joi, martie 28, 2024

Mîndria de a fi român

Campania electorală care a început de curînd nu se distinge nici prin prea multă imaginație, nici prin bun gust. Ea face apel la cele mai rudimentare și previzibile afecte, manipulează vulgar ”sensibilitățile” massei, vrea să păcălească proclamînd poncife, sentințe ieftine, promisiuni de doi bani. O vorbă (mereu) la modă este ”mîndria de a fi român”. Drept pentru care mă simt îndemnat să reiau un text scris pe această temă acum vreo zece ani.

„Mîndria de a fi român” – iată o vorbă sublimă şi fără sens. Simetrică, în lipsa ei de sens, cu „ruşinea de a fi român”. Nu poţi fi mîndru (sau ruşinat) de o calitate pe care n-ai obţinut-o prin merit, sau prin opţiune. Nu te-a întrebat nimeni dacă vrei să te naşti român, şi n-ai fost declarat român de un juriu care ţi-a evaluat, în prealabil, virtuţile. Te-ai trezit român, aşa cum te-ai trezit bărbat sau femeie, brunet sau blond, înalt sau scund. A spune, aşadar, „sînt mîndru că sînt român” e totuna cu a spune „sînt mîndru că am nasul cîrn”, sau „sînt mîndru că am ochi albaştri”. Întrucît a fi român nu e o alegere personală şi nici un premiu acordat prin concurs, ci o determinare înnăscută, nici mîndria, nici jena, nici recunoştiinţa, nici insatisfacţia n-au ce căuta aici. Mai departe: nu poţi fi mîndru de a aparţine unei categorii atît de largi, încît ea conţine, inevitabil, elemente contradictorii. Nu poţi spune „sînt mîndru că sînt om”. Există oameni care justifică, eventual, mîndria de a fi om, dar există şi căzături, ticăloşi, rebuturi, care fac specia de rîs. La fel, există români de a căror con-cetăţenie poţi fi flatat, şi există alţii care ne strică firma. Poţi fi mîndru de Eminescu, dar nu poţi fi mîndru de Alexandru Drăghici, sau de Rîmaru. În cel mai bun caz, ai putea fi, deci, îndreptăţit să fi mîndru că eşti om cumsecade (nu om în general), sau român de ispravă (nu român în general), deşi a fi „mîndru” de o calitate proprie, chiar reală, e, oricum, un comportament discutabil. Pe de altă parte, e cu totul nedrept ca românii nereuşiţi să se simtă mîndri că fac parte din aceeaşi categorie cu românii reuşiţi. E scandalos ca un hoț de buzunare, sau un politician ignar și corupt să fi mîndri că sînt din neamul lui Ştefan cel Mare. Dacă românii sînt P.P.Carp, Brătienii, Maniu, Elisabeta Rizea, Mircea Vulcănescu, Enescu şi Brâncuşi, mă bucur să fac parte din aceeaşi comunitate cu ei. Dar dacă românii sînt Ionescu-Caion, Horia Sima, Emil Bobu, Aurelian Bondrea, şi alţii ca ei, nu sînt prea încîntat de vecinătate. Românii de anvergură, românii de bună calitate, slujesc frecvent de paravan, sau de instanţă legitimatoare pentru tot soiul de derbedei, grăbiţi să-şi asume merite cu care n-au nimic în comun. Unii se comportă ca şi cum meciul cîştigat de o echipă românească e o victorie personală, o isparavă a muşchilor proprii. Copiii care se disting la olimpiade, gimnastele, campionii, muzicienii, scriitorii care ajung la o notorietate trans-naţională sînt resimţiţi ca alibiuri ale valorii proprii. Chibiţul e mîndru de talentul celui din teren şi ajunge să se identifice cu el. Au cîştigat „ai noştri”, i-au bătut „românii noştri”, „sîntem cei mai buni” sînt expresiile candide, dincolo de care se ascunde convingerea absurdă că cel care le proferează e el însuşi subiectul succesului. Nea Ghiţă îl aplaudă pe Ilie Năstase, ca pe un delegat al competenţei proprii. Ilie nu e decît prelungirea pe teren a lui nea Ghiţă, instrumentul lui de luptă, mîna lui dreaptă. Românul e când Hagi, cînd Nadia Comăneci, cînd Ţiriac, cînd Brâncuşi, cînd Mircea Eliade. Epuizat de atîtea performanţe, el adoarme, în cele din urmă, obosit dar mîndru. A învins pe toate fronturile. În dimineaţa următoare, lucrurile reintră, pentru o vreme, în normal: mici chiuluri şi trişerii cotidiene, stăzi cu gropi, preţuri mari, politicieni mincinoşi etc. („Treabă românească…”). Întrebat, în particular, ce mai face, românul răspunde cu obidă: „Fac pe dracu! Nu vezi în ce hal sîntem? Ce ţară e asta?”. Dar întrebat de un reporter, în faţa camerei de luat vederi, el se recompune, îşi aduce aminte de strămoşi şi zice, fără să clipească: „Sînt mîndru că sînt român!”

Cîtă vreme vom trăi de pe urma meritelor altor români, ale marilor români, nu vom face din România o ţară de care să fim mîndri. Fiecare român ar trebui, dimpotrivă, să-şi pună problema meritelor sale personale, a succeselor lui, a efortului lui. Mîndria de a fi român e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins. Altfel, în loc să fie un combustibil energizant, ea va rămîne ceea ce este de multă vreme: un drog, un somnifer, o fudulie.

Articol preluat cu acordul autorului de pe site-ul Dilemei vechi

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

  1. Până la mândria individuală, ne paște și ne roade sistematic – de 25 de ani – mândria de a fi politician român cu trei fudulii:
    -neadaptarea la munca onestă;
    -realegerea continuă cu voturi furate/cumpărate;
    -argumentul suprem – „Românii m-au (re)ales” – pentru orice.

  2. „Mîndria de a fi român”-comporta analize si ‘intorsaturi’ suplimentare. OK, dar „Mîndria de a NU fi român” este un ‘statement’ la fel de lipsit de sens? Mma grabesc sa spun ca desi nu mi se pare lipsit de sens, adevarul acestui enunt este cel putin discutabil. Nu cred ca este acelasi lucru cu „ruşinea de a fi român” care este un non sens.
    Nu ma pricep si nici nu mi se pare ca ar fi profitabil sa incerc sa rascroiesc diferitele argumente ce ar putea inconjura discutia, dar, iarasi, ma grabesc sa afirm ca ‘ma simt bine ca sunt roman’. Na! :)

  3. doar un punctulet pus pe i Dl. Plesu. Tot asa ne-am nascut si cu religia, si cu numele propriu , si cu alte multe chestii. Cand va ajunge omenirea la o libertate mentala sa-si dea seama de toate astea? Chestii ca nationalitatea, sau culoarea pielii sau apartenenta politia , religia mai nou sporturile si alte chestii si mai marunte sunt create pentru a ne delimita uni de alti , creea conflicte si neintelegeri intre oameni, ceea ce duce mai departe la pierderi in masa din cauza razboaielor, rascoalelor. Oamenii de mult nu mai stiu sa recunoasca adevarul. indoctrinarea nu a inceput in sec 20 sau sec 10 ci cu multe decenii BC in urma. Treziti-va oameni buni, inchideti televizorul si stati umpic in liniste.

          • Se întâmplă și la case mai mari; nu-i baiul cel mai de preț. Însă, să ne ferească Cel de Sus să intrăm noi, comentatorii Contributors, în zeflemeaua corecțiilor aplicate de autorul cu pricina de sus! Mai ales dacă îndrăznim să-i contrazicem cuvintele, ticluite cu har artistic incontestabil, atunci când ele nu reușesc să acopere valoarea disprețuitoare a unor raționamente prezentate de autor cu superioritate infailibilă sau expuse publicului cu pretenția puterii de lege [public tratat (de) drept credul de orice].

  4. Când eram în armată, am avut un locotenent foarte omenos (bucovinean) care ne-a explicat că țelul nostru ca ostași, este să fim mereu la mijloc- apoi a elaborat, în sensul în care codașii încasează mereu toate corvezile în timp ce de la fruntași se așteaptă voluntariatul. Deci, ar trebui să intrăm și noi în această logică de mijloc, anume că sîntem o națiune europeană ca oricare alta, că nu vom fi niciodată „mari” și că acest lucru este cât se poate de firesc și normal pe continent, mai curând decât excepția.
    Cred că această „normalizare” tine și de felul în care ne percepem propria istorie, mult abuzată în prezentarea ei, și nu de ieri de azi. După părerea mea ar trebui să ieșim puțin din mecanismul predării istoriei pe înțelesul galeriilor de fotbal. Acele abuzuri de prezentare, unele făcute cu bune intenții și altele cu un scop vădit contrariu, au condus la un fel de percepere binară- Ori ne-am bătut eroic sub Decebal, ori am căzut în abjecția fanariotă. Ori l-am nimicit pe Carol Robert la Posada, ori am căzut în haosul și anarhia luptelor dintre dănești și drăculești și domnii efemere de al căror nume nu-și mai aduce aminte decât istoricul. Acest „totul sau nimic” mi se pare exagerat și poate mai aplicabil istoriei Poloniei. Ca oricare, sînt convins că sînt multe lucruri de făcut dar trebuie să ieșim din mentalitatea asta maniaco-depresivă pe care o tratăm (fără success) cu pilule de excepționalism.

