a scazut dramatic calitatea invatamantului. Dar asa se intampla, oamenii din interiorul sistemului si mai ales capii lui vor intelege ultimii, daca vor intelege, incotro merg lucrurile.

  2. Sunt multe probleme cu propunerea autorului de mai sus.

    In primul rand, nu putem scapa de acreditarea din partea statului a universitatilor. Nici macar in SUA nu se intampla asa ceva. Universitatile particulare sunt acreditate de institutii independente (insa parte a executivului). Altfel, riscam sa avem specializari triviale si fara valoare.

    Nici home-schoolingul nu merge cum trebuie, chiar si in SUA. O solutie in privinta respectiva sunt testele standardizate, pe care orice elev, de oriunde ar veni el, ar trebui sa le treaca anual (evaluare independenta a performantei validand sau nu institutia). Acreditarile trebuie mentinute numai in conditii de a trece un anumit prag de performanta.

    In privinta voucherelor, ideea ar fi in principiu buna, insa nu merge nici macar in SUA, darami-te in Romania. In Romania ar fi devastatoare cu scoli private de calitate redusa, adevarate fabrici de diplome, mentinute cu ajutorul coruptiei generalizate din Romania tot la fel cum au fost si fabricile de diplome universitare de care incercam greu sa scapam.

    Solutiile pentru invatamantul romanesc stau in eliminarea coruptiei din sistem. Teste standardizate grila cu baza foarte diversa de intrebari si administrate de o organizatie non-guvernamentala independenta ar elimina coruptia de la exemenele nationale si reflecta adevaratele capacitati ale elevului. Modelul vine chiar din SUA, cum sunt testele SAT. Au mai incercat unii sa le fenteze prin coruptie interna, insa coruptia e exceptia, si nu regula la astfel de teste standardizate. Rezultatele la teste plus activitatile scolare si extrascolare ar fi dosarul de candidatura la admitere la facultate. Un astfel de model ar elimina toceala ca mijloc de a reusi in scoala si ar pune accent pe creativitate si inteligenta.

    • Intrebare, doar pentru ca in SUA nu functioneaza niste lucruri inseamna ca ele nu pot functiona in alta parte? SUA chiar au un sistem educational asa de functional pe partea de finantare ? Student Loan Debt Crisis va spune ceva https://knowledge.wharton.upenn.edu/article/student-loan-debt-crisis/ ?

      Si tot referitor la SUA, parca acolo functioneaza destul de bine competitia, ai competitie, devii mai bun sau dispari de pe piata. Acum monopulul de stat pe anumite servicii din Romania trebuie spart.

      Strict referitor la vouchere, mi se pare normal ca macar pentru copiii care invata in scoli/gradinite private sa beneficieze de acea suma. Asta se intampla acum cu spitalele private in Romania : de exemplu, pentru serviciul medical X Casa de Asigurari de Sanatate plateste suma de Y lei. La stat nu platesc nimic. Mergand la spitalul privat, mi se deconteaza acea suma Y iar eu platesc pentru diferenta in plus spitalului privat. Diferenta este ca la privat sunt tratat ca om, iar la stat, ca un bancomat, plus conditiile de cosmar, sa reamintesc #Colectiv si sectia de arsi de la Colentina ?

      De acord cu partea de coruptie, care eradicata, ar rezolva multe. Cu ea ne luptam in 2 moduri, prin preventie si tratament. Tratamentul in Romania se cheama DNA, preventia se cheama educatia, si anume schimbarea sistemului educational comunist care la 30 de ani de la Revolutie continua sa creeze Homo Sovieticus : http://www.contributors.ro/editorial/cal-cuminte-sau-de-ce-dna-nu-este-antidotul-corup%c8%9biei-%c8%99i-plagiatului/ . Ei, cum rezolvati acest catch22 din sistemul educational, va asteptati sa se repare singur? Sau incepem sa ii tragem suturi, noi cetatenii, mai ales parintii, pana se schimba in bine sau crapa de tot?

      • „Antidotul” se numeste stat liberal, pro-piata.

        Daca vom avea pe cine vota cu un asemenea obiectiv politic, poate lucrurile se vor indrepta in 3-4 ani. Strict sub aspectul cadrului potrivit.

        Primii absolventi de facultate bine pregatiti i-am putea avea cam peste 10 de ani de la finalizarea acestui cadru (adica generatia prinsa in clasa a doua-a sasea, peste clasa a sasea nu se mai poate face nimic, pentru ca gandirea este formata, obiceiurile de invatare sunt fixate, valorile sunt transmise).

        Prin urmare societatea va beneficia pe deplin cam peste 14-20 de ani de la inceputul reformei statului. Desigur, e un calcul aproximativ, dar in niciun caz nu vom vedea rezultate mai repede de 10 ani. Sunt multe procese de durata (de exemplu pregatirea cadrelor didactice) care nu pot fi accelerate, oricat de multi bani s-ar pompa in ele.

        Este motivul pentru care dupa parerea mea este necesar ca procesul de reforma a statului sa fie insotit de o masura dedicata „fast track” pentru a obtine rezultate cat de mici, dar vizibile in educatie.

        Nu merge cu masuri punctuale, ele vor fi rapid neutralizate de mecanismele educatiei actuale. S-a si vazut asta.

        +++

        Sunt insa doi de daca:
        a) „daca vom avea pe cine vota cu un asemenea program spre statul liberal” si
        b) „daca programul va fi suficient de bine facut pentru a primi sprijinul electoratului 3 mandate consecutive”

        Personal, ma indoiesc ca e posibil asa ceva, asa ca o lumanare aprinsa la capataiul Educatiei nationale e un gest potrivit si crestinesc. Cine are copii, stie unde e Otopeniul si asta ar trebui sa fie suficient.

    • Nu sunt un „profesionist în ale educației”. În facultate am preferat să nu „fac” modulul pedagocic pentru că nu sunt bun de profesor. Ce spun acum spun din expetiențele mele personale:
      1. Aveam un copil curios. Dorea să învețe în fiecare zi câte ceva. Asta până a ajuns la școala. Acolo i s-au cam tăiat toate dorințele de cunoaștere. Și acum când aude de învățat sau teme, îi vine să se urce pe pereți.
      2. Am făcut facultatea de informatică din Brașov acum 20 de ani. La stat, că cele private sunt „niște fabrici de diplome”. Și la stat a fost o mizerie. Materiile care aveau ceva legătură cu informatica au fost aproximativ 40% (Și aici includ materiile de matematică aplicabile în informatică). În rest, am completat „norma” la profesori de matematică. Și din câte știu, nu s-a schimbat nimic în 20 de ani.

      Domnule Gafencu, ce ați spus dvs prin „Solutiile pentru invatamantul romanesc stau in eliminarea coruptiei din sistem.” seamănă cu citatul din Hagi. Cum credeți dvs că se poate elimina corupția din sistem în momentul în care aproape nimeni din sistem (cel puțin cei care pot schimba ceva) nu are acest interes? Sunt sigur că există profesori inimoși, care doresc și reușesc (uneori împotriva curentului) să-și facă treaba la cele mai înalte standarde. Dar în același timp, știu că majoritatea celor de mai sus în ierarhie sunt foarte mulțumiți de starea de fapt actuala și nu vor nici o schimbare.

      Iar testele standardizate nu au deloc succesul scontat. Doar s-a dezvoltat o industrie de „creare de teste standardizate” și de „pregătire pentru teste standardizate”. Asta nu o spun din experiența personală, ci din ce am văzut în presă. Aici poate greșesc.

      Nu știu ce de se consideră că statul „este un prost administrator” atunci când discutăm fabricarea de șuruburi, dar este un bun administrator al unor lucruri infinit mai importante cum ar fi sănătatea sau învățământul.

      Să nu uităm că în momentul in care Petrom era „de stat”, era plină de datorii, în momentul în care a fost privatizată a trecut „pe profit” imediat.

      Nu spun că privatizarea este un panaceu. Nu este. Piața nu rezolvă toate problemele, mai ales problemele de moralitate. dar cred ca trebuie să schimbăm ceva. „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”, după cum spunea Einstein.

      • Cred ca digitalizarea invatamantului ar putea fi o solutie pentru ridicarea calitatii in educatie, combinata cu home-schooling. Insa pentru asta trebuie doua lucruri. Ne trebuie un sistem independent de acreditare a scolilor si un sistem de evaluare a calitatii procesului de educatie tot independent. In al doilea rand, trebuiesc parinti interesati si un sistem independent de evaluare a elevului (in centre de evaluare independente). Testele SAT in SUA sunt un exemplu de succes. Sunt teste standardizate si intr-adevar sunt manuale peste manuale de pregatire si software de simulare, insa sunt si ele supuse controlului de piata.

        In conditiile in care ai institutii independente evaluand intrarea si performanta, coruptia dispare pentru ca scolile vor avea tot interesul ori sa fie performante, or sa se inchida. Sunt multe situatii, chiar in SUA, cand scoli publice neperformante se inchid si elevii sunt redistribuiti sau alta scoala apare in aceeasi cladire.

        Invatamantul virtual poate avea loc numai cu asistenta parintilor si educatia acasa, foarte riguroasa. Mai greu ar fi cu orele de sport sau arte in mediul virtual, insa se poate aranja ceva si acolo. In conditiile astea, profesorii merituosi si-ar crea propriile scoli virtuale in care intr-adevar finantarea ar urma eleveul, scolile publice si private ar fi interesate sa ridice calitatea educatiei sau sa dispara.

        • Finantarea urmeaza elevul e un fel de voucher :-). Nu merge in Ro pentru ca:

          a) a alege acum intre 2 scoli gimnaziale, de exemplu, este o sarcina pentru FBI – nu obtii informatia necesara nicicum, iar fara informatie nu exista alegere reala.

          b) presupune echivalenta curriculara a studiilor, ceea ce nu este real daca mergem in paralel pe ideea curriculum la alegerea scolii si daca vom accepta ca liceele sunt diferite (nu prea sunt, dar e alta discutie) – pentru ca nu poti alege intre lucruri diferite dupa calitate (ce-i mai bun: un mar bun sau o para buna?)

          c) intervin si alti factori, nu doar calitatea educatiei – distanta fata de scoala, numarul de elevi din clasa etc.

          Daca mergem pe ideea eficientizarii sistemului de vouchere, veti vedea ca din una in alta, corectand succesiv, ajungem fix la ideea de mai sus: educatia livreaza ceea ce ii cere piata. In acest caz – diplome. Prin modificarea sistmului educational nu putem schimba cererea.

      • Confirm. Cand un elev ajunge in clasa a V-a, s-a terminat cu el.

        Nu rezista decat 4-5 ani, maxim. Scoala il tampeste si cei mai multi parinti numesc asta „invatatura”.

        Nu, educatia romaneasca nu se mai poate reforma. Este moarta si ingropata. Nu are cine sa o mai reformeze pentru ca si cei care sunt acum in perioada activa a vietii lor sunt produsul aceluiasi mecanism de tampire. Si daca ai plati zeci de mii de euro pe luna, nu ai gasi suficiente cadre didactice pentru o reforma. Iar de invatat pe acestia – nici atat. Cal batran in buiestru.

        La capataiul educatiei, spuneti dupa mine: „Tatal nostru care esti in ceruri/ etc.”.

    • Piata va regla lucurile. Momentan, sectorul bugetar de la noi actioneaza ca un tampon, absorbind o parte din rebuturile sistemului de invatamant ( uneori chiar sub forma de profesori ).
      Deasemenea, pentru o piata a muncii sanatoasa, trebuie sa avem un somaj relativ ridicat, 6-8%.
      Asta le da angajatorilor libertatea sa isi selecteze angajatii. Cand insa stii ca nu gaseti oameni fiindca multi pleaca in strainatate, angajezi ce poti si te poti minti ca sistemul de educatie isi face treaba, devreme ce e bataie pe angajati. Insa ar trebui ponderat totul cu o sustenabilitate long-term. Deocamdata suntem exportatori de forta de munca, atat necalificata cat si foarte calificata si poate ca ar trebui sa introducem si alte metrici in ecuatie: da, e criza de forta de munca, dar pentru ce fel de munci sunt cautati angajatii? Care e salariul mediu, cat research, cat high tech si cat se investeste de fapt in economia romaneasca ? Oare nu tocmai lipsa de personal e o mare frana in dezvoltarea economiei si infrastructurii ?

      PS: incercati sa explicati toate acestea unui profesor sau reprezentant al ministerului educatiei…

  3. Din nefericire conținutul articolului nu onorează titlul. Practic deloc. Poate cu excepția punctului referitor la demonopolizare.
    „Demonopolizare: desființarea monopolului de stat în planificarea educației, monopol care duce la stagnarea calității.” Din conținut nu rezultă dacă nu cumva se dorește înlocuirea cu alt monopol.
    Mai departe:
    – „Pentru ca fiecare copil […]” e o probă de viziune etatistă a statului bunăstării nici pe departe a unui stat liberal ( al libertății individuale ).
    – punctul 10 – există o taxare specială a activității educative în România ? Bănuiesc că autorul vrea mai degrabă scutire de taxe . Dar asta e la fel de iliberal ca toate celelalte măsuri „necesare” .
    – ultima propoziție e chiar încununarea „democratică” – reforma, noi părinții, organizați. Lipsește „tovarăși!”
    Păcat de bibliografie. Merita și înțeleasă nu numai citită/audiată.

    • Comentez strict la ceea ce ati spus la ultima fraza din articol.
      –––––-
      – ultima propoziție e chiar încununarea „democratică” – reforma, noi părinții, organizați. Lipsește „tovarăși!”
      –––––-
      Tovarasii organizati sunt acei parinti care intretin la clasa „cadoul”, „fondul clasei” si alte abordari CRIB de pe vremuri. Iar cei 2-3 parinti care indraznesc sa se opuna ajung sa se teama ca nu cumva copiii sa sufere de bullying in clasa.
      Organizarea cetatenilor in formule care sa le reprezinte interesul face parte din esenta democratica. Indiferent ca te organizezi in partid politic, organizatie non-guvernamentala, asociatie de parinti/elevi/locatari/pagubiti/victime (revin iar la Colectiv : https://colectivgtg.com/despre-noi/ ) sindicatii, federatii sportive, o faci pentru a iti reprezenta mai bine interesele si a iti atinge scopurile pe cale legala.
      Statul Roman este inca nereformat. Asocierea si organizarea cetatenilor care vor sa-l reformeze e calea corecta. Un parinte care se duce la minister/gradinita/scoala/liceu/facultate cu diverse plangeri si nemultumiri este trimis la plimbare prin proceduri birocratice. O asociatie de parinti cu zeci de mii de membri va avea un cuvant mai greu de spus in urmarirea a ceea ce ne intereseaza : Educatia in scopul beneficiarului, al elevului, al copiilor nostri, nu pentru ca niste cetateni sa aiba slujbe ca profesori https://feher.live/2019/07/02/universitatile-si-gonoreea-2/

  4. Sint mai nelamurit dupa ce am parcurs articolul!
    Prima fraza se refera la EDUCATIE, deci ceva ce ar trebui livrat copiilor si implicit societatii.

    Scoala in general educa prea putina, mai mult dreseaza

    Nu cred ca liberalismul complet ar duce la imbunatatirea educatiei si cresterea volumului de cunostinte a elevilor. In principiu punctele atinse de dumneavoastra sint bune din punctul de vedere al sindicatelor din invatamint, ce cistiga insa elevul? Care este garantia LUI ca va fi competitiv pe piata sau la examene? Ce il face pe elev safie sigur ca la sfirsitul perioadei educationale „liberale” va fi potrivit pt societate?
    Sa facem scoli in care elevii studiaza Woodstock, revistele mondene si sa comenteze telenovelele si textele manelelor! Fericire pe linie! La sfirsit sa ia direct diploma de director sau si mai bine CEO sa nu mai pierdem vremea…
    De altfel majoritatea celor din parlament sau guvern par a fi urmat exact acest tip liberal de scoala si uite ce succes au!

    – Standardizarea ofera aceeasi sansa tuturor. E adevarat nu toti copii pot profita de ea! Asa cum spunea Mara mai devreme din motive ce tin de familie si/sau din motive ce tin de abilitatile lor personale. Ar trebui ca o selectie mai atenta, orientata spre copil sa ii ajute sa aleaga (si pe parinti sa inteleaga si sa accepte) ceva potrivit cu puterea sa de patrundere
    – ar trebui ca o zi pe saptamina sa fie strict pt dexteritati/abilitati. Sa permita elevului sa urmeze cursuri de muzica, desen, sport, mecanica,design, croitorie, etc. orice altceva catre care are inclinatie si care poate fi dezvoltat la nivel PROFESIONAL. Religia ar trebui sa fie facuta la scoala de duminica.
    – materia ar trebui curatata si facuta in asa fel incit sa poata fi folosita in viata de zi cu zi. Aproape nimeni dintre cei care trec de liceu nu fac legatura intre chimie, fizica , matematica si aplicatiile lor zilnice. Pare prozaic, dar e util sa stie ca calculeze o concentratie salina atunci cind pun muraturi, ce reguli sa respecte atunci cind fermenteaza vin, la ce se expun cind folosesc solventi, ce anume inseamna regulile de igiena, dece e bine sa aibe casca pe bicicleta/motoreta si cum ar putea calcula ce forte sufera la impact in caz de accident…. etc. Astfel ar deveni mai constienti de ce e in jurul lor si scoala nu ar mai parea doar o pierdere de vreme fara legatura cu societatea.
    – la nivel de liceu ar trebui ca in ziua de dexteritati sa aibe si ore de autoritati! sa fie educati ce, unde, cum se adreseaza autoritatilor, ce drepturi si obligatii au.
    – in timpul vacantei sa poata alege un job unde sa invete ce inseamna exact munca respectiva. Oriune. Intr-o organizatie de stat sau privata. In Germania se poate. Si astfel elevii de liceu verifica in vacante daca ceea ce isi inchipuie ei despre viata e adevarat. Si aleg in cunostinta de cauza. Invata si care este valoarea banului muncit

    Rau e ca intreaga viziune a sistemului de invatamint se orienteaza catre nevoile celor ce lucreaza in sistem si nu catre elevi. Parintii sint multumiti ca au unde sa tina copiii cit timp sint ei la job

    • De facto, invatamantul se liberalizeaza tocmai prin faptul ca scoala nu mai tine pasul cu realitatea si societatea. Copiii au creierul structurat pe Youtube si vloggeri si primesc de acolo informatii la intrebarile si problemele lor, de ex. ce model de telefon sa isi cumpere. La scoala, nu mai inteleg nimic din ce li se preda nu pentru ca sunt prosti, ci pentru ca sunt din alta lume, scoala fiind ramasa in trecut. OK, nu vor mai invata matematici inalte, dar nici analfabeti functionali nu vor fi. Vor gasi pe net tot ce le trebuie pentru lumea in care vor trai. Cei mai destepti ( cu adevarat, nu tinuti de mamica si taticul cu meditatii ) vor trece la nivelul doi: Wikipedia, tutoriale, samd.
      Aaa, vor veni deontologii invatamantului si ne vor spune ca „nu merge asa”. Realitatea ii va contrazice, evident.

      • Educatia = instruire (cunostinte) + capacitate sociala (valori morale, indemanari de lucru in echipa) + sanatate (igiena, greutate optima, alimentatie rationala).

        De pe interent obtin doar instruirea. Cum, in ce fel – de discutat intr-adevar. Dar internetul nu inlocuieste experienta sociala (social media face mai mult rau decat bine) si nici exercitiul fizic.

        Circumstanta agravanta este ca instruirea din surse deschise nu necesita decat un minim de indemanari dobandite intr-un timp relativ scurt si in mod individual, pe cand celalalte doua dimensiuni ale educatiei au nevoie de un timp mai lung pentru rezultate multumitoare si de expunere sociala reala (in persoana).

        • Faci niste presupuneri si incerci sa emiti niste adevaruri absolute. Mie se pare ca totul e relativ.

          Educatie = care e scopul, ce trebuie sa stim de fapt ? Fefeleaga si Baltagul vs cum sa folosesc corect prezervativul, cum sa te speli pe dinti corect, samd. Mie mi se pare ca tinerii balanseaza incet de la prima la a 2-a, chiar daca Fefeleaga si Baltagul – like information le e inca bagata pe gat. Internetul, folosit cum trebuie poate sa ne dea orice informatie dorim. Tinerii trebuie sa se razvrateasca ( o fac oricum in mod natural ) si sa inteleaga ca unele chestii traditionale nu ii (mai) „invata” nimic util. Chiar, ce te invata Fefeleaga si Baltagul raportat la societatea curenta ? Trebuie sa devenim pragmatici (iconoclastici chiar) cu educatia, nu putem sa le bagam copiilor chestii pe gat (de obicei niste lucruri outdated, singurele pe care profesorii/parintii „le inteleg” – de fapt ideile din Fefeleaga si Baltagul le-au inghititi profesorii/parintii pe nemestecate si acum le regurgiteaza altora ). Chestii din zorii educatiei in masa cand nu stiam de fapt ce sa invatam copii, am trecut de la ceaslovul lui Creanga la „marii clasici” in speranta ca „mai bine decat nimic”. Nuuu, azi sunt atatea lucruri concrete de invatat, jumatate din meseriile viitorului nu exista inca. Ar fi bine daca ar fi doar cateva opere literare problema, eu am dat un exemplu doar. Practic, aceleasi idei inghitite pe nemestecate si regurgitate sunt bagate pe gat copiilor in toate domeniile: educatie civica, sociala, igiena, morala, samd. De aia suntem antisociali, hipercompetitivi, ne impingem in continuare copiii de la spate cu meditatii intr-un sistem bolnav, samd.

          „Social media face mai mult rau” – depinde, pentru omul neinstruit e un mijloc de a se da mare si de a-si cultiva egocentrismul cu chestii marunte, gen ce am mancat/baut azi, silicoane, tatuaje, insa multi inteleg mai mult si folosesc inteligent algoritmii social media pentru a se promova inteligent sau a-si promova afacerile sau chiar ideile. Unii fac bani cu „unboxing” videos sau revirew-uri semidocte, dar cat timp altii le fac vizualizari, nu putem decat sa constatam ca exista o liberalizare a informatiei. Cand spui ca social media face rau, de fapt ai in tine gena totalitarismului, cand omul primea doar informatie „certificata” de la niste semidocti, de data asta cu aere de academicieni. Parerea mea e ca acesta liberalizare va continua, nu numai in educatie, o vedem si in taximetrie, trotinete electrice samd. Iar cei care au profitat de situatia de dinaintea liberalizarii vor muri pe limba lor.

          De ce nu ar exista un Uber al profesorilor? Evident, exista controverse legate de „certificare”, statele, in special cele cu multe reflexe autoritare, vor lupta cu dintii pentru a ingradi liberalizarea, invocant „autorizare” si „certificare”. Intr-o zi va deveni clar ca sistemul scolar clasic nu mai poate face fata si se va renunta la el. Stai linistit, noi vom fi printre ultimii pe glob care vor face ceva concret in directi asta.

          Insa totul e relativ. Exista si pe internet mult junk si clickbaits, insa e trist sa spui ca tot internetul e un junk. Suntem in zorii epociii si inca avem de invatat, in special sa cautam informatia de calitate pe Internet. Dar, singuri sau ajutati de agloritmi mai destepti, putem ajunge acolo. Nu intamplator, Google claseaza rezultatele de pe Wikipedia printre primele si cu toate acestea, multi inca nu au auzit de Wikipedia. Acum insa, e si problema lor. Nici un sistem de educatie nu va scoate doar elevi de 10, se spune ca 10% nu vor invata nimic, orice ai face. Pentru ei, exista acele site-uri „senzationale” unde afla ce au mancat vedetele la micul dejun, in fine, orice, numai informatie relevanta si folositoare nu.
          Altii, genul elitist, din contra, critica Wikipedia ca are unele inexactitati. Genul acela de om care critica sistemul medical privat ca uneori o da in bara, desi mult mai rar ca la stat, ei scot in evidenta fix acelasi lucru. Alta categorie care va pieri pe limba ei.

          • Ce am postat provine din cunostinte de specialitate. Desigur, daca le negati, sunteti liber sa imaginati un alt cadru teoretic.

            Nu imi permit sa „imi dau cu parerea”.

            Educatia nu este sinonima cu acumularea de cunostinte. Nu pentru ca o spun eu, ci pentru ca asa e recunoscut de majoritatea celor din domeniu.

            Ideea principla este ca nu poti inlocui cererea de absolventi bine pregatiti cu absolut nimic, oricat de tehnic ar fi si oricat de complex ar fi.

            Internetul este deocamdata doar un bun mijloc de instruire, dar si aici sunt multe semne de intrebare, legate de capacitatea restransa a utilizatorului de a discerne folosind referinte incrucisate.

      • @gigel – Fefeleaga și Baltagul te învață compasiunea pentru oamenii săraci, respectiv dorința și nevoia de dreptate în societate.

        Dar neo-marxismul se bazează pe resentimentele la adresa oamenilor de succes, nu pe compasiunea pentru oamenii săraci. Așa că promovează încălcarea legii sub pretexte false de compasiune.

        Deci n-ai nimic de învâțat din Fefeleaga și Baltagul, e mai bine în UK, unde școala începe la 4 ani, le trezește copiilor interesul pentru sexualitate încă de la 6 ani și îi învață că sexul nu e determinat biologic, e doar o alegere individuală.

      • @gigel – știi ce val de sinucideri e la fiecare început de an universitar în Suedia și în UK? Sunt exact copiii care și-au luat singuri de pe Internet ce-au crezut ei că e mai interesant în materie de educație. Un om se sinucide când complexitatea situației cu care se confruntă îi depășește capacitatea de a o gestiona, iar pentru puștimea asta crescută pe Internet până și mersul la universitate generează o complexitate insuportabilă a situației.

        • P.S. așa s-au generalizat noțiuni ca safe space sau microaggression, care la origine însemnau ceva concret, dar acum orice puști din vest le invocă fiindcă e crescut în seră și orice spațiu deschis îl umple de anxietate.

  5. Educatia este un domeniu sensibil si are atit de multe componente si interese, incepind cu cresa, gradinita , scoala elementara s.a.m.d. Educatia este un ciclu ce incepe o data cu nasterea si care nu se incheie niciodata . Statul indiferent cum se numeste ,in cazul nostru statul Roman ,are obligatia de a permite accesul tuturor la educatie . Daca ne referim doar la accesul in invatamintul asigurat de stat , atunci ne referim doar la o parte dintr-un intreg .Modalitatea de a invata ,locul unde doresti sa inveti , incepind cu primii pasi in viata , nu trebuie sa fie insa doar o obligatie impusa de stat ,ci propria alegere personala sau in primii ani de viata familiala . Statul are doar o obligatie minimala in formarea ta ca individ si atunci este clar ca el nu poate indeplini toate cerintele, ce din motive diferite ,apar in spatiul public . Dorinta de a invata , de a fi educat si realizarea acestei dorinte ,este alegerea fiecaruia si ea nu are legatura cu invatamintul de stat , decit in masura in care tu ca individ alegi aceasta varianta . Cursurile , materiile din invatamintul de stat nu au menirea de a te face un invatat ci doar de a ti creea posibilitatea descoperirii unor abilitati ce iti pot facilita un viitor pe masura capacitatilor tale . In momentul in care ai absolvit invatamintul gratuit (cu ghilimelele de rigoare ) si ai pasit intr-un invatamint superior sau nu, este doar alegerea ta , pe care o poti face tiniind cont de abilitatile tale , de posibilitatile materiale , de puterea ta de munca si intelegere a lucrurilor . Daca reusesti ca individ sa nu ramai captiv unui sistem si prin aceasta sa iti imbunatatesti continuu pregatirea ,atunci cu certitudine vei reusi , restul sunt doar interese ale unui sistem ce iti propune doar o educatie minimala si care nu urmareste in timp dezvoltarea ta ca individ . Incearca sa nu tii seama de el si sa iti creezi propria cunastere si sa iti asumi propriul tau destin , independent de cerintele stricte ale unui invatamint, deja compromis .

  6. Deci concluzia ar fi trebuie sa ne intoarcem la invatamantul privat din anii 90, fara reglementari, fara control. Am mai spus-o si la articolele precedente, principiul autoreglarii nu se aplica orbeste. Ca o bucla de reactie sa functioneze e obligatoriu ca circuitul sa fie suficient de scurt (pentru ca reactia sa nu fie intarziata), iar raportul semnal/zgomot sa fie cat mai mare (pentru a nu lua decizii aleatoare). Ori in invatamant bucla de reactie e foarte lunga (cateva cicluri scolare complete – deci minim 10 ani), iar nivelul perturbatiilor foarte mare (nu intotdeauna poti sa aprecizi exact cauza pentru care un student a esuat, poate din vina lor, vina scolii, probleme sociale, isi descopera alta vocatie si-si schimba parcursul, etc).
    In plus, in absenta unei evaluari standardizate, subiectiva, dar macar aceeasi pentru toata lumea, fiecare se va autoevalua, bineinteles la superlativ. Daca mergem pe ideea ca testele standardizate nu sunt bune, atunci de ce mai acceptam testele Pisa? Si atunci ne intoarcem la alt principiu fundamental din fizica, pentru ca doua masuratori sa fie comparabile trebuie sa foloseasca aceeasi unitate de masura. Asta nu inseamna ca scolile particulare cu performate n-ar putea fi si ele reprezentate in comisiile de avizare a baremurilor si a manualelor.
    O sa spuneti ca rezultatele se vor vedea oricum in succesul absolventilor. Poate, dar asta va fi peste 20 de ani. Pana atunci ce facem? In matematica nu e suficient ca o functie sa fie convergenta, conteaza si viteza cu care converge. Daca numarul de pasi e foarte mare, ne invartim in spirala, ori nu de asta e nevoie in invatamant. Sa ne aminitm, sau macar sa studiem putin istoria, ce s-a intamplat in anii 90. Era entuziazmul economiei de piata, a concurentei, toata lumea increzatoare ca noile facultati private vor fi performante, pentru ca nu-i asa, altfel nu ar rezista pe piata libera. Rezultatul? Ne-am ales cu generatii de absolventi incompetenti, care au umplut sectorul de stat.
    Se mai sustine ca invatamant privat este echivalent cu performant. Matematica ne spune ca daca A implica B, nu inseamna ca si B implica A. Daca ar fi asa n-ar trebui sa existe licee de stat care au rezultate mai bune la evaluari si bac. Sunt total de acord ca marile universitatie sunt, si trebuie sa fie private, dar reciproca nu e valabila. Nu trebuie sa vedem doar varfurile, sunt destule universitati private mediocre, pentru ca nu toata lumea vrea excelenta.
    Cat priveste sistemul de vouchere, e o idee, dar e departe de a fi un panaceu. Se argumenteaza ca daca rezultatele nu sunt bune, parintele isi poate muta elevul la alta scoala. Insa nu doar ca o evaluare realista nu poate fi facuta decat dupa un an, poate doi (deci la jumatatea ciclului), dar toate studiile indica faptul ca mai mult de o mutare in cursul unui ciclu scolar impacteaza in mod negativ performanta si mai ales psihicul. Deci daca ai facut o alegere gresita, mutand copilul ai toate sansele sa obtii rezultate mai proaste.
    Ar mai fi si argumentul economic, investitiile nu se fac pe bucatele. Sa zicem ca o scoala are performanta si mai vin inca 30 de elevi. Insa daca nu exista spatiu, nu poti sa construiesti o singura sala de curs, trebuie o cladire noua. In acel moment randamentul investitiei scade foarte mult, folosesti o singura sala din toata cladirea. La fel si cu personalul, daca apar 5 elevi in plus trebuie sa formezi alta clasa, ai nevoie de alt profesor, dar pentru care nu ai norma intreaga. Ce profesor performant accepta jumatate de norma?
    Deci lucrurile sunt mult mai complicate, iar cu clisee nu se rezolva nimic.

    • Nu exista invatamant privat in Romania. La nici un nivel.

      Exista unitati scolare care au primit in concesiune dreptul de a furniza aceeasi educatie in acelasi mod ca si cele de stat. De-asta nu sunt cu nimic mai breze. In ce consta libertatea celor private? In nimic, pur si simplu nimic.

      Statul roman a creat un mecanism de acreditare care elimina libertatea si autonomia universitara. Le elimina, nu le limiteaza. La fel si la celelalte nivele. Diavolul e in detalii, si de aici nedumerirea multora. Cine are chef, timp si putere sa scurme in toate detaliile bolnave ale legislatiei romanesti, create asa partial din prostie, dar majoritar din interes? Lumea ramane la „uite ca si cele private … etc.”.

      De fapt, avem ca si Rusia, un „capitalism de vitrina” adica o serie de institutii (intre care cele de educatie privata) exista doar ca sa aratam altora ca le avem. Perfect valabil si in educatie.

      • Argumentul nu se sustine. Presupunand ca ar fi asa, de ce nu exista universitati private care sa se apropie macar de performanta celor de stat? Daca privat implica automat performanta, asa ar fi logic, in aceleasi conditii sa fie cel putin la acelasi nivel daca nu superior.
        Faptul ca exista suficienta autonomie, chiar la universitatile de stat, e demonstrat de diferentele destul de mari dintre ele si de performantele unora (foarte putine, dar exista). Asta inseama ca nu este o problema doar de legislatie, ci si de management local.
        Nu sunt adeptul invatamantului universitar de stat, din contra cred ca invatamantul universitar ar trebui sa fie cu taxa indiferent ca e vorba de privat sau stat, iar bursele (de stat sau private) sa se acorde dupa aceleasi reguli indiferent de universitate. Legislatia e proasta, ar trebui imbuntatatita, dar o dereglementare totala ar duce la un dezastru similar cu cel din anii 90.

        • Nu exista decat diferente de perceptie publica. Nu sunt diferente reale, ci de imagine.

          Care este diferenta intre a invata ceva inutil si a nu invata nimic? Amestecat in diverse proportii.

          Liceele oricum livreaza practic doar rebuturi, este hazardat sa crezi ca in doi ani facultatea recuperaza 12 ani.

          Rezultatele educatiei nu se masoara in note. Nici nu s-au masurat vreodata si nici nu se vor masura asa.

          Din punct de vedere al societatii, al economiei, nu exista nici o diferenta intre absolventii unei universitati de stat si a uneia particulare. Studentii invata singuri, iar cei mai constiinciosi dintre ei se duc probabil la universitati de stat, sub influenta parintilor. Dar tot singuri invata si acolo.

        • @nnm – ”privat” nu implică automat performanța, ”privat” implică automat satisfacerea rapidă a cererii din piață. Abia după ce apare concurența începe să apară și performanța. Asta se întâmplă abia după ce oferta depășește cererea. Atât timp cât cererea e mai mare decât oferta, nu există calitate, deci nu există performanță.

          Iar cererea de diplome e mare în România, așa cum explică @mihai mai jos.

          • Exact. Dar nici concurenta nu implica automat performanta. Intr-o piata concurentiala exista o multitudine de forte, si in functie de ele mai multe puncte de echilibru posibile. In cazul nostru, cererea de diplome a fost mult mai mare decat cererea de invatamant de calitate. Ca atare „investitorii” s-au orientat catre ce cerea piata, adica diplome pe banda. Chiar sa vrea, niciun investitor serios nu ar fi putut rezista concurentei. Si de ce sa investesti sume enorme, cand poti obtine profit imediat.
            Legile pietei nu se aplica mecanic. Daca nu intelegi fortele care actioneaza, ajungi sa te intrebi de ce mergi in directia opusa, desi exista capital si actori. Orice piata tinde spre un echilibru. Dar daca cererea e distorsionata, oferta se adapteaza si se ajunge la un echilibru nociv. Cat timp cat nu identifici factorii de distorsiune, te invarti in cerc. In cazul nostru statul e principalul vinovat prin faptul ca e cel mai mare consumator de diplome. Pana nu se rezolva aceasta problema, dereglementarea invatamantului va produce o distorsiune si mai mare a pietei, o intoarcere in anii 90.
            Mai exista un factor disturbator, nu cunosc exact situatia actuala, dar a fost o vreme in care orice profesor de la stat mai avea cel putin o norma la privat, se ajungea la cate 16-20 de ore de „munca” pe zi. Datorita legislatiei proaste (voit sau nu) profesorii aveau de ales intre exigenta si bani in plus. Majoritatea au ales sa inchida ochii, direct sau indirect (prin intermediul asistentilor).
            Cum de lucrurile functioneaza in alte parti? In primul rand au avut nevoie de 200 de ani pentru a ajunge acolo, si-n al doilea rand au o piata sanatoasa. Acolo nimeni nu vrea diplome fara acoperire. Putem copia orice lege a invatamantului, din orice tara, dar nu va functiona atata timp cat conditiile pietei sunt altele. Inainte de o lege a educatiei buna, trebuie sa intelegem si sa corectam factorii care influenteaza piata. Nu exista nici capitalism rusesc, nici romanesc, exista doar reguli simple, pe care daca le aplici mecanic, fara sa le intelegi, platesti.

            • Piata functioneaza in privinta relatiei dintre ce se cere = diplome si ce se ofera = diplome.

              Mediul concurential este distorsionat insa la nivelul economiei, ca intreg:
              – piata muncii este blocata de o sumedenie de artificii legislative minore, dar cumulate cu un impact major
              – capitalizarea firmelor romanesti este constant agresata de un stat cu nostalgii comuniste si de idei bizare gen Socol & Co
              – initiativa privata este blocata nu de nivelul impozitelor ci de o brocratie parsiv indreptata impotriva firmelor
              – statul a devenit principalul client al creditelor bancare, reducand astfel apetenta bancilor pentru economia reala (mai riscanta si cu randament mai slab), reducand astfel intermedierea financiara si astfel lovind din nou in capitalizarea firmelor
              – nivelul crescut al medianei salariilor din sectorul public fata de cel din privat a purjat competenta spre sectoare unde se iroseste
              – cercetarea stiintifica este total neconcurentiala iar acest lucru a purjat capacitatea inovativa de la sectorul privat la cel de stat, mult mai comod si mai bine remunerat

              ….si ar mai fi. Toate sunt legate de etatism, de socialism, cleptocratie si toate procesele sociale proprii tranzitiei blocate in drumul spre statul liberal.

              +++

              In alte parti functioneaza pentru ca modificarile pastreaza esenta liberala a statului, ele nu sunt indreptate ca la noi spre intemeierea socialismului.

              Noi am parcurs drumul Vest numai pana in 1995. Dupa 1995 am inceput un lung si chinuitor drum inapoi.

              +++

              Printre falsele solutii se afla si cea a imbunatatirii educatiei ca pretins motor al dezvoltarii.

              Nu exista insa alternativa la statul liberal si regimul pro-piata.

              Noi nu dorim piata. Sub strigatul de lupta „Vrem piata corectata!” se ascunde soapta in barba a lui Marx : „Vrem economie planificata!”. Stangismul nostru nu este social-democrat, ci comunist de-a binelea. Asta cand nu e fascism curat.

              Nu avem dezvoltare si educatie pentru ca nu ni le dorim. Dorim doar sa ne plangem. Apoi, toata lumea la bancomat, ca se baga bani :-)

      • Dedalus, perfect adevarat. Cuvantul „privat” e un termen foarte greu de inteles din pacate… In afara de alte motive, confuzia vine si din cauza cliseului cu „facultatile private sunt doar niste fabrici de diplome”. Pai, asta confirma tocmai faptul ca nu exista invatamant privat real! Problema nu e ca exista fabrici de diplome, ci ca exista locuri/domenii unde nu e important ce faci sau stii sa faci, ci e important sa ai inca o diploma la dosar, sa cresti in grad etc… iar asta e sistemul/administratia de stat, adica teritoriul si proprietatea nimanui! Daca DIPLOME se cer, atunci apar fabrici de DIPLOME!

        • E cam la fel si in sectorul privat de afaceri.
          Asta pentru ca:
          – este extrem de putin diversificat, facand imposibila gasirea unei zone de afaceri sau a unui loc de munca pentru foarte multe priceperi reale
          – este mult mai slab capitalizat decat cel din alte tari UE, facand imposibila dezvoltarea spre nou
          – este sub presiunea decapitalizarii (pentru ca fiscal si comercial suntem in UE, dat sectorul nostru de afaceri este nepregatit pentru concurenta).

          Rezultatul este ca sectorul privat este preponderent comercial sau slab-calificat, ceea ce evident nu necesita pregatire profesionala grozava. In schimb, masuri de genul salariul minim mai mare la cei cu studii superioare incurajeaza si aici cumpararea de diplome.

          Se adauga blocarea pietei muncii prin supraocrotirea angajatilor si diferenta prea mare dintre mediana salariului din sectorul non-concurential fata de cel concurential.

          MMM

          Rezultatul final este cel pe care l-am amintit mai sus: nu exista cerere pentru pregatire profesionala. Cererea este o categorie economica aici, nu are de-a face cu dorinta unora si altora. Dorinte avem toti, dar nu orice dorinta e cerere (mi-as dori sa merg pe Luna, dar nu am bani , deci dorinta mea nu e cerere :-)).

          Educatia urmeaza cererea. Nu e cerere, nix oferta. Nimeni nu are nevoie de absolventi bine prgatititi, dar diploma in sine e un avantaj. Se cer diplome. Se cer diplome, se vand diplome. Piata functioneaza de fapt, dar asa :-).

  7. Pai parca lumea spunea ca este mai buna scoala in tarile nordice, dar am inteles ca acolo nu exista invatament privat. Apoi retineti ca STATUL nu este o entitate acolo sus in nori, suntem noi populatia, si asa cum fiecare dintre noi are o meserie si profesorii au meseria lor. Tara de oameni fara logica. Cum poate sa vorbeasca cineva de sanse egale la educatie, cu programe scolare si manuale sau chiar materii diferite. Sau credeti ca cincinalele(planificarile) au fost apanajul comunistilor? Ia vedeti cum guvernul Japoniei cheama marii industriasi la cinci ani si se face planul cincinal. Am inteles ca sunt profesori pe la Buzau, Vilcea, etc. la care se duc copii cu drag la scoala si invata cu placere si matematica si informatica si altele. De ce nu ai intreaba nimeni cum sa fie modelul de predare. Pentru ca nu suntem UN popor unit, barfim pe la colturi si pe internet, dar nu ne adunam in strada, si sa dam cu golanii de pamant. Manualele si subiectele de examen sunt platite si cand este vorba de bani se intersecteaza cu amantele din Ministere, sau nu se stie de unde. Daca nu ar fi platite atunci le-ar face numai cei pasionati. Dupa revolutie intrebau oamenii cum sa faca sa fie judecatorii si procurorii cinstiti. Si s-a venit cu solutia : de 10 ori salariul muritorilot de rand. UITE ca nu a functionat, abuzurile sunt cat toata Romania.Sunt pline puscariile de oameni nevinovati, iar in justitie si in serviciile secrete este plin de grupari infractionale care ne vand pe 2 lei la straini. Eu ai spun tradare, dar au avut grija sa dispara din codul penal. Dar noi poporul ( barbatii) unde suntem, ce facem , ca vad ca numai femeile se lupta……….

    • Nu e vorba de ”țările nordice”, e vorba doar de Finlanda, ea are un învățământ primar remarcabil. Care începe și relativ târziu, în ideea că ”mai bine îi lăsăm să-și trăiască copilăria, decât să avem nevoie mai târziu de armate de psihiatri”.

      Țările nordice sunt țări mici (Norvegia 5 mil.loc, Suedia 10, Finlanda 5, Danemarca 5 sau 6) și își permit diverse experimente, gen reprimarea ”masculinității toxice”, dar în Suedia filozofia asta backfired big time :)

      Și în Danemarca se întâmplă lucruri amuzante, localnicele vor să fie asistente medicale și învățătoare, așa că Microsoft angajează românce, ca să le iasă diversitatea la socoteală :) Norvegia pare să se fi împăcat cu asistentele și învățătoarele, acolo n-am auzit de companii obsedate de diversitate.

    • Tradarea nu a disparut din codul penal, n-au avut timp s-o scoata, au disparut insa infractiunea ilicitului si subminarea economiei nationale, stiau ei ce stiau. Cat despre faza cu ”Sunt pline puscariile de oameni nevinovati”, incetati!

  8. Va prezint fundamentele unui program de reformere a invatamantului pe baze democrat-liberale:
    „a. Determinarea sferei:
    – sfera publică constituie pregătirea cunoștințelor și a abilităților de bază prin intermediul învățământului primar, gimnazial și mediu (liceal, respectiv profesional) prin impunerea structurii și curiculei obligatorii corespunzătoare fiecărui nivel. Aceleiași sfere îi aparține asigurarea standardelor logistice minimale necesare desfășurării procesului educațional la toate nivelurile (de la cel primar până la superior).
    – sfera individuală este reprezentată de orice excede celei publice și are caracter opțional. Asigură însușirea unei pregătiri suplimentare specifice în acord cu aspirațiile, aptitudinile și posibilitățile beneficiarilor. Curicula suplimentară constituie atribut al unităților de învățământ.
    b. Alocarea atribuțiilor:
    – curicula de bază și standardele logistice sunt alocate instituției supreme a domeniului la nivel central, alcătuită din personalități selectate din mediul academic și cel politic-administrativ. Are atribuții de control al conformării la reglementările în vigoare.
    – curicula opțională suplimentară este atribuită fiecărei școli, acesta fiind specificul său. Beneficiarii pot alege școala funcție de aceasta, corespunzător sferei individuale.
    – responsabilitatea organizării învățământului revine administrațiilor locale.
    – finanțarea învățământului se asigură de către Ministerul Finanțelor Publice prin intermediul voucerelor educaționale acordate fiecărui beneficiar. Suplimentările revin administrațiilor locale, prestatorilor din venituri proprii precum și beneficiarilor, după caz.
    c. Desemnarea executantului/prestatorului: administrația locală organizează concursuri în scopul furnizării serviciilor publice educaționale la care participă entități organizate juridic cu această specializare, desemnându-le pe cele câștigătoare, cu acestea încheind contracte.
    d. Execuția serviciului: revine contractanților specializați în conformitate cu prevederile contractuale. Instituția supremă centrală verifică respectarea curiculei de bază și a condițiilor logistice, iar administrația locală respectarea clauzelor contractuale. Ambele au obligația luării măsurilor care se impun în cazul constatării unor abateri.
    Intelegerea poate fi conditionata de precizarile care pot fi accesate la aceasta adresa: https://drucker73.blogspot.com/2019/06/i-introducere-in-problematica.html

  9. Timp de aproape doi ani am tot studiat si am incercat sa creionez un plan de reforma pentru educatia romaneasca. Am pornit cam ca autorul (in urma cu mai multi ani).

    Luni la rand am tot adaugat la planul acela de reforma. Am studiat ce era prin lumea intreaga (asta oricum mai stiam, dar lucrurile evolueaza). Am discutat planul cu unii si cu altii, chiar cu oameni de pe strada. Pe masura ce studiam si discutam, adaugam masuri. Din ce in ce mai extinse si mai detaliate.

    Apoi constatam ca masurile respective nu merg, ca de fapt fie exista alte considerente care le blocheaza (si pe care nu le remarcasem) fie realizam ca mecanismul educatiei le poate lipsi de eficienta in cateva saptamani. Si iarasi adaugam masuri. Si tot asa, planul se tot umfla, dar era si din ce in ce mai departe de obiective.

    Am constatat ca Romania Educata a mers pe aceeasi cale fara sens.

    Acum vad ca si autorul a cazut in aceeasi greseala, dupa parerea mea. Si de aici si postarea mea de simpatie, ca altfel sa spun rugaciuni la sicriul prea-moartei nostre educatii nu am de ce si oricum nu ar invia-o.

    +++

    Stiti care este greseala, dupa parerea mea? Sa credem ca educatia se poate reforma din interior, tot restul societatii ramanand la fel. Sau sa credem ca putem incepe cu reforma educatiei si ca asta ar trage dupa ea si reforma societatii. Frumos in teorie, dar practic – nu se poate!

    In realitate, educatia raspunde cererii din partea societatii, se conformeaza acesteia. Prin urmare, reforma sa nu poate fi decat consecinta unei reforme cuprinzatoare a functionarii Statului (nu a guvernului sau a aparatului de stat, ci a Statului!). Un stat liberal va impune o educatie liberala, pentru ca ea corespunde esentei sale concurentiale.

    Statul roman este insa unul socialist, in esenta sa. Desigur, guvernarea este una cleptocrata, dar asta numai pentru ca socialismul genereaza cleptocratie pentru a se sustine pe ea.

    As mentiona aici o chestiune terminologice: prin liberal inteleg „pro-piata” (Mises, Friedman), bazat pe concurenta si ocrotirea libertatii individuale.

    Desigur, Piata nu e Divinitate, ea mai trebuie si corectata, sunt multe de spus. Dar de frica defectelor statului liberal ne afundam cu chiuituri in mocirla socialista.

    Educatia se poate reforma si poate deveni eficienta daca si numai daca statul este liberal. Absolventi bine pregatiti? Piata decide, piata cere, nu Teodorovici sau Andronescu. Nu lasi piata sa ceara, nu ai absolventi bine pregatiti! De ce i-ai avea!? Sa nu confundam „dorinta” cu „cererea”!

    Ne este insa atat de frica de liberalism, incat am ucis economia Romaniei. Am sugrumat initiativa privata, am decapitalizat firmele romanesti, am distrus piata muncii. Acum vrem sa avem educatie de calitate?!

    +++

    A incerca sa creezi un invatamant liberal intr-un stat socialist e o intreprindere sortita pierii.

    Daca va place asa tare socialismul, nu va mai plangeti fratilor de el! Asa arata educatia in socialism (socialistii sunt niste comunisti cu mai multa rabdare, nu altceva).

    De ce spun ca ne place socialismul? Pentru ca asta arata ce spunem, pana si pe platforma asta 90% din comentatori si 75% (aproximativ) din autori sunt socialisti (stangisti, cum vreti sa le spuneti -asta cand nu sunt fascisti sau comunisti, probabil fara sa o stie, dar asta denota ce scriu ei/ele).

    Hai sa ne uitam la partide. Care sunt liberale? Eu stiu unul singur care bate spre centru-dreapta (nu spun care dar e unul micut), restul sunt stanga /extrema stanga, cu putin bunavointa – centru stanga. Ori, reforma societatii o fac partidele politice, nu parlamentul, nu ministrii, nu expertii. Politica de-aia e politica: ea conduce societatea. In Romania o conduc cu brio spre socialism.

    Din motivele de mai sus spun: educatie liberala intr-un stat socialist? N-ai sa vezi!

    • Eu fac departajarea intre colectivism si individualism si le asociez cu oligargia si democratia. Daca sistemele oligarhice – avand ca baza colectivismul – prezinta multiple forme, cele democratice pot exista si persista doar sub forma democratiei liberale – sistem deliberativ intrucat deciziile se adopta in acest mod, insa limitat deoarece nu se poate delibera orice. Implementarea este deosebit de anevoioasa, insa nu va impartasesc scepticismul, ci cred ca trebuie si merita incercat. Va rog accesati linkul de la sfarsitul comentariului meu anterior, poate se-ncheaga ceva.

      • @Un prieten – dacă ”nu se poate delibera orice”, cum stabilești prevederile legale în situațiile în care nu se poate delibera? Emani tu decrete fiindcă știi tu cum e mai bine?

        În realitate, democrația e despre reprezentativitate: nu consulți electoratul prin referendum în orice problemă, pentru că nu are competența necesară, dar te duci și alegi o persoană care să te reprezinte. Acele persoane formează un parlament, care poate delibera orice.

        ”democrația liberală” e o gogoriță, la fel cum era ”democrația populară” pe vremea lui Honecker și Ceaușescu. Iar colectivism e tocmai post-modernismul. Cine împarte oamenii pe baza categoriei din care fac parte, oligarhii sau progresiștii?

        Democrația ta liberală e de fapt un mod de a deturna democrația, vrei să conduci societatea pentru că poți, nu pentru că te-ar fi ales niște oameni să-i reprezinți.

        • Bazele anarhismului le gasim la Bakunin. In principiu, este posibil sa conduci fara a avea conducatori (asta e anarhia de fapt). Mi-am pus si eu de cateva ori intrebarea asta daca nu cumva tehnologia moderna ar putea aduce in actualitate anarhia.

          Nu am respins total ideea, desi URR in urma cu multi ani si USR acum par mai curand dezavantajate de conceptul acesta. Repet, nu stiu, nu ma pronunt daca e si practic posibil.

          Experienta mea (=timpul pierdut) mi-a sugerat insa ca educatia nu se poate schimba din interior, tot restul ramanand la fel. Din aceasta perspectiva, o anarhie (externa educatiei, statala) are sanse minime sa schimbe educatia (odata cu statul), dar are sanse, fata de o schimbare (exclusiv interna, a educatiei) care nu are sanse deloc.

      • Analiza pe o axa individualism-colectivism este, din cunostintele mele, comoda si recunoscuta ca instrument util si credibil.

        Face insa trimitere tot la clasicul stanga-dreapta si tot in doctrine se sfarseste. :-).

        De-a lungul timpului au existat incercari de a impaca cele doua extreme, ghiveciul rezultat nefiind insa un hibrid viabil: din punct de vedere al valorilor nu poti fi si in caruta si in teleguta, din punct de vedere economic nu poti sa impaci pe toata lumea fara sa cazi in comunism sau fascism.

        Din pacate, Raiul pe Pamant nu exista si trebuie sa alegem intre stanga si dreapta.

        Educatia nu determina schimbarea, mai ales in sisteme deschise. Adica, nu poti spera ca liberalizand educatia, vei schimba statul intr-unul liberal.

        Desigur, apelul la individualism este unul fondat sub aspectul validarii practice, in istorie. Oricine poate observa falimentul sistemelor colectiviste, in timp. Daca vrea, sa observe, desigur :-).

        Sunt si cazuri mai greu de digerat: dughinismul Rusiei, China. Este si o chestiune de alegere, desigur: daca vrei sa fie ca in Rusia sau ca in China, poti. Se aplica si aici clasicul „ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se indeplineasca!”.

        MMM

        Romania se clatina intre teorii minunate, dar greu de inteles si abordari politice practice absolut primitive. Clatinarea dublata de demagogie politica si de incultura economico-politica a electoratului. Ce-ar putea sa iasa altceva decat ce este acum?

        Intrebarea fundamentala este insa daca putem actiona asupra cauzelor acestei situatii. Pentru ca este clar ca si politica e pe voturi, iar o doctrina a dreptei indreptatita, dar neinteleasa sau nedorita nu va intemeia un partid de dreapta sau macar o coalitie care sa vizeze formarea statului liberal.

        Istoria concemporana ne arata ca iesirea din marasmul socialist este prin poarta durerii. Fie una scurta dar puternica (Chile), fie una agonica (Grecia). Mai avem si cazul comei sociale nesfarsite (Venezuela sau Coreea de Nord).

        MMM

        Ce legatura are cu educatia?

        Are, pentru ca toate acestea ne arata ca nu trebui sa nutrim sperante nesabuite ca educatia poate fi de succes intr-un stat socialist (colectivist, daca doriti). De fapt, culmea e ca educatia Romaniei este de succes: livreaza societatii ce are nevoie: cetateni supusi, fara idei, fara cunostinte cu valoare fundamentala berea ieftina si rece.

        Faptul ca un grup de cetateni este contient de aceasta situatie nu schimba lucrurile, adica nu modifica cererea sociala pentru absolventi spalati pe creier si usor de manipulat. Nici pe cea economica: oricati absolventi grozavi ai livra educatia, ei nu vor avea corespondent in cererea din Romania, ci in cea din vest.

        Si eu sunt optimist, dar in timp istoric, nu in timp social: societatea se va regala peste cel putin o generatie, daca si numai daca poarta durerii se va deschide. Dupa umila mea parere, ea se poate deschide in conditiile unei crize economice mondiale care ar lovi crancen Romania, mult mai tare decat pe alte state (chestie care nici nu e asa grea …). Mai aveam o speranta cu Dragnea, el ar fi reusit distrugerea fara ajutorul unei crize.

  10. Aberatiile statului contracarate de aberatiile d-lui Vesa. Pacat, inceputul parea promitator si documentat. Propunerile/Concluziile, in plopi. De nepotism si clientelism politic ati auzit in invatamantul din eterna si fascinanta noastra tara, domnule Vesa? Cum sa lasi curiculum pe mana scolilor conduse de sfertodocti, inspectate de pupeze, si sa desfintezi titularizarea? Ar merge daca facultatile ar fi „pe bune”. Asta ar insemna ca liceele sa fie „pe bune”, si asa mai departe. „Legea” invatamantului masacrata de PSD/Abramburica la toate palierele ne-a adus aici. Parvenitismul, politicianismul si nepotismul ne-au adus aici. Statul trebuie sa asigure un invatamant echitabil, sa stabileasca o curicula rezonabila minimala, sa asigure corectitudinea evaluarii si integritatea corpului didactic. Atat? Terminati cu experimentele cu care ati distrus generatii. Luati cateva proverbere latine la citit si va lamuriti cum e cu invatamantul. Si daca luati numai „repetitio est mater studiorum”, dar nu „ad literam”, veti descoperi ca repetarea in cele trei cicluri (primar, gimnazial, liceal) a unor subiecte (la orice materie), la niveluri crescute de complexitate va conduce la intelegeerea/aprofundarea cunostintelor respective. mai luati vre-o doua trei din astea „vechi” batatorite si analizati apoi invatamantul „performant” sa vedeti ce chestii interesante veti descoperi. Mai intai veti descoperii ca „a merge la scoala” e mai degraba echivalent cu a muncii si nu cu a socializa, a te distra, a-ti satisface orgolilul, nici ca profesor, nici ca elev…

  11. Cu multi ani in urma – prin 1968 – am avut ocazia sa merg in Anglia – unde am re-intalnit un englez cu care lucrasem la montarea Uzinei de Anvelope Danubiana. Si – mai in gluma, mai in serios mi-a recomandat – pentru Romania : Mai putin Marx si Engels – Mi mult Marx si Sencer (un lant de magazine universale de medie calitate din Anglia ! Mi-a placut recomandarea – chiar daca nu se putea aplica in RSR ! Dar o comunic pentru cei interesati de …. istorie !

  12. L-am găsit pe Misses nu l-am găsit pe Marx. Deci nu știu daca e mai mult sau mai puțin Marx.

    Dezbaterea este necesara, si se încadrează de fapt in coordonatele discuțiilor descrise foarte frumos de Michel Albert (Capitalism contra capitalism). Ce fel de capitalism vrem?

    Invatamantul de stat presupune faptul ca societatea suporta financiar educatia, care este scoasă din sectorul privat si inclusa in cel public. Avantajul sectorului privat este un cost redus al fortei de munca, la o calitate relativ constanta, dar pregatirea este cel mai probabil generala si necesita costuri ulterioare de specializare.
    Invatamantul privat presupune ca viitorii angajati sa-si suporte singuri costurile urmând ca ulterior sa-si recupereze investitia din venirurile salariale. Avantajul sistemului este ca forteaza responsabilizarea elevilor, care trebuie sa fie foarrte constienti de alegerile lor pentru a avea o sansa sa-si recupereze investitia din venituri salariale, Dezavantajul este ca forta de munca este implicit si inevitabil mai scumpa pentru sectorul privat, dar cu costuri de specializare probabil mai reduse.

    Atentia piata muncii din Romania nu mai este a Romaniei, este un segment din piata libera Europeana. Distinctia este foarte necesara, pentru ca exportul de forta de munca calificata este practic un export a beneficiilor dupa efectuarea cheltuielilor. Poate din acest punct de vedere o trecere la un sistem privat de educatie ar fi benefica pentru ca astfel societatea nu ar mai suporta financiar educatia fortei de munca care va genera beneficii altor state europene. Daca fiecare isi suporta singur pregatirea, decizia de a alege un loc de munca va fi mult mai clara si fara costuri ascunse pentru stat. Ca punct negativ, probabil angajatorii romani nu vor fi capabili sa suporte financiar salariile cerute de absolventii unui astfel de sistem. Concret un tanar care trebuie sa plateasca rate de 500 euro pe luna pentru creditul de studii nu va accepta un job la salariul minim sau mediu pe economie.

    • Avantajul educatiei private exista daca si numai daca ea are loc intr-un mediu concurential.

      De exemplu, gestiunea mai buna a fondurilor intr-o unitate scolara privata nu este consecinta proprietatii private in sine ci consecinta concurentei dintre unitatile scolare.

      MMM

      Da, piata muncii e a UE in acest moment, nu doar a Romaniei. Dar asta nu inseamna ca salariile (veniturile, de fapt) echilibrate ar conduce la mentinerea fortei de munca calificate in Romania, deoarece restul conditiilor nu sunt echivalente.

      Angajatorii nu pot suporta cheltuieli mai mari cu salariile in Romania, intr-adevar, cel putin din cauza capitalizarii lor reduse. Asta ar trebui sa ne duca cu gandul la stimularea prevalentei remunerarii capitalului fata de remunerarea muncii. Fix pe dos fata de teoria Mos Craciun a lui Socol & Co. Care presupune ca o vaca da cu atat mai mult lapte cu cat o infometezi mai mult :-).

      • …iar consecinta dintre unitatile scolare apare daca si numai daca pentru produsul lor (=absolventi) exista o cerere care diferentiaza pe cei bine pregatiti de ceilalti.

        Fara aceasta cerere, simpla gestiune privata a scolilor nu are niciun impact asupra pregatirii absolventilor.

        Iar aceasta cerere este generata de sectorul de afaceri. Un sector putin divers si necapitalizat nu va genera cerere de absolventi bine pregatiti, indiferent de regimul de proprietate asupra unitatii educative (private sau de stat).

      • Faptul că piața muncii din România este parte a pieței muncii europene obliga oricum angajatorii sa majoreze salariile daca vor sa găsească forța de munca. Mai mult trebuie sa creeze un mediu plăcut angajaților. Poate la generațiile 30+ cu copii, familii, persoane in vârsta, etc este mai puțin relevant, dar la tineret (18-30) mobilitatea rațională legata de venitul comparativ mai mare este dublata de alți factori legați de stilul de viată, perspective, spirit de aventura, etc. Odată ce tinerii realizează ca proprietatea imobiliara nu este un avantaj ci un handicap, lucrurile se vor schimba si mai mult.

        Zona de business din Romania este un subiect foarte complex. Pot spune foarte pe scurt, ca in contextul discuției, angajatorii sau se adaptează sau vor dispărea. Faptul că guvernul presează majorarea salariilor în privat pleacă din percepția macro a fenomenului, care la nivel micro este uneori prea puțin conștientizat. Din păcate guvernul nu poate face mare lucru, pentru că la dimensiunea fenomenului migrației și în contextul legislației europene are o marjă de decizie extrem de limitată.

        • Oricat ai mari salariul, de unde nu e, nu poti obtine.

          Problema majora a fortei de munca din Romania nu este indisponibilitatea sa, ci gradul de pregatire extrem de slab.

          Nu se poate sustine in acelasi timp ca avem invatamant superior prost si absolventi buni care ar trebui platiti mai bine ca sa ramana in Romania. Si una si alta este logic imposibil:

          – Daca avem absolventi asa de buni incat ar trebui mai bine platiti, rezulta ca invatamantul isi face datoria, e bun! Ce mai vrem de la el?

          – Daca absolventii se pregatesc singuri, atunci nu e nevoie de imbunatatirea invatamantului, se poate si fara el, nu?

          – Daca absolventii sunt slabi, atunci de ce ar trebui platiti mai bine?

          :-)

    • In contextul actual asta cu stat/privat are noima.

      De unde da statul bani pe educatia copiilor, din burta lui? Nu sunt tot banii nostri? Nu sunt tot taxele platite de parintii copiilor?

      Statul le ia oamenilor banii cu forta ca sa ii cheltuie pe educatia copiilor. Si statul ii cheltuie foarte prost. Iar educatia este de cea mai proasta calitate.

      Ar fi interesant ca un jurnalist din Romania sa ceara la ministerul Educatiei niste date ca acestea:

      – cate scoli din Romania au sub 200 de elevi si peste 40 de angajati.
      – cati contabili, bibliotecare, secretare, administratori, paznici, femei de serviciu sunt angajati la scolile din Romania

      • Finlanda cheltuie 6,8%-7,1% noi 3.1% din PIB cu educația. In Finlanda 91% din educație este finanțată din bugetul de stat, in Romania 94,3%.

        Daca s-ar cheltui pe educație 6% din PIB vreme de 10-15 ani probabil am putea sa avem pretenții de calitate. 6% nu a fost alocat niciodată in istoria recentă. Degeaba vorbim de costuri masive, costurile sunt comparativ reduse cu orice sisteme de învățământ din lumea civilizata.

        • Daca am da 20% din PIB educatiei, profesorii ar fi mai bine pregatiti?

          Si presupunand ca am avea 100% absolventi geniali, cine i-ar angaja in Romania? Evident ca ar pleca. Atunci de ce sa dam 20% din PIB pentru educatie?

          Presupunand ca exista dorinta de a fi angajati, intreprinderile decapitalizate din Romania nu ar avea de unde sa ii plateasca, nici sa vrea. Atunci ce ar face? Ar lucra pe mai putin? Evident ca ar pleca din tara si in aceasta situatie.

          Iar daca sunt suficient de bine pregatiti si asa si are cine sa ii angajeze, de ca sa mai dam 20% din PIB pe educatie, daca e bine si cu 3%?

          MMM

          Logica de mai sus ne arata prin urmare ca oricat am cheltui pentru educatie, aceasta nu s-ar rasfrange in societate si in economie.

          In societatile ce cheltuie procente ridicate, avem o cerere solvabila pentru absolventi, nu e cazul Romaniei. A „produce” absolventi pe care nu are cine sa ii angajeze e un nonsens.

          MMM

          Mai e o propblema: nu e suficient sa cheluieti mult, mai trebuie sa stii si pe ce. Hai sa incercam sa vedem pe ce s-ar duce cresterea cheluielilor. Daca ne lansam intr-o asemenea dezbatere veti vedea ca ea se va baza doar pe pareri proprii, nesustinute. Nu pentru ca s-ar neglija argumentatia, ci pentru ca e imposibil sa stii incotro se va indrepta piata peste 10-12 ani.

          Relatia dintre educatie si economie este una de piata, prin urmare piata decide.

          In Romania aceasta legatura este rupta si nu se repara cu finantare, ci cu masuri de politica economica pro-piata si pro-stat liberal. Nu pentru ca spun eu, ci pentru ca asa e peste tot, asta a demonstrat practica de decenii daca nu secole.

        • 6% nu are de ce să fie un scop în sine, astea sunt mofturi de-ale sindicatelor. Dacă s-ar cheltui 6% din PIB pentru educație, ar fi chiar mai multă corupție și domeniul ar atrage încă și mai mulți ”băieți deștepți”.

          Lucrurile ar trebui să fie organizate în ordine inversă: ”vrem să facem asta, asta și asta, deci avem nevoie de suma X”, nu cum puneți dvs problema, ”dați-ne 6% din PIB, că găsim noi pe ce să-i cheltuim și vă promitem învățământ de calitate”.

          Iar sumele totale cheltuite pentru educație includ de fapt și cheltuielile părinților, egal dacă e vorba de meditații, de contribuții ”benevole” la școală (draperii, perdele, mobilier etc) sau de simplul transport al copiilor la școală cu mașina personală.

          Faceți un proiect-pilot luând ca model o școală reală și prezentați costurile reale a ceea ce vreți să oferiți drept învățământ de calitate. Nu cereți 6% din PIB ca scop în sine, că asta nu duce nicăieri, bani publici se descurcă să risipească oricine.

        • Finlanda cheltuie 7% din PIB cu educatia pentru ce trebuie. In Romania se cheltuie 3.1% din PIB cu educatia pe prostii.

          Sistemul de educatia din Romania nu trebuie sa primeasca mai multi bani pana nu invata sa ii cheltuie bine pe cei pe care ii are.

          De ce sa tii un contabil la o scoala si sa te coste 10,000 lei brut pe luna cand activitatea contabila din scoala se poate face in maximum 8 ore pe luna? De ce sa platesti 21 man-days unui contabil daca el are de munca 1 man-day pe luna?

          De ce sa tii peste 8,000 de contabili in sistemul de educatie daca poti sa faci un centru de servicii centralizat/regionalizat cu 200 de contabili si rezolvi problema.

          De ce sa angajezi paznici in scoli in 3 schimburi? Ce pazesc paznicii in scoli sambata si duminica, peretii? Ca dotari scolile nu au? Pentru ce sa angajezi paznici in scoli in 3 schimburi cand nu e nimeni in scoala? Weeekd, in vacante…

          De ce au scolile angajate bibliotecare? Cate carti se imprumuta pe an intr-o scoala? De ce nu se centralizeaza bibliotecile la nivel de localitate?

          Ce fac psihologii scolari? Ce incarcare au?

          Cate ore lucreaza efectiv pe luna un profesor din Romania comparativ cu unul din Statele Unite sau Japonia? Vrem numai bani? Dar calitate si cantitate sa nu oferim, nu?

          • ”It is not from the benevolence of the butcher the brewer, or the baker that we expect our dinner, but from their regard to their own interest.” Adam Smith

            Fără supărare dar pentru un om rational, care înțelege societatea in care trăim, si își înțelege propriul interes, învățământul ca loc de munca este o opțiune la sfârșitul listei. Pentru a atrage elite rationale, pe termen mediu si lung, învățământul trebuie sa fie competitiv pe piața muncii. Probabil exista oameni dedicați, altruiști, care privesc educația ca pe o misiune dar nu vor fi niciodată suficienți pentru a susține sistemul, si, din păcate, vor fi marginalizați social datorita poziționării in ierarhia veniturilor. O manichiurista sau o coafeză de nivel mediu câștiga dublu fata de un profesor de liceu, oricât de dedicat si competent ar fi.

            • Domnul Bolos,

              Aici aveti dreptate. Salariul unui profesor de matematica de liceu ar trebui sa fie CU CEL PUTIN 50%-70% mai mare decat salariul unui sef de post de Politie dintr-un sat.

              Daca pentru politisti sunt bani si de salarii, si de pensii speciale, ar trebui sa se gaseasca si pentru profesori.

            • Relativ. Exista destui care doresc sa intre in invatamant. Salariul este foarte mare fata de ceea ce ai de facut (in cadrul actual), timp liber – gramada, mai faci si meditatii etc.

              Sigur ca un frizer poate castiga mai mult decat un profesor (nu neaparat, dar sa presupunem). Dar nu toate lumea ar prefera un venit de frizer de 10 lei unui venit de profesor de 5 lei, daca sunt suficienti cei 5 lei pentru un trai mai mult decat decent. Si acum sunt.

              Mai depinde si de nivel: in invatamantul superior de stat e chiar foarte bine acum. Nu la fel de bine este insa in cel privat samd.

              MMM

              Problema nu este a veniturilor, ci a comparatiei dintre ele, a cererii, a diversitatii si a mobilitatii:

              – O economie cu 10 tipuri de activitati va fi mai putin permisiva pentru absolventii, va lasa mai greu oamenii sa se afirme, comparativ cu una cu 20 de activitati.

              – O economie cu mobilitatea angajarii va permite alegerea prin incercari a celui mai potrivit loc de munca, ceea ce va creste si productivitatea, va favoriza spiritul de echipa si invatarea de-a lungul vietii

              – O economie cu mediana salariilor din sectorul de afaceri mai mare decat cea a sectorului de stat va favoriza initiativa privata si valorificarea competentelor.

              samd.

              Aceste conditii nu pot fi nici generate si nici inlocuite de reforma educatiei, oricat de bine ar fi ea gandita. Si nicio politica salariala interna educatiei nu va avea efect asupra calitatii educatiei – lucru vizibil si acum.

            • @Dedalus Pe termene scurte nu contează salariile atât de mult. In Romania mobilitatea profesională este foarte redusă. Oamenii se reorientează sau își schimba foarte rar cariera sau locul de munca. Pe termene medii si lungi însă efectul negativ al subfinanțării este dramatic. Sunt mii de tineri care nu se mai înscriu in competiția pentru angajare in învățământ. O competiție mai redusă echivalează cu o medie mai redusă a calității celor care intră în sistem. Pe o alta direcție este respectul fata de propria profesie, si implicit acceptarea unei etici de nivel înalt. La un nivel de venit redus, nevoile individuale sunt la baza piramidei, la un nivel mai ridicat sunt mai sus in piramida (Piramida lui Maslow). Pentru a fi preocupați de aspecte intelectuale de nivel ridicat oamenii trebuie sa aibă un nivel de venit care sa-i ridice la palierul de pe piramida unde se găsesc preocupările respective. Aici nu vorbesc de câțiva idealiști care produc excelență fără resurse care formează abaterea ci de cei mulți care au influența majoră în stabilirea mediei.

  13. @Bradus Bolos

    Tocmai asta spuneam – e vorba despre diferenta dintre mediana veniturilor, nu de suma absoluta.

    Pe de alta parte insa, din 1000 de absolventi slab pregatiti, de ce ar conta ca se inscriu in competitie pentru invatamant 10, 100 sau toti 1000 de absolventi slab pregatiti?

    Dintr-o alta perspectiva, un venit oricat de mare in Ro nu garanteaza de fapt nimic – tot mori prin spitale, tot nu ai unde iti trimite copiii la studii, tot drumuri proaste, tot mediu social ,,, sa nu mai spun.

    Societatea de-aia e societate- ca fiecare sa ofere ceva celorlalti. In ROmania aceasta testatura sociala este insa destramata: toata lumea are din ce in ce mai multi bani, dar pentru ei face din ce in ce mai putin, scazand astfel calitatea vietii celorlalti. Pentru din ce in ce mai multi bani, avem cu totii din ce in ce mai putin. Legaturile de familie sunt pulverizate: nimeni nu mai face planuri in considerarea copiilor, ci doar in considerarea vietii personale. Cine se gandeste la copiii pleaca din tara, iar asta accentueaza destramarea.

  14. @Bradus Bolos

    Etica fata de meserie nu se invata, ea este rezultatul conditiilor sociale.

    In ce priveste mobilitatea redusa, asta trebuie vazut prin prisma unei legislatii a muncii primitive, rigide. Adaugam si diversitatea redusa a economicie si avem tabloul complet al depresiei :-).

    Este inca un motiv pentru care spun ca nu este posibil sa imbunatatim educatia doar prin masuri interne, doar printr-o mai buna gestionare a sa.

    O imbunatatire ar avea la baza 4 directii:
    a) Flexibilizarea angajarii, acceptarea contractelor de munca „at will”, a gigeconomiei = Schimbarea Codului Muncii
    b) Acceptarea auto-gestionarii intreprinderii, cu reducerea masiva a obligatiilor non-financiare = Schimbarea legii societatilor comerciale
    c) Acceptarea diversificarii formelor de organizare autonoma a educatiei = schimbarea Legii Educatiei
    d) Deficit zero, ceea ce ar antrena reorganizarea cheltuielilor statului, incurajarea exportului

    Romania 4 x 4 :-).

    • Din păcate direcția preferințelor votanților se muta la stânga de actuala guvernare spre mai putina libertate, mau mult control, mau multe reguli. a. b. c. sunt de neconceput din păcate in peisajul politic de după alegerile viitoare. Oamenii vor ca statul sa le găsească joburi la tineri (probabil repartițiile ar fi populare), sa le facă case, vor ca statul sa fie foarte prezent in orice de la fumat la calitatea produselor, la calitatea educației, structura, administrație, etc. O buna parte din oameni acceptă sau chiar consideră necesare interceptările, violarea corespondentei, vor o aplicare dura sistematică si detaliata a legii.Toate aceste doleanțe înseamnă un stat mai mare si mai puternic. E trist dar, realitatea este realitate. Cultura propriei responsabilități asupra propriului destin este foarte puțin prezenta.

      legat de punctul d. Nu cunosc nici un teoretician serios in domeniul economic care sa susțină ca deficitul 0 este bun la ceva. Cel mult, unii economiști susțin ca pe termen lung bugetul trebuie balansat. Exista o mulțime de studii care indică spre un optim bugetar in jurul unui deficit sustenabil.

      • Din pacate oferta politica este intr-adevar exclusiv stanga.

        E ceva ciudat insa dupa mine, in acest sens: social democratia nu ar avea de ce sa impinga spre un stat colectivist si anti-piata, dimpotriva.

        Nu cred ca exista o modalitate bazata doar pe intentie si oferta politica care sa conduca la o plaeta politica proprie democratiilor liberale in acest moment in Romania. Suntem pe calea restauratiei comuniste as spune.

        MMM

        Deficit zero – se poate obitine sau macare se poate minimza. Teoereticienii deficitului sustenabili se refera la un stat cu structura pro-piata, o economie bine structurata si diversificata.

        Nu e cazul Romaniei.

        Ideea principala este de fapt de a reduce interventia statului, iar asta s-ar face fie prin reorganizare in stat liberal, fie prin reducerea ovazului oferit guvernarii :-).

        Dar daca nici macar nu iti pui serios problema de-etatizarii si a reducerii cheltuielilor bugetare (fie ca obiectiv, fie ca o consecinta) nici nu ai sa obtii asa ceva. Ca sa mergi trebuie sa pui un picior inaintea celuluilalt, degeaba de gandcesti ce bine ar fi daca ai merge, cu simpla gandire nu deplasezi un mm :-)

  15. Un raspuns direct autorului:

    Cu exceptia 7, sustin si eu masurile propuse.

    Nuante:

    a) Homeschooling ar trebui sa fie permis si partial

    b) Numarul de elevi per clasa ar trebui mult scazut, in parelel cu scaderea numarului de ore in planul- cadru

    c) Pentru curricula la decizia scolii trebuie infiintat un mecanism de decizie semi-autonom, pentru ca de fapt scoala impune in prezent materia, iar in unele cazuri pur si simplu se preda tot mate sau romana, deghizat; cadrele didactice pentru aceste materii ar trebui selectate exclusiv pe baza competentei, printr-un mecanism independent de inspectorat

    d) Cel putin tranzitoriu, inspectoratele ar trebui intarite si impusa cresterea numarului de inspectii tematice si de indrumare in paralele cu scaderea volumului actelor si a actiunilor de control al acestora.

    e) Este necesara obligatia de informare completa si centralizarea (temporara) a web-site-urilor scolilor gimnaziale si liceelor

    f) Puterea ARACIS si ARACIP ar trebui redusa la verificarea conditiilor igienco-sanitare si a aspectelor de morala in documentele utilizatre in invatamant

    Subliniez insa ca sunt sute de astfel de masuri necesare si de detaliere a celor enumerate daca ramanem la ideea reformei educatiei si la pastrarea caracterului anti-piata si colectivist al statului roman.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alex Vesa
Alex Vesa
Alex Vesa este alumn Teach for Romania, iar în anul școlar anterior a fost învățător în Ferentari. Anterior a fost implicat într-un start-up cultural și a fost manager de proiect al evenimentului ,,TEDxPiațaUniriiED - Educație care contează”. A absolvit Facultatea de Economie Teoretică și Aplicată din cadrul ASE București și a urmat un master în "Politici Publice și Integrare Europeană" la SNSPA, Facultatea de Științe Politice. De asemenea, a absolvit Academia de Leadership și Pedagogie - cel mai mare bootcamp educațional din România, în cadrul căruia sunt pregătiți profesori-lideri pentru a rescrie povestea copiilor, familiilor, școlilor și comunităților cu provocări.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro