Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Merita Victor Ponta titlul de doctor in drept?

Adriana Gorga martie 22, 2013 Educatie, Opinie
136 comentarii 3,004 Vizualizari

Vestile bune par sa-l copleseasca in ultima vreme pe primul-ministru al Romaniei.

Ministerul Educatiei si-a asumat public decizia de a nu-i retrage titlul de doctor, ignorând dovezile clare de plagiat si consfintind sufocarea autonomiei universitare. Sa nu uitam ca afirmatia publica a neretragerii titlului de doctor vine ca urmare a cererii Universitatii din Bucuresti pe care, iata, o vedem pusa la colt, pentru amestec in treburile statului. Caci vezi, draga doamne, nu avea competenta sa se pronunte asupra retragerii unui titlu academic pe care ea insasi l-a emis.

In ciuda plagiatului evident, sondajul “Barometrul de opinie publica – Adevarul despre România” comandat de “Adevarul ” si realizat de INSCOP Research, il da in acest moment pe Victor Ponta invingator, indiferent de candidatul impotriva caruia ar concura pentru functia de presedinte al Romaniei. Potrivit acestui sondaj, romanii par a-i da dreptate lui Victor Ponta insusi care, in decembrie 2012, dupa alegeri, spunea cu satisfactie: ” Asa suntem noi, plagiatorii, mai votati, ce sa facem, decat ceilalti, cu usturoiul”.

Cum sa intelegem toate aceste lucruri ? Pana la urma, merita sau nu merita Victor Ponta titlul de doctor in drept ?

Ca sa raspundem acestor intrebari e nevoie sa intelegem mai intai ce este meritul si cine-l legitimeaza intr-o societate. Trebuie astfel sa mentionam ca meritul nu e un dat, nu e stabilit de cineva dinafara si impus tuturor, el este o constructie sociala. Cu alte cuvinte meritul este ceea ce societatea româneasca defineste, masoara si legitimeaza ca atare. Meritul definit si legitimat social devine principiu fundamental intr-un sistem de recompensa numit meritocratie (fiecaruia dupa cât merita).

E insa iluzoriu sa vorbim de meritocratie si de merit fara a preciza cu mai multa claritate ce se afla exact in spatele acestor notiuni, mai precis cine anume masoara ceea ce intelegem prin merit.

In societatile moderne, scoala e prima institutie care e legitimata social sa furnizeze unitatea de masura a meritului. Iar institutia scolara masoara meritul in functie de efortul depus pentru a realiza o anumita activitate.

In problema plagiatului pe care incercam sa o intelegem aici intalnim diferite forme a ceea ce am numit institutie scolara in sens larg cum ar fi universitatea sau specialistii români si straini care s-au pronuntat clar asupra acestei probleme. Ne mai intalnim si cu reprezentarea plagiatului in alte societati, cum e cea germana, de exemplu. Pentru toti acestia, meritul e masurat in functie de efortul depus pentru a realiza o teza de doctorat. Plagiind sau, altfel spus, copiind de la altii inseamna ca nu ai depus efort suficient, iar in plus, fiind vorba despre furt intelectual (caci ceea ce a fost copiat, a fost si insusit, fara indicarea sursei), ai incalcat si un principiu de moralitate.

Pentru a masura insa meritul in acest fel si a dezvolta asemenea reprezentari despre sistemul meritocratic de recompensa e nevoie sa ai incredere in scoala si in valorile pe care aceasta le promoveaza. Or, in Romania, institutia scolara este discreditata: “scoala scoate tâmpiti”, iar universitatile sunt “fabrici de diplome”. Cu alte cuvinte, in ochii românilor institutia de invatamant nu este legitima sa produca masura de efort care sa defineasca ce inseamna merit sau nemerit.

In aceste conditii, in Romania, o asemenea masura de efort in baza careia se apreciaza meritul este stabilita fie de putere, fie de hazard. Cu alte cuvinte, meritocratia de tip scolar (bazata pe principiul fiecaruia dupa efortul depus) e inlocuita la români de meritocratia politica (fiecaruia dupa câta putere are) si de meritocratia aleatorie (fiecaruia dupa cât noroc are).

Combinatia otravita dintre putere si hazard din sistemul meritocratic legitimat de români face ca raspunsul la intrebarea din titlu sa fie urmatorul: Da, Victor Ponta isi merita titlul de doctor deoarece neincrederea românilor in educatie i-l legitimeaza din plin. Are multa putere, dupa cum arata sondajele. Si mai are si destul noroc. Deocamdata.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "136 comments" on this Article:

  1. Andrei O spune:

    - Critica deciziei Ministerului Educatiei de a-l scoate curat pe Ponta este binevenita.
    - Analiza ulterioara care scoate in evidenta rolul scolii in societatea moderna de a da masura meritului este excelenta.
    - Afirmatii generalizante (sau cu potential de a fi interpretate in acest fel, acceptand ca nu aceasta a fost intentia autoarei) cum ca “in Romania, institutia scolara este discreditata: “scoala scoate tâmpiti”, iar universitatile sunt “fabrici de diplome”” nu cred ca se sustin nici nu sunt de natura a produce efecte pozitive. Exista oameni care discrediteaza educatia, din pacate multi din acestia sunt in pozitii de putere, dar nu se poate deloc generaliza, pendtu ca la fel de bine exista oameni care o valorizeaza si apreciaza.. Sau se poate generaliza, cu riscul insa de a-i ignora sau minimiza tocmai pe aceia care valorizeaza educatia, singurii din partea carora poate veni o schimbare pozitiva – ceea ce nu cred ca autoarea isi doreste. Cum ar spune anglo-saxonii: “don’t throw the baby with the bathwater”.
    - Ma dezamageste concluzia care concede in mod ironic-cinic ca Ponta isi merita titlul dar fiind ca romanii apreciaza ca merit in puterea si norocul. A concede in acest fel si a renunta sa afirmi meritul ca fiind ceva masurabil si obiectiv ca distinct de putere si arbitrar, inseamna sa renunti la posibilitatea de a mai schimba ceva, inseamna sa concezi (chiar daca superior si detasat) analfabetismului si innapoierii.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru acest comentariu care deschide o dezbatere interesanta, sper. Inteleg ca vreti sa aparati onoarea scolii romanesti, v-as sustine din tot sufletul, dar a venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume. In Romania, scoala este discreditata in conditiile in care presa (care e indeobste vocea societatii) vuieste de sintagme ca cele amintite de mine. Dvs. insiva acceptati ca exista multe persoane in pozitie de putere care discrediteaza educatia. Eu vin si va spun ca acestia, daca au ajuns in pozitie de putere e pentru ca au fost promovati de noi, de societatea romaneasca, de toti cei cu drept de vot, care i-am trimis acolo sa ne reprezinte. Ei nu ne-au picat din cer, nu ne-au fost impusi de cineva dinafara. Sondajul la care m-am referit sustine foarte bine acest lucru: chiar daca a plagiat, românii l-ar vota pe Victor Ponta ca presedinte. Asta inseamna ca cei in pozitie de putere despre care admiteti ca discrediteaza scoala exprima corect ceea ce cred aceia, mult mai multi, care i-au ales si pe care-i reprezinta. Asta arata cat de dificile sunt conditiile in care scoala romaneasca trebuie sa functioneze. Iar atunci cand ii scoti in evidenta meritele, cum am facut-o in articolul unde am vorbit despre maturitatea institutionala a Universitatii din Bucuresti in cazul plagiatului, ti se spune ca nu ar fi chiar asa, ca e o chestie de bun simt, ca oamenii aceia care au venit in fata camerelor in vara au facut-o pentru ca stiau bine ca gestul lor nu avea consecinte asupra faptului in sine, etc.
      Concluzia nu e cinica, ci exprima o constatare amara. E extrem de dureros ca in Romania astazi cine are putere si cine are noroc (norocul de a avea multi bani, norocul de a avea un fizic atragator, etc.) acela merita respect si incredere. Nu cel care are scoala, nu cel care se exprima civilizat, nu cel care respecta. Continui insa sa cred ca schimbarea e posibila. Am mai spus-o candva, dar repet aici pentru ca mi se pare extrem de important: in timpuri de criza economica, increderea in scoala e una din putinele resurse de care dispune un popor pentru a putea privi cu optimism spre viitor. Eu nu vad alta cale decat aceasta pentru ca schimbarea sa se produca in mod efectiv.

      • Andrei O spune:

        Va multumesc pentru raspuns. Voi raspunde la randul meu, insistand pe punctele de dezacord, desi cu chestiunile mari discutate in articol suntem in acord.
        - Miza mea nu era aceea apara “onoarea scolii romanesti”. Scolile din Romania se crediteaza sau discrediteaza singure prin rezultate. Dar inca o data nu acesta era punctul, ci acela de a spune ca exista in Romania si oameni (in sau in afara sistemului educativ) care valorizeaza educatia (romaneasca sau din alte parti) si ca sintagmele generalizante de genul “in Romania scoala este discreditata” risca sa ii minimizeze tocmai pe cei care apreciaza educatia si ar putea sa faca o diferenta (ca de exemplu, la un moment dat, sa reinstitui niste standarde academica oneste). De aceea nu sunt de acord afirmatiile generalizante (chiar si din amaraciune) pentru ca sunt contraproductive. La fel cum a spune “toti politicienii sunt corupti” duce la nedistinctia celor corupti de cei necorupti si favorizeaza perpetuarea coruptiei.
        - Nu cred ca presa chiar “vuieste” de sintagme precum cele citate nici ca astfel de opinii sunt reprezentative pentru atitudinea generala a societatii fata de scolile din Romania sau fata de valoarea educatiei in general, ci pot reflecta atitudinea unei parti a societatii.
        - E cam reductionist sa tragem semnul egal intre cei in pozitii de putere (needucati sau dispretuind educatia) si tot “poporul care i-a ales”..Procesul politic e mai complicat, e nevoie de oameni care sa se implice activ in a prezenta optiuni politice diferite iar abia apoi “poporul” marea masa a alegatorilor are din ce alege. Din pacate la ultimile alegeri romanii au fost foarte nemultumiti o guvernare anterioara proasta din multe puncte de vedere si au ales alternativa (nu neaparat mai buna am putea spune). Mi-as dori si eu ca si dvs. ca mai multi oameni cu educatie buna si care pretuiesc educatia sa se fi implicat in procesul politic si sa ofere alternative. Imi pare rau ca lucrurile nu stau asa. Dar a concede ca impostorii isi merita titlurile (chiar facand lucrul asta in mod ironic si cu amaraciune) si a generaliza ca “in Romania scoala e dispretuita” nu ii ajuta pe cei care pretuiesc meritul si educatia, ba dimpotriva.
        - Sondajul care arata ca Victor Ponta are sustinere in randul publicului arata doar atat ca are sustinere in randul publicului. Sustinerea politica este rezultatul multor factori nu doar al faptului ca o persoana a plagiat sau nu. Din pacate unul din acesti factori este si masura in care contracandidatii se bucura de incredere. Or, in masura in care in momentul de fata alternativa la USL-Ponta e firava si a dezamagit amarnic (prin neperformanta si proprii corupti), oamenii aleg ce aleg. Este comod sa ii aratam cu degatul pe toti, ca discreditand educatia pentru ca il aleg pe Ponta si ignora importanta plagiatului, dar acest lucru nu ajuta spre o mai buna pretuire a educatiei. Ce ajuta este a explica din nou si din nou ca plagiatul este neonest si ca ar trebui sanctionat (aici sunt in mare acord cu demersul dvs.). Da, e cam plictisitor so obositor sa explici din nou si din nou, si poate suna mai neinteresant decat o ironie fina si este mai dificil sa explici nuante decat sa faci afirmatii nete si generalizante. Dar pana la urma aceasta este misiunea educatiei sa explice din nou si din nou, si sa se confrunte mereu cu ignoranta, nu sa ii dispretuie pe cei ignoranti pana intr-acolo incat sa ii indeparteze de educatie, nici sa ii minimizeze pe cei care ar putea pune umarul la misiunea educatiei..
        - Inteleg amaraciunea, subscriu la ea. Subscriu de asemenea la preocuparile dvs pentru onestitatea academica ca o conditie esentiala pentru imbunatatirea scolii romanesti si a societatii romanesti (cu atat mai mult in conditii de criza). De aceea dezbaterile pe aceasta tema sunt binevenite.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          E important ca mi-ati raspuns si va multumesc. Cum am cateva remarci cu privire la observatiile dvs., va voi raspunde sistematic, urmarind tot punctele de dezacord:
          - nu cred ca scolile se crediteaza si se discrediteaza singure prin rezultate. Ca sa existe rezultate, trebuie ca cineva sa le recunoasca, sa le puna in evidenta, sa le valorizeze. Si apoi, pentru o scoala, rezultatele vin tarziu, cine o sustine in tot acest timp ? Eu cred ca societatea care a creat-o are un rol important aici.
          - presa la care am eu acces vuieste de asemenea sintagme;
          - nu e vorba de o legatura statica (semnul egalitatii), ci de exprimarea unor dinamici, a unor mecanisme (poporul isi alege in mod liber reprezentantii, acestia nu ii sunt dati de nimeni, ceea ce alege asta are); eu cred dimpotriva ca cei care pretuiesc meritul scolar si educatia se simt recunoscuti intr-un asemenea discurs ca al meu care scoate in evidenta faptul ca astazi in Romania nu e tocmai “la moda” sa respecti scoala; astfel de persoane cred ca stiu cel mai bine ca nu e deloc usor in Romania sa pastrezi un discurs pozitiv despre scoala.
          - sunt de acord ca sustinerea politica se datoreaza unui complex de factori, nu doar unuia singur; printre acestia este insa si sistemul meritocratic romanesc bazat pe putere si hazard care s-a intarit destul de mult in ultima vreme.
          - cred ca unul dintre proiectele sociale extrem de importante in acest moment este acela de revalorizare a scolii romanesti intr-un context de globalizare accelerata unde scoala este tot mai mult criticata (cum am mai spus insa si in alte comentarii, e nevoie sa fim constienti de faptul ca la romani, critica scolii se face pe fondul neincrederii sociale in scoala, pe cat timp in Occident, aceasta critica se face pe fondul increderii sociale in scoala).

  2. Andrei O spune:

    P.S. Critica de mai sus se doreste a fi prieteneasca insa.. Apreciez in general contributiile autoarei.

  3. kinn spune:

    E doar o chestiune de virgula:

    Ponta nu e “doctor in drept penal”, ci este “doctor in drept, penal”

  4. Andrei George spune:

    Stimată doamna Gorga,

    Și din punct de vedere formal dl.Ponta își merită titlul. SĂ nu uităm că titlul nu i-l dă mass-media ci comisia de susținere- care deocamdată are o unanimitate de da, plus universitatea- care n-a spus nu la vremea respectiva inaintând actele la minister- plus ministerul. Tot circul mediatic creat dintr-o sursă care n-a avut curajul să-și ofere identitatea a condus pe spatele Facultății de Drept- la concluzii eronate. Dacă am lua regulile din 2013 de redactare a unei lucrări de doctorat probabil că ar trebui să desființăm toate doctoratele până în 2010. Nu mi se pare nici etic și nici profesional.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Istoria cu regulile valabile acum si care nu ar fi fost valabile in anul in care si-a sustinut d-l Ponta doctoratul e praf in ochi. Ni se distrage atentia de la lucrurile cu adevarat esentiale cum ar fi controlul politic al universitatilor. Plagiatul e un furt intelectual care a fost, este si va fi condamnat.

      • Andrei George spune:

        Stimată doamnă Gorga,

        Ar fi extrem de grav dacă în 2003 niște distinși profesori universitari- nu de la Spiru Haret ci de la Universitatea din București-Facultatea de Drept- i-au dat un titlu dlui. Ponta pentru că PSD-ul era la putere. Personal nu pot să cred acest lucru dintr-un motiv extrem de simplu- dl.Năstase era antipatic, Ok, dar departe de o dictatură cum a pus-o actualul președinte. Pentru a-mi justifica afirmația spun că pe vremea lui Năstase n-am avut un forțaj politic plecând de la niște aspecte de cercetare (cum a făcut necunoscutul nostru whistleblower a.k.a dl.Băsescu ) și umplând de rușine tot ce înseamnă mediu universitar. Păi la stilul ăsta așteptăm să descoperim pete pe lucrarea de doctorat a dlui. Solomon Marcus, etc. Totdeauna când cineva este contra dlui.Băsescu niște binevoitori văd că respectivul fuma în locuință, petrecea cu persoane dubioase sau ce oroare, plagia. Nu că dl.Băsescu ar înțelege în termeni reali noțiunea de plagiat, dar e ceva de rău și îl pătează pe dl.Ponta. Și poate și întregul învățământ care nu-i așa, pregătește tâmpiți, etc. Dacă un cercetător de talia dlui. Funeriu de exemplu- cel care probabil că l-a trompetat pe dl.Ponta la Nature- a ajuns să se uite dezinteresat în gura dlui.Băsescu- cel mediocru și jenant- avem o mare problemă, mult mai mare decât vă închipuiți.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Vedeti cat de mare e amestecul dintre politica si educatie ? Cum sa nu beneficieze de increderea romanilor d-l V. Ponta in asemenea conditii ?