  5. Ca parinte nu poti fiu mandru de copilul tau daca acesta se realizeaza in mod pozitiv, sau este un copil ” exceptional ” ?
    Asa ca treaba asta cu mandria este mai complicata.
    Eu nu sunt mandru ca tara mea are ca premier pe tov. Ponta .

    • Este cu totul altceva. O realizare a copilului poate spune ceva despre tine – aveti material genetic comun, reusita poate fi o validare a calitatii materialului respectiv; de foarte multe ori reusita se datoreaza educatiei – la care ai contribuit direct.
      In schimb, sa fii mandru de talentul cuiva care s-a nascut acum 100 de ani … este o aiureala.
      Poti sa fii mandru de realizarile personale. Asta poate include si realizari indirecte – de pilda, platesti taxe, participi la vot, respecti anumite reguli de conduita, si apoi, cand intri intr-un spital tais, poti sa iti spui : iata la ce am contribuit.
      Pe de alta parte, explica-mi cum au contribuit celor care pun comentarii cu „Mandru ca sunt roman” pe youtube, la muzica lui Enescu, la compunerea acelei muzici.

    • Dar cine v-a interzis sa fiti mandru de ce poftiti? Nici macar textul domnului Plesu nu interzice. Doar atrage atentia asupra unor efecte/consecinte ale faptului de a te mandri cu meritele altora, nu cu ale tale. Lucru care, in esenta, ramane valabil, si in cazul parintilor. In special al celor care, neavand ei insisi cu ce se mandri, isi traiesc” mandriil”e prin copii. tragic.

      Da, mandria este o treaba complicata Unde mai pui ca, biblic vorbind, cand nu e bine temperata, e chiar un pacat :)

  6. Da, amara ironie, briliant scrisa.
    Si, dintr-odata, mai avind eu un pic de bun-simt, mi se facu rusine.
    Eu nu voi putea argumenta atit de briliant rusinea ca ma bucuram de unele reusite ale conationalilor mei. Pur si simplu asa m-am nascut, sa simt o caldura interioara, care apare fara sa mi-o propun, cind, sa zicem, Simona Halep mai cistiga un meci. Si ma intristez (stiu, nu pierd nimic – esti ipocrit, o sa zica unii) cind pierde cite un meci.
    Ma simt bine (nu am spus „mindru”, chiar daca am avut si rude printre ei), asa sint eu, cind aflu ca zeci si zeci de romani sint profesori la mari Universitati occidentale. Si ma simt rau cind aflu de „aventurile” altor conationali prin aceleasi tari.
    Mai pe scurt: articolul este o ironie amara, si e briliant scris; se cunoaste stilul dlui Plesu.
    Dar e prea generalist.
    Nu s-ar fi facut gaura in Cer daca dl Plesu ne spunea mai pe sleau: este vorba si de banerele cu „USL traieste”, unde mai jos scrie ceva cu mindria de a fi roman. Caci asemenea actiuni banalizeaza mindria de a fi roman. Sau ar fi suparat pe cineva?

    Simt ca un val de caldura cind cartea unui scriitor roman este tradusa si publicata de edituri de prestigiu; uite, o sa afle si „veneticii” despre noi (si despre mine).
    Nu ma pot retine sa nu repet: articolul are o ironie amara si este briliant scris.
    Si totusi, ceva nu imi place in articol. O simt, dar nu stiu sa ma exprim clar. Poate as fi considerat ireverentios, si nu vreau, nu sint.
    Ma consolez cu gindul ca nu mi se adreseaza. Decit pentru lectura.

    • Si eu ma bucur cand castiga Simona Halep. Si ma intristez cand pierde – ii tin pumnii, desi nu sunt o fana a tenisului. Poate sa nu fie mandrie, ca si in cazul meu – doar ca uneori nu ne sunt foarte clare motivatiile ascunse a ceea ce simtim.
      Eu ma bucur pentru ea pentru ca imi plac reusitele, intotdeauna le tin pumnii celor care impletesc talentul cu munca – m-am bucurat foarte mult cand a castigat Higgins premiul Nobel, de pilda. De ce tocmai el ? Pentru ca am format un fel de atasament fata de bosonul Higgins in facultate :)
      Nu doar fata de bosonul respectiv, doar ca mi se parea el mai … nu stiu cum. Insa mi se pare fascinanta fizica cuantica, in general – nu pot sa imi inchipui cum e mintea acelor oameni, as vrea sa am macar pentru o zi un creier ca al lor, sa vad cum e. Nu ca un om genial nu ar avea decat ganduri geniale – daca as avea mintea unuia pentru o zi, poate as prinde exact ziua in care planuieste o calatorie, trebuie sa faca piata etc. :)))) Mentionez ca fizica cuantica nu a fost domeniul meu de studiu – sunt inginera ca formatie, dar am facut un curs de prezentare mai generala + notiuni care interveneau in cadrul altor cursuri.
      In cazul Simonei Halep, ma face sa ma bucur pentru ea faptul ca e … singulara. Daca reuseste sa isi faca un nume in tenis, reuseste sa o faca fara prea mare ajutor din partea societatii in care traieste – mi se pare o provocare mai mare decat sa te afirmi venind din Elvetia, de pilda.
      Asa ca … esti sigur ca e mandrie ? Poate e ce am spus mai sus – bucurie pentru o reusita mai greu castigata. Poate e doar o preocupare fata de modul in care ai putea fi perceput cand esti afara din tara (na, daca de romani nu s-ar sti decat ca de hoti, nu m-ar deranja prea tare, daca as sti sigur ca nu-mi afecteaza relatiile cu strainii; dar daca asta mi-ar putea crea probleme mie … nu mi-ar conveni sa am atmosfera negativa cand sunt plecata pe un proiect, de pilda).
      Sau poate chiar e mandrie, asta nu te transforma in irational, nici nu te face ridicol. Ridicoli sunt cei care nici nu isi dau seama ca, rational vorbind, nu au de ce sa fie mandri, nu inteleg contra-argumentele. Tu le intelegi, asa ca … daca te simti, totusi, mandru de reusitele romanilor mai mult decat de ale altora, enjoy it – toti avem parti irationale, alea pot fi cele mai amuzante :)

  7. E drept ca a fi roman e o determinatie care face parte din fondul nostru ‘intim-strain’, o determinatie care survine inaintea libertatii noastre; din acest punct de vedere e adevarat ca mandria sau rusinea de a fi roman n-are nici un sens. Dar libertatea poate sa-si reaproprieze aceasta determinatie mai tarziu. Tutea, de exemplu, se considera de profesie roman, avea un raport activ cu nationalitatea lui, nu facea doar sa venereze un dat. A fi roman poate sa devina o chestiune de alegere: n-am ales sa ma nasc din parinti romani, dar pot alege sa fiu sau sa nu fiu roman, sa-mi asum si sa cultiv limba, istoria si cultura acestui popor sau nu. Si pot reusi mai mult sau mai putin in incercarea mea, ca si cel nascut din parinti chinezi care face acelasi demers. Bref, nu e in toate cazurile absurd sa fii mandru ca esti roman.

    • iar v-a scapat cu desavarsire intelegerea textului… sunteti fara scapare. dar insistent…. sa ne pazeasca bunul Dumnezeu…

    • inclin sa fiu de acord cu dl. Rusu, atunci cand ai un aport la ceva poti fi mandru de participarea ta, indiferent de proportie. Cred ca dl. Plesu a facut o gluma obosit fiind de diversi indivizi care isi asuma necuvenit diverse merite, mizand pe faptul ca acestia nu sesizeaza sofismul.

  8. „MÂNDRU1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are sentimentul demnității și onoarei; demn. 2) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; fudul; falnic; semeț; măreț. 3) Care este cuprins de un sentiment de satisfacție (ca urmare a unui succes, a unei reușite sau a unei victorii). 4) Care inspiră admirație; plin de semeție. /<sl. mondru
    Sursa: NODEX (2002)

    ROMẤN, -Ă, români, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care aparține populației României sau este originară de acolo. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (în forma rumân) Denumire dată, în Evul Mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care aparține României sau românilor (I 1), referitor la România ori la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromâna. [Var.: rumấn s. m.] — Lat. romanus.
    Sursa: DEX '09 (2009)

    Românește m-am născut
    Și românește am zis "Mama!"
    Românește am crescut
    Și românește mi-am dat seama

    Românește au vorbit
    Părinții mei într-una
    Românește voi vorbi
    Și azi, și mâine, totdeauna.

  9. Nu e nici o indoiala ca un individ trebuie sa adauge prin faptele sale motive de mindrie la apartenenta mai larga de neam. La origini au fost citiva indivizi si vrem, nu vrem sintem rude intr-un anumit grad. Tot calatorind prin lume am remarcat ca majoritatea covirsitoare a oamenilor isi poarta cu mindrie nationalitatea, chiar in conditii in care ar fi putut sa o deturneze la altceva mai atractiv. Si asta nu depindea de nivelul de instruire ci de capacitatea de a se identifica cu trasaturile definitorii ale poporului caruia ii apartine. Greseala de a confunda un individ dintr-un trib cu vecinul altui trib, chiar daca nu au un conflict, poate fi un afront care te poate costa viata. Mindria lui si a neamului lui este de neatins. Romanii intre ei se recunosc imediat dar empatia nationala este la un nivel minim. Daca nu i-ar trada accentul nu ar recunoaste ca sint romani. In societatile in care patrund, romanii cauta sa se adapteze, sa se integreze fara a se face remarcati. Comparativ, se spune ca romanii merg in sandale (fara zgomot) iar rusii in cizme (de defilare, zgomotoase). Isi propun sa se realizeze profesional uneori cu pretul anularii personalitatii. Cunoscindu-ne bine ca popor, va trebui sa dezvoltam solidaritatea ca neam si sa ne detasam de cei care nu ne reprezinta.

  10. E totusi un chichirez aici. Ca se numeste mandrie, fala, sau altfel, sentimentul exista…sau dimpotriva, te simti oarecumva rusinat.
    M-am analizat pe mine, sa verific cum sta treaba. Sunt vinovat?
    Io mi-s banatan, sincer imi place, „simt” otar da fala, dar este una interioara, personala, inteleg faptul ca am avut norocul sa ma nasc intr-o regiune si un oras atat de frumos si cosmopolit ca Timisoara. (banuiesc ca acelasi sentiment il au si altii, bucurestenii , iesenii sau oricare alti „nativi” ai unor orase mari, mici, sau orice alta localitate care inseamna „ceva”…iata avem deja un criteriu). Daca stau sa ma gndesc bine, trebuie sa existe un efect de vecinatate benfic, daca proportia de civilitate este mai mare. Da, sunt mandru ca sunt timisorean, imi iubesc orasul natal fara sa-mi fac nu stiu ce psihanaliza de ce se intampla asta.
    Citind articolul m-am intrebat, de ce se intampla asta? sunt vinovat? (se repeta intrebarea, nu?) Sentimentul exista…si nu mi-am pus niciodata intrebarea: de ce? Ba , culmea, unii te respecta un pic mai mult…Timisoara este un simbol, lasand la o parte unele elmente comune cu alte mari centre culturale. Iata..apare deja alt element…poti sa fii prost ca oaia, daca spui ca ai facut Politehnica din Timisoara, la stat, ai un „bonus”, din start. Pe verificate.
    Apoi a fost si revolutia, orasul meu a fost scanteia, o parte din ea a ars si din mine..cum sa nu fii mandru de asa ceva? Fara certtificate sau alte prostii…care injosesc fapta, este suficient ca pot sa-i povestesc baiatului meu cum a fost, pe viu.
    N-o mai lungesc…pentru ca avem si reversul. Daca sunt mandru ca sunt timisorean ( am gasit cateva cauze, nu?)..ei bine parca nu ma simt la fel de mandru ca sunt roman. Iarasi nu stiu de ce, este un non sens, sunt mandru ca sunt timisorean, foarte clar, dar…ca roman am dubii.
    (sa nu mai spun de cele doua Romanii…”bai tarane” este suficient, fara sa mai dezvolt nmic)
    Una peste alta uneori ma simt bine..dar alteori al naibii de naspa. De ce? Nu stiu…iar articolul Dvs., sincer, ma baga-n ceata si mai mult.

    • Dacă ați fi fost din Huși sau Dorohoi, ați mai fi avut motive de mândrie comparabile cu cele pe care le aveți ca timișorean? :)

      Ei, tot așa e și cu mândria de a fi român, la scară europeană. Chiar n-avem motive de mândrie, faptul că suntem români e doar o realitate și atât. Când merg pe stradă și aud obscenități urlate în românește la adresa englezoaicelor cu fuste scurte, nu pot să nu mă gândesc că n-am auzit nici polonezi, nici bulgari și nici croați urlând ceva când trec pe lângă aceleași englezoaice cu fuste scurte. Și cu-atât mai puțin nemți sau francezi, evident.

      • Ei, sa nu ne facem iluzii. Si mie, cand vad mormanele de seminte „cloncanite” si aruncate pe trotuar, imi cam trece „fala” de banatean.
        Ce sa mai spui de fotografii cu caini legati de pom si omorati cu bata? Nu de pe la noi, dar stiu cateva cazuri de sadism si prin zona, caini spanzurati, otraviti. Astia nu-s oamnei, sunt bestii. Mandrie? Oh, te cutremuri… Nu-s multi, „lumea” le sare la beregata imediat,( aia batrani mai ales) s-au mai dat pe brazda, conteaza foarte mult in ce comunitate traiesti, poate d-aia imi place totusi la noi, oamenilor le e frica de ce zic vecinii…tine poate de fala asta in buna parte mostenita de la ai batrani.
        Totusi se observa o lipsa de „fala” la tineri, fala in sensul bun al cuvantului( vrei sa fii apreciat pentru ca esti gospodar, corect, gospodaria este ” lebada” de curata, nevasta „gingasa” (extrem de curata atat la bucatarie cat si in restul gospodariei), „marva” bine hranita si curata, utilajele bine intretinute, la adapost, ce mai , sa fie randuiala
        O mare parte din vina o are scoala din rural… ma uit cu cata nonsalanta se trimit copiii acasa dupa doar una sau doua ore, a devenit un obicei. Aproape zilnic. Si ce revolta cand comenteaza cineva…rar de tot, nu te pui rau cu don`soara, sau profa de mate, care-ti impune sa faci meditatii cu ea, direct, fara nicio jena, altfel nu trece clasa.(si culmea, copilul nu-i ia bacu`…la mate)
        Este infiorator sa stai de vorba cu tineri pe cele mai banale teme de cultura generala… cand ma gandesc ca sotia a facut 4 ani de vioara la aceeasi scoala, din sat, ma apuca groaza unde am ajuns. Pe vremuri era fanfara in sat…acuma dau la maxim manele cand opresc masina in fata casei. Si totusi…d`aia nu e simplu sa fii mandru,asa la modul general si… constant

  11. Total gresit ! Dece nu ar fi mindrii si Rominii daca alte nationalitai sint ,ba chiar si homosexualli,sau te miri cine? Din pacate din cauza atitudinii negative s-a ajuns sa trebuiasca sa”justificam” aceasta mindrie cu exemple pozitive.Asta nu ne face mai putin meritosi pe plan personal !

    • Chiar total total sau poate doar partial? Adica partial gresit.
      Sa fie oare partial gresit sa constati ca prea multi dintre cei care scriu prost romaneste se simt mindri ca sint romani?
      Dar oare cum se face ca pe politicienii nostri ii apuca mindria de a fi romani taman in campania electorala? Si oare cum de foarte multi romani incep sa se simta mindri cind se da ce va in piata sau cind e circ la televizor? Sau, oare chiar trebuie sa fii mindru ca faci parte dintr-o natie de asistati care l-ar vota si azi pe Ceausescu presedinte?
      Despre cine spunem ca e musai fudul? Sa fie oare total gresit?

        • Romani,Romini, typos…istorie, despicarea firului in patru..de aia nu se ajunge nicaieri…Pacat…Mindrii sa facem pe desteptii numai ca sa ne facem neamul de ris?!

          • Nu, nu sint typos si nici nu-i vorba de despicarea firului in patru.
            „Mindrii sa facem pe desteptii” se scrie „Mindri sa facem pe desteptii”
            iar
            „De ce nu ar fi mindrii si Rominii” se scrie „De ce nu ar fi mindri si Rominii”.

            Cit despre neam, acesta se (poate) face de ris si singur, mai ales daca devine insistent atunci cind nu e cazul.

            • Zau?!Sa te vad daca stii la fel de bine si alta limba…dupa trezeci si ceva de ani….In fine…De unde sint eu toate aceste discutii par ridicole!Si daca va e rusine de unde va trageti sa va fie de bine !Paguba voastra ! Ca nu exista padure fara uscaturi nicaieri….

  12. O fi poate si domnul Plesu un „fascist anti-romin”? cred ca tre sa il intrebam pe Fa, viorel victor Ponta…
    Mindru ca is ardelean cum suna?\

  13. Există o singură formulă salvatoare, un singur drum ce îngăduie să evităm deznodământul fatal, dispariția noastră istorică într-un conglomerat de popoare fără nume. Trebuie să ne silim să transformăm națiunea română într-o națiune de personalități. Binomul elită – masă, trebuie depășit, în sensul de a se ridica masele pe culmile caracteristice elitei. Asta înseamnă că, fiecare individ din neamul nostru, fiecare român trebuie să se silească să iasă din categoria anonimă a numărului, reprezentând o profesiune, un loc de muncă, un cetățean oarecare, fără aspirații mai înalte decât să lucreze, să-și câștige existența și să se perpetueze pe plan biologic, și să se înarmeze cu o conștiință superioară, care își vede rostul vieții în împlinirea unui destin. Sub imperiul acestei viziuni imperiale a existenței, omul se transformă într-o ființă omenească, ceea ce echivalează cu acțiunea a mii de oameni în adormire.

    Evident, procesul de convertire al românului într-un factor creator reclamă o educație specială și continuă, care incumbă elitei precedente. Elitele în funcțiune nu trebuie să privească mulțimile ca o masă biologică nediferențiată, bună doar pentru a fi exploatată, cum fac comuniștii, ci o elită virtuală, o energie potențială, care nu așteaptă decât mediul prielnic ca să se actualizeze în valori. Calea spre desăvârșirea individului trebuie să fie principal deschisă fiecărui român, oricât de umilă ar fi originea lui socială. În această viziune, elita actuală nu e diferită de masă, ci e o particulă din ea, care a atins creștetul formației intelectuale și culturale. Masa, la rândul ei, este elita în devenire, așa cum aurul rămâne aur chiar dacă n-a fost încă descoperit în măruntaiele pământului. Toate talentele, toate capacitățile, toate zvâcnirile de inteligență trebuie descoperite și puse în condiții să rodească. Deviza noastră trebuie să fie: din fiecare român, o personalitate.

    Bineînțeles că nu putem porni pe acest drum al înălțării neamului, fără să lămurim în prealabil ce este personalitatea. Nu trebuie să confundăm personalitatea umană cu un anumit grad de instrucție sau cultură. Aceste achiziții sunt necesare, sunt ca abecedarul la citit, dar ele singure nu sunt suficiente pentru a crea o personalitate. Personalitatea are o structură spirituală și începe din momentul în care individul își descoperă axa vieții lui și se hotărăște să o servească cu lealitate și să-i consacre toate puterile lui creatoare.

    Prin intensitatea trăirii fiecărui individ și prin bogăția creației lui, trebuie să compensăm neputința în care se zbate astăzi neamul. Numai transformând pe cât mai mulți români în personalități, vom putea supraviețui cataclismului în care ne-a azvârlit istoria. Personalitatea e ca o armură, care, în lipsa altora, va ocroti neamul de asaltul combinat al puterilor răului, e ca un Făt-Frumos, care se luptă cu zmeii și cu toate pocitaniile pământului și le biruie. Unde apare un român în lume, trebuie să se producă un cutremur social. Nu numai ca om de ispravă în profesiunea lui, în arta lui, în știința lui, în cultura lui, ci și ca năzuință supremă de a afirma valorile naționale și a le apăra de invazia barbarilor.

    Din această perspectivă, rațiunea noastră de existență se schimbă radical atât în țară cât și în exil. E o luptă invizibilă, dar continuă și implacabilă, între spirit și materie, între demonii marxiști și dârza rezistență a fiecărui suflet de român, iluminat de Duhul Sfânt, care sălășluiește în el. Avem în această privință un luminos exemplu în tăria spirituală a celor din închisori. Câți n-au murit, pentru că au refuzat să se supună sistemului înjositor al reeducării!

  14. Cei care zbiara ca „sunt mandri ca sunt romani „ca si cei care fac vocalize pe motivul „suntem ioropeni” sunt doar chinuiti de complexul propriei lor inferioritati. Neputandu-se afirma ca INDIVIZI incearca sa se pituleasca in TURMA.

  15. Sunt absolut de acord, asa gandesc si eu. In scoala primara, inca mai aveam pusee de mandrie legate de castigul gimnastelor – in principal, datorita discursului nationalist de la scoala. Acestea au fost, insa, temperate de realismul parintilor mei, imuni la orice tip de propaganda, imuni si la spiritul de turma (oameni fara carte, dar foarte originali; cu un amestec de individualism si idealism exceptional pentru cineva din generatia si mediul din care provin).
    As avea, insa, o completare: realizarile pot fi si colective. Aproape fiecare popor are o „cultura”, folosind cuvantul in sens mai larg: valori comune, tipare de comportament larg adoptate si acceptate etc. Acestea se vor reflecta in starea generala a societatii.
    Astfel, pot intelege mandria votantului platitor de taxe neamt privind realizarile societatii in care traieste si la care contribuie prin vot, taxe, alte forme de implicare sociala.
    In contrast, in ceea ce priveste mandria de a fi roman, nu pot sa nu vad ridicolul mandriei simtite pentru meritele unor exceptii, in timp ce societatea construita de majoritate, adevarata expresie a valorilor comune, este una mizerabila.

  16. Interesant dar ceva nu este in regula.
    Logica este perfecta si scrisul impecabil dar ideea nu e pe gustul meu.
    De dragul progresului, am sa remarc ca „mandria de a fi roman”(in sensul prpriu, nu declarativ) se declanseaza preponderent cand suntem pe langa neromani. Ca un fel de autoaparare.
    Pe de alta parte, la altii nu este nevoie de un stimulent atacator sa declanseze antivirusul „mandru ca sunt francez..sau englez sau german”.
    Mandria de a fi roman este ca dragostea pentru copii tai. Ii iubesti oricum, buni sau rai. Te bucuri cand realizeaza ceva si te intristezi cand fac prostii.
    Eu sunt mandru ca sunt roman, dar imi doresc ca generatiile viitoare sa aibe si motive mai intemeiate.
    Si inca ceva. Cei care folosesc acum drept slogan „mandru ca sunt roman” vor sa spuna „suntem smecheri”. Populatiei i se confirma ideea ca „suntem buricul pamantului” iar dumnevoastra credeti ca nu sunt motive. Asa e! Cu toate astea, eu raman mandru ca sunt roman.

    • Totusi, iubirea e altceva decit mindria. A fi mindru de realizarile parintilor tai e una, pe cind a fi mindru de realizarile copiilor tai e alta – caci la primele e putin probabil sa fi contribuit, in vreme ce la ultimele, probabilitatea e mai mare.
      Sintagma „stimulent atacator” e, as zice, nu doar simpatica, dar simptomatica daca vorbim de patriotismul la romani. Din cite imi pot da seama, atunci cind romanul patriot e in strainatate, el se simte atacat desi el e turistul, vizitatorul si e acolo din proprie vointa sau initiativa.

      Nota: corect se scrie „copiii tai”.

      • Apreciez eleganta raspunsului dumneavoastra. Dar:
        1. prpriu se scrie corect propriu. Presupun ca ati presupus ca am facut aceasta greseala involuntar, comparat cu greseala remarcata de dumnevoastra care ar spune altceva despre mine.
        2. Nicaieri in textul meu nu scrie ca sentimentul de mandrie apare cand esti in afara Romaniei. (vizitator voluntar)
        3. M-am nascut roman, nu mi-am ales parintii si nu mi-am ales copiii. Cu toate astea imi iubesc parintii, imi iubesc copiii si iubesc sa fiu roman.
        4. Respect opinia dumneavoastra, dar eu nu pot sa fiu INDIFERENT ca sunt roman.

  17. Din păcate ceea ce voi cita mai jos vine din epoca presei tipărite așa că nu pot cita autorul ci doar ideea:

    „Un tînar declară: Sînt mîndru că sînt…! (orice naționalitate doriți). Interlocutorul replică: Greșit ! Problema se pune exact invers: conaționalii Dvs. au motive să fie mîndri că faceți parte dintre ei ?”

  18. Nu aveti niciun drept sa oferiti judecati de valoare oamenilor care sunt inclinati natural,prin orice drept posibil,sa fie mandri de neamul din care provin.

    Sunteti un om ignorant care confundata mandria personala si mandria fata de poporul din care s-a nascut.
    Cum o mama poate fi mandra de fiul ei care este pe primul loc in clasa,asa poate si fiul sa fie mandru de mama sa care este o femeie cu educatie,blanda,grijulie si calda.

    Acum inlocuiti „fiu” cu „individ” si „mama” cu „popor”.
    Sper ca ati inteles acum ,printr-o analogie(special dedicata) ,cum functioneaza treaba asta cu mandria,pe care dumneavoastra,intr-un mod pretentios,arogant si ieftin incercati sa o aruncati ,cumva aveti ideea ca „mandria fata de popor” este ceva demn de plebei ,iar rahatul dumneavoastra miroase mai bine decat al nostru.
    Intr-adevar,avem responsabilitatea de a ne inalta pe culmi mai inalte ,de a ajunge mai departe fata de stramosii nostri,avem responsabilitatea morala si biologica(suntem urmasii lor pana la urma) de a fi mai buni decat ei.

    Acum va rog sa ganditi intr-un mod logic si rational,chiar daca nu va este in fire cand nu va convine:
    Puteti mentiona un singur popor care nu a avut iubire fata de el insusi,nu a avut solidaritate si nu a pierdut masiv din aceasta cauza?Nu a fost ucis,colonizat,aruncat in sclavie?

    Eu pot mentiona doar popoare si tarile lor care se respecta si se iubesc foarte mult,iar astazi,ele conduc lumea.
    -Franta
    -SUA
    -Olanda
    -China
    -Italia
    -Israel
    -Japonia

    Foarte interesant de observat este ca cele mai relevante tari sunt si cele mai nationaliste.
    Nu cunosc o tara importanta care nu este nationalista,chiar daca nu a fost relevanta intotdeauna.
    Pana si Hong Kong-ul are un nivel simtit de mandrie si respect pentru ei insisi.

    Nu spun ca trebuie sa fim vanitosi sau sa cadem intr-o automultumire despre noi insine,dar absolut nimeni nu ne poate rapi,in special un pseudo-intelectual comunist care a stat prea mult in preajma propriilor sale flatulente si basini ,dreptul de a ne iubi poporul si de a fi mandri de el.

    Daca domnul Plesu este indignat de iubirea fata de popor,este din cauza mantei de om care se vrea rational si cult cu orice putinta si asa ajunge o carapace de om sobru care se acreste pe zi ce trece.
    Un om mai inteligent (asa il consider eu,personal,pot exista si opinii diferite) a spus foarte corect,direct si concis „Cultura nu te mantuieste”.

    In restul „textului”,sariti de la o idee la alta,bateti campii ,confundati idei si notiuni,mixati valori intre ele si pana la urma nu ati facut decat sa oferiti o concluzie la inceput si sa cautati dovezi care sa se potriveasca cu preconceptiile dumneavoastra.

    De obicei,prima oara faci rost de dovezi,pe parcurs,dupa aceea dezvolti o concluzie si verifici daca este sau nu valabila,nu-i asa?

    Dar dumneavoastra,cum va inhalati basinile,normal ca veniti cu tot felul de preconceptii si copiati aceleasi discursuri pe care le-am vazut scrise in unele publicatii din SUA si UK.
    Aveti exact aceeasi retorica sterila si acelasi discurs inept care il „spameaza” unele personalitati din SUA.

    Mai nou,a fi anti-patriot este o moda si se mai mira lumea de ce Romania este cum este,de ce politicienii fura fara rusine,fara respect ,se prostitueaza pentru bani si puteri straine,de ce oamenii pleaca in mase.

    Un pic de patriotism nu strica nimanui,un om cu respect si iubire fata de tara sa nu ar contribui la distrugerea si degenerarea ei,la fel cum un copil nu ar da in mama sa.
    Oamenii sunt fiinte manate de sentimente ,nu ratiune,patriotismul poate ca nu asigura instant bunastarea unui tari,dar nu contribuie la sfaramarea ei si a poporului.

    • Pentru @cetatean turmentat :D-le,dupa limbajul pe care-l folosesti chiar cred ca esti (ai fost) turmentat in timpul postarii.De aceea mi-e rusine ca sunt roman,respectiv conationalul unuia ca d-ta.

  19. Mandru ca sunt: ardelean, banatean, oltean, bucoVinean, buCurestian (de moment ce se numestite Bucuresti, nu bucureste? Jena de a fi ROMAN din tara rromilor sau moldovean…
    Pai, toate acestea chiar exista deoarece suntem psihotici homo sapiens-sapiens: mandrii Jeni, rusini. De observat ca toti mandrii astia care se jeneaza si se tot rusineaza sabotandu-ne din interior nu au avut niciodata o tzara a lor, un stat propriu pentru care sa se fi jertfit fiind primii care si-ar infinge pumnalul in Romania facand jocurile strainilor interesati. Veriga slaba…
    De ce toate astea? Deoarece nu si-au asumat niciodata ceea ce sunt – cetateni romani – fiind asemenea barbarilor: salbatici lipsiti de cultura si civilizatie; in viziunea proprie IMPERIALI!
    (evident ca NU au fost provincii instorice romanesti, de moment ce au fost create, ADMINISTRATE si conduse, de catre imperii straine, iar oltenia inventata de catre Carol the Firs – cel sterp si inept care in plina revolutie industriala v-a bagat in ghetto rural in proportii inspaimantatoare de 90% semianalfabeti de la reforma lui Cuza, cine va exploata petrolul si ce maisini construiati? …macar un vapor? – si care printre altele a creat si DOBRODJIA, nu a refacut Podunavia cu tot cu Odesus!
    Oltenia si Universitatea din Craiova + statuia lui Mehai Viteza cu barda ridicata asupra Universitatii lui Cuza – precursor al mineriadelor, cu barda ridicata in fata hoardelor de mineri olteni care au atacat Universitatea?
    Oltenia e un nume inventat, de catre iudele sudiste, recent. Pentru a va edifica asupra faptului va propun un simplu exercitiu lingvistic: incercati sa gasiti un echivalent al denumirii ALLtenia pe teritoriul Romaniei, denumindu-va teritoriul dupa aceeasi logica; par examle Somesenia, Ialomitenia, Dimb-dimBOVinitenia, Prahovenia, Muresenia sau Sire!TENIA.
    Oltenia a fost inventata de catre germanoid ca sa-si faca jocul cu Rusia – pe atunci americanii erau dezinteresati de noi si nu puneau baza lin De veselu.

  20. O forma ciudata de autism îmbracă constiinta acestui popor. Sunt convinsa ca dacă ar fi privit si abordat din aceasta perspectiva, am putea descoperi adevăratul sau potențial.

  21. Stimate domnule A. Plesu, regret ca nu ati considerat util sa ne propuneti un text inedit, deoarece ma surprinde ca, evolutia societatii romanesti in cei 10 ani care au trecut de la prima publicatie a acestui articol, nu v-a inspirat nicio modificare a ideilor pe care le exprimati atunci…
    Daca inteleg bine, inca gasiti ca sentimentul patriotic exprimat primar (!) prin „mandria de a fi roman” este ceva ridicol, specific oamenilor fara educatie si lipsiti de realizari personale, tip „nea Ghita”!
    Notez dispretul fata de omul simplu si cu sigranta ignorant, care are indrazneala sa se viseze in locul marilor campioni, ma indigneaza suficienta unei judecati a priorice, abuzive si arogante, dar nu ma voi referi la aceste aspecte, ci la consecintele concrete ale acestei mentalitati, insusite temeinic in Ro, si datorita dvs !!!
    Faptul ca astazi, din ce in ce mai multi oameni sunt „indiferenti”, adica nici mandri si nici rusinati – asa cum li s-a spus ca este bine!? – de romanitatea lor, vi se pare ca a produs efecte pozitive?
    Intre romanii care se abtin sa se identifice cu compatrioti de renume, ezitand pana sa si admita ca provin din acelasi popor, si francezii de ex, care nu rateaza niciun prilej sa-si atribuie (nemeritat!) realizarile co-nationalilor de renume, cine este mai respectat de restul lumii, cine este mai fericit (fie si efemer!) ? In randul carei natii intalnim mai multe personalitati marcante contemporane?
    Patriotismul este demnitate, respect pentru istorie si traditii, atasament la un popor intreg, nu doar la elitele sale!!!
    Nea Ghita are dreptate sa se mandreasca cu orice prilej ca este roman, si daca am urma exemplul lui cred ca nu ne-ar strica…Am fi mai solidari poate, si mai respectuosi, mai putin inhibati de principii elitiste anacronice, mai liberi!

    • Pentru ca la romani este vorba despre o mandrie prosteasca, una care face rau – fudulie pe degeaba, foarte nociva.
      Realizarile unei societati sunt date, in primul rand, de modul de a se comporta a majoritatii, mai ales intr-o democratie.
      O sa va dau un exemplu. Pana prin 1856, Japonia a trait intr-o izolare auto-impusa de 250 de ani. Au interzis europenilor sa patrunda in tara, au interzis japoezilor sa paraseasca tara. Schimburile culturale au fost minimale.
      In 1856, americanii i-au silit sa renunte la politica izolationista, sa deschida tara comertului. O parte din elita si-a dat seama ca avansul tehnologic al vestului este atat de mare, incat nu au nicio sansa sa isi pastreze independenta decat daca incep sa-i copieze si recupereze distanta. Nu numai, dar modul lor traditional de viata si de a privi lucrurile este incompatibil cu realizarea progresului tehnologic, deci trebuie facute schimbari radicale – pastreaza ce pot, si renunta la restul.
      Au urmat confruntari intre traditionalisti si reformisti, dar reformistii au castigat. Rezultatul fiind ca in mai putin de 100 de ani, au putut sa fie o provocare serioasa pentru o super-putere ca SUA. Au pierdut, dar chiar si asa, avansul realizat intr-o perioada atat de scurta e spectaculos, iar schimbarile societatii japoneze au fost profunde (desi nu totale, la urma urmei, razboiul s-a datorat pastrarii militarismului).
      Asadar, faptul ca astazi este o super-putere economica si tehnologica se datoreaza unei categorii de oameni care au avut puterea sa spuna : civilizatia noastra este inferioara; suntem doar pe jumatate civilizati, occidentalii sunt cei mai civilizati, trebuie sa ne schimbam ca sa-i prindem din urma. Avem lucruri care merita pastrate, dar in rest, trebuie sa invatam de la ei.
      In Romania multe lucruri merg prost. Asta e o parere impartasita de o majoritate a populatiei. Ar fi bine ca cei nemultumiti sa mai lase mandria la o parte, sa vada ca fac multe lucruri foarte prost si ca da, au de invatat de la altii si ar fi bine sa o faca, daca vor sa nu mai aiba motive sa se planga.

      • Ce povestiți dvs.e prea frumos ca să fie și adevărat! :P

        Japonezii au fost forțați să-și schimbe atitudinea, o dată de Amiralul (Commodore) Perry și a doua oară de generalul Douglas MacArthur. Cele două bombe atomice au lămurit clar lucrurile, iar interdicția de a depăși un anumit nivel de cheltuieli militare a contribuit și ea la dezvoltarea sectorului industrial civil. Plus războiul din Coreea, care a fost mană cerească pentru reconstrucția Japoniei.

        Românii n-au fost niciodată forțați de alții să se civilizeze, numai partea cu izolaționismul le-a fost servită de proprii conducători. Cu aproape 6 secole înainte de Ceaușescu, Alexandru cel Bun a ordonat expulzarea cărturarilor ”papistași” și a ars cărțile cu litere latine, astfel că românii și-au petrecut următoarele 4 secole și jumătate în slavonă. Cu rezultatele care se văd.

        • Va inselati, este real ce am spus.
          Recititi ce am scris, chiar am spus ca au fost fortati sa renunte la politica izolationista.
          Insa sa recupereze distanta tehnologica si sociala fata de vest nu au fost fortati sa o faca. Asta au facut-o pentru ca si-au dat seama ca este ceea ce trebuie facut.
          Dupa renuntarea (fortata) la izolationism, a urmat o perioada de reforma asumata si, in mare parte, reusita. Dar numai dupa confruntari sangeroase cu traditionalistii .
          Cititi memoriile lui Fukuzawa Yukichi, de pilda, unul dintre cei mai influenti reformisti – o sa va dea o idee despre situatia din acea vreme si angatonismul traditionalisti / reformisti, asasinatele din partea traditionalistilor etc.
          Daca nu, puteti gasi traduceri ale unuia dintre articolele sale, Good-bye Asia, pe internet.
          Spicuiri :
          „As long as the government continues to preserve (the old-fashioned mindset), civilization cannot enter.”
          „Through the reliance of the Imperial Household’s dignity, we shall overthrow the old government and establish a new one. Everyone in the country shall completely adopt the modern Western civilization.”
          Etc.

        • Ce am scris mai sus este in legatura cu reforma Meiji.
          Ca urmare a acestei reforme, in mai putin de 50 de ani, Japonia reusise sa-si extinda considerabil teritoriile. Din pacate, militarismul, expansionismul si cultul imparatului (acum si cu putere de decizie, nu doar un simbol, ca in timpul shogunatului) au fost printre lucrurile la care nu au renuntat. Vechile incercari de cucerire a Chinei si Coreei au fost reluate.
          Pe la inceputul anilor 1900, devenisera destul de puternici ca sa castige un razboi cu o putere europeana (Rusia) si sa-si extinda considerabil teritoriile, prin Coreea si teritorii ale Chinei.
          Pana la urma, incercarea de ocupare totala a Chinei i-a dus in opozitie cu SUA si, in final, la eroarea de estimare a raspunsului acesteia dupa Pearl Harbor.
          Americanii, dupa cum stim, au castigat, dar nu a fost nici pe departe o lupta usoara.
          A urmat, intr-adevar, reconstructia Japoniei cu ajutor american si o noua reforma, insa aceasta nu a fost pornita de la zero – Japonia avea deja o industrie (desi monopolizata), un cult al importantei educatiei etc.
          Americanii au introdus sistemul democratic, drepturile omului si demilitarizarea, in principal. Sistemul democratic a fost cel mai important, insa el venea, deja, pe un teren pregatit – dupa cum am spus, ideile de educatie si imbunatatire personala erau deja importante si introduse in era Meiji. Pur si simplu, optica era diferita – in vest, oamenii urmau ideile de progres personal pentru beneficiul personal; in Japonia, societatea incuraja aceeasi idee de progres si imbunatatire personala, dar cu motivatia (bine inoculata din scoala) a unei mai bune serviri a patriei si imparatului.
          Din anumite puncte de vedere, putem asemana ce s-a intamplat in Japonia post WWII cu ce s-a intamplat in Germania – si acolo reconstructia s-a facut post-dictatura, iar dictatura urma unei perioade in care democratia fusese destul de prost vazuta (din multe motive) ca sa ii fie preferata o dictatura.
          In ambele tari, reforma post WWII a venit, insa, pe un teren pregatit – ca un contra-exemplu, avem tarile ca Iranul, unde reformele nu au prins – a fost prea mult, stangaci si pe un teren prea nepregatit.

        • Nu cred ca moldovenii s-au autoizolat vreodata.
          Unde erau tradatorii din Erdely* cand Moldova avea Mitropolit la Kiev, Ambasador in Suedia si Academician la Berlin?
          Pana la Academia Mihaileana si cea de la Sf.Sava au functionat desigur scoli domnesti in care se invata LATINA, pe cand salbaticii din Ardeal se deziceau de cei care le-au dat pamant si apa, la Cotnari inca functiona Colegiul Latinesc!
          Colonizarile si administrarea efectiva a Transilvaniei a fost facut efectiv de catre papistasi – bisericile sunt construiite sub a lor administrare -, in vreme ce miluitii nu intelegeau o boaba in LATINA si le spuneau SECUI/ SECULis-orum, celor colonizati sa apere noile granite ale catolicismului numiti: SECURRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRIS; deoarece nu pot sa pronunte „R”!? Iar asta in actele oficiale ale perifericilor semianalfabeti care nu intelegeau o boaba din slujba in LATINA, drept pentru care cu prima ocazie au furat toate bisericile catolice, construite cu buna credinta sub dreapta lor adm, si s-au reformat cu prima ocazie!
          Cei care le joaca in struna peste veacuri nu sunt decat sudistii pe jumatate slavi – voi, cei din vagaunile, fundaturile si periferiile Europei dintotdeauna va intelegeti foarte bine, ca si amestec sunteti compatibili – cu care va harjoniti gasindu-va nedreptatiti in falsul stat vandut si facut impreuna cu Rusia (negocieri sexoase?). Daca voi santajati sudistii intr-o harjoana numindu-va nedreptatiti prin vagauni, ce sa spuna moldovenii care au creat statul modern si natiunea ROMANA in 1862?
          Moldova e a celor care au murit pentru ea peste veacuri, nu a unor salbatici primitivi din vagaunile si fundaturile lumii – lucru mai mult decat evident cand moldovenii au tinut frontul in WWI dandu-va ROMANIA MARE si primind nimic.

          (*Erdely si Transsilvania nu sunt denumiri complementare – Ardealu apare dupa ce Transilvania devine principat independent sub suzeranitate otomana si REFORMA invinge!
          de ce limba germana de dupa anul 1000 nu e plina de sunete turanice-turceshti?
          stiti ce alfa beta au folosit gotii cand au tradus Biblia? comparati limba gotilor cu limba germanoidului de dupa anul 1000.

  22. Mi se pare interesant că avem de a face cu comentarii destul de diverse la acest articol, unii dintre oameni părând a fi mândri că sunt români, iar alții aprobând punctul de vedere al domnului Pleșu că este lipsit de sens să fim mândri sau să ne rușinăm de faptul că suntem români.

    Înainte de a comenta pe fond aș vrea să precizez experiența personală, și anume că imediat după 89 eram mândru că sunt român (în familia mea era bine primit de bunici naționalismul ceaușist și se citea chiar România Mare) în timp ce după ce mi-am luat zborul am ajuns pe plan intelectual la opinia pe care o exprimă și domnul Pleșu, deși nu neapărat și pe plan emoțional.

    Bazat pe diversitatea comentariilor și pe experiența personală aș face oprimă ipoteză, și anume că am avea de a face cu cel puțin două categorii de presupoziții metafizice: una de holism social, în care indivizii sunt relevanți ontologic doar ca părți din poporul român, și alta de individualism social moderat, în care persoanele au prioritate ontologică iar entitățile mai complexe ca România și poporul român sunt acceptate ca reale, dar se susțin doar prin prisma existenței indivizilor, persoanelor.

    A doua ipoteză ar fi că la mutația culturală metafizică a minții de la prima categorie (cvasiholiștii sociali) la a doua categorie (individualiștii moderați sociali) are o contribuție și trecerea de la nivelul 3 al piramidei lui Maslow (nevoi afective, de apartenență) la unul superior (nevoi de autorealizare, moralitate, creativitate). Mecanismul contribuției ar fi cel al disonanței cognitive, necesitatea acordului între ce simț, ce crezi și ce faci. Nevoia de autorealizare și faptele pentru realizarea ei ar putea să implice o rupere de o metafizică holistă, în care joc doar un rol în sistem și mă identific cu succesele sistemului și cu eșecurile sale.

    Prin prisma acestor ipoteze am putea vorbi la nivel empiric de un conflict de interese între cei care au preponderent nevoi de apartenență și cei care au preponderent nevoie de autorealizare. Ei sunt în competiție pe România, primii vrând-o holistă și una cu ei și identificându-se cu reușitele ei, ceilalți vrând-o rezultat al eforturilor și muncii lor. Primii nu au cum să îi înțeleagă pe ceilalți, care au și puncte de vedere critice cu privire la poporul român. Primii îi vor eticheta ca trădători de țară, antiromâni, etc, pe cei cu nevoie de autorealizare. Nu e vorba neapărat de oameni simpli în prima categorie, ci și de oameni politici neautentici, instrumentalizați ei înșiși, ca Ponta poate.

    Ca și doamna comentator Ela sunt empatic față oamenii simpli care sunt mândri că sunt români, regăsind în ei felul meu de a fi mai tânăr, mai naiv, dar și pe cei din familia mea rămași așa cum eram eu când eram tânăr. În pielea domnului Ponta însă nu pot să mă pun, cu toate eforturile. Pentru că îmi dă senzația că este doar o mască.

    Afecțiunea noastră față de oamenii mai simpli, dar nu neapărat rău intenționați sau lipsiți de onestitate, mulți dintre ei, care permit și în această țară dezvoltarea unei elite a gândirii și spiritului întreprinzător cu nevoi de autorealizare (afecțiune care îmi cauzează o anumită rezervă emoțională față de articol, probabil similară cu cea a comentatorului victor L) nu trebuie să ne împiedice să observăm că toți acești oameni cu nevoi afective de apartenență sunt instrumentalizați în campania electorală pentru interesul elitei cleptocratice post-comuniste, pentru PSD, pentru domnul Ponta în particular din punct de vedere politic.

    În acest context articolul domnului Pleșu este binevenit, pentru că poate modifica preferințele unei părți dintre cei instrumentalizați de PSD, și anume a acelei părți care tinde să depășească stadiul trei din piramida lui Maslow către nevoie superioare psihic. Acest articol este un produs cultural capabil să lămurească repede pe cei care voiau ceva mai mult decât să se mândrească de faptul că sunt români, dar nu știau în mod foarte clar cum să argumenteze asta. Acum pot să își raționalizeze dorințele și să susțină și celor din jur de ce nu vor mai fi captivi unei retorici naționale holiste de tip ceaușist, sau legionar, sau de orice alt fel. Articolul ar fi fost mult mai puțin eficient civic dacă ar fi fost o încercare de analiză critică de felul celei din comentariul subsemnatului. Mesajul de top dilematic nu își avea locul într-o reacție la agresiunea demagogică electorală a clepto-pontocrației asupra poporului român.

    • Erată: în ultima propoziție a se citi „Mesaj de tip dilematic”, nu „Mesajul de top dilematic”. Am ținut să precizez pentru a nu favoriza o interpretare elitistă, ar fi fost în afara intențiilor mele.

    • Ma intreb daca chiar e necesar sa privim prin atitea prisme, asa cum faceti d-voastra.
      Nu cred ca prima ipoteza sta in picioare, caci multi dintre cei care admit individualismul ca reper inteleg bine si cum e cu patriotismul. Trimiterea la holism mi se pare pretentioasa si nefolositoare dintr-un motiv simplu: e mai natural ca un om sa ajunga la valorile natiunii pornind de la atasamentul pentru familie si respectul fata de intelectuali decit avind in cap holismul.
      Cea de-a doua ipoteza se sprijina pe piramida lui Maslow, iar studiile din domeniu nu sustin o asemenea ierarhie.
      Ipotezele d-voastra fiind discutabile, la fel sint si rationamentele care pornesc de la ele.
      Vorbiti despre instrumentalizare dar sensul acesteia e unul strain discutiei – poate ca va refereati la actiunea de a instrumenta, adica la manipulare.

  23. Multumesc petru reluarea textului, domnule Plesu. Momentul pare mai potrivit ca niciodata, caci spuneti:

    “Cîtă vreme vom trăi de pe urma meritelor altor români, ale marilor români, nu vom face din România o ţară de care să fim mîndri. Fiecare român ar trebui, dimpotrivă, să-şi pună problema meritelor sale personale, a succeselor lui, a efortului lui. Mîndria de a fi român e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins. Altfel, în loc să fie un combustibil energizant, ea va rămîne ceea ce este de multă vreme: un drog, un somnifer, o fudulie.”

    Iar eu spun ca distinctia asta e vitala, mai ales acum. Mai ales ca, iata,PSD ne vorbeste in campania electorala, de pe toate gardurile, de prin toate afisele despre “mandria de a fi roman”. Iar noi, in contrapartida ne plangem ca n-avem modele de urmat. Nu-i adevarat. Adevarul e ca le avem, insa ori nu le cunoastem, ori ne-am pierdut capacitatea de a le identifica si urma. Unele sunt printre noi, prea discrete, poate, pentru a le recunoaste, sau prea des si sistematic marginalizate si denigrate – a se vedea, de exemplu, “intelectualii lui Basescu”. Altele, ar trebui sa dainuie in memoria noastra. De exemplu, splendida generatie pasoptista, secolul 19. Despre ei, Neagu Djuvara scria in cartea lui Intre Orient si Occident:

    ““In istorie, nu exista miracole, ci, din cand in cand,intamplari minunate; exista, cateodata, in viata popoarelor, clipe privilegiate cand, intr-o singura generatie, destinul aduna mai multe schimbari decat in cateva veacuri de toropeala.
    Asa s-a intamplat, la noi, cu barbatii nascuti, sa spunem, intre 1800 si 1830, si pe care-i putem numi “generatia de la 1848”. Erau doar o mana de oameni, insa luptau ca manati de o credinta netarmurita in destinele tarii lor. Au zvarlit, ca pe niste vechituri, obiceiurile, institutiile, pana si vocabularul, impuse de o putere straina. Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au adoptat institutii noi, au innoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatura de valoare universala, au inceput, in liniste, un proces democratic, intr-un ritm nemaicunoscut de vreo alta tara din Europa; au fixat, pentru generatii, cu indrazneala si realism, marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de ele. Ei au facut toate acestea. Au facut chiar mai mult: au faurit Romania.”

    Ne plangem asadar ca n-avem un trecut glorios, ca prezentu-i mizerabil, in timp ce avem nostalgii ireponsabile dupa trecutul cel mai gresit – acum sunt la moda mai degraba orientarile spre trecutul comunist sau legionar, ori spre revolutionarismul progresist. Iar cand il avem, pe nedrept il ignoram. Si n-ar trebui, iata de ce:
    http://ihincu.wordpress.com/2014/05/06/despre-noi-asa-cum-am-fost-si-vom-mai-fi-patriotism-nationalism-izolationism-ii/

    Astia sunt adevaratii patrioti, romanii al caror model este de urmat (mandria de a fi roman ca scop), ca sa putem reconstrui o tara astfel incat sa fim mandri de ea. Mandria de a fi roman trebuie meritata

    • Mare dreptate aveti!
      Ce eream noi azi fara tizul marelui barbat oltean, revolutionarul de la 1948 – pashoptist modern si el – a carui nume ROMANESC il gasim pe toate strazile si bulevardele principale ale patriei noastre de dupa RSR=ROMANIA=CEAUSESCU=POPORU, la 25 de ani, un sfert de secol!
      In al doilea rand …
      NU era scris „Rumini supt Mihai Voivod Viteazul daca nu exista OLTENII lui TUDOR VLADIMIRESCU – ofiterul patriot al tzarului Rusiei civilizate! – si CULTUL acestui mare domnitor care nu stia ca e roman dar a UNIT ruminii, cu pamintul tzarii i-a legat! – nici ca exista natiunea, nu stia nimic. (cred ca ar fi scos sabia la dvs, impreuna cu gashca lui serbi, daca-l faceati rumin in fata/ analfabet). Noroc de pashptistul Carol, care le stia pe toate, impreuna cu lingaii sai si acolitii din ARDEAL (alt nume ROMANESC)

      ? CernoBiLcCescu, evident – un nume DE ROMAN, roman ca toti VALCENII, romanas de romanas de-a nostru, sudist de sudist pe jumatate slav de sud ca si voi, dupa vorba, dupa fapt, fizionomie si toponimie cel putin pe jumatate slav (BiLccea) or turcalet-turanic si gigan.

      Da’, parca Plesu, care l-a descoperit pe utecistul de dreapta si la crescut ca succesor, vorbea de cei de azi, din zilele noastre …
      de acum 25-15-10 ani!

      • Ostile păgîne pasă la hotare.
        Mihai-Vodă sade la o masă mare.
        Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc,
        Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
        – Padisahul nostru m-a trimis la tine
        Să-i plătesti tributul ce i se cuvine!…

        Mihai-Vodă tace. Oaspeti, mare-mic,
        Cu onor din teacă spedele-si ridic.
        Luna varsă raze dulci si auroase,
        Căpitanii-si scutur coamele pletoase.
        Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
        Rumenă, suavă ca o zambilică.
        Sub hlamidă-i salta rotungioru-i sîn,
        Crini si garofite pe-al ei chip se-ngîn,
        Părul pe-a ei frunte joaca gratios,
        Ochii cu tristete cat-acum în jos:
        – Unde este timpul cel de altădată
        Cînd Mihai Viteazul stia să se bată?
        Cela ce-n primejdii stă si se gîndeste
        Inamicii tării jugu-i pregăteste.
        Pentru tron, mărire, dulcea-i sotioară
        Gata-i să se ducă si-n locu-i să moară!
        Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
        Dar nu ai pe-acela plîngînd ca s-o vezi.
        Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
        Că de nu esti vrednic, plec la mănăstire!

        Atunci Mihai-Vodă se scoală deodată
        Si spre sol întoarce fata-i gîndurată:
        – Mergi si spune celui care te-a trimis
        Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
        Au voiesti pe tară biruri noi a pune?
        Au vrei să iau pielea de pe Natiune?…
        Padisahul vostru, fără de-ncongior
        Vrea să nimicească p-acest brav popor.
        Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
        Decît cu rusine, mic si atîrnat!

        Si zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
        Iute strînge-n juru-i armia română
        Si cu ea de-a valma, făr’ să zăbovească,
        Sfarmă si respinge armia turcească.
        Chiar si Sinan-Pasa, plin de umilinti,
        A căzut în apă si-a pierdut doi dinti.

        Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
        Naltă-o mănăstire si trei parastasurï!

  24. Vad, zilnic, acelasi discurs si pe Fox News, unde americanul este indemnat sa fie mandru ca este american si ca face parte din cea mai „tare” natiune de pe Pamant.

    Aceeasi propaganda a „mandriei de a fi…” se intalneste si in Franta, Rusia etc.

    Dar, intr-un mod subtil, poate exista o legatura intre succesul unor compatrioti si contributia individuala.

    Logica ar spune: eu imi fac treaba la care ma pricep, o fac cat mai bine, imi platesc taxele, angajatorul meu face profit, eu castig bine.
    Taxele sau profitul pot fi investite in sport, arta, etc.
    Castigul meu este suficient pentru a-mi satisface nevoia de arta, pasiunea pentru sport, etc. Deci o parte din munca mea se duce catre artistii si sportivii comunitatii (prin biletele pe care le cumpar, cartile pe care le citesc, etc)

    Dar aceasta legatura exista numai pe hartie. In realitate, comunitatea este fracturata, iar sucessul unora sau altora tine, exclusiv, de merite absolut personale sau, rareori, de conditii locale, fara legatura cu comunitatea sau natiunea.

  25. Cu mare placere am citit acest material. Este o perla, ca mai toate zicerile dlui Plesu. Merita insa sa reflectam un pic asupra sensurilor optiunii facute de PSD cand si-a insusit acest slogan. Eu cred ca s-au luat in considerare mai multe sensuri. Acela ca PSD reprezinta de fapt tot ce e mai meritoriu in istoria Romaniei. Da de ce PSD? Ce merita PSD ca sa afirme ca e mandru de realizariel unui Vuia sau Racovita. Unui Eminescu sau Grigorescu. Nu-l amintesc pe Stefan cel Mare pentru ca nu sunt foarte mandru de crimele care le-a facut. Se poate intelege din acest slogan ca PSD e mandru pentru ca a dus coruptia pe cele mai inalte culmi? E mandru ca a avansat in mediul politic, alaturi de TB cel mai abject limbaj si cea mai joasa expresie de comunicare? Nu cred ca a vrut sa comunice asa ceva. Dar daca a dorit doar poartea buna, inseamna ca a confiscat/furat ceea ce apartine unei natiuni. Ceea ce nu e de mirare daca ne gandim la patrimoniu romanesc, ajuns ca prin minune la multi pesedisti de stanga reprezentativi pentru cei saraci (cu duhul, probabil)
    PSD alegand acest slogan s-a gandit oare la faptul ca peste putin timp dreapta va nominaliza la cea mai inalta functie in stat un german? Oare ce efect subliminal va avea in confruntarea pentru Cotroceni acest slogan daca Johannis va intra in competitie?
    Ca sa raspunzi la aceasta intrebare mai intai trebuie sa raspunzi la intrebarea daca esti mandru ca l-ai avut ca rege pe Carol I. Eu, cel putin, sunt plin de admiratie pentru un asemenea rege. Si sunt mandru ca am avut o clasa politica care in acea vreme care a fost in stare de o asemenea decizie care pune in dificultate sloganul sunt mandru ca sunt roman.

  26. Semantic corect dar irelevant. Specia umană nu e rațională, e irațională.

    Un popor e o educație într-un destin comun. Pentru asta e nevoie de mândria de a fi român. Fără mândrie, ne rămâne indiferența la a fi român.

    Credința într-un destin comun nu necesită super-oameni, ba dimpotrivă. Uită-te la islam cum înghite Europa de Vest în numele credinței într-un pedofil de acum 1400 de ani. De ce islamul are credința în destinul lui și europenii pauză? De ce europenii care sunt mai inteligenți, mai educați, mai productivi, mai cooperanți nu reușesc să creadă în destinul lor, nu reușesc să respingă o chestie care se opune valorilor lor declarate?

    Pentru că valorile alea nu există decât pe hârtie, ca să existe în societate e nevoie de educație de mic în spiritul respectiv și de o perioadă de tăcere de la (pseudo)intelectualii (auto)disprețuitori care nu reușesc șă emită decât critici la adresa propriului popor.

    Un popor nu se întreține cu logică, se întreține cu credință irațională în destinul lui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Plesu
Andrei Plesu
Scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei. A fost ministrul Culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) și ministrul Afacerilor externe (29 dec. 1997 - 22 dec. 1999). A inființat institutul de studii avansate „New Europe College” si revista culturală Dilema

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro