joi, aprilie 18, 2024

Maica Tereza

„Oriunde voi merge, voi fi întotdeauna prizoniera politică a tatălui meu“, a spus Svetlana Allilueva, fiica lui Stalin, după ce a reușit să fugă din URSS în 1967. Gândindu-mă la cazul ei, mi-am pus întrebarea în ce măsură un descendent e obligat să tragă toată viața după el spectrul părintelui. Iar dacă acesta a fost un monstru în piele de om, o brută, un scârbavnic, în ce măsură odrasla este tributară destinului său? Este oare mijlocită în mod fatal judecata noastră asupra urmașului de cea negativă asupra genitorului? „Așchia nu sare departe de trunchi” este oare o judecată de valoare îndreptățită? De ce în unele cazuri da și în altele nu? Când anume generalizarea acestei înțelepciuni populare este folosită cu scopul de a întina viața urmașului și a-i contesta dreptul la un destin construit pe cont propriu?

Mi-am pus toate aceste întrebări cu prilejul campaniei stârnite săptămâna trecută (pe-atunci mai exista încă și altceva pe lume decât coronavirus!) împotriva lui Vlad Voiculescu, odată cu scoaterea la lumină a statutului de informator al tatălui său (deși acesta devenise public în 2014). Ce criteriu avem în vedere când spunem că cineva este fiul sau fiica lui cutare și că avem îndreptățirea de a-i pune ascendența în cârcă? Și când, dimpotrivă, normal este să facem abstracție de ea? Răspunsul e simplu și îl dă Vlad Voiculescu însuși în intervenția sa de pe facebook: „Eu sunt aici să răspund în fața oricui pentru faptele mele. Atât.”

Când cântărim îndeobște un om, ne ghidăm după discursul său, după cariera sa, după isprăvile sale, pe scurt după felul în care, la maturitate, apare și evoluează pe scena publică. Când e vorba de odrasla unui personaj care a jucat un rol politic nefast, firesc e să ne uităm dacă ea e profitoarea corupției, ticăloșiilor și minciunilor tatălui său. Ne uităm dacă e o odraslă de bani gata, un terchea-berchea tupeist și sfidător.
Dacă avem în vedere discursul public, cariera și faptele lui Vlad Voiculescu, ce oare constatăm? Cine, dintr-o funcție publică sau din poziția de persoană privată, a făcut mai mult bine românilor în acești ani? Și-atunci, despre ce ascendență vorbim? Nu stăm oare fiecare din noi, singuri, în fața celorlați cu viața nostră și faptele ei? Câți dintre contemporanii noștri au pus pe picioare o „reţea a citostaticelor”, care, timp de mai mulţi ani, a făcut să ajungă în România medicamente pentru tratamentul cancerului, absente din spitalele şi farmaciile româneşti? Câți își pot revendica proiecte destinate copiilor bolnavi de cancer și familiilor lor asemeni lui MagiCAMP sau MagicHOME? Câți, asemenea lui Vlad Voiculescu, au ajutat echipa implicată în transportul şi tratamentul pacienţilor de la Colectiv în spitale din Austria şi Germania?
Spre deosebire de beizadelele trimise de tăticii lor în Parlamentul Europei sau de cele pe care genitorii le-au cadorisit cu firme de porci pe banii UE și cu bolizi cu patru roți de omorât oameni pe șosele – Vlad Voiculescu s-a făcut singur. Nici un părinte nu și-a pus amprenta de infractor pe destinul lui. Nici un rid primit de undeva nu i-a schimonosit viața sau caracterul. Foștii ofițeri de securitate și odraslele lor continuă, după 30 de ani, să danseze pe destinele noastre. În tot acest timp, noi ne grăbim să căutăm inamicul public în unul dintre cei mai frumoși contemporani ai noștri.