          • Andrei George spune:

            Stimată doamna Gorga,

            Ca doctor în științe- prin merite proprii din câte știu eu- în 1996- aș fi înspăimântat dacă încrederea românilor în dl.Ponta ar fi măcar 0.001% determinată de doctoratul domniei sale. Mărturisesc sincer că a 2-a zi după ce am fost confirmat de Ministerul Educației și am primit diploma- nu m-am simțit nici mai deștept și nici mai grozav- și presupun că nici unul dintre noi, ăștia, doctorii în științe n-au avut niște trăiri paroxistice apropo de acest eveniment. Pe vremea mea, titlul de doctor era pur și simplu rezultatul efortului individual, nesolicitat decât de plăcerea/ambiția personală. Mi-am început doctoratul pe vremea PSD-ului și l-am terminat cu un ministru PNȚCD-ist la Educație- dar politicul n-a avut absolut nici un rol. Și n-ar trebui să aibă- dacă doctoratele ar fi administrate exclusiv de către instituțiile mari- Universitate-Politehnică- din orașele mari. La momentul în care am lăsat Petroșaniul să dea doctorate am pierdut acest proces din mână- definitiv.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Nu e vorba sa aiba incredere pentru ca are doctoratul, ci sa NU aiba incredere in cineva care a furat.

  5. Gogu Bosorogu spune:

    Din punct de vedere moral nu exista nici un dubiu: dl Ponta nu merita acest titlu. Legal insa, lucrurile stau altfel… Da, UB nu are competenta de a se pronunta asupra acestui plagiat, din cauza OUG 28/2011 unde scrie limpede: “(3) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. a) sesizarile sau contestatiile care vizeaza conducatori de institutii si unitati de cercetare-dezvoltare ori de institutii publice, membri ai consiliilor de administratie, ai comitetelor de directie, ai consiliilor stiintifice sau ai comisiilor de etica ale institutiilor si unitatilor de cercetare-dezvoltare ori persoane cu functii de demnitate publica, care sunt analizate direct de Consiliul National de Etica.”
    Asadar in cazul dlui Ponta doar CNE are dreptul sa s pronunte, si acesta s-a pronuntat inca din vara anului trecut, cu scandalul binecunoscut al desfiintarii comisiilor. Legal nu se mai poate face nimic, moral nici atat intrucat cel in cauza (recte, dl Ponta) ar trebui sa fie constient ca a facut ceva rau, ceva imoral, intr-un cuvant ceva ce nu se face, ceea ce nu este cazul… Dl Ponta, ca si dl Pricopie si dna Andronescu inaintea sa stiu foarte bine ca sunt perfect acoperiti legal, asa incat nu-si fac probleme. Sigur, ne putem intreba de ce, daca tot au facut harcea-parcea vechea lege a invatamantului pe motiv ca e proasta de tot, nu au modificat si acel OUG de mai sus asa incat sa elimine privilegiile demnitarilor. Pai e simplu: fiindca nu ii avantaja modificarea…
    Cand dl Flaviu Banias, decan al Facultatii de Drept la acel moment, s-a declarat atunci pentru analiza plagiatului cred ca n-a fost sustinut de nimeni dintre colegi si probabil ca de aceea si-a dat si demisia din functia de decan (http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusivitate-demisionat-decanul-drept-am-votat-verificarea-acuzatiilor-plagiat-aduse-ponta-1_50aec5247c42d5a663a02ea1/index.html). Ca sa intelegeti cum stau lucrurile, ar trebui sa stiti cum se faceau in epoca (nu stiu daca si acum lucrurile stau la fel) tezele de doctorat la Drept si nu numai. Stiu de la un prieten bun, care a incercat sa se inscrie prin ’97 – ’98 la doctorat la Drept, ca i s-au cerut mii de dolari (pe-atunci era cu dolari) doar ca sa fie acceptat la doctorat, urmand sa mai plateasca alte mii pentru teza. Pentru “mahari” ca dl Ponta lucrurile erau mai simple: cineva facea totul si ii scria si teza, iar la ce conducator de doctorat avea nu cred ca era o problema sa gaseasca un “negrisor” sau chiar mai multi. Stiu din proprie experienta cazul unui senator care si-a sustinut teza (in aceeasi perioada), teza la care el n-a avut nici o contributie (ii cunosc pe cei care au facut si au scris lucrarea – teza nu era de Drept, ci din cu totul alt domeniu). Asadar, mai nimeni de la Drept nu vrea sa ridice “capacul cutiei cu viermi”, fiindca toti stiu foarte bine ce se ascunde sub el… Si sa stiti ca noul OUG, acela cu anularea diplomelor si cetificatelor doar in instanta nu este pentru dl Ponta, care, repet, e deja “asciuta e pulita” (daca imi permiteti sa “citez” o reclama din epoca respectiva, pastrand insa femininul original datorita particularitatii produsului la care se facea reclama…) fara sa se mai poata face nimic. E pentru armata de oameni “de bine” din diverse partide (ca mafia asta e transpartinica) care si-au luat doctoratul similar dlui Ponta si care nu beneficiaza de umbrela Consiliului National de Etica. Adica ei pot fi judecati direct de consiliul de etica al UB, si cum se pare ca acest consiliu chiar isi face treaba si nu e influentabil, atunci e mai bine si mai sigur sa i se ia atributiile…
    Revenind la dl Ponta, chiar credeti ca cineva din epoca isi facea vreo problema asupra tezei dlui Ponta cand conducator era dl Adrian Nastase?! “Daca e ordin, cu placere”… Pai cine ar fi indraznit sa cracneasca… Doar nu crede cineva ca dl Ponta si-a facut si scris teza singur… Altcineva i-a facut-o si a si scris-o, cineva care a copiat de pe unde a putut fara sa-si faca probleme, in primul rand ca nu era teza lui, si in al doilea rand ca dl Ponta il avea conducator pe dl Adrian Nastase, ceea ce era o garantie pentru orice in epoca… Am auzit pareri ca cei dupa care a copiat dl Ponta nu au recunoscut plagiatul. Pai sigur ca nu l-au recunoscut, ca si ei au facut la fel, daca nu in cartea respectiva, atunci in altele… Plus ca stiau foarte bine cum se fac tezele de la Drept… Plagiatul era (si cred ca este inca) o practica foarte raspandita la Drept (si cred ca si la ASE).
    Dar de fapt eu nu stiu de ce ne mai legam de plagiat: dnii Fenechiu si Ponta recunosc deschis ca o practica ilegala si imorala nu ar trebui incriminata atat vreme cat “toata lumea” o face (vezi recentele declaratii despre dl Adrian Nastase, http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-si-fenechiu-fac-declaratii-nerecomandate-ue-1028888.html), incat plagiatul dlui Ponta e ceva minor. De altfel si acesta intra in aceeasi categorie: toata lumea facea la fel in epoca respectiva, asa incat actul in sine capata o justificare, nu-i asa?! Pe acelasi criteriu, daca toata lumea fura, atunci nu e ceva rau, nu? Cam asa se intampla inainte de ’89; stiu un sat unde toate acoperisurile erau facuta din tabla furata de la combinatul la care lucrau locatarii…
    Cat despre faptul ca dl Ponta e popular si ia voturi, ce legatura are asta cu plagiatul?! Intr-o tara in care lumea practic nu citeste carti (http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-13372924-sondaj-mai-mult-jumatate-dintre-romani-nu-citit-nicio-carte-2012.htm), iar universitatile sunt fabrici de diplome, ce relevanta credeti ca are plagiatul? Cei mai multi fie nu stiu ce e aia un plagiat (cea mai mare parte), fie sunt convinsi ca dl Ponta e “lucrat” de dl Basescu si refuza orice argument logic (cei care stiu ce e acela un plagiat, dar se incapataneaza sa nu recunoasca evidenta)… Mai nou si scriitorii care nu sunt pe placul dlui Marga si al capilor USL sunt un soi de “scarta-scarta pe hartie” fara capatai, fara talent si fara importanta… Daca dl Voiculescu a putut sa fie votat de 70% din cei iesiti la vot in sectorul 4, in vreme ce contracandidatul sau, Iulian Craciun, un om infinit mai admirabil decat turnatorul ordinar Voiculescu (nu e nici o lauda; nu-i deloc greu sa fii peste dl Voiculescu in materie de calitate umana…), a luat doar 12.5%, de ce va mai mirati ca dl Ponta a inregistrat cam acelasi procent in Gorj?!
    Ca sa inchei acest lung comentariu: dl Ponta nu merita titlul de doctor cu siguranta, dar in afara de oprobriul unei foarte mici parti a publicului altceva nu prea avem ce face… Dl Ponta este la adapostul majoritatii si popularitatii – atat cat or sa dureze amandoua…

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru comentariu. Ceea ce spuneti dvs. mi-a adus aminte de modul cum d-l Andrei Cornea, intr-un articol publicat pe aceasta platforma explica, dintr-o perspectiva politica, de ce plagiatul primului ministru nu a avut electoral. Transcriu mai jos pasajul la care ma refer si indic articolul d-lui Cornea care merita, cred eu, sa fie citit inca odata.

      “Cum se face că plagiatul primului ministru nu a avut efect electoral? Desigur, oamenii simpli nu prea înțeleg despre ce-i vorba. Dar „perdanții aderării“ despre care vor­besc acum – clasa de mijloc – știu bine ce este un plagiat, nu de alta, dar ei înșiși într-o mare proporție și-au făcut studiile plagiind, copiind, ba văzându-i și pe unii profesori făcând la fel. Numărul diplo­melor de licență sau de doctorat bazate pe lucrări plagiate trebuie să fie uriaș în ul­timii 15 ani – mai ales în anumite uni­versități private. Cum ar putea acești be­neficiari ai imposturii să se mobilizeze îm­potriva lui Ponta, când ei înșiși sunt prea des roadele acesteia?”
      http://www.contributors.ro/editorial/deriva-antiliberala-a-liberalismului-romanesc-ii/

    • Guardian spune:

      Super competenta argumentatia dv..o incantare sa citesti asemenea comentarii..

  6. Andrei George spune:

    Sunt curios de ce nici unul din distinșii comentatori (inclusiv profesori universitari) care l-au acuzat cu mânie proletară pe dl.Ponta nu s-au uitat dacă lucrarea încriminată are în sine un caracter original sau nu. Habar n-am.Ar trebui însă amintit faptul că o instituție cu cerințe de prestigiu- de genul SNSPA (ar fi multe de spus aici cum profesori din SNSPA fac politică la catedră- dar e un alt subiect) avea cel puțin pentru masterate niște cadre foarte rigide- care, la o analiză mai puțin riguroasă puteau conduce la ideea că toate lucrările de masterat dintr-un anumit domeniu sunt clonele unei lucrări ”originale”. De asemenea ar trebui solicitată- înainte ca dl.Ponta să fie acuzat de plagiat- procedura de întocmire și susținere a lucrărilor de doctorat de la Drept din 2003- când și-a susținut dl. Ponta teza.

    • codo spune:

      Domnule, aveti vreo lucrare din aceasta “originala” copiata trei sferturi si vreti sa pretindeti ca va apartine? Altfel nu vad de ce ati ramas la argumentele de asta vara: manie proletara, regulile din 2003, denuntator anonim… Dati-mi voie sa va spun un secret: furtul ideilor este incompatibil cu meritul. Inainte sau dupa 2003.
      A mai trecut ceva vreme de asta vara si cei in drept sa verifice lucrarea au facut-o si au zis unanim PLAGIAT. Mai ramane sa descopere si societatea romaneasca pata mare de pe obrazul sau si sa se spele de ea. Dar asta e o cu totul alta poveste.

      • Andrei George spune:

        Păi aici e esențialul- dl.Ponta a furat idei ?Dacă da, rog să ni se comunice și nouă. Dacă nu și a copiat doar niște pagini de bla-bla- care-i problema ?

    • Ana spune:

      D-le Georgescu,

      Am observat ca sunteti preocupat sa-l aparati pe Ponta-Copy&Paste, dar fiti atent si la cum faceti acordurile, daca tot vorbim despre scoala.

      “Sunt curios de ce nici unul din distinșii comentatori (inclusiv profesori universitari) care l-au acuzat cu mânie proletară pe dl.Ponta nu s-au uitat dacă lucrarea încriminată are în sine un caracter original sau nu.”

      Subiectul este “UNUL” nu “distinsii comentatori”.

    • ardei spune:

      Eu am cautat in draci pe google scholar, doar-doar oi gasi un articol de cercetare publicat de domnul Ponta intr-o revista peer-reviewed. Ei surpriza, n-am gasit!

      • Andrei George spune:

        Din câte știu eu, dl.Ponta n-a făcut niciodată cercetare. Cât despre articolele cu revizii peer to peer- sunt puternic supraevaluate…

    • Gogu Bosorogu spune:

      Elena Ceausescu merita titlul de doctor? Teza ei era originala, chiar buna, fiindca era facuta de profesionisti care chiar se pricepeau, iar rezultatele tezei s-au si aplicat practic la Onesti si Petrobrazi, pana cand procedeul respectiv a devenit superfluu (caciucul izoprenic nu se mai fabrica de ceva vreme). Problema e ca Elena Ceausescu nu a contribuit cu nimic la acea teza, in conditiile in care era semi-analfabeta si abandonase si scoala primara… Cei patru care i-au facut teza au emigrat si au tacut vreme de aproape 40 de ani pentru a nu-si stirbi reputatia profesionala… Care conteaza mult in strainatate, acolo unde au ajuns toti cei patru… Si la dl Ponta situatia e probabil aceeasi…
      Legal, titlul e al ei, ca era trecuta peste tot, in teza, in articole (cautati pe Web of Science, sa vedeti ca articolele “ei” sunt citate si acum…), etc. Real si moral insa este evident ca nu are absolut nici un merit. Cazul dlui Ponta e oarecum asemanator, cu deosebirea majora insa ca cel (sau cei) care i-au facut teza au copiat fara nici o jena, in vreme ce Elenei Ceausescu i s-a facut o teza originala beton.
      (http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1203517-adevaratii-negri-savantei-mondiale.htm) – iata ca procedeul decretului cu dedicatie speciala are radacini vechi…

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Ei, aceea era o culme a plagiatului si a controlului politic din educatie. Si-a insusit nu pasaje, ci in intregime munca altora. Iar titlul i-a fost dat din ordin politic care la vremea aceea nu se discuta. Daca privim cazul de acum din perspectiva acestui exemplu, trebuie sa recunoastem diferente importante. Din pacate insa, mai vedem si unele asemanari, ceea ce grav la peste 20 de ani de la caderea comunismului.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Vedeti dvs., asemenea curiozitati, desi legitime, eu nu le am in momentul de fata pentru ca mi se pare ca punem carul inaintea boilor. In acest moment se pregatesc /modifica/ dau…. legi care sa sufoce autonomia universitara. Este asupra a ceea ce trebuie sa ne concentram in clipa de fata. In momentul cand institutia dispune de cadrul legislativ necesar in integralitatea lui, atunci da, sa-i cerem cu fermitate sa actioneze si sa ne arate dovezi ca a si facut-o.

    • Adrian Muresan Adrian spune:

      Domnule Andrei George,
      Am aratat la momentul respectiv ca si fara a sti daca lucrarea e plagiata se vede dupa o cautare simpla ca nu are elemente originale: http://www.contributors.ro/administratie/educatie/ce-este-de-fapt-un-doctorat-ponta-a-grait-adevarul-de-ce-ne-pasa/
      Apropos, nici dv. nu aratati prea bine, daca nu cumva lucrati in genetica:
      http://scholar.google.nl/scholar?q=andrei+george+&btnG=&hl=en&as_sdt=0%2C5

      • Andrei George spune:

        Stimate domnule,

        Haideți să lăsăm ideile originale ale dlui. Ponta în sarcina comisiei de doctorat care i le-a acceptat, OK ? Nu mă pricep de loc la domeniul cercetării în drept- și cred că nici dvs. – așa că cel mai bine e să ascultăm- sau să condamnăm (tot revoluție, nu-i așa ?) specialiștii. Cât despre modesta și umila mea persoană, n-am lucrat în genetică ci în domeniul științelor muncii.

      • Domnu’ Adrian , sint unii comentatori care aleg sa semneze cu numele real , nu cu nickname. Domnul Adrian George o face de mult timp , si f. multe comentarii sint pertinente si la obiect, chiar daca deranjeaza. Inseamna asta sa-i umblam prin CV , poate-poate gasim ceva care ajuta la “demolare” ? Adica incepem acuma cu elitisme, cu “magister dixit ” , etc. ? “Nu arata prea bine” , cum scrieti dvs. dupa o cautare f. sumara prin net ? Asta se cheama contra-argument la ceea ce a scris ? :roll:

        Dar dvs. cum aratati , domnule Adrian Muresan ? Daca , in loc de a va raspunde la comentariu, as face si eu o “cercetare” pe net ref.. perioada cind erati in Chicago ?!?

        goo.gl/2U5Ft

        • sfinx spune:

          Chiar nu inteleg ce va motiveaza sa-i luati apararea unui om care singur recunoaste ca vorbeste sa se afle in treaba ca nu stie daca are dreptate sau nu (ca nu se pricepe la idei originale in drept dar nu-l costa nimic sa vorbeasca). Cum cunoastem opiniile d-lui Andrei George (cu toate contorsiunile logice pe care le efectueaza macar sa para ca are dreptate) problema e de ce-i luati apararea pe un subiect care chiar nu e de aparat. Sau poate ca e, si profesorii aia de la UB sunt niste idioti. Si aia din fostul CNADTCU. Si softurile de comparare sunt niste porcarii, de fapt erau niste pixeli albastri.

          Asta e problema cu invatamantul romanesc. Oamenii au fost indoctrinati incat au ajuns sa agreeze si sa sustina lucruri complet imorale; pur si simplu pentru ca nu sunt ilegale si toti fac asta.

          • Hannibal Lecter spune:

            Nu era vorba de “a lua apararea unui om” , cum scrieti dvs. , pt. simplul motiv ca “acel om” nu e acuzat de nici o ilegalitate sau wrongdoing. Problema e ca aici discutam idei, concepte sau simple evenimente din RO sau de aiurea. Si simplul fapt ca un comentator alege sa semneze cu numele real n-ar trebui sa-l expuna la tot felul de scormoneli prin CV, databases prin net, etc. care n-au legatura cu topicul. Daca are sau nu PhD este irelevant , daca are sau nu recente contributii valoroase in genetica tot irelevant este .

            Recent un comentator in lipsa de contraargument “a descoperit ” absenta unor detalii in CV afisat al autoarei . Acuma dl. Muresan nu gaseste recente contributii epocale in genetica pt. dl. George. Si unde ajungem asa ? Mi-l pot imagina pe dl. Muresan cautind infrigurat pe net date despre dl. George pt. ca sa-i poata raspunde “pe masura” :wink: De asta am facut poza respectiva , cu mesajul subinteles “ce tie nu-ti place……” :lol: Si dl. Muresan e inteligent , are simtul umorului si sint sigur ca a inteles mesajul.

            • sfinx spune:

              Va cer scuze, intr-adevar am exagerat; mi se intampla asta cand vad cat de nerezonabil este dl. Andrei George. De altminteri, tot de la un articol privind plagiatul lui ponta ma abtin sa mai intru in vreun dialog cu domnia sa.

          • Andrei George spune:

            Dragă domnule Sfinx,

            Care profesori USB, care soft ? Păi dacă ajungem să discutăm de doctorate făcute în 1900 toamna cu nu știu ce soft- suntem mai jalnici decât acuma- când cineva (nu știm cine) îl acuză pe dl.Ponta de ceva (neprecizat ce- aștept precizările colegilor din lumea dreptului, nu ale parlagiului de la alimentara din colț care a văzut că dl.Ponta a ”pragiat” pentru că știe el. Revista ”Nature” și-a dat un picuț cu firma în cap- pentru că acceptă acuzații de la necunoscuți într-un domeniu care, cu tot respectul- nu este de competența ei. Aștept o astfel de judecată de la ”Harvard Journal of Law” de exemplu- numai că respectivii- care sunt- surprize, surprize- chiar din lumea dreptului- deși au fost solicitați de dl.whistleblower să facă ei onorurile demascării odiosului au spus pas- pentru că dl.Funeriu n-a vrut să-și demaște identitatea în mod oficial. Așa pot să vă acuz eu pe dvs. -fără nici un fel de problemă- că în tinerețe ați furat algoritmi și logaritmi cu o geantă mare sport- și poate găsesc și vreun procuror DNA să mă creadă- nu ?
            Altfel autorii de softuri antiplagiat cred că sunt cei mai triști softiști din lume- trebuie să fi extraordinar de disperat să faci așa ceva.
            PS: Dacă eu vorbesc ca să mă aflu în treabă presupun că dvs.- cei care-l acuzați pe dl.Ponta- sunteți niște reputați juriști și aveți probe beton cu care puteți să mergeți oricând la tribunal. De ce n-o faceți ?

  7. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    E o probl de credibilitate, adica meritocratia iese sifonata din afacerea asta, dar sa nu exageram. Scoala se imparte in scoli bune si scoli proaste, or asta o angajeaza direct in stratificarea si diferentele sociale existente (Bourdieu spune de ex ca le conserva). Asta n-are nicio treaba cu meritocratia, de fapt o pune in chestiune mult mai serios decat plagiatul lui Ponta.
    Altceva mi se pare grav in plagiatul lui Ponta, si asta nu e ca Ponta si escrocheria lui intelectuala constituie o reteta de succes pt multi, ci faptul ca atat cei care au pierdut, cat si cei care au castigat cinstit, de ex la bacul de anul trecut, sunt in realitate niste fraieri. Frustrarea asta nu mi se pare neglijabila, ma astept sa le modifice ambitiile multora dintre ei

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Eu ma bucur ca ati pus problema in acest mod. Caci asta-mi permite sa scot in evidenta inca doua aspecte importante.

      Primul e acela ca astazi scoala este aspru criticata pretutindeni in lume, ceea ce face foarte dificila dezvoltarea unei increderi sociale in scoala in cazul romanilor. Nici macar finlandezii nu sunt multumiti de sistemul lor de educatie. Traim o perioda de profunde incertitudini, iar institutiei scolare i se cere sa le rezolve, chiar daca la o analiza mai atenta multi recunosc ca aceasta are posibilitati limitate de a o face. Daca insa in societatile occidentale critica scolii se face pe fondul unei increderi sociale in scoala si valorile pe care le promoveaza aceasta, in Romania lucrurile stau altfel. Pe de o parte, transformarile numeroase si dificile care s-au produs din 1989 incoace au afectat increderea romanilor in scoala. Pe de alta parte, am mostenit din perioada comunista toleranta fata de amestecul dintre meritocratia scolara si meritocratia politica. Spunem si acum (si e grav ca exista chiar elite intelectuale care sustin acest lucru) ca sistemul comunist de invatamant a fost unul bun, desi se accepta in acelasi timp dubla masura a meritului din sistemul comunist de invatamant: efortul depus si puterea politica (careia intr-o societate totalitara nu aveai cum sa i te opui, dar acum ???).

      Al doilea se refera la remarca ce-l vizeaza pe P. Bourdieu. As dori sa va spun in primul rand ca teoriile sociologice, ca si cele din psihologie, de altfel, nu sunt universale. Este nevoie de un efort important de adaptare a lor la realitatile societatii pe care vrem sa o intelegem mai bine atunci cand facem apel la ele. Consideratiile lui Bourdieu despre meritocratia scolara trebuie intelese intr-un context social ca cel francez, care pune pe primul plan dezvoltarea unor politici sociale responsabile. Mie nu mi se pare ca e cazul de asa ceva si in Romania de astazi.

      • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

        Pai, Bourdieu foloseste cuvinte ca habitus, capital simbolic etc. Astea de ce n-ar fi valabile si in cazul nostru? Erau valabile si pe vremea comunistilor. Oricum, oamenii sunt diferiti, or diferentele dintre ei de regula sunt obiectivate social si descifrabile sociologic. Scoala, cu scolile ei proaste si bune, e direct implicata in permanentizarea acestor diferente sub aspect habitual, simbolic etc. Asta functioneaza si la noi, suntem o tara cu decalaje exteme. Oricum, functiona si pe vremea comunistilor (inchipuiti-va de ex ca odraslele notabilitatilor din toate marile orase aveau parte de ce e mai bun in materie de orice, incepand de la gradinita, prieteni etc) -vedeti Milovan Djilas, The New Class, daca pe mine nu ma credeti. Ma tem ca argumentul lui Bourdieu functioneaza.
        Altminteri, si eu admit ca principiul meritului e sifonat de cazurile de tip Ponta, dar ma tem ca nu puteti avea o discutie serioasa asupra acestui lucru doar cu datele cu care ati venit dvs. Cred in schimb ca tipul acesta de exemple genereaza schimbari, dar intr-o directie extrem de cinica pt aproape toata lumea care a avut de pierdut/castigat in tara asta pana acum. Pe plan extern se intampla mai curand ce spuneti dvs.
        Cu respect :)

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Modul cum este conceptualizata meritocratia de catre Pierre Bourdieu (si de intreaga literatura asupra relatiilor dintre inegalitati scolare si inegalitati sociale care preia acest concept) are nevoie de un efort de adaptare la contextul social de referinta. Aceasta nu exclude insa existenta unor concepte mai largi precum cele pe care le mentionati. Totusi, si in cazul acestora, nu putem prelua fara a face o analiza serioasa asupra articularii acestor concepte teoretice cu realitatile pe care vrem sa le explicam. Bourdieu insusi se declara impotriva circulatiei cartilor (si se refera in special la cartile din domeniul sau – sociologia) in absenta contextului care le-a produs. Daca procedam astfel putem face ca un autor strain sa fie pus sa spuna lucruri la care el nu s-a gandit niciodata si pe care poate nici nu le-ar aproba.

          Si pentru ca tot a fost vorba de Bourdieu pana acum, voi continua cu o alta afirmatie a sa care imi permite sa introduc raspunsul la al doilea aspect pe care-l subliniati. Spune la un moment dat ca nimic nu poate fi mai rau decat o revolutie ratata; o asemenea revolutie face frica precum o revolutie adevarata, dar in fapt nu schimba nimic, ci permite reimprospatarea fortelor celor pe care revolutia voia sa-i indeparteze. Este ceea ce s-a intamplat in sistemul de educatie din Romania unde nu am avut una, ci un sir de reforme ratate. Cine sa le puna capat, daca nu romanii care vor ce-i mai bun pentru copiii lor ? De ce e cinism sa sustii lucrul acesta ?

          In legatura cu ceea ce se intampla pe plan extern sunt foarte bine plasata sa stiu ca nu ne poate ajuta absolut deloc sa valorizam scoala. Am explicat intr-un alt comentariu ca, in tarile occidentale scoala e intrucatva considerata vinovata pentru gradul mare de incertitudine. La romani aceasi vina e atribuita scolii pe fondul neincrederii sociale in scoala pe cata vreme in Occident aceasta vina e atribuita scolii pe fondul increderii in scoala. Este ceea ce face foarte dificila misiunea romanilor, dar din pacate, ca specialist in educatie, nu pot spune decat ca inteleg ca-i greu, dar alta cale nu exista. Trebuie ca fiecare dintre noi sa inceapa sa faca putin, dupa cat poate, pentru ca scoala sa fie importanta. Altfel ne asteapta zile foarte negre.

  8. fLoreign spune:

    Sigur ca valoarea unui titlu universitar este un construct social. Iata, alumnii de la universitati serioase sunt activi in a creste valoarea titlului pe care-l au, sprijinind atat universitatea cat si pe alti alumni, pe acestia din urma in cariera. Ajutandu-i pe altii, te ajuti de fapt pe tine.

    Ei, alumnul Victor Ponta ne-a “ajutat” pe toti cei cu diplome romanesti. Practic a dat o lovitura serioasa asupra credibilitatii diplomelor noastre, cam la fel cu impactul falimentului Lehman Brothers asupra bursei. Salvarea se afla in diversificare, adica printr-o alta diploma ori experienta profesionala semnificativa in alta parte.

    In acest context, raspunsul este:da, merita. Insa cu mentiunea “Bun pentru Orient”. Incidental (oare?), directia geopolitica urmata de guvernul Ponta este in linii mari aceeasi.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Inteleg ironia, dar nu pricep de ce in Orientul ar merita plagiatori.

      • fLoreign spune:

        Nu e chiar pura ironie, este fluierat a paguba.

        Cat despre nedumerirea dv., eu ma refeream la diplomele obtinute odinioara in Vest, cu rabat de la standarde, cu mentiunea “bon pour l’Orient”.

        Mai potrivit ar fi sa-l citez pe Raymond Poincaré, cu al sau „Nous sommes aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère”

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Am inteles eu sensul, dar mi s-a parut ca e nevoie sa-l precizati dvs. insiva. Multumesc mult ca ati facut-o.

    • Artemis spune:

      Exact! Odata absolvite studiile unei universitati occidentale, esti legat pe viata din punct de vedere social – racolare de noi studenti, sponsorizari, forumuri, conferinte, plus activitatile organizate de anul tau sau de facultate. Si in plus fata de legaturile de afaceri pe care le dezvolti. Este inadmisibil ca un alumnus sa arunce cu noroi asupra tuturor acestor oameni si asupra scolii.

      Romanii insa nu sunt invatati sa fie sociali, sau privesc socializarea cu suspiciune. Ceea ce este o prostie, fiindca cu cat este mai nobila universitatea, cu atat au mai multa nevoie de o retea de contacte a lor, fiindca exista grupuri si grupulete in interior. Fata de cei cu sange nobil ai caror familii studiaza la aceeasi scoala de sute de ani si au corpuri de cladire sau burse care le poarta numele, suntem venetici. Poti sa fii primul in clasa, ca tot nu ai aceeasi pozitie cu aristocratul care are reteaua de contacte asigurata si pentru care scoala este o obligatie de familie, nu o trambulina hotaratoare pentru viata sa profesionala.

      Romanii absolventi, daca nu fac studii tehnice cu “transferable skills”, vor fi intotdeauna “Bun pentru Orient” asa ca macar sa-si foloseasca sansa la maximum.

  9. ardei spune:

    Bineinteles ca da!

    In Romania orice bou face o facultate, iar, daca are bani, isi poate cumpara si un doctorat.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Parca aici era vorba despre nevoia de restabili increderea in scoala româneasca. Asemenea afirmatii generale vizeaza exact contrariul.

    • Artemis spune:

      Daca are bani putini isi ia doctorat, ca daca are bani mai multi isi ia direct un loc in Guvern, ce sa se mai incurce cu o foaie de hartie!

      Rugam boii respectivi sa stea frumusel acasa si sa nu scoata nasul in societatea civilizata. Mai exista si romani care au muncit, au invatat si se straduie din greu sa repare imaginea sifonata a invatamantului romanesc.

      Desi va deosebim foarte probabil dupa costume.

      • ardei spune:

        Multi dintre boii respectivi sint parlamentari, ministri, sau distinsi profesori universitari. Asa ca, va convine sau nu, invatamintul romanesc e facut de boi pentru boi. Sigur, mai exista unele exceptii, dar ele sint nesemnificative. Zgomotul cirezii e prea puternic.

  10. Artemis spune:

    Depinde pe cine intrebi. In strainatate stigma plagiatului va exista indiferent de ce spun autoritatile universitare romane. In Romania, plagiatul nu exista indiferent ce au spus autoritatile universitare romane. Academicii au iesit din peisaj oricum o dai. Sau s-au scos singuri. Ei sunt adevaratele victime.

  11. kinn spune:

    De acord. Ignorarea plagiatului merge mana in mana cu desconsiderarea scolii. Din moment ce scoala produce tampiti, nu e nici o diferenta intre tampitul plagiator si tampitul corect.

  12. Mihai Damian Mihai Damian spune:

    Marturisesc ca nu prea inteleg mesajul articolului. Suntem noi de vina cei care nu avem incredere in sistemul de educatie din Romania pentru faptul ca Ponta a obtinut un doctorat in mod fraudulos ? Nu cumva implicatia este inversa si anume faptul ca se obtin astfel de doctorate (masterate … samd) genereaza neincrederea publica in sistem ?

    @Andrei George. Regulile din 2013 diferite de cele din 2010 ? O gluma proasta. Regulile academice sunt aceleasi sute de ani. Regulile noastre proprii le face fiecare dupa cum ii convine. De ex Ponta l-a “predat” pe Mang Academiei dupa care in cazul lui propriu a spus ca numai un anumit organism (remaniat in urgenta) poate sa se pronunte.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Intrebarile pe care le puneti arata totusi ca intelegeti foarte bine mesajul acestui text. Da, avem partea noastra de vina si noi, romanii, in faptul ca un plagiat atat de clar dovedit nu este sanctionat corespunzator deoarece in spatele lui se afla cineva cu multa putere si mult noroc. Tot asa, societatea germana isi are partea ei de vina pentru ca ministrii care au plagiat si-au dat demisia. Cati politicieni isi dau demisia din prea multa constiinta ? Credeti ca daca scoala nu ar fi o valoare sociala in Germania, politicienii in cauza ar fi demisionat ?
      In Romania, sondajele care arata sustinerea clara a unei persoane care a plagiat pentru functia de presedinte stau marturie pentru vina pe care o avem cu totii cu privire la acest aspect.
      Nu sistemul de educatie a creat societatea romaneasca, ci societatea romaneasca a creat si sustine liber (dupa 1989, doar de aceea a cazut comunismul) sistemul de educatie actual.

    • Artemis spune:

      Stimate domn, trezirea, nu mai suntem in comunism. In plus, suntem oameni, nu termite, sa invatam prin comunicare “osmotica’.

      Fiecare student e liber sa invete cat mai mult din subiectele de predare, sa le aprofundeze cat poate mai mult, si sa devina expert in domeniul respectiv. Faptul ca cineva plagiaza, sau trece examenul cu pile, nu neaga faptul ca unul sau mai multi colegi ai acestuia sunt cat se poate de competenti in domeniul respectiv

      Neincrederea publica in sistem are un element nerecunoscut de lene a societatii. Ne e lene sa gandim, asa ca e mai comod sa generalizam, nu-i asa? Toti plagiaza, toti fenteaza, nimeni nu stie nimic. Nu mai vedem copacii, doar padurea.

      Daca societatea romaneasca ar fi recunoscut si rasplatit competenta si nu diplomele, nu s-ar fi ajuns aici.

    • Andrei George spune:

      Domnule Damian,

      Da, regulile sunt diferite. Dacă aveți cumva un doctorat ar trebui să știți asta. ”Regulile academice” de care vorbiți dvs. n-au existat cel puțin până în jur de 2011 în Românika și în practica curentă de elaborare a unui doctorat. Pe de altă parte trebuie să existe o broșurică – referitoare la regulile de elaborare- făcută de F.D. din UB în jurul lui 2003- și pe care a folosit-o dl.Ponta. . Mă refer aici – ca să fiu bine înțeles- la folosirea unui model de citare ultraortodox- pretins pe bună dreptate de Nature- dar care nu a fost în vigoare cel puțin până în 1996- anul la care mi-am dat eu doctoratul. În buna și bătrâna Politehnică- autorii citați- la vremea respectivă- erau puși în bibliografie folosind funcția Endnote a editorului de texte Word. În prezent- din ce mi s-a solicitat mie pentru a fi publicat în diverse reviste cu ștaif și coeficient ISI care să facă să moară de rușine Revista de Metalurgie- pe lângă pomenirea în Bibliografie trebuie introdusă o paranteză () având înăuntru precizarea numelui autorului și a anului apariției- eventual. Avem deci (Simon&Schuster, 2004) de exemplu . Vă rog să-mi spuneți și mie câte din cărțile noastre de specialitate au astăzi un astfel de sistem de referințe. Mă hazardez să presupun că maxim 10%.

  13. Stelian spune:

    Exista la ora asta niste diferente esentiale zic eu, fapt ce duce la o astfel de situatie. Autoarea articolului are un doctorat la o Universitate din Elvetia. Presupunind prin absurd (imi cer scuze ca o dau drept exemplu, nu e nici o intentie de jignire sau acuzare) ca cineva descopera ca teza de doctorat este plagiata, atunci reactia va veni de la Universitatea in cauza, nicidecum de la vreun minister al educatiei al Elvetiei sau nu stiu ce comisie la nivel de stat sau chiar mai rau, urmare a unui proces juridic. Deci raspunderea este strict a universitatii ce i-a conferit titlul de doctor.
    In plus, personal nu cred ca in Elvetia exista comisii de acreditare care sa confere sau sa ridice dreptul unei universitati de a coordona doctorate.
    In Romania, teza de doctorat este sustinuta intr-o unitate de invatamint superior, acreditata de un minister (politic) ca poate coordona doctorate. Iar titlul nu e conferit de universitate, ci la propunerea universitatii este conferit de minister. De aici o diminuare pina la diluarea totala a responsabilitatilor. Si in cazul atit de dezbatut, analizind strict faptele vom vedea o demisie a unui rector sau decan dar motivele nu sunt spuse public. Este o analiza a universitatii, dar cerinta nu e ferma fata de ministru, ci in aceeasi nuanta a asumarii partiale (va solicitam luarea masurilor legale, bla, bla, bla), dar si de aruncare a pisicii moarte la altii (noi am cerut, dar altii au decis altfel, deci noi suntem curati, nici usturoi n-am mincat, nici gura nu ne miroase).
    Diareea asta de doctorate in Romania (imi asum termenul, pentru ca el invoca ceva rau si nesanatos si urit mirositor) vine cred de la legi ce dau posesorilor de astfel de titluri un plus de drepturi salariale, iar obiceiul plagiatului vine iar de demult.
    Am mai spus, si ar trebui sa existe aceasta onestitate, ca lucrarile de diploma erau plagiate in buna parte. Ghilimele nu se puneau decit la citatele din tovarasul si spre sfirsitul anilor ’80 chiar din tovarasa. In rest, se scria o bibliografie cit mai lunga, dar in care la loc de frunte erau citeva cuvintari recente si raportul la ultimul congres. Si nu conta domeniul in care studiai. Si in felul asta erai acoperit impotriva plagiatului. (Vorba celebra pe aici pe net, “Cartile se scriu din carti!”)
    Obiceiul vinderii de lucrari de diploma s-a extins azi la lucrari de doctorat.
    Despre plagiat, reamintesc cele 2 cazuri literare celebre la vremea lor (Eugen Barbu si Ioan Gheorghe) in care nici unul n-a patit nimic, ba din contra, denuntatorul celui de-al doilea, Dorin Tudoran a avut mult de patimit, refugiindu-se in vest pina la urma.
    Asa cum zic unii regulile academice or fi ele vechi de nu stiu cita vreme, dar despre plagiate s-a vorbit mereu. Iar in Romania regulile academice cele vechi de mult n-au mai fost aplicate.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      In Elvetia, raspunderea pentru titlul acordat este a universitatii in cauza. Daca s-ar identifica un plagiat intr-o teza de doctorat, lucrare de licenta, etc. , universitatea beneficiaza de cadrul legal pentru a actiona pana la capat, inclusiv prin retragerea titlui incriminat. Insa puterea politica, Cantonul pentru universitati si Confederatia pentru scolile politehnice, este indreptatita intr-un asemenea caz sa instituie o comisie de ancheta cu scopul de a restabili reputatia universitatii sau a nu o lasa sa se degradeze. Procedura de acreditare si procedura de asigurare a calitatii sunt diferentiate in Elvetia. Acreditarea se foloseste pentru noile institutii sau in cazul unor programe de studii care au nevoie de acreditare pentru a fi recunoscute pe plan international. Asigurarea calitatii bazata pe evaluarea periodica vizeaza doar componenta institutionala, nu si pe cea de programe, ca in Romania. Prin procedura de asigurare a calitatii, Organismul de asigurare a calitatii (echivalentul ARACIS-ului romanesc) trebuie sa certifice faptul ca din punct de vedere institutional, universitatea este capabila sa-si gestioneze activitatile intr-un mod corespunzator. Relatia cu puterea cantonala este mediata in cazul majoritatii universitatilor elvetiene (dupa cate stiu, exceptie face Universitatea din Fribourg) de un contract (“contrat de prestations”). In Elvetia, puterea politica si universitatea au incredere una in alta. De aceea, atunci cand apar divergente, acestea se rezolva intr-un mod pozitiv, fiecare cunoscandu-si foarte bine marja de manevra in negociere.

  14. Arges spune:

    Dragilor, daca toti cei cu doctorate luate la UB le-ar preda, in semn de protest, si vizibil. Ar fi ceva ! Academicul dezlegat de la remorca politica !!!
    Altfel….
    multumesc

  15. Vicus spune:

    Iarasi aberam pe aici. Discutam teorii, il bagam in seama pe Bourdieu si facem problema complexa rau. In primul, cine l-a denuntat pe domnul Ponta de plagiator? Universitatea Bucuresti? Nu, ea l-a numit doctor, ministerul i-a pus stampila in 2003. Ce a pazit coordonatorul, mai nou eliberat din parnaie? Vorbim de autonomia amenintata a universitatii cand ea este o afacere politica, in care coruptia este acoperita de meritul unei diplome? Diplomele la noi sunt doar pt prostii care nu le au, praf in ochi pentru ei. De unde standingul jos al universitatilor romanesti? Intrebati plagiatorii care le conduc.

  16. Oana spune:

    N-as fi crezut ca un nou articol despre plagiatul lui ponta (am scris cu “p” mic din greseala, dar cred ca se justifica de fapt) , dupa zecile pe care le-am citit deja, mai poate sa aduca un punct de vedere nou. L-am citit totusi ca sa imi reconfirm (a cata oara?) dispretul profund pentru acest personaj.

    Si totusi punctul dumneavoastra de vedere mi se pare foarte interesant. Da, se pare ca Ponta isi merita titlul de doctor, pe baza increderii de care se bucura in randul populatiei, in ciuda evidentelor. In tara orbilor, chiorul e imparat. Pe acesti oameni care il sustin cu incredere pe Ponta si l-ar vota ca presedinte eu i-as intreba: si l-ar dori in postura de partener de afaceri? de sef? de subaltern? ca profesor al copiilor? dar ca sot? ca ginere? Ar avea incredere in Ponta daca ar trebui sa intre intr-o relatie apropiata cu el? M-as mira ca increderea sa fie aceeasi. Cred, sper de fapt, ca multi oameni care din sictir l-ar vota pe Ponta ca presedinte, in lipsa de alternativa, ar fi mai circumspecti intr-o relatie fata in fata.

    In alta ordine tin sa va spun ca va apreciez mult interesul pentru sistemul educational din Romaniei si toate articolele scrise in ultima vreme. Nu comentez de obicei, dar citesc comentariile si multe din atacurile la care sunteti supusa de cititori mi se pare rautati gratuite si de multe ori in afara subiectului. Sper sa nu va descurajati si sa scrieti in continuare pe aceasta platforma.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru mesaj si sustinere. Fireste, asemenea intrebari trebuie sa li se puna oamenilor care se pot considera reprezentati de o asemenea persoana. Discursul revistei Nature nu poate ajunge la ei, dar discursul nostru cred ca da.

  17. Margicu spune:

    Doamna Gorga sincer am ezitat inainte sa ma apuc sa scriu comentariul. De fiecare data cand vad cate o raza de soare in sistemul de invatamant romanesc apare ceva care sa ma readuca la pesimismul resemnat cel de toate zilele. Doctoratul lui Ponta (sau afacerea mult, mult mai grava implicand-o pe Ecaterina Andronescu) sunt varfurile aisbergului. Copiatul este endemic in scoala romaneasca inca din frageda pruncie. Endemic. E o regula. O nota nu inseamna nimic. Studenti de 3 copiaza pentru 5, studenti de 8 copiaza pentru 10. Lucrarile de diploma se vand, se cumpara, se lasa mostenire. Chiar si fara plagiate, tezele facute in Romania, cu exceptia celor in co-tutela si a catorva accidente ale naturii sunt extrem de slabe. Nu stiu daca la nivelul personalului universitar mai exista masa critica pentru a relansa invatamantul superior! Sanctuarizarea unei facultati de chimie aici, a uneia de fizica dincolo nu rezolva problemele de fond.

    Cat despre invatamantul secundar… simplul acces la scoala pentru mediul rural este o problema in secolul al XXI-lea! Este pur si simplu frustrant sa abordez subiectul…

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Exista asemenea practici, fara indoiala, dar mai exista si studenti merituosi, care muncesc din greu pentru examene.
      Accesul tot mai dificil la scoala in mediul rural este atat o consecinta atat a tranzitiei cat si a superficialitatii cu care a fost creat acest acces in sistemul comunist de invatamant. Vreau sa scriu un articol pe aceasta tema unde sa putem aduce mai multe detalii si eu si toti cei care cunosc aceasta problema.

  18. Mircea Modan MirceaM spune:

    Am cateva nedumeriri.
    1.”Iar institutia scolara masoara meritul in functie de efortul depus pentru a realiza o anumita activitate.”
    Mi se pare ilogic…dar vad ca “recidivati”…deci nu este o eroare de editare:
    “Pentru toti acestia, meritul e masurat in functie de efortul depus pentru a realiza o teza de doctorat”
    “Cu alte cuvinte, meritocratia de tip scolar (bazata pe principiul fiecaruia dupa efortul depus)…”
    Adica cineva care scrie o lucrare proasta, dar depune un efort mare, datorat fie slabelor capabilitati in domeniu…fie “prostiei” dobandite in ciclurile de scolarizare anterioare, acel cineva este mai merituos? In scoala notele masoara sau nu meritul? Ar trebui sa fie acordate in functie de nr de ore de studiu..de efortul depus?
    Un strungar slab face o piesa complicata mult mai greu decat unul bun…este mai merituos? Trebuie platit mai bine?
    Un plagiator care nu este skilluit in editarea de documente , si se chinuie mai mult timp cu copierea din diferite texte este mai merituos decat un plagiator care face un simplu copy-paste?
    Oare nu cumva meritul se refera la calitatea lucrarii…indifernt de efortul depus? Si la faptul ca este contributia ta, si nu a altcuiva?
    2.Oare nu cumva masurarea si recompensarea meritului au fost trecute in derizoriu chiar de cei care au avut ca sarcina de serviciu chiar aceste “lucruri”? Si acum dam vina pe cei care “denigreaza” invatamantul… pe salariile mici, sau pe faptul ca romanii sunt altfel?
    Nu credeti ca solutia este tot la corpul profesoral? Daca erau corecti toti profii de pe lantul educational nu mai aveam problema plagiatului ca fenomen generalizat, apoi tolerat, ca deh, toata lumea face la fel, si implicit indiferenta ( de care acum ne minunam angelic) cvasigenerala fata de cineva care face ca toata lumea…na, mare branza..daca e baiat bun se iarta.
    Vedeti Dvs…ceva nu e cusher aici…in “privat” esti penalizat instant, fie de piata ( nu poti vinde un produs vechi spunand ca e nou…cumparatorul stie foarte bine, poate-l pacalesti odata..dar apoi poti sa-l uiti de client), fie de concurenta, care cu ochii pe tine, pentru ca altfel pierde bani. Ma intreb, nu sunt de specialitate, dar lucrez in “privat”..de ce nu se pot implementa aceste principii, care nu dau gres si la doctorate, de ex. Altfel spus fie doctoratele sa fie pe teme ale “clientului”, care plateste..sau nu lucrarea…fie sa fie analizata de concurenta…de alte universitati care au aceeasi tema de octorat. Altfel spus aceeasi tema de doctorat sa fie ceva serios, sa fie data in “lucru” mai multor universitti, care apoi anlizeaza, tot ce s-a produs de”concurenta’, acordand titlul de doctor doar acelor lucrari care merita…prin calitate si originalitate. Cu un bonus pentru cei care depisteaza neregului dovedite…etc
    Nu stiu daca m-am exprimat inteligibil cu ultima idee, dar cred ca ati prins sensul. Pietele libere, care au la baza un sistem concurential functioneraza bine de la sine, se autoreglementeaza, exista niste stabilizatori automati care se declanseaza fara interventia cuiva. Si nu pot fi pacalite…pentru ca produc costuri mai mari decat beneficul unei spagi. Poate ca aici e buba…sistemul de masurare si recompensare al meritului nu este unul concurential…ci unul pur birocratic.

    • Florin F spune:

      “In societatile moderne, scoala e prima institutie care e legitimata social sa furnizeze unitatea de masura a meritului. Iar institutia scolara masoara meritul in functie de efortul depus pentru a realiza o anumita activitate.”

      Ma intrebam daca cineva va remarca lipsa de logica.
      Dupa o asemenea afirmatie in care “meritul se masoara in functie de eforul depus pentru a realiza o anumita activitate” o discutie despre merit-meritocratie isi pierde consistenta. E ca si cum ai spune ca cineva care si-a pregatit doctoratul in 10 ani, cu un efort considerabil, e mai merituos decat colegul care si-a terminat doctoratul in 4 ani cu un efort mai mic.
      Doamna Gorga, vreti sa aveti amabilitatea sa comentati aceasta afirmatie?

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Am spus “efortul depus” nu timpul cat a lucrat.

        • Gogu Bosorogu spune:

          Ma iertati dna Gorga, dar le dau dreptate dnilor Modan si FlorinF… Sa stiti ca si cel din povestea lui Creanga, cel de cara soarele cu oborocul in casa era muncitor si depunea efort, dar eu unul nu l-as fi trecut clasa… Daca ati uitat povestea cu prostia omeneasca, iat-o mai jos:
          http://ro.wikisource.org/wiki/Prostia_omeneasc%C4%83

          • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

            Si dvs. credeti ca eu l-as fi trecut clasa ?!!
            Multumesc insa pentru poveste. E unul din textele mele de referinta, cand fac comparatii intre ceea ce se intampla in Romania si ceea ce se petrece prin alte parti. De aceea, cum am spus-o de multe ori, refuz sa dau sfaturi. Povestesc, explic, incerc sa inteleg impreuna cu cititorii, dar nu dau sfaturi, caci nici nu stiti cat de adevarata este aceasta poveste a lui Creanga privita de dincolo de frontierele Romaniei !
            Efortul poate sa insemne multe lucruri. In text, m-am referit la efort in acceptiunea scolara a termenului care ia in discutie atat timpul pentru a duce la bun sfarsit o anume activitate, cat si calitatea produsului obtinut.

    • DanBruma spune:

      In principiu in vest tezele sint prezentate in fata unui juriu in care se gasesc si doi raportori exteni, adica profesori din alte universitati decat cea in care s-a elaborat teza. Banuiesc ca in Romania se face la fel. Cat despre plagiatul lui Ponta, daca plagiat este pentru ca pana acum eu nu am vazut o demonstratie a plagiatului si nici o plangere penala depusa de cel care a fost plagiat, de vina nu poate fi decat Universitatea care a validat teza respectiva, asa cum am spus intr-un mesaj care nu mi-a fost validat de catre webmaster probabil din considerente politice. Daca ar fi dupa doamna Gorga atunci Universitatile s-ar putea juca in autonomia lor cu studentii de-a alba neagra (uite diploma nu e diploma) la infinit.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Hotul neprins la timp, negustor cinstit. Eu nu voi fi niciodata de acord cu o asemenea adaptare libera a proverbului.

  19. vida clara spune:

    Cine a citit de mic rocambolescul Rocambole si-a putut crea o idee ca pentru
    unii “doctorul in drept” ideal il reprezinta Andrea Felipone in timp ce pentru altii
    acelasi ideal il reprezinta Armand de Kergaz.
    ( vezi —>http://es.scribd.com/doc/130715559/Terrail-Ponson-de-Rocambole-01).

    Depinde foarte mult de “modul de viata” (http://es.wikipedia.org/wiki/Modo_de_vida)
    pe care-l cautam, depindem foarte mult de “modul de productie” caruia ne raportam
    (http://es.wikipedia.org/wiki/Modos_de_producci%C3%B3n).
    Desi nu sunt “marx”-ist, descrierile facute de Marx (pe care cititorul le poate gasi
    sub titulaturile in spaniola: “comunismo primitivo”, “modo de produccion esclavista”
    “modo de produccion asiatico”, “modo de produccion feudal”, “modo de produccion
    capitalista”, etc vorbesc mult mai bine decat as fi putut-o face eu, despre tema.
    Ponta (si toti cei care si l-au ales drept exponent al ceea ce ei insisi sunt) reprezinta
    o esenta romaneasca de care este periculos sa facem abstractie, al expertilor in
    ocolit legea.
    https://sites.google.com/site/bibliamaxima/dictionar-de-filozofie/oxford/iter-criminis
    Printre altele, gasim:
    “En general, el modo de producción de la vida material condiciona el proceso social,
    político y espiritual de la vida. No es la conciencia de los hombres lo que determina
    su ser, sino al contrario, su ser social es el que determina su conciencia”
    adica (in traducerea mea):
    “În general, modul de producere a vieții materiale conditioneaza procesul social,
    politic și spiritual. Nu conștiința oamenilor este cea care determină modului de
    producere a vietii materiale ci, dimpotrivă, existenta lor sociala este cea care le
    determină conștiința”.
    Faptul ca un om precum Ponta este “doctor in drept” apare ca …(logic)- normal.
    Ar fi fost rupt de realitatea existenta, ar fi fost “afara din context” daca nu ar fi fost asa.

  20. Eugenia Duta spune:

    Am facut facultatea in Romania. Tirziu, la 44 de ani, cind am putut pleca, mi-am continuat studiile in Franta : masterat, DEA, doctorat. De 20 de ani locuiesc in Franta. Legaturile mele directe cu Romania sunt putine. Citesc, atunci cind pot, presa.
    Poate ca m-am instrainat eu de tot, nu stiu, insa, vazute de aici, povestea doctoratelor copiate in serie, cea a plagiatului unui prim-ministru care profita de puterea lui pentru a inchide gura celor care indraznesc sa il acuze de furt intelectual, comentariile celor care legitimeaza furtul pe motivul practicarii lui “de toata lumea”, comentariile celor pentru care 60 de pagini copiate nu reprezinta o dovada suficienta de plagiat, toate acestea puse impreuna dau impresia halucinanta de vis rau, de delir livresc, de “nu se poate, asa ceva nu poate exista”.
    Stiu, nu-mi spuneti, nici lumea in care traiesc de 20 de ani nu e roz. Nici macar gri spalacit. Dar Romania, privita de aici, are culorile amenintatoare ale unui cosmar.

  21. ms spune:

    1. Sint plecat de aproape 20 de ani din RO. Am facut un master aici, in US. Tezele si lucrarile de cercetare sint verificate automat pt plagiarism. Vedeti site-ul turnitin.com . Severiatea este asa de mare incit pina si greselile minore de citare sint depunctate.
    2. Unul din copii mei este elev in clasa a II-a. La scoala fac anual 3 prezentari orale, in fata clasei. Daca nu prezinta sursa elevii sint depunctati.
    Concluzia. Dupa regulile occidentale, dl. Ponta a plagiat. Dupa regulile din Romania, dl. Ponta a gresit putin si — vorba d-lui academician Teodorescu — ajungea ca sa isi ceara scuze. DIn pacate, dl. Ponta nici scuze nu a cerut.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Problema e scoaterea plagiatului din regimul stiintific, care functioneaza dupa norme tot atat de valabile in USA, in Romania si in alte tari, si introducerea lui in regimul juridic, care e mult mai sensibil fata de legile unei anume tari.
      Comportamentul duplicitar al unor elite romanesti precum cel care a facut declaratia de pomina la care va referiti in comentariu intareste meritocratia politica din Romania.

  22. doamnei A. Gorga spune:

    Va multumesc pentru raspuns si imi cer scuze pentru insistenta , dar tot nu e clar:

    Dumneavoastra afirmati:
    “In aceste conditii, in Romania, o asemenea masura de efort in baza careia se apreciaza meritul este stabilita fie de putere, fie de hazard. Cu alte cuvinte, meritocratia de tip scolar (bazata pe principiul fiecaruia dupa efortul depus) e inlocuita la români de meritocratia politica (fiecaruia dupa câta putere are) si de meritocratia aleatorie (fiecaruia dupa cât noroc are).”

    Se intelege ( fara efort prea mare, daca imi permiteti) ca “meritocratia de tip scolar (bazata pe principiul fiecaruia dupa efortul depus)” este cea care ar trebui sa primeze si nu e cazul, ea fiind inlocuita cu “meritocratia politica si cea aleatorie”.
    In primul caz dv dati definitia meritocratiei de tip scolar exact cum spunea si domnul Mircea M si cum spun si eu: ” dupa efortul depus”.
    Pentru mine o astfel de definitie este incorecta si nu are nimic de-a face cu meritocratia reala, aceea dupa rezultate.
    Nu pot fi de acord cu acest punct de vedere care de altfel ar trebui adaugat la cele dupa care se bazeaza “meritocratia” , astazi in Romania fara legatura cu rezultatele.
    Va multumesc pentru dialog.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Insistenta dvs. nu ma deranjeaza, dimpotriva deschide o discutie interesanta.

      Ca sa putem dialoga insa pe acest subiect va rog mult de tot sa fim de acord asupra punctului de plecare. Nu spun nicaieri in articol ca meritocratia de tip scolar TREBUIE sa primeze. Nu spun nici ca intr-o societate scoala e singura care trebuie sa furnizeze masura de efort in functie de care definim meritul: spun ca e prima institutie chemata sa faca acest lucru (prima in viata unui individ). De asemenea, nu scriu nicaieri in acest articol ca exista doar 3 forme de meritocratie mentionate. Ma refer doar la cele trei deoarece in exemplele care au generat articolul doar acestea intervin.

      Acestea fiind spuse, si dvs. si d-l MirceaM doriti sa largiti discutia si va referiti la un alt tip de meritocratie – fiecaruia in functie de ce este capabil sa faca (sau cum spuneti, dupa rezultatele concrete pe care le obtine). Cred ca este o completare importanta. Acea combinatie otravita bazata pe putere si hazard din sistemul meritocratic romanesc de astazi ar trebui sa fie inlocuita de combinatia dintre efort si rezultate in sistemul meritocratic pe care am dori, eventual, sa-l construim. Cred ca nu trebuie sa opunem cele doua “ingrediente” din definitia meritului, ci mai curand e nevoie sa le gasim un just echilibru.

  23. Horia Cornean spune:

    Doamna Gorga,

    Cred ca gresim cu totii atunci cand ii consideram pe cei ca VV Ponta egalii nostri. Premierul e o nulitate absoluta in academia, iar titlul de conferentiar universitar pe care si l-a arogat la un moment dat e de un ridicol absolut, pana de cocos pe o ceafa de rinocer. Sa nu uitam ca Ponta era deja lector univ cand si-a sustinut celebra teza. Sistemul lor nu e sistemul nostru.

    Ce e si mai trist e ca Ponta s-a inconjurat numai cu oameni asemenea lui. Exemplul cel mai elocvent este acela al unui consilier economic, foarte prezent pe acest forum, care a publicat articole despre economia romaneasca in ultraprestigioasele reviste
    METALURGIA INTERNATIONAL (frecvent pomenita de dl. Andrei George), sau AFRICAN JOURNAL OF BUSINESS MANAGEMENT.

    Isi merita Ponta titlul de doctor? In lumea lui, da, desigur, aveti perfecta dreptate. In lumea lui e chiar conf univ dr, un vizionar, viitorul presedinte al Romaniei. In lumea noastra el nici macar nu exista.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Multumesc pentru mesaj. Da, asa e, V. Ponta isi merita titlul in lumea lui. Si chiar lupta sa si-l merite in aceasta lume , de aceea nu renunta de buna voie. Pana la urma, dac-ar fi sa-l privesc ca un personaj de roman, cred ca as putea scoate un erou tragic din aceasta istorie.

      Din pacate insa, realitatea ne ajunge din urma. Nu credeti ca au fost suficienti vreo 50 de ani de comunism urmati de peste 20 de tranzitie in care prea multi romani au trait si traiesc inca deconectati de lumea celor care i-au condus sau ii conduc ?

      • Horia Cornean spune:

        Ba da, 70 de ani sunt mai mult decat suficienti:) Dar cu tot tragismul situatiei, e o mare realizare ca restauratia rinocerilor a intampinat o rezistenta acerba, ca actul cultural nu mai e ceva pe care politicienii politruci pot sa si-l agate la palarie.

        Sa ne uitam la exemplul protestelor legate de targul de carte de la Paris. Credeti ca Ponta a vrut sa mearga acolo din dragoste de cultura, sa sustina scriitorii? Nu, a vrut sa fie fotografiat la brat cu Hollande, sa castige capital politic. Pentru el cultura e doar un cuvant; in lumea lui conteaza doar titlul, nu si modul de viata academic.

        Romanii sunt deconectati de la aceste probleme, si e normal sa fie asa. Marea masa nu da doi bani pe integritatea academica. Insa noi dam, si sper ca politrucii sa fie ceva mai retinuti de acum incolo.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Nu, nu cred ca Ponta a vrut sa mearga la Paris din dragoste de cultura. Din pacate, si asta ma doare mai mult, nu cred nici ca Mircea Cartarescu nu s-a dus la Paris din prea mult spirit etic. Chiar daca-i apreciez scriitura, am dificultati mari in a patrunde in sistemul etic al unei persoane care sustine ca sistemul comunist de invatamant a fost unul bun. Asta e, nu am ce-mi face, cum spunea Camil Petrescu, “simt enorm si vad monstruos”.

  24. doamnei A. Gorga spune:

    Inca o data multumesc pentru raspunsul promp si dechiderea la o discutie.
    Am notat punctul dv de vedere si va raspund altfel: a inlocui ceva rau cu ceva la fel de rau, va citez din nou:

    “meritocratia de tip scolar (bazata pe principiul fiecaruia dupa efortul depus) e inlocuita la români de meritocratia politica (fiecaruia dupa câta putere are) si de meritocratia aleatorie (fiecaruia dupa cât noroc are).”

    nu aduce nici un progres si este o discutie sterila, iertati-mi sinceritatea. Daca discutia este axata pe meritocratie si merit atunci punctul de plecare terbuia sa fie tocmai meritul in functie de rezultat. Restul, cred ca se numeste “a discuta discutii”. Si mai cred ca invatamantul romanesc si intreaga societate nu de asta au nevoie, de discutii sterile, ci de a pune punctul pe I si a evidentia meritul.
    Altfel ne miram, si ne vom mira in continuare, de ce comentatori ca @andrei george explica in 7 comentarii ca domnul Ponta nu a facut nicodata cercetare, nici nu a pretins ca face ceva original, doar a depus efort ca sa faca un doctorat, fara rezultate, ca nu asta conteaza ,ci efortul depus!!!

    Deci, nu stiu ce doreste domnul Mircea M, dar eu nu doresc o largire a discutiei ci pur si simplu o discutie cu cap sic oada despre merit si meritocratie. Sa stiti ca astfel de definitii paguboase si aplicarea lor au facut ca sa se ajunga la fabrici de diplome: am facut efortul necesar, ce mai conteaza rezultatele, asta si-au spus multi si asa au obtinut diplome de master, doctorat.
    Va doresc un weekend palcut si multunesc pentru rabdare.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Sunt de acord cu tot ce spuneti, mai putin cu faptul ca afirmatia pe care o mentionati (si care e o constatare legata strict de exemplele de la care am pornit) ar genera o discutie sterila. Eu cred ca a deschis o discutie necesara, interesanta si utila. Chiar de multa vreme nu am mai avut un dialog de o asemenea calitate ca acesta.

      • Vasila Rapan spune:

        Stimata doamna,
        Aveti si nu aveti dreptate. Meritul ii revine domnului Mircea M care a facut remarca respectiva si a relansat discutia despre definitia adevarata a meritului bazata pe rezultate.
        Pana la remarca sa, s-a cam batut apa in piua despre plagiatul lui Ponta cu aceleasi afirmatii cunoscute si rascunoscute pe care le-am mai citit de sute de ori pana acum.
        Sa recunoastem meritul domnului Mircea si sa acceptam ca o disutie despre merit trebuie sa porneasca de la o definitie corecta. Deci rezultatul nu efortul.
        Multumesc

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Imi scapa legatura dintre plagiatul lui Ponta, sondajul de opinie mentionat in articol si definirea meritului pe baza de rezultate, in acceptiunea d-lui Mircea M.

          • semnal R spune:

            Cred ca citirea comentariilor in ordine si cu putina atentie, aduce lamurirea necesara.si evident ca de la remarca respectiva discutia a evoluat calitativ; inainte stagna.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              De ce va refugiati in evaluare (inainte stagna, a evoluat calitativ, etc.) in loc sa va aduceti propria contributie la calitatea acestei dezbateri, asa cum au facut-o cei dinaintea dvs. ?

            • semnal R spune:

              Este simplu: s-a spus de catre alti comentatori ceea ce e important si ceea ce cred si eu, nu are rost sa repet aceleasi lucruri. Am facut cateva precizari pentru a va raspunde dar am regasit in alte comentarii exact parerile mele despre acest subiect. Nu e important cine a spus ci ca s-a spus si nu s-au pierdut lucruri importante in discutie ca aceasta dualitate rezultate-merit.

    • Andrei George spune:

      Stimate domnule/doamnă,

      Îmi pare rău dar păreți cramponat(ă) în ceva care se numește fallacy- și care este, evident, de rău. Doctoratele- așa cum sunt ele considerate în România- nu au foarte multe lucruri în comun cu cercetarea de top. Asta pentru că în România, cu mici excepții nu se face cercetare de top și pentru că nu există resursele necesare.Dl.Ponta – din câte știu eu- n-a făcut cercetare nici înainte și nici după doctoratul domniei sale. Acest aspect îl cunosc efectiv din presa scrisă- dl.Ponta neffind niciodată prezentat ca un tânăr cercetător- ci ca un tânăr procuror. Aici intervine aspectul falacios al comentariului dvs.- eu n-am spus niciodată că lucrarea dlui. Ponta n-a avut rezultate. Dacă sunteți unul din aceia care consideră că orice fel de studiu trebuie să genereze imediat un ou de aur, cinste și onoare dvs. Dar nu mai interpretați în cheia dvs. niște afirmații nevinovate.
      PS:Nu sunt dl.Ponta, rudă cu dl.Ponta și nici măcar fan al domniei sale. Mă iritiă însă profund Românika care după ce s-a priceput la footbal se pricepe , desigur, la doctorate.

  25. Andrei George spune:

    Stimată doamna Gorga,

    Haideți să lămurim niște lucruri, pentru că observ – cu neplăcere- că generația tânără condamnă cu tărie dar nu prea știe despre ce vorbește. Orice fel de lucrare de doctorat, masterat sau licență ar trebui compusă, teoretic, dintr-un studiu documentar, analiză a situației existente, analiză operațională, etc. -în care să se sublinieze realitatea din domeniul în care-și dezvoltă studiul autorul plus contribuțiile originale. În cadrul studiului documentar sunt analizate și comentate realizările notabile și care au legătură cu subiectul studiului. Studiul documentar poate fi realizat mai mult sau mai puțin riguros. Pot de exemplu să spun că X și Y (X,Y, 2003) afirmă că bărcuțele de hârtie făcute din International Herald Tribune sunt mai puțin fiabile pentru că hârtia este mai poroasă. Sau pot să spun că bărcuțele din hârtie poroasă sunt mai puțin fiabile, fără a-i cita pe X și Y. Sper că sunteți de acord cu mine că cele 2 afirmații sunt echivalente iar lipsa citării lui X și Y nu transformă studiul documentar într-un dezastru, atunci când nu te adresezi unui mediu academic extraordinar de elevat. Sigur că la Harvard Journal of Law lucrarea lui Ponta n-ar fi trecut de prima revizie- dar lucrarea nu era destinată HJL-ului- așa cum probabil că 99.9% din lucrările juridice publicate în România n-ar întruni condițiile de publicare. De asemenea nu cred că se desprinde vreo intenție de fraudă din cele 2 afirmații.Frauda- și cineva ar trebui să spună acest lucru- și implicit plagiatul- este dacă contribuțiile originale nu sunt originale. Dacă dl.Ponta și-a formulat măcar una din contribuțiile originale cu copy-paste atunci este un plagiator și ar trebui să i se retragă titlul. Dacă contribuțiile originale sunt originale atunci discutăm degeaba și inutil iar dl.Ponta ar fi unul din cei mai bogați oameni din ROmânia în urma despăgubirilor pe care ar trebui să i le plătească toți cei care s-au repezit din iunie 2012 încoace să-l acuze cu tărie proletară. Acuzele n-au nici un fel de legătură cu lucrările doctorale- pentru că dl.Băsescu habar n-are de acest subiect- ci vor să-i facă rău dlui.Ponta- lovind, potrivit bunelor practici băsesciene- în cât mai mulți oameni care sunt cu cel puțin 5 nivele mai sus decât dl.Băsescu ca pregătire, cultură și tot restul. Rezumând, cine vrea să publice în HJL respectă normele de publicare din HJL și se așteaptă la un double peer blind review . Cine realizează o lucrare de doctorat la Tărcelu din Vale respectă broșura de întocmire a doctoratelor valabilă pentru Tărcelu din Vale. Prietenii dlui. Băsescu și chiar lumea bine intenționată s-a grăbit să-l condamne cu dedicație pe dl.Ponta.

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Chiar daca va inteleg perfect revolta si nevoia de a clarifica aceste lucruri, de unde si interventiile dvs. numeroase pe acest subiect, vreau totusi sa va spun ca nu asa pot fi convinsi oamenii asupra a ceea ce e un plagiat intr-o teza de doctorat. S-au pronuntat asupra acestei probleme cei care sunt specialisti in domeniu, noi nu mai avem ce spune, tehnic vorbind. Tot ceea ce putem face este sa gasim diferite forme prin care sa explicam faptul ca un furt intelectual e tot atat de grav ca si un furt “obisnuit”. Atat, nu cred ca e sanatos sa analizam la nesfarsit teza d-lui Ponta.

    • Emil Banus spune:

      Domnule Andrei George,
      Faceti niste confuzii grosolane si niste afirmatii jignitoare la adresa cercetarii romanesti. Un doctorat, prin definitie, e ceva original, care nu a mai fost facut. Daca nu e asa, atunci nu se numeste doctorat ci maculatura. Faptul ca in unele domenii oamenii nu sunt capabili sa produca nimic original, sau prea putin, asta nu inseamna ca nu gasesti oameni valorosi cu doctorate care rezista si la MIT si la Viena si la Paris. Cercetarea fundamantala in multe domenii, cele de baza, a fost intotdeauna cunoscuta la nivel international. Poate nu ati auzit dv de ea, dar ea exista. Deci terminati cu aberatiile: daca o teza de doctorat nu are nimic original atunci merita aruncata la gunoi. Cine gandeste altfel nu are nici o legatura nici cu cercetrae, nici cu valoarea, doar cu datul din gura.
      Scuze ca ma bag in discutia dintre dv si alta persoane dar vazand ce afirmatii faceti, nu m-am putut abtine.

      • Andrei George spune:

        Domnule Banus, bla, bla, bla. Citind comentariul dvs. îmi revenea în minte defunctul CNST. Și dvs. sunteți exact pe aceeași linie, cercetarea noastră e cea mai deșteaptă, frumoasă și devreme acasă. Nașpa, nu-i. Sunt cercetător științific grad I(făcut de Funeriu, în 2010- locul patru pe listă din vreo 40 ) și lucrez de vreo 23 de ani în cercetare- așa că ne putem contrazice o viață întreagă- dar în general eu am dreptate.
        Idem apropo de doctorat. Vă rog să-mi semnalați și mie- mor de curiozitate- ceva legat de cercetare în domeniul dreptului, făcut în ROmânia, și care să aibă măcar efectul unei muște bolnave care cade în picaj pe un tanc. Și apropo, mai încet cu cercetarea fundamentală, ca să nu sughițați. Până prin anii 60 se auzise că rușii au inventat totul. Aștept cu interes să-mi comunicați că Einstein a fost de fapt român.

        • semnal R spune:

          Domnule Andrei,
          Din partea mea puteti fi si membru al Academiei , daca sustineti ca cercetarea si doctoratul sunt doua notiuni paralele, atunci nu valorati nimic ca om de stiinta.
          Apropo de stiinta, de stiinte mai precis, daca intr-un domeniu sunt numai impostori, si e posibil ca in drept sa fie asa sau pe aproape, atunci ar trebui pur si simplu ca scoala doctorala sa dispara din acest domeniu. Oricum nu se poate vorbi decat de pierdere de timp daca nu sunt specialisti si conducatori de doctorat seriosi. Ce rost are sa se continue cu impostura?
          Dar terminati cu declaratiile astea ca cercetarea romaneasca , toata, e asa si pe dincolo, nu face nimeni nimic si doctoratele sunt toate niste carti din alte carti. Asa o fi la dv in disciplina, asa o fi doctoratul dv. asa stiti dv.

          • Andrei George spune:

            Stimate domnule,

            Eram tentat să vă spun tot bla, bla, bla. După aceea m-am gândit că poate n-ați văzut dotarea unui institut din România.Sunt sigur că n-aveți nici cea mai mică idee de fondurile alocate- NU- în ultimii ani, adică din 2009 încoace. Să discutăm de contracte de cercetare semnate și călcate în picioare de dl.Boc și cooperatorii ? Să discutăm de faptul că singurul loc unde dl.Boc a descoperit că se face cercetare e Culjul ? Minune, minune. Și un rest de colivă pentru susținătorii fideli ai PD-Lului din București dar numai pentru ei. A se vedea și revedea- comparativ- unde s-au dus banii de cercetare în 2007…2008 și unde s-au dus din 2009 încoace. Personal, ca să n-avem vorbe, funcționez din 2009 pe bani Europeni, aduși de mine în cadrul proiectelor FP7. Bun, și după ce v-am zis toate acestea- vă trimit- măcar cu ochii minții să mergeți să vedeți cam cum stă un institut precum ”Max Planck” și după aceea mai vorbim.
            PS: Nu toate doctoratele sunt doctorate de cercetare. Presupun că doamna Gorga vă poate confirma acest aspect, inclusiv referitor la Elveția. Personal am văzut persoane extrem de onorabile- cu doctorat Dr.Rer. Nat.- la Heidelberg !- care n-aveau pretenția că au făcut cercetare la doctorat. Și-au dezvoltat teza de doctorat, au fost supravegheați și îndrumați- dar ce făceau ei nu era cercetare. Dacă e să stăm drept și să judecăm la fel- lucrarea de doctorat e personală. Cercetarea- ca activitate- nu prea. Deci dacă doriți doctorat de cercetare – acesta ar trebui să se integreze în ceea ce doctorandul lucrează la servici.

        • Emil Banus spune:

          Domnule Andrei George,
          Nu are nici o importanta ca ati fost al patrulea pe o lista facuta dupa criterii pe care nu le cunosc. Tot pe vremea lui Funeriu s-a facut un clasament al universitatilor si unde spre surpriza generala ASEul s-a clasat in prima categorie valorica, aia care lua in considerare partea de cercetare, vizibilitate internationale a cadrelor universitare. Asa ca, totul e posibil.
          Deci, lasati laudele ca nu convingeti pe nimeni: cineva care a facut un doctorat pe bune cu care nu ii e rusine in afara tarii nu debiteaza prostiile pe care le-ati scris.

          • Andrei George spune:

            Dle. Banus, sincer să fiu nu mă interesează ce cunoașteți și ce nu. Și iarăși nu mă interesează de conceptul dvs. de ”doctorat pe bune”. Probabil că vă referiți la tele-evangheliștii pe care-i vedem zilnic pe la B1. Părerea mea sinceră- că sunteți totalmente paralel cu noțiunea de cercetare în general- și cu cercetarea românească în special- rămâne. Dacă lăudăm gunoiul- din păcate nu îl vom transforma în floricele. Deși, poate că ați descoperit în ”cercetările” dvs. așa ceva…altfel, termenii pe care-i folosiți ”prostii” sunt totalmente în defavoarea dvs. ca om și poate, poate- ca intelectual.

    • Gogu Bosorogu spune:

      Am o nelamurire dle Andrei George: dvs ati citit documentele UB referitoare la plagiatul dlui Ponta, puse pe site-ul lor, unde scrie negru pe alb ca plagiatul era definit in Carta Universitara (valabila si in 2003) a UB? Ati citit tot ce spun ei acolo? Asta asa, ca sa ne fie clar ca stiti despre ce vorbiti… Daca nu ati citit, iata link-ul mai jos:

      http://www.unibuc.ro/n/organizare/Comisiile_subordonate_Consiliului_de_Administratie.php

      Dati un “scroll” mai jos si o sa vedeti toate fisierele. Daca nu ati facut-o pana acum, va rog sa sacrificati 30-40 de minute din timpul dvs si sa le cititi acum…

      • Andrei George spune:

        Dl.Gogu – și colegii dvs.,
        Revin, repet. Dacă dl.Ponta și-a adăugat contribuții originale care nu-i aparțin, jos cu el ! Sunt primul care aș susține că n-are dreptul la titlul de doctor. Pe de altă parte dacă dl.Ponta a vorbit despre bărcuțe de hârtie- fără să-l citeze pe dl.Iashikomu Fukijava sau despre probleme uzuale în drept- la partea de studiu documentar- fără să-și citeze profesorii care erau în comisia de doctorat a domniei sale- personal nu văd unde aveți vreo problemă cu dl.Ponta. Haideți să nu fim caraghioși și plecați cu pluta chiar integral- orice lucru cunoscut a fost descoperit de cineva. Dacă ar fi să faci un studiu și să pomenești chiar pe toți cei omologați cu descoperirea diverselor aspecte din studiu- la modul pompos și corect politic- probabil că ai fi admis într-o primă fază- până la peer to peer double blind- la o publicație serioasă. Dar în faza esențială- cei de la peer to peer se uită exact la contribuțiile originale. Care pot fi- sau nu pot fi. Și aici ne re-întoarcem la această discuție generală băsistă despre dl.Ponta. A avut contribuții originale ? Cinste lui. A plagiat contribuțiile originale- jos cu el.

        • Gogu Bosorogu spune:

          Eu va rugasem sa-mi raspundeti la o intrebare, iar in cazul unui raspuns negativ, am sugerat o posibila actiune de corectie. Credeti-ma, nu aveam deloc nevoie sa-mi repetati acelasi lucru, la nesfarsit, pricepusem de la bun inceput ce vreti sa spuneti…
          Ca sa incheiem subiectul definitiv, nu pot decat sa va urez noi si nenumarate succese profesionale in domeniul stiintelor muncii, sa aveti putere de munca si multe contributii stiintifice cat mai variate si mai originale, si sper ca avantul revolutionar si dedicatia cu care contribuiti la edificarea societatii social-liberale multilateral dezvoltate sa nu va paraseasca. Prevad ca veti avea un viitor de aur in noua Romanie luminoasa care se faureste sub ochii nostri si imi cer sincer scuze ca am putut sugera ca cineva cu atat de multa autoritate si convingeri nestramutate (nu multi dintre noi putem afirma cu convingere – dar si cu o urma de cocheta modestie – ca “ne putem contrazice o viață întreagă- dar în general eu am dreptate”…) si-ar putea pierde timpul cu analiza Comisiei de Etica a UB…
          Nu am sa mai chinui tastatura laptopului ca sa va mai raspund la vreun comentariu, nu de alta dar eu pierd vremea scriind si dvs citind si sunt convins ca amandoi putem folosi timpul acela cu mult mai mult folos…
          Pana la “victoria finala impotriva dictaturii”, adica sfarsitul dlui Basescu si “inscaunarea” dlui Antonescu, ce pot sa zic decat: Amandla!

          • Guardian spune:

            Merci dom’ Gogu…desi nu le citisem nici eu, cu putina mea , hai sa-i zic, intuitie, imi cam imaginam ce-i prin documentele alea…totusi nu pot sa nu remarc rigoarea documentatiei, asa cum bine sta unei comisii de etica, ale unei universitati ce se vrea respectata! Asa se cistiga credibilitatea academica, asa trebuie sa te aperi de parazitii acestia de prin academia romaneasca …E evident ca argumentele domnului George, sunt subtiri, spre stravezii, si ceea ce pratica dumnealui (in cazul ponta, desigur), nu e nici pe departe reasoning, ci, din pacate, pur si simplu activism orb…Cred ca e si plin “doctoratul” lui ponta de idei care mai de care mai revolutionare, de aia si mai toti specialistii in drept penal international din lumea asta, il citeaza cam de doua-trei ori pe saptamina (acu’pe bune, mi se pare ca doctoratul lui ponta are zero citatii in zece ani, asta da performanta, mai ales ca TIP e tot acolo, nu l-a mutat nimeni! Halal originalitate!). Dupa cum bine se stie, in lumea scolii, doctoratul practic iti defineste nisa de cercetare dupa care iti modelezi viitorul academic si/sau de cercetator, in fact asta e si rolul lui ca o ultima etapa(nu mai pun aici fellow, ori alte studii post-doctorale, alea sunt etapele de maturizare) in desavirsirea modelarii intelectualului autonom ( desi e doar inceputul, cu alte cuvinte greul abia incepe, da’macar ti-ai gasit locul si nisa/sub-domeniul in care o sa evoluezi de regula toata existenta). Toata evolutia post-doctorala a marelui ginditor ponta e nula ( nu mai pun faptul ca experienta acumulata in timpul “cercetarii” pentru doctorat, i-a folosit extraordinar de mult in cariera avocateasca cind l-a aparat ( in conflit de interes fiind) pe tender, s-au cind a aparat Turceniul, exact pe dos ca Stefan cel Mare!)…cu exceptia unei brosuri unde-l resurrect (desi zice-se ca brosura n-ar fi genul “horror”), pe Pinochet…ma gindesc ca o fi probabil scrisa in ajunul Pastelui…Acu, pe cinstite, lui ii trebuia acolo particula “dr” in fata numelui, sa se dea rotund printre socialistii lui europeni (ca in tara, se pare ca la inflatia asta de doctori, a ajuns o chestie comuna sa-ti dai “doctoratul”, cine vrea si cine nu vrea e doctor, sunt pline liceele de prof. dri., vamile de dr. vamesi, politia de dr. agenti, armata de dr. sergenti, ca sa nu mai zic de investitorii locali, care dupa imbogatire, s-au trezit si insetati de carte, merge si-un doctorat la pachet cu bac-ul, ce dumnezeu. etc ), asta-i tot…omu’e o caricatura, de-un ridicol sinistru..un biet arivist, nimic mai mult…

            • Andrei George spune:

              Ia uite ce-a descoperit dl.Guardian ! Că dl.Ponta- ca de altfel și oameni ceva mai cunoscuți, miniștri în cabinetul dnei. Merkel- și-au susținut doctorate fără să lucreze (apoi) în cercetare !. Păi și eu îmi răceam gura degeaba să explic că există doctorate și doctorate de cercetare…și uite că în Germania- care e oarecum mai deșteaptă decât noi- există astfel de doctorate. Așa cum mai există și prin Anglia și prin alte țări civilizate. Unde poți să muncești ca să-ți iei un titlu de doctor fără să ai pretenția să apari în Nature sau să ai cârnatul de ISI-uri. Pur și simplu e o pasiune, ai luat titlul și ți-ai pus diploma pe perete. Și Gata. Ce grozav ! Dar stați puțin stimbabililor, nu cumva asta făcu și Ponta ? Da, dar la cercetarea noastră, cea mai grozavă din lume, dl.Ponta ar fi trebuit să facă o lucrare publicabilă în Nature pentru a-l mulțumi pe dl.Băsescu. Adică omul care a pornit tot scandalul, care a fost toată existența sa un mediocru și care declara că școala românească pregătește tâmpiți. Să recapitulăm pe scenariul cunoscutului serial BBC ”Conexiuni” : dl.Băsescu- care a fost toată existența lui submediocru intelectual- trage cu tunul (revista Nature) în vrăbii (doctoratul lui Ponta), nu pentru că ar avea ceva coerent de spus ci doar pentru că dl.Ponta se întâmplă să-i fie adversar politic. Prietenii dlui. Băsescu (dl.Pleșu știe) au parte de tratamente imediate, fizice, cu sticle goale în cap- deci dl.Ponta a scăpat ușor…

          • Andrei George spune:

            Oops, dle. Gogu, dacă mă stârniți ajungem la lucruri extrem de interesante. Hai să le vedem…deci deschidem primul document, ”Punct de vedere…”…”privind autosesizarea …” !!!- deci un punct de vedere privind autosesizarea – nu-i așa că e PD-List, e băsist, e superb ? (numai academic nu). Și ce mai zice COmisia ? ”fără a se pronunța pe chestiuni de conținut…” (oops, they did it again !- cu alte cuvinte, pentru toți colegii, măreața comisie de Etică s-a întrunit să vadă dacă dl.Ponta scrie frumos. Și ca să nu fie doar impresia proprie, cităm din materialul clientului ”…recunoașterea plagiatului este dată de nerespectarea regulilor de citare…”. Superb, avem o comisie de nivel de clasa I- dl. Ponta nu scrie frumos, cursiv și are și un creion HB în loc de stilou. Mai mult- actul normativ e legea 8/1996, aia dată la insistența americanilor de la Microsoft cu dedicație pentru licențele de software…și ce mai aflăm noi ? ”Simpla includere a unei lucrări în bibliografie nu constituie în sine o citare…”. Ete na, am fost răpus de inteligența dlui. Băsescu, pardon, a comisiei.
            OK, dl.Ponta e plagiator pentru că n-a scris frumos. Dacă domnia sa ar fi dispus în 2003 de minunatul soft Office cu meniul References și funcția Bibliography- și și-ar fi pierdut timpul folosind acest soft- evident că nu mai era plagiator și totul era OK. Există ceva mai ridicol decât această Comisie băsească de Etică băsistă ?

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Va sugerez sa va opriti aici cu aceasta discutie. Am inteles ca aveti nevoie sa va exprimati, dar dialogul pe care doriti sa-l sustineti se indeparteaza mult prea mult de la problematica acestui articol. Va multumesc mult pentru intelegere. Sa aveti o seara placuta si linistita.

      • Horia Cornean spune:

        Andrei George este un personaj multiplu; cel actual este cercetator principal unu, clasat al patrulea sub funeriu, cu doctorat luat in ’96, el fiind pe la 60 de ani. Legenda lui spune multe.

        Oricum, acest domn are sarcina de-a contra pe subiectul plagiatului. Nu merita efortul de-a-l lua in seama, nici el nu crede ce scrie.

  26. Vasile Rapan spune:

    Stimata doamna, nu cred ca cititorii au dorit naparata o largire a discutiei aducand in prim plan combinatia rezultat-merit, ci se impunea de la sine acest element intr-un articol despre merit-meritocratie. Nu a fost o largire a discutiei ci adaugarea unui element esential discutiei.
    Multumesc

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Si-acum ce propuneti, sa facem un chestionar despre cine ce-a dorit si apoi sa discutam despre cine ce-a inteles c-a dorit, e alb sau negru, galben ori gri ? Haideti sa fim seriosi. Am inteles ca si pentru dvs. e important ca meritul sa fie definit in functie de rezultat si va respect parerea. Cer insa in schimb sa-mi fie respectata si parerea mea.

  27. Charlie spune:

    Nu cred ca trebuie sa va enervati pentru niste afirmatii corecte. Urmaresc de aseara discutia si adaugirile comentatorilor i-au adus un plus incontestabil, mai ales de cand s-a discutat despre merit pe baza rezultatelor., o remarca inteligenta si binevenita. Asa cum dv vi se recunoaste efortul facut pentru a scrie acesta articol, deci si meritul, dupa definitia dumneavoastra, si comentatorilre trebuie sa li se recunoasca rezultatele -discutia e mult mai interesanta si complexa. Deci si ei au anumite merite.
    Sa fim fairplay cu totii, important e sa invatam ceva de aici, nu exista castigatori si invinsi, nu e un concurs, nu?

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Cine se enerveaza ? Atat timp cat discutiile contradictorii sunt bazate pe argumente e chiar pasionant. Cand apar sfaturile pe care nu le cere nimeni, atunci e altceva.
      Nici nu stiti cat de mult ma bucura faptul ca spuneti ca adaugirile comentatorilor i-au adus un plus de valoare acestui articol. Este ceea ce ma motiveaza sa scriu in Contributors: dialogul inteligent cu cititorii. Si cand e dialog inteligent, atunci apare si plus valoare. De aceea le multumesc tuturor celor care au inteles acest lucru si ii asigur de respectul meu.

      • semnal R spune:

        Cred ca se sugereaza ideea, corecta de altfel, ca nu e vorba de o simpla parere personala; ci de insasi definitia notiunii de merit. Sincer sa fiu, pentru mine meritocratia rimeaza mai degraba cu rezultatele obtinute decat cu efortul facut. Acum, fiecate cu parerea lui. Domnul Andrei sau George e convins ca doctoratul nu are nimic de-a face cu cercetarea. Sa-i respectam si lui dorinta?

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Ma bucur sa aflu si parerea dvs. Ar fi interesant, daca doriti, sa va dezvoltati argumentele cu care o sustineti. Considerati ca in exclusivitate meritul ar trebui definit in functie de rezultate sau acceptati si alti indicatori pentru acesta ? Daca va pozitionati in aceasta ultima situatie, ce anume, pe langa rezultate, mai poate defini meritul ?
          Cat priveste opinia d-lui Andrei George, eu i-am spus deja ca nu cred ca aici e locul cel mai potrivit sa discutam despre ce inseamna un doctorat. D-lui insa are nevoie sa continue discutia si atata timp cat dialogul este decent, nu vad de ce l-as intrerupe.

          • semnal R spune:

            Exclusivitate inseamna un singur element. si nu a fost vorba de asta. Ceea ce sustin, ca si alti cativa comentatori,este ca relatia rezultate-merit este cea mai importanta, fara a fi singura. Dar daca este neglijata atunci ceea ce numim “merit ” isi pierde esenta. Efortul e bun dar insuficient oricat de mult ar fi.
            Si cred ca nu trebuie sa pierdem din vedere ca discutia despre merit si meritocratie are loc pe marginea unui articol despre invatamant superior-doctorat-diplome. Iar aici rezultatele sunt esentiale, doar cu efortul nu ajungi prea departe orica bunavointa ai avea. Cel mult scrii o carte din carti.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Multumesc pentru contributie. Ca sa intelegem mai departe modul cum ganditi dvs. ce inseamna “rezultat” in cazul unui doctorat, ar fi nevoie sa aduceti mai multe precizari. Multi care au facut doctorate v-ar raspunde ca rezultatul important care valideaza o asemenea diploma este reprezentat tocmai de capacitatea de a scrie o “carte din carti”. Dvs. pareti sa nu fiti de acord. Puteti sa-mi explicati mai clar cum vedeti lucrurile ?
              PS. Voi lipsi vreo trei ore, deci nu va grabiti cu raspunsul pe care ati dori eventual sa-l formulati.

            • semnal R spune:

              A scrie o carte din carti inseamna a prelua ideile altora si a le exprima diferit. Deci lipsa de originalitate, daca nu sunt idei noi. Doctorat=rezultate originale, parca am mai spus-o sau am vazut aceasta remarca in aceste comentarii si ma declar 100% de acord cu ea). Exista diferente intre discipline dar un doctorat nu poate fi altceva decat o contributie originala a autorului, indiferent ca e vorba de literatura, chimie sau informatica.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Multumesc pentru raspuns. Sunteti de acord ca si doctoratul in sine e tot o carte din carti, dar unde combinatia diferitelor lecturi sa dea un produs original. In absenta originalitatii, nu poate fi vorba despre teza de doctorat. Acum cred ca ne-am inteles. In functie de discipline, exista si doctoratele profesionale, unde importanta este in primul rand (nu in exclusivitate) aplicatia originala pe care o propune teza.

            • "Feynman" spune:

              O intrebare pentru domnul Semnal R: l-ati citit pe Feynman ” Surely you are joking, Mr Feynman”? Fac referire la parerea celebrului fizician despre chiar existenta stiintelor educatiei. Pentru ca s-ar putea sa fiti in dezacord cu dna Gorga in ceea ce priveste o “carte din carti” si pentru fiecare sa insemne altceva, diferit, in functie de pregatire, experienta si…idei. Dupa celelalte raspunsuri ale dumneavoastra parca v-as situa in categoria stiintelor “grele”, de asta l-am si amintit pe celebrul Feynman. Cred ca si parerile despre cercetare sunt diferite aici si cred ca si rezultatele, ca si efortul.

            • Semnal R spune:

              Doamna Gorga, m-ati inteles gresit: nu am spus ca doctoratul este o carte din carti, dimpotriva pentru ca nu cred in asa ceva ,. Poate sunt domenii unde se practica asta si merge, dreptul cred ca e unul dintre ele, dar in general doctorat inseamna o idee, o teorie, un rezultat nou . E altceva si care in nici un caz nu se traduce prin “carte din cart”i. Ar fi prea simplu si s-ar ajunge la doctorate pe banda ca in Romania. De altfel,in cele mai multe dintre stiinte doctoratul nu se concretizeaza printr-o carte ci prin articole de specialitate. Cartea vine dupa 15-20 de ani de cariera , chiar mai mult, cand ai ce sa scrii pentru ca e formata din rezultatele tale anterioare nu ale altora.
              Ma refer la teze de doctorat serioase nu compilatii ca a lui Ponta care, chiar si daca nu ar fi copiat dupa altii,tot nu reusea sa faca ceva original.

              @Feynman Nu am avut ocazia sa-l cunosc pe marele fizician, a murit in 88, dar cartea e foarte cunoscuta ca si cealalta
              What Do You Care What Other People Think?
              Acum ma scuzati, dar schimb meridianul.De-ale vietii calatorii…
              Va multumesc pentru aducerea aminte a acestei carti.

            • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

              Acum eu nu mai inteleg ce asteptati sa fie o teza de doctorat. O definiti acum prin dificultatea obtinerii ei ?

  28. Guardian spune:

    Doamna Adriana, cred ca incurcati paradigmele, de aceea ajungeti la concluzii gresite (asta in caz ca nu-s ironice). Ce treaba are are barometrul opiniei publice cu lumea academica? Marea majoritatea a “opiniei publice” crede ca daca esti doctor, esti medic! Evident ca inteleg ca opinia dv intima e aceaiasi ca si a noastra, respectiv ca acest guraliv de ponta, crescut de PDSR de pe bancile facultatii, a “crescut academic” odata cu partidul in sondaje, mai cu seama ca la vremea respectiva, super-ocupatul viitor detinut gainar a nastase, “cel mai bun pm din istorie post-comunista”, martirul inchisorilor dictatorului basescu (sub al carui dictatura numai cine nu vrea nu-l scuipa! – ehe, pe vremea lui nastase se cintau numai laudatio pe la televiziuni, o atmosfera de armonie de nu se mai putea etc etc, nu nu era dictator, era un adevarat democrat, foarte receptiv la critica si super-tolerant…atita doar ca punea politia sa te aresteze de pe strada, da asta numai si numai din bunatate!), si in curind sfint pictat prin biserici, era si mare conducator de doctorat…nu-i decit un biet impostor. O caricatura academica, la fel ca si invatamintul care l-a propulsat la vremea respectiva (imi cer evident scuze multora dintre profesorii remarcabili din Romania, care exista e adevarat, dar nu reprezinta invatamintul ca si institutie (sunt izolati, isi vad de stiinta lor, tot obraznicii si semidoctii fac legile, te uiti si te crucesti: conf. dr ponta viorel, conf. dr. dan sova, conf. dr corlatean, lector dr. hrebenciuc-fiul etc etc…toti numiti, si nu filtrati de examene de competenta, ca in orice universitate serioasa din lume…era suficient sa fie pupilul cuiva, ca hop si cariera academica): vom avea invatamint superior de calitate, cind lumea academica (si nu numai, ci si potentiala) internationala va sti numele universitatilor si nu numele profesorilor din respectiva universitate. Asta nu va fi prea curind: atita timp cit sistemul (pe care dl Funeriul il fixase intr-o oarecare masura, da’ au intervenit oamenii lui abramburica, si l-au distrus din nou) continua sa functioneze pe baze de numiri: eu profesor (poate ministru, poate var cu ministru, poate amantul ministrului etc etc), te tin pe tine asistent (care imi esti nepot, ori nepot de-al amantei, ori var bun cu presedintle partidului, ori pur si simplu imi esti simpatic, ca ma perii de zi si pina-n seara) etc etc.Si desi se zice ca nu exista in natura, exista in lumea academica romaneasca si se cheama perpetuum-mobile! The salvation must come from within..da’ cum sa faci chestia asta, cind tu universitate chipurile autonoma nu poti retrage doctorate (policy oficial) ori diplome, cind vine pupilul lui abramburica si scade nivelele de competente pentru angajari in universitati, asa ca tot mediocrii sa le obtina, cind tu stat tolerezi (weak policies again) universitati nu sub-standard, ci adevarate caricaturi ?

    Da in fine sa revin la concluzie dv:”Victor Ponta isi merita titlul de doctor deoarece neincrederea românilor in educatie i-l legitimeaza din plin. Are multa putere, dupa cum arata sondajele”. Pe lainga faptul ca “dreptatea nu se confunda intodeauna cu adevarul”, nu, ponta nu numai ca nu-si merita doctoratul (in ciuda multor demonstratii fade ale unor contributori, cu doctoratul onest (ce treaba are onestitatea cu doctoratul, nu pot sa stiu (onestitate, si “regulile din 1996″ fac parte aproape din ADN-ul unui doctorand, ele sunt consecinta fireasca, nici macar a trecerii prin scola pina la momentul ala, ci a bunei educatii primite de la parinti tai, da in fine)…resorturile unui doctorat sunt cu totul altele, pasiunea si nu dorinta de parvenire( de era asa de mare pasionat ponta facea acum policy-uri pe la CEDO ori era mare judecator pe la Curtea internationala de la Haga!), dragostea de cunoastere si nu invers( pentru ca in fond, mincinosi de teapa lui ponta care mint asa cum respira, asta isi si doresc, ca si bunicii lor comunistii: intuneric la popor, invatamint de mintuiala etc), dorinta de a face un bine , cit de mic, omenirii (doctoratele la orice univ, cel putin, din primele 100 (desi cred ce 200), trebuie sa fie publicate in reviste recunoscute la nivel international- revistele respective, sunt si mai exigente decit comisia de doctorat!!, de regula se lasa cu patente, ori cu “royalties”-da, in lumi normale,ideile sa platesc, nu se copie etc), si nu vanitatea (chiar daca esti cit de cit inteligent, desi inteligenta de regula nu prea sta in acelasi cap cu vanitate:nu se suporta pur si simplu) si multe multe alte chestiuni…Pai ce sa mai zic de Einstein, de Copernic, de Newton, si de fapt de mai toti marii oameni nascuti pe pamintul acesta…daca era sa li se masoare inteligenta pe baza de sondaje de opinie, ori pe baza de “incredere” ori “neincredere”, ar fi iesit cu siguranta ai mai prosti oameni de pe pamint, si evident cu “sprijin popular” zero…Puteti privi la concluzia dv tiparita, ca la o poza in negativ…e mai interesant asa…

    PS. In invatamintul anglo-saxon (ma rog cel putin in North-America), toti absolventii de “Drept” (Law School), termina cu titlul de “J(uris) D(octor)”, si asta e gradatia de “undergraduate”!…cum ar veni doctori sunt toti, si e si normal asa din moment ce Law Schools primesc numai absolventi de faculate (oricare domeniu, cu conditia parca sa fi avut peste 8.5..da depinde de scoala). E adevar ca existe programe de PHD, da’ exigentele sunt dintre cele mai inalte (doctorat pentru doctori!)…cum pe ponta il interesa doar titlul, i-ar fi fost mai usor sa faca facultatea in USA sau Canada :-) ) ..desi nu cred ca i-ar fi convenit, ca abia dupa ce ai titlul de doctor poti sa-ti dai si masteratul (JD e prima gradatie, LLM urmatoarea parca (master in law)..:-))

    • Andrei George spune:

      Dacă ar fi să discutăm ”de ce”-uri ar trebui să căutăm 2 caracteristici la cei care dau titlurile de doctorat- deci la conducătorii de lucrare și șefii de comisie- una din aceste caracteristici fiind trasabilitatea – deci să-i putem identifica clar- și a doua responsabilitatea asumată. L-ai făcut doctor pe dl.Ponta- să spunem- care n-are contribuții originale- răspunzi. Risipirea doctoratelor prin localități uitate de lume ca Petroșaniul a condus la această abundență de titluri. Este doctorul în științe tehnice făcut la Petroșani cel puțin la fel de performant ca cel de la Timișoara ? Răspunsul este, evident, nu. Din motive logice, obiective și normale. Resursele educaționale de calitate sunt limitate și orientate în orașele mari.

    • Stefan spune:

      Domnule Guardian, multumesc! Ati reusit sa exprimati foarte bine ceea ce si eu gandesc. Nu as fi reusit atat de clar si frumos. Multumesc!

  29. Apollo spune:

    Da bineinteles ca-l merita!
    Dupa cum il merita si pe cel de Doctor in Plagiat :) si de doctor in logica critica
    Si eu sunt Doctor in Farfurii Zburatoare,Doctor in Spirit,Doctor in Constiinta ,Doctor in Lumina si alte cateva de care nu-mi amintesc acuma
    Sigur ca caracteristica acestei epoci nebune este absenta subiectului in frazele critice
    -Are succes
    succes in ce tovarasi?
    -E un ratat
    inca o data la ce sau in ce?
    -Meritocratia salveaza Romania
    Are merite in ce?la ce ?la furat cumva?da cred ca are si au destui

  30. The illustrated guide to a Ph.D. spune:

    Ceva ce ar trebui sa vada toata lumea:

    Every fall, I explain to a fresh batch of Ph.D. students what a Ph.D. is.
    It’s hard to describe it in words.
    So, I use pictures.
    Read below for the illustrated guide to a Ph.D.

    Matt Might
    Assistant Professor
    University of Utah

    http://matt.might.net/articles/phd-school-in-pictures/

  31. Ioan Faur spune:

    In sfarsit un articol bun.

    Ideea ca romanii l-ar vota pe Ponta e falsa.

    Depinde cine sunt romanii….. Bugetarii, asistatii social, pensionarii si firmele care capuseaza statul ale politrucilor, adica cei 25% care au votat USL? Da, poate astia da, il voteaza. Am uitat sa adaug zecile de mii de elevi care nu au trecut Bac.-ul, si pe aia care au picat la simulare anul asta, adica 80%. Da, dar toti sunt cam 25%.

    Oamenii care tin in spate tara, lucreaza in firme private, ca patroni sau angajati, firme mai mari sau mai mici, care sunt jefuite de stat, adica de categoriile anterioare si de clasa politica. Mai sunt si milioanele care lucreaza in strainatate din greu, pe care poate-i vedeti acolo in Elvetia sau unde mai mergeti. Si care inca trimit bani in tara la familiile lor.

    Adica restul de 75%. Acestia 75% urasc intreaga clasa politica formata in 23 de ani si care e formata din fosilele comuniste si securiste vechi si copiii lor. Si urasc in general pe toti din categoriile ce intra in cei 25%.

    Problema celor 75% este sa se uneasca, sa ia pozitie, sa nu mai dea taxe la stat prin greve fiscale si sa inlocuiasca statul acesta ultracorupt si ineficient cu un stat nou, condus de oameni ca ei, capabili, muncitori si cu initiativa si simt de raspundere.

    Dv. doamna si toti cei care activeaza in domeniul academic, cadre didactice sau cercetatori, in Vest, trebuie urgent sa va uniti si sa demonstrati la ambasade impotriva dictaturii din tara, a inlocuirii membrilor CNATDCU etc. cu incompetenti, impotriva politrucilor plagiatori si a protectorilor lor din ministerul educatiei. Sa demonstrati in strada, zi si noapte !!!

  32. radu spune:

    Hehehe
    Eu nu stiu daca domnul premier a plagiat.
    Dar mi se pare foarte ironic ce scrie in sectiunea disclaimer a blogului sau.
    El le cere tuturor celor ce vor sa preia informatii de pe blogul sau sa nu uite! sa precizeze autorul si sursa :) ))
    http://clarinetul.blogspot.ro/2013/03/care-e-culmea-ironiei.html

  33. domnului Mircea M spune:

    Intr-adevar, curios punct de vedere al autoarei: nu primeaza rezultatul ci efortul depus!
    Pentru cineva care vine din mediul academic este cu atat mai bizara o astfel de intelegere a notiunii de “merit.”.
    Domnul Mircea M are perfecta dreptate sa fie surprins de o asemenea afirmatie si ma asteptam ca doamna Adriana Gorga sa raspunda acestei interogatii.

  34. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Aici nu e vorba despre o definitie personala a meritului. L-am definit pornind de la ceea ce arata romanii astazi ca ar insemna merit pentru ei, adica putere si noroc. Nu scoala, nu munca, nu efort.

  35. Mircea Modan MirceaM spune:

    Chiar nu va inteleg. Meritul este strict legat de rezultat, de aprecierea sau nu a ceea ce ai produs…fie el un bun vandabil, o actiune omenoasa (credeti ca un analfabet betiv..sa zicem, un puturos, care salveaza de la moarte pe cineva care se inneaca, nu are niciun merit, pentru ca in mod evident nu a capatat nici mai multa putere, nici noroc nu a avut, scoala canci, munca sau efort mic in comparatie cu sapatul unei gropi, sa zicem…dar rezultatul este salvarea unei vieti), o activitate care face bine societatii sau individului. Atunci esti merituos..nu cand te dai cu capul de toti peretii.
    In paranteza fie spus, imi aduc aminte din tinerete…cand eram stagiar am primit patru proiecte, doua eu si doua un coleg mai varstnic. Eu , mai “puturos”, pentru a reduce efortul meu, am folosit repere existente..si am reusit sa-mi proiectez si omologhez produsele in jumatate din timpul in care colegul a realizat un produs la care a proiectat repere noi. Care a necesitat si o SDV-istica mult mai scumpa, care nici macar nu s-a amortizat datorita seriei mici de fabricatie…etc. Meritele au fost acordate functie de rezultate, asa ca am primit si al 3-lea produs, pe care l-am terminjat tot inaintea colegului, care avea probleme cu omolgare SDV-isticii noi…Deci nu intotdeuna efortul duce la rezultate mai bune ca “lenea”.
    Revenind la chestiune, una din criticile care s-a adus frecvent programei scolare este chiar cea legata de efort… programa este prea vasta, necesita un efort prea mare al copilului, pe teme care nu dezvolta aptitudini sau capabilitati care sa-i foloseasca in viitor. Deci nu produce rezultatele scontate…chiar daca efortul este mai mare.
    E clar… ce s-o mai dam la-ntors. Problema este daca recunoasteti eroarea…sau persistati in a incerca sa dregeti busuiocul. Poate gresesc…si atunci imi cer sincer scuze, poate chiar credeti sincer ca meritul este chiar masura efortului depus…si atunci pot intelege de ce nu se modifica programa scolara, cu una mai simpla, dar mai aplicata pe nevoile post scoala… un efort mai mic ar reduce meritele profilor, nu-i asa? ( de ex eu as pune accentul si pe un minim de legislatie economica, de analiza economica financiara, de intelegere a mersului unui business..etc, as incerca sa creez niste abilitati antreprenoriale minimale pe care orice om scolit in capitalism trebuie sa le posede. Pe realizarea de proiecte concrete..care dezvolta si chestiuni conexe temei, de natura practica… Stiti Dvs mai bine la ce ma refer. De ce se opune o rezistenta aceraba la simplificarea programei? Poate ca sunt necesare alte categorii de profi, alte materii…implicit unii isi vor pierde slujba…si atunci de ce sa nu-i avem la mana cu plagiate acoperite chiar de institutiile de invatamant?

  36. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Dintr-o perspectiva strict a prezentului, da meritul e legat de rezultate. E perspectiva antreprenorului pe care o sustineti dvs. si care e legitima pana in momentul in care vrem sa intelegem cum, prin ce mijloace (hai sa spunem “prin ce proceduri”) ajungem sa facem in asa fel incat altcineva (nu noi insine) sa fie capabil de a obtine aceste rezultate. In acest moment intervine relatia dintre merit si efortul depus (in sens scolar), care e specifica unei perspective pedagogice.
    Asumam de la inceput faptul ca e vorba despre doua perspective de definire a meritului – antreprenoriala si pedagogica – suficient de diferite. Decat sa le opunem, nu credeti ca ar fi mai bine sa incercam sa gasim cai prin care sa le apropiem una de alta ?
    Privitor la criticile programelor scolare, permiteti-mi sa nu le abordez aici. Am definit deja sistemul meritocratic ideal ca o combinatie intre efort si rezultate. Cred ca o asemenea definitie lasa destul loc si pentru critici ca cele pe care le mentionati dvs. si care mi se par juste.

  37. Emil Banus spune:

    Doamna Gorga,
    Chiar si dintr-o perspectiva pedagogica cel mai important este rezultatul. Abordarea dumneavoastra este incompleta si recitind articolul si comentariile, vad mai clar ca ati vorbit de legatura dintre merit si rezultate numai dupa ce vi s-a atras atentia asupra acestui fapt. Ceea ce este regretabil deoarece subiectul articolului este despre doctorat, plagiat, merit, iar o astfel de scapare are darul sa diminueze discutia si mai ales rolul determinant al rezultatului in ceeea ce priveste meritul. Doar asta e partea cea mai importanta intr-o teza de doctorat. Nu ai rezultate, nu existi., indiferent de metoda si efort.
    Pacat ca nu ati acordat mai multa atentie acestui fapt si v-ati axat pe probleme mult mai putin importanta in ceea ce priveste meritul.

  38. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Gresiti, nu scriu si nu comentez pentru ca-mi atrage atentia cineva. Discut, dezvolt, explic, aduc argumente, completez cu alte argumente. Niciodata nu mi-am propus sa scriu articole care sa nu provoace, sa nu declanseze discutii, intrebari, mirari, sa nu atraga luari de pozitie. Si va asigur ca nu-mi voi schimba acest mod de a scrie. Un text care nu starneste o reactie e un text mort. Eu traiesc, la fel si textele pe care le scriu.

  39. Emil Banus spune:

    Multumesc pentru raspuns. Daca imi permiteti, dezvolt putin raspunsul dumneavoastra.
    Cred ca un articol incisiv si care invita la dezbatere este acela care face anumite afirmatii, nu cel care omite idei importante. In cazul prezent legatura merit-rezultate. Adica un autor trebuie sa-si asume un subiect, sa fie capabil sa-l propuna si sa-l sustina.. Omiti detalii, nu esenta discutiei.
    De altfel, vazand ca nimeni nu spune nimic despre acest paragraf:

    //In problema plagiatului pe care incercam sa o intelegem aici intalnim diferite forme a ceea ce am numit institutie scolara in sens larg cum ar fi universitatea sau specialistii români si straini care s-au pronuntat clar asupra acestei probleme. Ne mai intalnim si cu reprezentarea plagiatului in alte societati, cum e cea germana, de exemplu. Pentru toti acestia, meritul e masurat in functie de efortul depus pentru a realiza o teza de doctorat. Plagiind sau, altfel spus, copiind de la altii inseamna ca nu ai depus efort suficient, iar in plus, fiind vorba despre furt intelectual, ai incalcat si un principiu de moralitate.//

    aseara m-am si abtinut de la orice comentariu. Mi s-a parut pierdere de timp sa discut despre a merita saau nu un titlu de doctor dupa efortul facut. si generalizarea la alte societati. De-abia cand am vazut alte reactii serioase, m-am bucurat ca exista si oameni care au aceeasi parere despre meritocratie care nu tine de efort .
    Dar eu am alta viziune asupra calitatii si meritocratiei, poate nici nu am dreptate, de aceea nici nu-mi expun parerile in public decat foarte rar. Marturisesc ca am oroare de ridicol.
    Va doresc articole cat mai reusite pe viitor.

  40. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Multumesc pentru precizari. Nu am omis in acest articol nicio idee importanta pentru intrebarea din titlu. Nu este vorba aici despre un eseu privitor la meritocratie. Cititorii au dorit o largire a discutiei in acest sens si mi s-a parut interesant. Se poate merge si mai departe in definitia a ceea ce e merit, a ceea ce este efort (diferenta dintre efort si interes, in sens scolar vs. antreprenorial ), a existentei sau nu a meritocratiei ca realitate ori utopie in diferite societati, etc.

  41. Vasile Rapan spune:

    Domnule A. George,
    Ponta nu trebuia sa faca cercetare inainte sau dupa doctorat ci in timpul acestuia. Daca nu a facut cercetare pentru lucrarea sa de doctorat atunci acaesta e egala cu zero.
    Nu exista reguli diferite in tara si peste hotare in privinta unui doctorat exista doar smecheri care vor sa fie doctori cu orice pret si inventeaza asa zise reguli romanesti, pentru ca altfel, nu ar avea nici o sansa sa aiba un doctorat.
    E aberant ce scrieti si daca nu ar fi de plans, as rade in hohote.

  42. Guardian spune:

    Exact domnule Rapan…doctoratul in sine, e proces de cercetare la cel mai inalt nivel! Cica la ponta nu se aplica, ca el nu face cercetare…si atunci cum de-o fi ajuns conferentiar romano-american, cind se stie ca in lumea academica normala, un “cadru” universitar, serveste nu numai componena de “cadru didactic”, ci se pe aia de cercetare…si mai cu seama pe aia de cercetare! Vezi domane super-capabilul ponta, pe linga ca era lacheul oficial a condamnatului, deputat, sef al corpului de control, activist de partid (si mai nou si de stat), “ierea” si conf. dr….si in consecinta facea si cercetare, pe linga faptul ca “invata” studentii romano-americani..despre dreptate si adevar. Ambele internationale. Te doare mintea…

  43. Andrei George spune:

    Domnule Rapan,

    Nu eu am inventat celebra sintagmă ”Aici suntem în România, la Porțile Orientului …”(„Nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris à la légère”!)…”Era un nene, pre numele lui Poincare, viitorul președinte al Franței si la vremea respectivă avocat pentru o firmă de tramvaie care păcălise statul român. Și care nu lua statul Român în serios pe la 1880 toamna…deci ce pretenții aveți dvs.acuma ? Să fie doctoratele de nivel Heidelberg ? Să fie. Cine a greșit cu o virguliță pe vremea fanarioților să fie spânzurat în efigie ? Să fie. Cât despre cercetarea la care mă refer eu și cercetarea de care pomeniți dvs. (inclusiv cercetare bibliografică)- avem zone diferite de discurs. Evident că orice doctorand face o anumită cercetare pentru a-și realiza lucrarea- dar nu e cercetare științifică decât în anumite cazuri. Aștept cu interes- am mai cerut- un exemplu de cercetare științifică în domeniul juridic în România, eventual și recunoscută pe plan internațional.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adriana Gorga


Adriana Gorga

Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)