L-am descoperit pe Vlad Voiculescu în câteva apariții TV pe când era ministru al Sănătății. M-a uimit să văd pe chipul său o bunătate „mîșkiniană”, pe care îndeobște o asociem cu dezarmații în fața vieții, cu cei pe care-i înlături din calea ta cu un simplu gest al mâinii. Oameni care nu vin din lumea asta și care nu sunt făcuți să răzbată în ea. „Ia uite, mi-am zis, ne-am procopsit cu un bleg ca ministru! Numai asta ne mai lipsea.” Apoi i-am aflat parcursul de viață până la cei 33 de ani ai săi. L-am văzut îmbinând urbanitatea cu tenacitatea și practicând calmul sub masca angelicului. L-am văzut răspunzând liniștit la toate calomniile care s-au abătut asupra lui. L-am văzut, deopotrivă, punând corpul de control al ministerului să dea iama prin mafiile medicale din România. Și, cu graba mea de a așeza oamenii care mi se par frumoși sub un arhetip, l-am botezat „Maica Tereza”, după sfânta din Calcutta care a înființat „Casa Inimii” și care a spus că „o moarte frumoasă pentru cei care au trăit ca animalele este să moară ca îngerii, iubiți și mângâiați”. Oricât de sfântă era, Maica Tereza nu era o bleagă. Familia căreia îi aparținea, a „oamenilor buni”, și din care făcea parte și Ghandi, avea drept caracteristică inteligența în acțiune și forța de a duce un proiect până la capăt. Când, în urmă cu câțiva ani ne-am cunoscut, i-am mărturisit lui Vlad Voiculescu cum îl poreclisem. Nu s-a supărat. Mi-a zâmbit sfielnic.

PS Sper că măcar acest moment de amenințare colectivă prin care trecem îi va face pe oamenii politici de la noi să lase deoparte jocurile de picioare din culise, numirile în posturi-cheie pe criterii de partid și clientelă politică. Poate că măcar acum a venit momentul ca, din locul în care se află, să se gândească la binele celor pe care au jurat să-i slujească.
Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui. Nu-mi fac iluzia că propunerea mea ar avea vreun impact. Ziceam și eu.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Buna Dimineața Domnule Liiceanu
    Multe ziceri, povețe și situații cu talc de înțelepciune pot fi dezbătute.
    Una Singura însă mi se pare ca este omisă, o situație care o voi rezuma la o întrebare : dacă Vlad Voiculescu practica Auto Lustrația când a aderat la viața politica era mai bine ? Fie ca răspunsul sa îl Izbaveasca pe Vlad Voiculescu !

    • Cred ca ne pierdem in dileme. Daca e de-al nostru atunci avem principii, daca e de-al lor atunci fara mila si fara principii.

  2. Pe Voiculescu l-au cocoșat sub acuzația că tatăl lui a fost informator, în timp ce peste activitatea de ofițer de securitate a lui Emerich Orban (locțiitor al comandantului securității din raionul I.V. Stalin în perioada cînd te lua Volga neagră de pe stradă), tăticul excepționalului prim ministru care nu părăsește linia frontului nici de-al dracu’, s-a pus capacul fiindcă s-a dat consemn pe garnizoană, ca și în cazul dlui. maior de miliție Cioloș care era ”un simplu funcționar cu competențe administrative în miliție”, probabil făcut maior cu de-a sila, după ce a fost torturat https://revista22.ro/actualitate-interna/adrian-iordache-unul-din-fondatorii-partidului-lui-ciolos-si-a-anuntat-demisia. Simple coincidențe, vorba lui Tudorel Toader…
    https://gazetadecluj.ro/umbra-securitatii-deasupra-lui-ludovic-orban/

    • Esti departe de realitate. Pa tatal actualului premier l-am cunoscut prin anii 70, dupa ce fusese dat afara din Directia Informatii Externe a Securitatii, pentru insubordonare. Mai precis, intrase in conflict cu ambasadosul roman la Viena, unul pe care, daca nu ma inseala memoria, il chema Dumitru Aninoiu, si el tot din DIE, si care il trimisese acasa din functia de diplomat acolo. Era de varsta mea, deci daca ar mai trai ar avea acum cam 80 ani. Asa ca acel Emerich despre care mentionezi nu e tatal actualului premier.

      • @ T.B. (16/03/2020 la 10:21)

        Marturisirea dvs. este foarte interesanta, avand in vedere ca si fratele actualului primului ministru este consilier prezidential iar de la revolutie a avut diverse functii la nivelul foarte inclusiv aceea de Comisar European; copii sefilor vostri vor fi sefii copiilor vostri ?

  3. Un articol care te unge la suflet, plin de umanism, compasiune dar si rationalitate brici.

    Mi-as fi dorit totusi sa nu-l comparati pe VV cu maica Tereza. Daca nu sunteti la curent cu aspectele negative ale faptelor ultimei, uite aici: https://www.youtube.com/watch?v=NJG-lgmPvYA
    Pe scurt, cum ar fi ca patriarhul sa ceara enoriasilor sa nu mearga la spital cand sunt bolnavi ci la biserica?
    Intr-un fel, conflictul religie vs medicina/stiinta s-a si intamplat la noi cu refuzul bisericii de a inchide institutiile religioase pe fondul epidemiei de COVID-19.

    • „cum ar fi ca patriarhul sa ceara enoriasilor sa nu mearga la spital cand sunt bolnavi ci la biserica?”
      Putem intreba despre multe „cum ar fi”, conteaza doar ce este.

      „Intr-un fel, conflictul religie vs medicina/stiinta s-a si intamplat la noi cu refuzul bisericii de a inchide institutiile religioase pe fondul epidemiei de COVID-19.”
      Conflict imaginar. Au decis „medicina si stiinta” sa nu mai mergem la munca si la biserică? Se duc oamenii la munca, fara probleme, dar va deranjeaza ca se duc si la biserică? Ati ramas fara alte pretexte?

  4. Foarte bun articolul care, însă omite consecventa cu care VV îl sapa pe Nicușor Dan!
    Oricât de medic bun și experiența de manager are nu se compara cu anii de lupta, cu succes, a lui ND cu problemele vitale ale Bucureștiului.
    De luat aminte…

  5. Poate ca propunerea va avea succes mai ales ca acum Ludovic Orban va fi mai linistit meritand: „Felicitari dle P.M. Ludovic Orban .Asadar de maine veti redeveni prim minisru cu puteri depline si veti guverna Romania pana la viitoarele alegeri parlamentare. Sper ca pana acum mai toti sa fi inteles sensul mutarii de ieri a dlui Catu in formatia celor trei care au stiut-o(s-a observat ca Rares Bogdan nu a stiut-o si nefiind el dat afara de inteligenta dintr-o casa poate prea spatioasa pentru el si-a dat in petec) .Daca sunt multi care s-au dat deja in stamba de ieri pana azi este o chestiune personala legata tot de datul afara mai sus referit si este problema lor”  

  6. Eu cred ca oamenii nu se pot schimba fundamental, asa ca in nici un caz nu putem spera ca, dintr-un motiv sau altul, politicienii vor schimba felul in care ne fura banii, zi dupa zi. Cat priveste posibilitatea sa avem vreodata un ministru „angelic” si bleg, chiar nu exista nici un pericol, pentru ca „angelicii” nu raspund la anumite comenzi.

  7. Frumos articol, dar… Vlad Voiculescu nu are competenta sa coordoneze o criza grava ca cea cu Covid 19 si nici macar o comisie. Nici macar nu e medic.
    Se poate insa oferi voluntar sa aduca alimente ,apa, medicamente la cei in carantina, si de aste e capabil in buna masura. Avem nevoie acum de multi alti oameni, curajosi, indrazneti, decat fosti si viitori sefi angelici.

  8. Sunt suta la suta de acord cu ce ați scris. Biografia mea a fost afectata de tinerețile tatălui meu și în comunism trebuia sa fii tare în tata sau în mama. Oricum eu am avut noroc pentru ca cei născuți pe la începutul anilor 40 au pătimit rău cu liceul și facultatea pe baza de dosar nasol ptr regimul comunist. Stiu ca și autorul Liiceanu a avut probleme. Asa ca celor care acuza pe cineva de faptele părinților sa le crape obrazul de rusine sunt cu mentalități de comuniști nenorociți!

  9. Va multumesc, domnule Liiceanu! Avem nevoie de normalitate in aceasta perioada. Textul dumneavoatra si comentariile parca ar pune o intrebare.
    Cum suntem noi? Vorbareti, superficiali, nepasatori si lingusitori, iubitori de copii, muncitori, gospodari si nu rareori patrioti. Ce lipseste pentru ca trasaturile bune sa predomine? Catalizatorul, omul bun, inteligent, educat si pragmatic, care avand puterea si rabdarea sa-i inteleaga pe oameni construieste echipe, insufletite de o bucatica din sufletul lui.
    Sunt asemenea oameni in Romania, trebuie reteaua de catalizatori impletita, astfel incat societatea sa se structureze ordonat in jurul punctelor de cataliza.

  10. In mentalitatea romaneasca „limitele” nu reprezinta niciun interes. Romanul iubeste, sau uraste, „pana la D.zeu”, si nu doar o persoana pe rand, ci tot neamul ei. In acest context, e complicat si mai ales obositor sa se concentreze pe un singur caz, pe care sa-l judece temeinic, si… la obiect, tentatia depasirii limitelor si atractia catre extreme fiind prea mare…
    Se poate si altfel, desigur, si chiar e mai eficient pentru TOTI, suficient e sa vedem cum au procedat evreii cu nazistii.
    Dupa WW2 evreii au vanat, prins, judecat si condamnat majoritatea nazistilor pe care si-au propus sa-i prinda, indiferent unde se aflau in lume si indiferent cat timp le-au luat aceste proceduri. In niciun caz, insa, nu au fost interesati de urmasii acestora, fiii si fiicele nazistilor, indiferent cine erau, nu au fost deranjati. Chiar discutam despre acest subiect cu dl Serge Klarsfeld, evreu de origine romana – care, impreuna cu sotia sa de origine germana crestina, si-au dedicat viata si cariera aducerea unor nazisti in fata instantelor israeliene -, si-mi spunea ca extinderea cautarilor catre descendenti ar fi fost absurda si contraproductiva! Practic, nu intelegea sensul acestui „amestec” intre criminali si descendentii lor, decat ca un semn de profunda frustrare a celui care nu e in stare sa pedepseasca adevaratii vinovati…
    Cred ca exact asta se intampla in RO. In lipsa lustratiei, evident ca „fostii” s-au grupat in retele de influenta care au distrus minutios tara in acesti 30 de ani. Desigur ca multi si-au adus progeniturile, dar si prietenii, informatorii si alti oameni de incredere. Este o realitate!
    Evident si ca romanii sunt frustrati!!!
    DAR : a-si varsa amarul pe un Vlad Voiculescu, de suparare ca marii sefi ai securitatii ceausiste sunt bine-mersi, liberi si bogati, ei si tot neamul lor, e pur si simplu PROSTESC si, ptr ca prostia se plateste cash, mai e si PAGUBOS!
    Adica exact ce ne lipsea…

  11. Dl Liiceanu si multi alti oameni de bine continua sa creada si sa spere ca PNL va face o alitanta cu USR-PLUS pt a guverna impreuna spre binele Romaniei.

    Oameni buni, chiar nu se vede? Chiar nu e evident? Cele 2 grupari sunt din aluaturi complet diferite. PNL are compatibilitati si similitudini mult mai multe cu PSD-ul in timp ce USR-PLUS se lipeste ca nuca in perete de PNL.

    Eu zic ca ar trebui sa incetam sa traim in wishful thinking de genu’ „noul prim-ministru sa-l numeasca pe Vlad Voiculescu in fruntea unei comisii care sa combata COVID19” si sa ne asumam realitea cruda si urata: PNL nu are ce oferi Romaniei pe viitor pt ca e prea dominat de oameni politici din vechea generatie, multi dintre ei trecuti prin FSN, PSD, PDL samd.

    Renuntati sa va mai puneti sperante in PNL. PNL e doar un PSD mai cu manusi si-atat. E prima oara in 30 de ani cand chiar exista o alternativa la clasa politica veche si noi ne fandosim de PNL.

  12. Este interesant de observat că de la părinți se moștenesc atât situațiile bune (e copilul doctorului x, vai ce băiat bun! – aceștia moștenesc admirația celorlalți) dar și situațiile rele (e băiatul țiganului, ai grijă e hoț – acestia mostenesc oprobiul public). Prejudecăți.

    La nivelul vulgului, acest lucru este natural și normal. Se poate discuta dacă atitudinile acestea sunt corecte, etice, etc. In opinia mea, nu sunt. Nici una, nici alta. Copii de regi nu trebuie să fie regi la rândul lor. S-o ia de jos, ca orice muritor de rând. Copii de securisti nu sunt vinovați de faptele părinților. Se întâmplă așa ceva in viața reală? Bineînteles că nu!

    Viața fiecăruia dintre noi este plină de fapte rele și fapte bune. La VV, din câte am aflat din presă, preponderente sunt faptele bune, fără tăgadă.

    Dar comparația lui VV cu Maica Tereza mi se pare nepotrivită, chiar un deserviciu față de cauza pe care o susține cu atâta patos autorul. (patos ce mie îmi pare un pic suspect, desigur, pentru că nu-i înteleg rostul).

    Orice om de bun simț întelege cât de nedrepte au fost insinuările la adresa lui VV.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro