joi, martie 28, 2024

Mic portret al absenteistului la tinereţe

Segmentul de alegători cu vârste între 18 şi 24 de ani a avut cea mai slabă prezenţă la vot la parlamentarele din 2016[1]. Filosoful Mihai Şora explica acest fapt prin aceea că segmentul 24-100 (în care, cu graţie şi gentileţe se includea) nu a reuşit să înveţe segmentul 18-24 care sunt beneficiile implicării şi pericolele pasivităţii. Şi, pentru că şi eu aparţin segmentului 24-100 şi, în plus, am şi misiunea să-i învăţ pe tineri implicarea civică, am decis să formulez câteva observaţii pe care le vreau, chiar şi într-o mică măsură, de ajutor întru înţelegerea situaţiei.

De aproape un deceniu şi jumătate predau obiectele cultură civică şi filosofie şi unul dintre obiectivele pe care mi le propun este acela de a livra societăţii oameni conştienţi, responsabili, dispuşi să se implice în actul de decizie democratică, să alcătuiască masa civică necesară unei democraţii participative. Ar trebui să se adauge acestui profil de cetăţean calităţile gândirii critice, curiozităţii, pasiunii pentru libertate , pe scurt patos cetăţenesc, întreţesut organic cu afecţiune patriotică şi sentimentul apartenenţei comunitare. Absenţa masivă de la vot dovedeşte că nu ne facem foarte bine treaba. Dar mai cred că, aşa cum se întâmplă de obicei, motivele care-i ţin pe tineri departe de urne sunt complexe şi eterogene şi responsabilitatea nu poate fi atribuită strict unei singure categorii de factori. Teza mea este că elevii din clasele terminale de liceu şi studenţii (adică cei din segmentul 18-24) au un profil care conţine câteva trăsături globale, pe care le regăsim şi la omologii lor europeni şi americani, dar şi câteva particularităţi care ţin strict de condiţiile româneşti.

Întâi, câteva date statistice:

În privinţa anumitor condiţii, ceea ce se întâmplă cu tinerii români este analog cu ceea ce se întâmplă în Europa şi în Statele Unite. Peste tot, segmentul de vârstă 18-24 absentează cel mai mult de la vot.[2] Tinerii votanţi români se încadrează însă în marjele medii europene. Astfel, dacă în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009[3], erau cei mai activi tineri votanţi din Europa[4], prezenţa la vot de anul acesta este la nivelul participării pentru segmentul lor de vârstă la alegerile europene din 2009 (29%).[5] Interesul pentru vot a fost însă în general în scădere, ceea ce a făcut autorităţile să încerce să pună în practică programe pentru conştientizarea importanţei votului, cum s-a întâmplat în 2012[6] sau de facilitare a accesului la vot, la alegerile de acum câteva zile[7]. De asemenea, există un profil psihologic complex şi contradictoriu al tânărului votant european şi este de presupus că tinerii români nu deviază prea mult de la el. Astfel, o parte semnificativă a tinerilor din Europa nu sunt mulţumiţi de direcţia în care se îndreaptă ţara lor, în special în statele afectate serios de criza economică. În ţările mai puţin expuse, gradul de mulţumire creşte. Astfel, în Grecia, doar 6% s-au declarat satisfăcuţi cu direcţia în care merge ţara lor, în comparaţie cu 53% în U.K., conform unui studiu Pew din 2014.[8] Pe de altă parte, procente variind între 62%(UK) şi 85% (Franţa) au declarat că nu se aşteaptă ca urmaşii lor să o ducă mai bine decât ei din punct de vedere financiar. O comparaţie între tinerii europeni şi cei americani, conform unui alt studiu[9], scoate la iveală alte caracteristici ale tânărului votant european: în procente semnificative, simte că nu poate influenţa viitorul prin propriile forţe, încă şi mai mulţi cred că munca asiduă şi educaţia nu aduc roadele preconizate şi nu merită efortul. Ambele opinii sunt împărtăşite într-o măsură mult mai mică de omologii lor americani, ceea ce sugerează diferenţe culturale puternice. Cu alte cuvinte, tineretul Europei pare negativist, pesimist şi lipsit de motivaţie. Asta face aproape de neînţeles faptul că cei mai mulţi declară că sunt mulţumiţi cu viaţa lor. Astfel, germanii se declară fericiţi în proporţie de 66%, deşi sunt sceptici în privinţa posibilităţilor de autorealizare în proporţie de aproape 50%. Grecii se declară fericiţi în proporţie de 45%, deşi manifestă scepticism în proporţie de aproximativ 75%. Desigur, nu este decât o conjectură bazată mai mult pe observaţii empirice, dar aş paria că aceste rezultate contradictorii au de-a face cu un anumit profil hedonist al tânărului votant şi cu posibilitatea ruperii de spaţiul public şi a căutării plăcerii şi apartenenţei în bule sociale monadice. Voi reveni imediat asupra acestui aspect. Merită de asemenea amintit că tinerii se întâmplă să meargă la vot în procente semnificative acolo unde opţiunile sunt simple, mediatizate şi cu impact emoţional, chiar dacă nu resimt datoria de a se informa cu privire la alegerea lor, ca în cazul referendumului pentru Brexit.[10]

În cadrul unui studiu din 2016, dedicat tineretului european[11], tinerii români au declarat că se simt excluşi sau marginalizaţi în propria ţară din pricina condiţiilor economice în proporţie de 71% (maximum, Grecia, cu 93%, minum Germania, cu 27%), că se simt forţaţi să studieze sau să lucreze în străinătate, în proporţie de 34% (maximum, Cipru, cu 51%, minum, Germania, cu 1%) sau că sistemul lor de învăţământ este adaptat la piaţa muncii, în proporţie de 39% (maximum, Malta şi Suedia cu 81%, minimum, Grecia, cu 25%).

Pe de altă parte, constatăm că segmentul tânăr din România foloseşte frecvent Internetul (văzut la nivelul UE ca o tehnologie a viitorului, dar care comportă riscuri specifice care trebuie abordate conştient) mai puţin decât în statele dezvoltate din Nord şi Vest, dar la un nivel ridicat în raport cu populaţia de vârstă mai înaintată (existând unul dintre cele mai mari decalaje din Europa). Astfel, în 2014, România avea, pentru sectorul de vârstă 16-25, cel mai mic procent de oameni care utilizau zilnic un computer (62%, în comparaţie cu un maximum de 93%, în Estonia) şi unul dintre cele mai mari decalaje între populaţia tânără şi cea în vârstă în utilizarea zilnică a computerului şi a Internetului (cel puţin 25% în comparaţie cu cel mult 6% în Olanda, UK, Finlanda sau Danemarca).[12]De asemenea, tinerii români, sunt ultimii în Europa la utilizarea de reţele sociale (66%, în comparaţie cu un maximum de peste 90% în ţări precum Danemarca, Suedia sau chiar vecina Ungaria). Românii folosesc de asemenea cel mai puţin Internetul pentru activităţi civice sau pro-sociale sau pentru a se educa.

Conform unui studiu post-electoral privind alegerile europene din 2014, motivele cel mai des invocate pentru absenteism la nivel european sunt: neîncrederea în politică în general, dezinteresul faţă de politică şi lipsa de consecinţe a votului[13], motive invocate şi de tinerii români.

Punând cap la cap toate aceste date, obţinem un profil al tânărului alegător român care se comportă tipic în comparaţie cu omologii lui din restul Europei, date fiind particularităţile ţării noastre (decalaj mare faţă de populaţia mai în vârstă, sărăcie, sistem de învăţământ neperformant şamd). Ba chiar putem spune că este puţin mai activ şi mai participativ decât ne-am aştepta. Din păcate, condiţiile româneşti agravează anumite tare prezente la nivelul întregii Europe, ca în cazul analfabetismului funcţional existent în marja unor procente înfiorătoare[14], de două ori mai mare decât media UE. În privinţa sistemului de educaţie, aş spune că, aşa cum l-am perceput din interior în toţi aceşti ani, nu reuşeşte să-i înveţe pe elevi participarea şi jocul democratic decât în foarte mică măsură, este un sistem  populat de numeroşi profesori care împing ei înşişi blazarea şi dispreţul faţă de implicarea civică la cote greu de înţeles şi în care nu există niciun fel de educaţie democratică pe parcursul liceului[15], aproape niciun fel de studiu al gândirii critice[16], lectura este descurajată sistematic[17] şi orice abordare interdisciplinară, corelativă (esenţială în lumea complexă de azi) lipseşte.De altfel, un studiu din 2013 al Institutului pentru Ştiinţele Educaţiei[18], dedicat implicării şi participării democratice găsea următoarele minusuri structurale: lipsa din programa obligatorie de liceu a unei discipline adecvate unui conţinut mai pronunţat de competenţă civică, o întrerupere nefirească a cursivităţii însuşirii competenţei civice între ciclul gimnazial şi cel liceal, lipsa unui exerciţiu cotidian firesc în exersarea democraţiei şi a apartenenţei comunitare, faptul că şcoala nu s-a impus ca un mediu al democraţiei şi al participării depline, lipsa de civism în dialogul copii-profesori-părinţi, deschiderea precară, accidentală şi nesistematică a şcolii către mediul comunitar, faptul că adolescenţii resimt ca închise şi ostile instituţiile publice, absenţa oportunităţilor de participare civică. Poate cele mai neliniştitoare caracteristici ale mediului tânăr românesc (relevate de acelaşi studiu) sunt aderenţa feminină sporită faţă de mecanismele corecitive şi nedemocratice sau preferinţa pentru un lider puternic ca alternativă la mediul politic pluripartit lucru care “indică orientarea adolescenţilor către valori specifice unui sistem totalitar”. De asemenea, mulţi dintre tinerii care au răspuns s-au declarat ataşaţi de valorile culturii şi istoriei naţionale pe care le consideră puse în pericole de apartennenţa europeană a României.

Ca profesor, am fost martor, în ultimii ani, al unei creşteri tot mai pronunţate a utilizării tehnologiilor digitale şi Internetului printre tineri. Le consider o importantă resursă educaţională, dar sunt conştient şi de pericolele pe care le reprezintă. Studiul Eurostat citat la nota 8 vorbeşte despre anxietate, dependenţă şi creşterea impulsului agresiv ca riscuri ale locuirii tot mai accentuate a lumii digitale. De fapt, mediile digitale par îndeosebi periculoase pentru cei care nu sunt conştienţi de potenţialul lor adictiv, iar din punct de vedere cognitiv şi axiologic, pentru cei care nu dispun de niciun fel de abilităţi de gândire critică. Aş adăuga şi eu câţiva factori de risc. Mediul digital este un mediu profund problematic, vortexoid, în care de foarte multe ori tânărul este atras fără posibilitatea de a se apăra, un spaţiu pe care nu-l înţelege şi pe care nici nu se străduieşte să-l înţeleagă, dar pe care îl locuieşte fără complexe. Există o intuiţie adevărată şi în prezumtivele pericole reprezentate de social-media. Mediul acesta spectral şi ubicuu, deopotrivă hedonistic şi adictiv, îi face tânărului o ofertă de nerefuzat. Să se închidă în separé-uri virtuale, spaţii în care contează şi pe care le poate modela, spaţii simple şi pe care le înţelege. Pe scurt, să se închidă în lumi alternative. Întrucât în aceste separeuri, comunicarea se face prin bucle de feed-back confirmatoare, ele sunt realmente lumi închise, monadice. Adolescenţa a fost de când lumea o perioadă evazionistă, ceea ce expune însă mai mult actualele generaţii este oferta practic nesfârşită de modalităţi de evadare. Dacă un adolescent al generaţiei mele nu putea evada decât în spaţiul clasic al grupului de prieteni sau al unei cărţi, generaţiile actuale au nenumărate posibilităţi de a se izola fonic şi cognitiv de spaţiul public. Practic, tinerii nu votează pentru că, de regulă, votul nu se întâmplă în universul lor.

Privite în această cheie, multe lucruri devin puţin mai clare. Tinerii sunt analfabeţi funcţional conform unor criterii riguroase şi inteligibile pentru noi, dar irelevante pentru cei mai mulţi dintre ei. În microuniversurile lor alternative, ei se înţeleg. Un fan al hip-hop-ului îşi înţelege lumea şi, în raport cu slang-ul lui, noi suntem analfabeţii. În lumea gameri-lor, în lumea street-dancerilor, în lumea cluburilor, în lumea vânzătorilor de droguri uşoare, în lumea băieţilor deştepţi de toate felurile, ei sunt perfect competitivi. Iar analfabetismul funcţional sau ignoranţa pe care noi le-o reproşăm este irelevantă. Au tot ce trebuie pentru a se descurca acolo unde sunt. Iar dacă nu sunt foarte pregătiţi pentru lumea noastră, asta nu va face decât să-i înfunde şi mai tare în universurile lor autosuficiente. Faptul că un tânăr evadează uneori în lumi paralele este un lucru vechi de când lumea. O anumită indiferenţă faţă de lumea adulţilor a fost mereu apanajul adolescenţei. Doar că evadarea nu (mai) este un zbor poetic şi fertil al imaginaţiei după care se revine la “lumea reală”. Lumea reală nu mai există. Sau, dacă există, a devenit irelevantă, ostilă şi rece. Evadarea nu se mai petrece în imaginar. Se petrece în virtual. Iar, pentru tânăr, realitatea în care se votează este doar un caz particular al virtualului. Unul nefrecventabil. De asemenea, grupurile lor informale, egalitare şi deseori dure sunt rupte de orice simţ al apartenenţei la un supragrup naţional şi cu atât mai puţin la unul internaţional.Tradiţionalele grupuri de prieteni devin triburi perfect autonome care nu mai depind în vreun fel de spaţiul public. Iar aici, adolescentul găseşte tot ceea ce “realitatea” îi refuză: apartenenţă, sens, reguli pe care le înţelege, plăcere şi afecţiune. Abilitatea naturală şi lăudabilă de a vizita empatic alte lumi devine o patologie a închiderii. Şcoala care nu-I poate învăţa nimic relevant şi votul care nu poate mişca vreun pai rămân departe, într-o lume urâtă, străină. Mai grav este că aceste bule autonome sunt de regulă grosiere şi simple. Rupt evazionist de realitate, universul tânărului licean de azi este tot mai adesea unul al superficialităţii hedoniste şi al debilităţii sociale. Contactele cu realitatea sunt razante. Desigur, tinerii rămân tineri, cu toată ingenuitatea şi prospeţimea vârstei, dar cei mai mulţi nu simt că ar datora ceva spaţiului public. Cu atât mai puţin simt tinerii români că datorează ternei şi ireformabilei lumi publice româneşti.

I-aş adăuga de asemenea printre membrii segmentului 24-100 cu un rol marcant în formarea tinerilor pe părinţi. Părinţii care le creează uneori iresponsabil primele bule hedoniste sau care pur şi simplu nu mai ştiu să fie lângă ei, crezând că pot compensa cumpărându-le device-uri scumpe, de unde bulele hedoniste pot fi accesate cu tot mai mare uşurinţă, iniţiind astfel un cerc vicios al izolării. Nu în ultimul rând politicienii care nu-şi găsesc  niciodată timp să discute cu elevii despre ce înseamnă votul şi democraţia. Într-adevăr, care nebun ar irosi din timpul său preţios pentru a vorbi cu cei câţiva elevi din clasa a douăsprezecea care au drept de vot? Sau, mai rău, cu cei care vor vota abia peste patru ani? Care politician a găsit vreodată timp să gândească un proiect de lege dedicat lor, doar lor? Care firme sau institituţii de stat le-au oferit programe de formare sau informare pe termen lung? Cine a avut, în România ultimilor treizeci de ani, pur şi simplu răbdarea de a-i înţelege sau de a le oferi ceva, un motiv pentru care să fie interesaţi de viaţa publică?

Hedonişti, dar izolaţionişti, pesimişti, dar fericiţi, sceptici, dar mulţumiţi, amorali, dar refuzând mizeria politicii, ignoranţi, dar conectaţi la societatea cunoaşterii, tinerii noştri sunt fiinţe complexe, imposibil de judecat în cadre simple. Şi care, poate, nici nu ar trebui judecate. Ci îndrumate cu responsabilitate şi afecţiune, încurajate să devină cetăţeni curajoşi, implicaţi şi responsabili.

. Atât timp cât nu există nimic pentru ei în lumea în care se votează, tinerii nu vor vota. Vor voi doar să nu fie treziţi din simulările lor precare. Schematismul cognitiv şi moral cu care întâmpină viaţa nu se va îmbogăţi în vreun fel şi inerţia le va deveni destin. Şi cei mai mulţi vor părăsi România pe căi virtuale sau reale. Şi nu vor brb.[19]

NOTE______________


[1] Cf. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21463296-satistici-alegeri-parlamentare-2016-structura-electoratului-varste.htm

[2] http://www.npr.org/2016/05/16/478237882/millennials-now-rival-boomers-as-a-political-force-but-will-they-actually-vote (pentru SUA); vezi şi studiul http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/post_electoral/EB71.3-FocusonAge-RO.pdf (pentru Europa)

[3] http://www.mediafax.ro/social/alegeri-prezidentiale-turul-ii-bec-prezenta-la-vot-la-nivel-national-la-ora-21-00-62-04-in-primul-tur-prezenta-a-fost-de-52-31-harta-votului-pe-judete-13565620

[4] http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/post_electoral/EB71.3-FocusonAge-RO.pdf

[5] Conform aceluiaşi studiu: http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/post_electoral/EB71.3-FocusonAge-RO.pdf

[6] http://stirileprotv.ro/stiri/alegeri-parlamentare-2012/cum-incearca-autoritatea-electorala-sa-aduca-tinerii-la-vot-da-un-refresh-la-faza-gen-voteaza.html

[7] http://stirileprotv.ro/stiri/alegeri-parlamentare-2012/elevii-si-studentii-cu-drept-de-vot-vor-beneficia-de-transport-gratuit-cu-trenul-in-perioada-8-12-decembrie.html

[8] http://www.pewresearch.org/fact-tank/2015/02/09/who-are-europes-millennials/

[9] http://www.pewresearch.org/fact-tank/2015/02/10/u-s-and-european-millennials-differ-on-their-views-of-fate-future/

[10] https://www.theguardian.com/politics/2016/jul/09/young-people-referendum-turnout-brexit-twice-as-high

[11] http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/2016/eye2016/ppt_european_youth_in_2016.pdf

[12] Cf. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Being_young_in_Europe_today_-_digital_world

[13]Cf.http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/2014/post/post_2014_survey_analitical_overview_ro.pdf

[14] Vezi http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21401074-circa-42-dintre-elevii-romani-15-ani-sunt-analfabeti-functional-nu-inteleg-citesc-studiu-centru-educational.htm

[15] Practic, singurele discipliine care abordează educaţia democratică sunt Cultura Civică, la gimnaziu şi Filosofia, î clasa a XII-a, la care se adaugă eventualele opţionale.

[16] Excepţie fac anumite segmente, subţiri şi ineficiente, ale obiectului Logică, argumentare şi comunicare

[17] https://www.contributors.ro/cultura/de-ce-nu-mai-citim/

[18] http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Raport_participare_civica_sinteza.pdf

[19] Prescurtare pentru Be right back( Revin imediat!)

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

  1. Poate ar fi mai bine sa nu ne mai dascaliti atat. Vedeti-va de treaba dvs si culegeti ce ati semanat, pofta buna. Poate nu vrem sa fim cetateni , nu ne place ideea de cetate . Credeti ca niste programe scolare de edu civ au vreun impact comparativ cu ce vedem cu ochii nostri pe strada si in familie si pe net ? Inseamna ca v-ati gresit cariera , trebuia sa va faceti popa. Noi am invatat din greselile voastre si cunoastem lumea mult mai bine decat dvs , din contacte directe , nu din carti si povesti . Ubi bene ibi patria , ce nevoie avem noi de tarlaua asta infecta pe care voi ati adus-o in halul in care este ? Si mai ne si cereti sa va votam. Cat tupeu. Muriti odata , in jegul pe care l-ati creat , si lasati-ne in pace. Da, veti ramane singuri, voi si cateva dintre odraslele voastre , „noua clasa politica”, sa va furati sa va tradati si sa va mintiti intre voi. Inclusiv voi telectualii oportunisto-pupincuristi. Ne vom intoarce numai dupa ce va veti ineca in propriile dejectii si veti elibera locul.

    • Exact asta am incercat sa nu fac. Si anume sa va dascalesc. Dimpotriva, am incercat sa inteleg. Iar ceea ce spuneti confirma binisor analiza mea. Exact asta am spus. Ca, va citez, „noi am invatat din greselile voastre si cunoastem lumea mult mai bine decat dvs , din contacte directe , nu din carti si povesti.”Eu, sa stiti, nu am candidat nicaieri, desi mi s-a propus. Nici nu intentionez s-o fac, mi-e bine acolo unde sunt si de acolo cred ca pot ajuta mai mult. Am 37 de ani, e greu de spus ca eu si ai mei am creat mocirla. Cred doar ca am putea s-o schimbam nitel in timp. Si patria sa fie aici. .

      • Succes atunci. Credem in lucruri diferite. Dvs puneti cetatea inaintea omului . Noi credem in individ si in libera asociere.

        • Pai, normal sa crezi in individ. Societatea e formata din indivizi. Iar indivizii trebuie sa fie liberi.

          Libertatea individuala caracterizeaza chiar specia uman, inainte de aspectele sociale.

          Inteleg din scurtul comentariu ca nu va place prevalenta „binelui comun” fata de libertatea individuala.

          O asemenea viziune este tipca pentru conservatorismul politic, doctrina de dreapta.

          Da, asa ceva este de abia in stgare nascanda in Romania, dar va ecloza. Va ecloza mai usor daca o ajutati decat daca o neglijati.

          Altfel spus, libertatea individuala trebuie cucerita, din pacate.

    • Odata plecat, nu te vei mai intoarce niciodata. Poate, cu noroc, prinzi radacini altundeva, sau poate nu. Si gandeste-te, tineretea trece, chiar repede.

          • @mrs – eram serios, nu melancolic. România e OK pentru cine pleacă de-acolo doar în vacanțe. E OK și pentru a fi vizitată în vacanțe. Dar imediat ce ai de-a face cu un funcționar public, România începe să devină insuportabilă. Când o să am 90 de ani, sunt ferm hotărât să mă întorc în România. Cam ca Neagu Djuvara :)

    • Comunistii dar si nazistii isi conditionau ei insisi supravietuirea si chiar fericirea de disparitia altora. Faptul ca „idealul” asta nu functioneaza e deja confirmat de istorie. Interesant de stiut e motivul pentru care nu functioneaza iar asta se invata la orice scoala mai rasarita.

    • @ Huo

      Popescu isi construieste o casa.
      Popescu nu supravegheaza constructia casei si mesterii fac o mizerie.
      Popescu refuza sa locuiasca in mizeria de casa si, invocand libertatea de a alege, hotaraste sa locuiasca intr-o alta casa, facuta foarte bine de altcineva, care a urmarit activitatea mesterilor. Citez din comentariu: „Ubi bene ibi patria”.

      Popescu se nu se implica sa remedieze greselile deja facute la casa lui.
      Popescu afirma ca va locui in casa lui atunci cand mesterii care i-au construit casa vor muri toti (numai ca si atunci casa va fi la fel de mizerabila cum a lasat-o).

      • @Cornelia Neagu – implicația e evidentă: Popescu a trăit civilizat în toți anii cât n-a mai vrut să aibă de-a face cu casa lui. În realitate nu obții nimic dacă te războiești cu sistemul. Am făcut-o ani întregi, am înregistrat victorii de palmares (nu se mai văzuse în acel orășel o judecătoare cu dosar penal și nici polițiști de la Economic cu care să șteargă cineva pe jos în public) dar după fiecare astfel de război era evident că de fapt nu obțin nimic.

        În România e nevoie de eforturi imense doar pentru a menține lucrurile la normal, iar victoriile de moment asta înseamnă, că ai menținut lucrurile la normal, nu că ai obținut ceva. Și la un moment dat ajungi inevitabil să-ți spui ”wait a minute, I don’t have forever to live”, așa că pleci. Cam asta-i.

  2. Un articol interesant, dupa parerea mea. Se opreste la a constata, fara sa sugereze solutii, dar e informativ si prezinta o perspectiva asupra tinerilor cu drept de vot.

    Ce-ar fi daca, indiferent de varsta, dreptul de vot ar fi conditionat de obtinerea unui „certificat de votant”, emis dupa completarea unui formular la care sa se obtina un punctaj minim decent (din care sa reiasa ca votantul are habar despre ce se intampla pe scena politica). Acest certificat ar trebui reinnoit o data la doi ani si toti posesorii de certificat ar fi obligati prin lege sa voteze. Mie imi suna bine, dar nu e democratic, asa-i?… :) Insa sunt aproape sigur ca un asemenea sistem ar creste atat calitatea politicienilor, cat si a jurnalistilor. In plus, ar da oarece importanta educatiei si spiritului civic, in ochii oamenilor. Dar ce politicieni si ce jurnalisti ar promova si ar sustine un astfel de sistem?!… :)

        • Trosc Marito!
          Cind eu „ziceam” ceva impotriva comunismului si rusilor, Basescu era la gradinita.
          Dar nu stiu la ce te referi. Caci zice multe (si chiar foarte bine uneori :P ).

      • Dupa mine, problema nu e caracterul optional al votului, ci caracterul universal. :) Curat nedemocratica gandire, stiu!…
        Va rog sa mai cititi o data ce-am scris.
        Asa cum se cere sa stii citi, ca sa iei permis de conducere, n-ar strica sa se ceara oarece aptitudini si ca sa votezi.

    • Sunteti foarte aproape de ideea primordiala a democratiei ateniene. Ce s-a ales de idee dupa vreo doua mii si ceva de ani?

      O constatare cu tristete: cred ca democratie este unul dintre cele mai vagi, mai abuzate, si mai creatoare de confuzii cuvinte.

      Conform legendei, Scoala Pitagoreica impunea regula pastrarii secrete a cunostintelor „stiintifice” obtinute, doar pentru membrii ei (adica o elita selectata si dupa criterii de caracter, nu numai de inteligenta). Astazi, regula asta este inadmisibila insa, o cugetare ceva mai cumpatata ne arata ca cele mai multe dintre cunostintele stiintifice mai mult sau mai putin contemporane pot fi folosite cu dubla finalitate, benefica sau malefica. In lipsa unui sistem de valori adecvat, puterea se exercita la modul distructiv. Mergand pe ideea dumneavoastra, oamenii carora li se da puterea de a alege conducatorii ar trebui sa probeze minima capacitate de intelegere si, mai ales, responsabilitate. Mie mi se pare normal ca drepturile sa fie intotdeauna insotite si de indatoriri.

  3. Ca dascăl, nu pot decât să vă felicit pentru articol. Chiar și reacția comentatorului Huo validează cele scrise de dumneavoastră.

  4. H.L. Mencken (the „Sage of Baltimore”, 1880-1956):

    #1: „Democrația e credința ridicolă în înțelepciunea colectivă a ignoranței individuale. Nimeni in lumea asta nu a pierdut vreodată bani din cauză că ar fi subestimat inteligența marilor mase de oameni obișnuiți. Și nici nu și-a pierdut cineva vreodata postul de funcționar al statului din cauza asta.”

    #2: „Fiecare campanie electorala e un soi de vinzare anticipata la licitatie a unor bunuri care urmeaza sa fie furate. Nu exista nici un motiv sa votezi. Daca votarea ar putea sa schimbe ceva, probabil ca ar fi ilegala.”

    #3: „Cel mai rau guvern e adesea si cel mai moral. Unul compus din cinici e adesea foarte tolerant si uman. Dar cind fanaticii sint la conducere, nu exista limita pentru opresiune.”

    #4: „Cel mai periculos om pentru orice guvern e acela care e capabil sa gîndească cu capul lui, fără să-i pese de superstițiile și tabuurile prevalente. Aproape inevitabil el va ajunge la concluzia că guvernul sub care își duce viața este necinstit, aberant, intolerabil.”

    #5: „Orice om decent e rusinat de guvernul sub care traieste. Eu cred ca toate guvernele sint rele, iar incercarea de a le imbunatati e in mare masura o pierdere de vreme.”

    *****

    „Marea greseala din ultima suta de ani, sau mai mult, este parerea ca Stinga Americana e o miscare intelectuala care se bazeaza pe fapte si ratiune pentru a formula politici si strategii cu scopul de a face sa-i mearga natiunii mai bine. Conservatorii au fost obsedati multa vreme sa se refere la Stinga ca la colegii lor, insistind ca acestia pur si simplu gresesc, insa altfel ar fi bine intentionati. Adevarul e ca Stinga in America e un cult, un cult sinucigas, care incearca sa darime stilpii de rezistenta ai societatii astfel incit acoperisul sa se prabuseasca peste noi toti.” – cetatean american anonim.

    *****

    Ce valoare are votul unui copil de 18-25 de ani care habar nu are si nici ca-i pasa cit de vasta si profunda e mlastina politica?

    Ce valoare are votul unui asistat social caruia nici prin cap nu ii trece sa isi gaseasca un job si prefera sa traiasca din banii altora, votind partidul care ii promite cei mai multi bani?

    Ce valoare are votul unei femei pe care pur si simplu nu o intereseaza politica?

    Votul universal e o idee falimentara de stinga si doar partidelor de stinga le e de folos.

    Cristian Preda predica de citiva ani pe bloguri si prin ziare scaderea virstei de vot la 16 ani, o idee euro-socialista care trebuie impinsa incet-incet in fata pentru ca masa de manevra sa creasca si stinga sa se eternizeze la putere.

    De ce trebuie sa aiba drept de vot cei care nu contribuie la buget? De ce trebuie sa decida ei, prin votul lor, cum vor fi cheltuiti banii altora? Fiindca la asta se reduce guvernarea: la cheltuirea discretionara a banilor altora de catre politrucii alesi.

    „Eu cred ca orice barbat sau femeie care pentru o perioada de, sa zicem, cinci ani și-a cîștigat existența dintr-o îndeletnicire legală și folositoare, fără nici un recurs la asistența publică, ar trebui să aibă dreptul să voteze și că nimeni altcineva nu ar trebui să aibă acest drept.” – H.L. Mencken

    • Rolul democrației este să creeze liniște în societate. Nu ne garantează nimeni că mergem în direcția corectă, mergem în direcția dorită de majoritate ca să nu ne strângem de gât unii pe alții. Cu toate că în fiecare moment ar putea exista teoretic decizii nedemocratice mai bune, practica demonstrează că deciziile nedemocratice au mereu drept scop acumularea de putere și restrângerea sau suspendarea democrației. Oare de ce? :P

      Discursurile actuale anti-democrație au priză în Europa de Est pentru că se adresează unor oameni educați în regimuri totalitare, cu concepțiile de viață profund viciate de acele regimuri totalitare. Însă tot practica demonstrează că US și UK nu au renunțat la democrație când a fost nevoie să lupte împotriva unor regimuri totalitare. Și mai mult decât atât, US și UK nu s-au aflat niciodată în situația de a trebui salvate de propriile regimuri totalitare de către forțe externe.

      În concluzie, democrația e bună așa rea cum e. Stânga progresistă (USR included) e cea care trebuie reeducată dacă nu crede în democrație. În orice caz, contactul cu realitatea face minuni, s-a mai demonstrat asta.

    • spui
      „Ce valoare are votul unei femei pe care pur si simplu nu o intereseaza politica?”
      poate vrei sa utilizezi „persoana”, nu „femeie”, ca nu cred ca e un „dat” ca pe femei nu le intereseaza politica, iar pe barbati, da!

      „Ce valoare are votul unui copil de 18-25 de ani care habar nu are si nici ca-i pasa cit de vasta si profunda e mlastina politica?” Si, brusc, peste varsta asta, ca e sau nu in „campul” muncii, devine atotcunoscator? Asta se cam contrazice cu alte „ziceri” ale omului profetic pe care il citezi anterior.
      si apropos de Mencken, probabil ca nu-s prea desteapta, n-am inteles fraza „Nimeni in lumea asta nu a pierdut vreodată bani din cauză că ar fi subestimat inteligența marilor mase de oameni obișnuiți”. Am cautat originalul. Traducerea e corecta. Dar tot nu am inteles-o. Sigur nu au existat oameni care au pierdut bani intr-o afacere care miza pe prsita „marii mase”?

      “Eu cred ca orice barbat sau femeie care pentru o perioada de, sa zicem, cinci ani și-a cîștigat existența dintr-o îndeletnicire legală și folositoare, fără nici un recurs la asistența publică, ar trebui să aibă dreptul să voteze și că nimeni altcineva nu ar trebui să aibă acest drept.” — H.L. Mencken
      Cu asta, crezi ca ai elimina prostia?
      sau doar pt ca, dupa tine, ” Fiindca la asta se reduce guvernarea: la cheltuirea discretionara a banilor altora de catre politrucii alesi”??
      nu conteaza ntoiunea de societate, de natie, de puncte comune… nimic? Doar tocarea banilor de catre guvern, vazut ca un „topitor de bani” fara nici un rol societar?

  5. Cred ca vine si din familie atitudinea asta, probabil aud zilnic toti sunt niste hoti si nenorociti. Sau fiindca nu erau de acord cu alegerile parintilor, dar nici nu au gasit o alternativa.
    Inteleg totusi ca parintii lor(grupa 45+) au votat in procent mai mare. Eu sunt in grupa 35+, copiii mei nu au drept de vot. Sper ca vor dori sa voteze, i-am luat mereu cu noi cand am votat. Au pus si intrebari, am incercat sa le explic. Acum mai putin, a fost o campanie stearsa, dar cand era orasul plin de afise mereu intrebau si discutam, pe cat era posibil la nivelul lor, care e diferenta intre intre primar, prim-ministru, presedinte. Probabil daca atunci cand vor avea acest drept in anturajul lor va fi cool sa nu votezi, ma tem ca nu va conta prea mult. Vom vedea, sanatosi sa fim.

    • De accord. Sigur ca in Romania sunt hoti, inclusive in politica. Dar e natural sa fie asa, Raiul nu a coborat pe Pamant si in toate statele e coruptie si hotie.

      Avem si noi falitii nostril…:-).

      Depinde intr-adevar de optica: daca te uiti doar la hoti, doar pe ei ii vei vedea. Dar sa fim seriosi, nu sunt toti hoti.

      Poate ca macar unii parinti se vor mai gandi inainte de a arunca cu astfel de calificative generalizante in fata copiiilor. Parintii au un ascendant foarrte mare asupra copiilor si evident ca daca parintii spun ca „Toti sunt hoti” aceasta asertiune are o greutate apropiata de legea gravitatiei universal….

      ====

      Si mai e ceva: „Toti sunt hoti” mi se pare de multe ori ca fiind o afiramtei care justifica insucesul personal. Care insuces la randul sau adesea am vazut ca vine din pasivitate, din asteptarea de a primi ceva de la cineva (salariu de la Guverm , slujbe de la stat sau de la prieteni etc.).

      Ne-am cam invatat sa ne tot plangem de mila.

  6. Comentariul lui „Huo” ofera o alta perspectiva asupra absenteismului tinerilor de la vot. Nu-i fotogenica, dar trebuie luata si ea in considerare…

    Fara a incerca sa judec (sau sa dascalesc) pe nimeni, as zice ca toti tinerii care-si pun sperantele in „plecatul afara” ar trebui sa constientizeze ca tot intr-o „cetate” ajung si ca rahat e peste tot in lume, chiar daca n-are acelasi gust. :)

    Actiunea, entuziasmul si avantul sunt atributele tineretii si e dreptul oricarui tanar sa-si doreasca (si sa incerce sa-si construiasca) o viata mai buna. Si tinerii care strigau „Jos Ceausescu” sau „Mai bine golan”, acum 26-27 de ani sperau ca viata lor urma sa fie mai buna. Se pare, totusi, ca lucrurile-s ceva mai complicate…

  7. Baza oricarei societati avansate si umaniste, profund ancorate în realitatile complexe ale lumii de azi este educatia. Educatia stiintifica, pentru a contribui la un progres tehnologic al societatii si educatia civica, morala, etica pentru a putea gestiona progresul stiintific în folosul societatii.
    Educatia civica, morala, etica ar trebui sa faca parte din programa scolara si pusa pe aceeasi treapata de valori cu educatia stiintifica.
    În scolile din occident, atît în primara cît si în învatamîntul secundar, elevului i sa prezinta sub forma unei alternative, cursul de morala versus cursul de religie. Nu cred ca trebuie sa fim surprinsi, societatea occidentala fiind pragmatica si deschisa catre universal si stiinta, catre dimensiunea globala a lumii, majoritatea elevilor urmeaza cursurile de morala. Temele abordate sînt variate si deosebit de interesante. Se discuta concepte concrete cum ar fi poluarea, fumatul, economiile de energie, sursele energetice nepoluante, schimbarile climatice, donul de organe, modelele intergenerationale, protectia animalelor, cum sa mîncam sanatos, ca sa mentionez doar cîteva dintre ele. Temele din sfera conceptelor abstracte sînt si ele de actualitate si interesante. Tratate de asa maniera încît copii, adolescentii sa le înteleaga, sa-si dea seama de importanta lor într-o societate globalizata: binele, raul, libertatea, structura societatii, modele de functionare, legislatia, curentele ideologice, democratia, libertatea.
    Ce se face la noi? Nimic. Curs de religie.
    Ne mai miram ca tînara generatie nu participa la vot? Ca nu face diferenta între ideologia de stînga si cea de dreapta? Ca voteaza afectiv, pentru o persoana pentru care are o afinitate emotionala si nu pentru un program? Ca nu-si da sema de importanta si sansa pe care o are pentru ca poate sa participe la procesul democratic al societatii în care traieste?
    Cînd electoratul va deveni exigent si oferta electorala va fi pe masura! Evident, educarea electoratului e un proces îndelungat si anevoios, dar daca nu-l facem…. peste înca 25 de ani o sa constatam ca batem pasul pe loc si ca nimic nu se schimba în societate.
    Sa fie chiar asa complicata introducerea educatiei civice în programa scolara?

    • Din pacate, si o spun cu regret, nu stiu daca s-ar rezolva problema nici in felul asta.
      Pt ca, principial, ai dreptate. Doar ca o astfel de materie, la noi, are riscul de a se transforma in „dictat” si „invatat pe dinafara”. Cum au patit-o chiar si materii stiintifice, care prin definitie, ar fi trebuit sa excluda asta din start. Dar da, exista si situatii in care mate si fizica se invata pe dinafara si nu se inteleg.
      Sa ne imaginam ce s-ar intampla cu o materie umanista din principiu picata pe mainile unui „fundamentalist”? Pt ca, din pacate e plina lumea (si cancelariile uneori) de „fundamentalisti”…
      exista o vorba, ca daca vrei sa omori o idee, stabilesti o echipa care sa se ocupe de ea. Sau o bagi in materia scolara si o desfiintezi prin instalarea unor „automatisme”…

      • S-ar putea sa fie asa sau nu.Nu cred ca n-ar fi perfectibil si ar da o sansa ca cele spuse de @Huo sa lipseasca.Maica Tereza zicea ca cei mai buni profesori sant copiii,si trebuie sa te lupti sa nu-i dezamagesti,nu numai sa-i intelegi ce spun si simt.Nu e mai dureros decat sa fie @Huo chiar copilul tau.

  8. In etapa asta, una din putinele solutii viabile de salvare a tinerilor nostri ar fi educatia facuta in strainatate. Fiindca e clar ca sintem depasiti de situatie. Coruptia si minciuna au cuprins, practic, intreg organismul social. Avem nevoie de ajutor si, cu cit recunoastem mai repede acest lucru, cu atit sansele de a iesi din blocaj vor fi mai mari.

    • Asta se si intampla. Insa, in strainatate tienrii „absorb” nu doar cunaosterea de acolo, ci si un alt model social. Re-adaptarea la viata din Romania ma tem ca nu mai este asa usoara. admtind ca ar dori sa se intoarca..

      • Sint convins ca cei care vor avea forta sa schimbe ceva se vor intoarce, asa cum au si facut-o deja citiva, inca prea putini – e in natura oamenilor sa faca binele atunci cind pot sa-l faca.

        • Poate.

          Dar stiind cat e de greu sa te muti fie si dintr-un cartier in altul, imi e greu sa cred ca dupa 20 de ani petrecuti intr-o alta societate, dorinta de a face bine mai dispune de baza necesara.

          Limba se uita, copiii nu o mai vorbesc, multe relatii sociale sunt altfel….

          Pot sa cred si sa sper, dar nu pot sa ma bazez pe asa ceva.

          • Totusi, dincolo de iluzii, pe ce altceva ne mai putem baza?
            Din pacate, dupa ultimele alegeri, sintem intr-o criza acuta de optiuni. In conditiile in care scoala nu-si mai face treaba iar la televiziuni avem doar propaganda, facebook-ul neavind forta de a schimba macar atitudinea celor tineri neinteresati de democratia din tara lor, varianta ramasa e instruirea de orice fel in afara tarii – la munca sau la scoala.
            Observati, va rog, ca ma refeream mai ales la cei care, dupa efortul de adaptare la o cultura sanatoasa, nu vor fi coplesiti de propriile probleme.
            Sigur ca vor fi mereu si in tara multi oameni dornici si capabili de o schimbare in bine, insa astazi ei sint departe de masa critica necesara.

      • Sintem cistigati chiar si in cazul in care tinerii scoliti acolo nu se mai intorc. E foarte important ca ei sa nu mai hraneasca sistemul corupt de aici, asa cum s-a intimplat pina acum. Fiindca e clar de ce pierdem mereu lupta cu coruptii: cei vechi sint inlocuiti cu altii noi iar sistemul-parazit se perpetueaza.

        • Asta ar insemna ca toti cei capabili sa plece, rezultatul asteptat fiind „infomearea” coruptilor.

          OK, dar nu numai coruptii sufera, sufera toata lumea, pentru ca daca nu ai medici capabili, profesori capabili si mai ales daca nu ai o forta sociala sufficient de puternica sa directioneze societatea pe un drum solid, „foamea” atinge din ce in ce mai multi cetateni.

          • Intr-adevar, desi romanii sufera de ceva vreme din cauza lipsei oamenilor competenti, asta nu a avut darul sa-i intelepteasca. Caci ei nu fac o legatura intre felul in care voteaza si plecarea celor tineri sau capabili – cunosc multi parinti in virsta cu copiii plecati in strainatate si care voteaza in continuare PSD-ul.
            Totusi, e improbabil sa plece toti cei capabili. Fiindca cei mai multi dintre ei nu mai sint tineri si stiu foarte bine ca, din cauza asta, plecarea e mai riscanta – este o evidenta, pentru cei putin mai in virsta numarul oportunitatilor e mai mic.

  9. Părinţii care le creează uneori iresponsabil primele bule hedoniste sau care pur şi simplu nu mai ştiu să fie lângă ei, crezând că pot compensa cumpărându-le device-uri scumpe, de unde bulele hedoniste pot fi accesate cu tot mai mare uşurinţă, iniţiind astfel un cerc vicios al izolării

    Am o mica problema cu partea aceasta
    La inceputul articolului ne povesteati despre:
    “Pe de altă parte, constatăm că segmentul tânăr din România foloseşte frecvent Internetul… mai puţin decât în statele dezvoltate din Nord şi Vest”

    Acum, rata de penetrare a device-urilor scumpe si performante este destul de mica.Au device-uri, dar un scumpe si nici resurse suficiente. Coroborand cu propria afirmatie (segmentul tanar foloseste mai putin internetul), inseamna ca este o non problema.
    Daca un tanar din intervalul analizat citeste articolul dumneavoastra, se intoarce urgent la jocurile lui. Am acces, dar nu am, este bine dar este rau, sa ies pe geam sa vad ce telefon imi aduce mama.

    Vad ca toata lumea vrea sa salveze tinerii si ei nici macar nu au nevoie. Top of the mind, fara sa cautati pe net : numiti trei oferte electorale care ar putea sa suscite interesul acestui segment. Cate trei de la fiecare partid. In mod cert in platforma de 100 de puncte a domnului Ciolos vom gasi, dar… 100 de puncte? Nici PNL-ul nu le-a citit pe primele 20. Iar Nicusor vantura nu stiu ce hub-uri IT de parca toata lumea viseaza asa ceva.

    Si cum foarte putin barbati vor intra intra intr-un magazin de rimeluri si foarte putine femei vor intra la feronerie, eu zic ca problema este de oferta: politicienii au o nisa cu care habar nu au ce sa faca. Si de aici creste scarba tinerilor si are de castigat populismul. Si vad ca nici Educatia Civica nu ajuta. As spune ca incurca

  10. Recunosc cu mindrie ca sint membru al generatiei 24-100.
    Mi-as permite citeva comentarii, nu neaparat un raspuns la nenumaratele intrebari care framinta societatea acum si sint dezbatute aprig in spatiul de idei on-line si nu numai. Oricum, aceste dezbateri de obicei nu au nici o finalitate practica, desi m-as bucura sa poat influenta cu macar in milimetru pozitia unui factor de decizie.

    1. In primul rind problema in sine. PSD-ul, un partid dovedit a fi modificat in mod ne-natural functionarea mecanismelor sociale de nenumarate ori, a cistigat zdrobitor alegerile. Ce facem noi, generatia sus numita? Ii luam frumusel de urechi pe cei care credem noi ar fi putut schimba rezultatul alegerilor, generatia 18-24 pentru ca nu au votat (cum vrem noi si credem ca e mai bine) pentru ca rezultatul sa fie altul, nu acesta. Si tragem tare, ca sa se invete minte sa asculte altadata si sa nu mai faca prostii. Cred ca vom primi un raspuns scurt si tipic pentru aceasta generatie, in limba romana sau engleza, dupa caz si dorinta…

    2. Ce-ar fi sa-i tratam ca si cum ar fi ceea ce sint de fapt, niste egali ai generatiei noastre. Sigur, nu au experienta noastra, dar asta nu-i face inferiori. In fata legii electorale sint egalii nostri si au dreptul in egala masura la o opinie, chiar si la aceea de a nu avea una.

    3. Alegerile. Da, a vota presupune a face o alegere. Ce te faci insa cind nu ai ce alege? Aici am sa va las sa va amintiti ca „cineva” a modificat legea electorala astfel incit definitia majoritatii sa nu fie „jumatate + 1” din numarul de alegatori (ca tot nu stim cit ar fi acesta, 20 milioane, 17 milioane) ci jumatate plus unu din numarul de voturi exprimate (cui foloseste asta?). Dar cazurile cind ai dreptul sa nu spui nimic ar trebui sa fie folosite nu numai in justitie …. Si Avocatul Poporului (un fost sindicalist care inca crede in definitia veche a sindicatelor, aceea de legatura intre partid si mase) nu s-a sesizat din oficiu.

    4. Asa ca eu consider ca generatia 18-24 trebuie sa primeasca sanse egale cu noi, toti ceilalti.
    Dati-le dreptul sa se exprime, chiar daca ceea ce spun nu este pe placul nostru. Si sa nu-i mai tragem de urechi. Generatia 24-100 este de vina pentru ce s-a intimplat. Pentru nu le-am oferit nimic de ales.

  11. Normalitate

    …”….. În privinţa anumitor condiţii, ceea ce se întâmplă cu tinerii români este analog cu ceea ce se întâmplă în Europa şi în Statele Unite. Peste tot, segmentul de vârstă 18-24 absentează cel mai mult de la vot.[2] Tinerii votanţi români se încadrează însă în marjele medii europene…. „…..

    Ritmul de viaţă la elevi, studenţi este.. azi … APP. Generatia Google- Smartfone e conectată digital mai mult cu cei de aceaişi vîrstă, practic global. Interesele elevilor şi studenţilor sunt orientate spre TODAY. Pentru afi UP TO DATE cu inovaţiile în folosirea internetului / PC şi Smartfone sunt mai interesaţi de a comunica, de a se conecta cu cei de aceiaşi vîrstă şi cu interese/aptitudini asemănătoare. Facebook.
    JUST IN TIME tinerii români au în internet acces digital la cea ce îi interesează . Google. Wikipedia. De ce să se preocupe „azi” de altceva decît cu studiul şi preferinţele/speranţele personale/individuale? Binele public? Alegerile? Votarea?

    …” … În cadrul unui studiu din 2016, dedicat tineretului european[11], tinerii români au declarat că se simt excluşi sau marginalizaţi în propria ţară din pricina condiţiilor economice în proporţie de 71% (maximum, Grecia, cu 93%, minum Germania, cu 27%), că se simt forţaţi să studieze sau să lucreze în străinătate, în proporţie de 34% (maximum, Cipru, cu 51%, minum, Germania, cu 1%) sau că sistemul lor de învăţământ este adaptat la piaţa muncii, în proporţie de 39% (maximum, Malta şi Suedia cu 81%, minimum, Grecia, cu 25%)…. „….

    Decalajul.
    Istoricii, mediile, mai peste tot se dezbate/ publică de 26 de ani: …. decalajul. Tinerii români văd cu ochii lor ce se întîmplă în liceu, la universitate. Compară cu cea ce află digital/ virtual în internet. Deosebirile? Aici- acolo? Azi tinerii români au acces la un patrimoniu universal. Nu sunt dependenţi de „hîrtie”, cărţi în limba română, reviste, etc. Cunoaşterea bună a limbilor (engleza, franceza, germana, soaniola … ..) e o punte de legătură utilă/ necesară pentru tinerii de azi. Traducerile sunt puşine, întîrziate şi nu neapărat UP TO DATE. Unde se documentează un tînar absolvent sau cercetător azi? Mai puşin în cărti din limba maternă. Weltbürger înseamnă şi Weltsprachen. Tinerii români au TODAY o dublă cetăşenie, sunt şi cetăşeni UE….

    … „…Cine a avut, în România ultimilor treizeci de ani, pur şi simplu răbdarea de a-i înţelege sau de a le oferi ceva, un motiv pentru care să fie interesaţi de viaţa publică?….. „…..

    De ce nu se organizează emisiuni publice la TV digital de stat, cel puţin pentru laboratorul de chimie, de fizică şi biologie? Am văzut asemenea emisiuni la ARD alfa. M-au convins că şi elevi din localităţile mici şi din familii fără cărţi în casa părintească pot avea acces în toată ţara la prezentări bune. Idei mai sunt.

    Mură în gură a fost metoda de predare în sistemul naţionalcomunist. Brain storming e mai actual (elevul /studentul vorbeşte liber, spontan, ceilalţi ascultă în grup, nu se „comentează”- nu se dau „note”… modelul finlandez, un model de învăţămînt de excelenţă…). Mind map e de mult mai variabil, decît învăţatul pe de rost. Deosebirea între generaţia fără telefon /PC /Smartfone din epoca de piatră şi tinerii români de azi e extremă. Libertatea şi 26 de ani democraţie au schimbat mult. Dascălii cu vîrsta mai aproape de pensionare şi cei care prin inerţie continuă cu aceleaşi metode şi concepte de comunicare ca în trecut, generaţia cu o biografie „frîntă”, cei care cunosc deoesebirea între a vorbi în public şi soaptele în zona privată, nu mai conving pe nimeni. Tinerii români de azi se orientează mai mult spre cei din generaţia lor.

    Este frumos documentat în textul de fată. E un drum lung pînă la Cambridge (Stephen Hawking). La Stanford/SUA raportul e un profesor la 8 studenti, cu o dotare de performanţă.

    Benchmarking.
    Cine are sistem de învătămînt de performantă? Cine nu? De ce? Cum se obtţne acea generaţie pentru cercetare, inovaţie şi ştiinţă în ţară, fără „brain drain” permanent, deci altfel decît în ultimii 26 de ani? Ce e de făcut în învăţămîntul public românesc 2017- 2021? Prefer o predare de literatură „universală” (facultativ sau cu examen la bacalaureat) începînd în liceu, pentru generaţia care oricum e conectată digital cu o lume întreagă. In UE engleza este limba comună, la fel pe întregul glob. Cunoaşterea limbilor îi deosebeşte pe tinerii mai mobili de cei care nu sunt UP TO DATE în era digitală. Performanţa în comunicarea e una din aptitudinile care trebuie antrenate în liceu şi la universitate … skills.

    Binele public ca o preocupare majoră la tineri nu se poate impune cu propaganda ca în trecutul recent. In tinăr de azi nu are interes sau timp de risipit la TV -show. Aici diferă enorm sursele de informaţii ale elevilor şi studenţilor de generaţia părinţilor şi a bunicilor. „Românul trebuie luat de mînă”….. m-a surprins să aud aşa ceva de la un „filozof” şi intelectual român în anii 1990 la Buchmesse Frankfurt.

    Libertate! Incercare şi eroare. Sapere aude (un ministru îl citează pe I. Kant la TM2021…). Cînd va rămîne generaţia Google-Smartfone, acei tineri cu competitivitate globală în locurile natale? De ce e azi altfel? Pînă cînd?

    Soluţii?

    • Solutii sunt:

      a) reconstruirea sistemului de educatie nationala pe baza libertatii individuale (mult de spus aici, dar plecand de la acest principiu se poate construi un system national foarte efficient si adaptat vremurilor) ; se adauga introducerea responsabilizarii.

      Am propus in alte postari referitoare la educatie principalele coordinate ale unui asemenea system, nu ar fi nici prea original, desi este nevoie de reflecatarea caracteristcillor nationale (ca in orice system al educatiei de altfel)

      b) re-orientarea intelectualitatii responsabile (dreapta si stanga!) de la corul bocitoarelor la fundamentarea politicilor (avem nevoie de ceva gen Tea Party in special la dreapta – unde e mai complicat, dar si la stanga).

      Pentru a) Solutia e reforma educatiei (si este foarte clar ce legi si cum ar trebui schimbate) iar pentru b) din pacate Solutia este convingerea elitei, pas cu pas si caz cu caz… :-)

  12. cred ca tinarul @Huo a spus adevarul, iar strigatul sau nu i poate deranja decit pe acei neica nimeni care au „administrat” romania (a se citi umilit, mintit si furat), cozile de topor profitoare si amorale. romanii nu s mai prosti decit altii (dimpotriva as zice), iar ca exemplu sint milioanele de oameni care si cistiga decent existenta altundeva. altundeva unde ? unde fug ciinii cu covrigi in coada ? nicidecum ! altundeva unde i rasplatita munca cinstita si competenta. comunismul s a perpetuat in romania si dupa 1989 prin institutiile sale. degeaba schimbi acronimul rsr cu romania daca nu te atingi de structurile institutionale socialiste, supradimensionate, represive, inepte si cleptocrate. cind 60 la suta nu voteaza pentru ca nu sint reprezentati, vor decide acum si miine si poimiine cei 40 la suta (iar procentul e n crestere nu n descrestere), acei borfasi (numiti businessmani) conectati la buget, acele putori (angajate pe nepotism si cumetrie) care ti rid in nas la orice ghiseu, acei ciomagari (numiti institutii de forta) care s pretutindeni cind e vorba sa te amendeze dar lipsesc cu desavirsire cind esti scuipat, furat si agresat, acei mos teaca ajunsi maresali pe timp de pace care primesc pensii speciale, acei „telectuali” de spiru haret ce se nsurubeaza n universitati pe viata, acele progenituri analfabete ce repurteaza „succesuri” si ajung in parlamentul european, acele posete versace pline cu cirnati de plescoi care se vintura n parlament etc. etc, etc

  13. „Hedonişti, dar izolaţionişti, pesimişti, dar fericiţi, sceptici, dar mulţumiţi, amorali, dar refuzând mizeria politicii, ignoranţi, dar conectaţi la societatea cunoaşterii, tinerii noştri sunt fiinţe complexe, imposibil de judecat în cadre simple. Şi care, poate, nici nu ar trebui judecate. Ci îndrumate cu responsabilitate şi afecţiune, încurajate să devină cetăţeni curajoşi, implicaţi şi responsabili.”

    Ce’o avea lumea ZILELE ASTEA cu tinerii :) :)

    Desi nu sunt acuzatzi la modul formal ca „e vina voastra ca a iesit PSDul” lumea le cam bate obrazul mai voalat sau mai direct, mai ales prin asta mediul virtual prin care se stie ca bantuie tineretul

    Dar lasa ca trece ci prosteala asta cu alegerile si dupa aia niste ani nu va amintitzi de tineri decat poate la urmatoarele alegeri :)

    Unii mai prim’sinistri le reproseaza asa de la obraz ca ei personal au asteptat mai multzi tineri la vot

    De parca si daca ar fi venit la vot ar fi votat totzi cu „dreapta”…

    Si de parca mai stie dracu care’i stanga si care’i dreapta, nici aia din partide n’au habar ce doctrine si ce platforme au si practic n’au nici o alta doctrina in afara de bunastarea gastii lor, nici alegatorii „nu stie”, e tot o mocirla omogenizata…

    Si de parca era responsabilitatea alora de 18-24 sa salveze rahatul imprastiat de generatiile mai varstnice

    Altzii le fac o psihanaliza complexa ca sa explice stiintific de ce totusi nu votara inculpatzii

    Si conchid ca sunt „analfabeti functional” „gameri” sau „street-danceri” sau some sort of sociopathic internet-adicted online freaks

    Bine ca totusi sunt complecsi :)

    Boala complexa :) :) asta cu analizatul…

    Bre, voi crezca atzi uitatara cum fu inculpat la 18-24 de ani

    Din ce’mi aduc eu aminte alegerile parlamentare nu erau prima mea grija

    Si nici prima grija a tinerilor pe care’i cunosteam personal

    Nu intrau nici macar in primele 15-20

    Asta fiind si rezultatul educatiei pe care am primit’o

    Coroborat cu imaturitatea si impulsurile INERENTE VARSTEI

    Voi acuma la +40 de ani avetzi pretentzia ca aia de 18 sa se comporte cum ganditzi voi acuma la batranetze

    Nu se poate, altfel am fi totzi maturi si cetatzeni responsabili la 14 ani cand ne luam buletinul

    Si nu suntem :)

    Omul la viatza lui nemernica parcurge prin niste etape, unii le trec mai repede, altzii mai tarziu sau niciodata, altzii le sar pur si simplu, impotriva idiotzeniei generale cu egalitate si correctitudine politica oamenii NU sunt egali

    Dar ele etapele exista

    Nu potzi sa ceri unora de 18 ani responsabilitate civica, asa cum nu potzi sa le mai ceri alora de +65 sa se comporte tineresc si ca atunci cand voteaza pentru 100 de lei in plus la pensie sau salariu sa se gandeasca la viitorul tineretului oferindu’le facilitatzi care evident costa, in loc sa se gandeasca la pensia lor mizera de sfarsit de viatza

    Lipsa de responsabilitate civica mi se pare mult mai grava la generatziile mai varstnice, mult mai egoiste

    Si daca astora maturi si varstinici li se rupe de viitorul generatziei tinere si voteaza FIX pt suta aia de lei in plus la saalriu si pensie atunci de unde mai asteptatzi responsabilitate din partea tinerilor :) :)

    Ca si tinerii aia, asa analfabetzi functzional autisti online freaks cum sunt, 8serva totusi ce se intampla si atunci de unde respect si solidaritate intre generatzii

    Pe viitor problema cu tinerii nu va fi ca nu mai voteaza

    Problema e ca in urmatoarele decenii vor fi din ce in ce mai putzini

    Si din ce in ce mai putzin dispusi sa inghita rahatul mioritic si sa duca in spate un sistem corupt, jdemilioane de bugetari ineficienti si jdemilioane de pensionari

    Unii va urasc sincer, vezi primul comment

    Asa ca vor pleca spre alte zari mai albastre

    Pt ca acum au aceasta 8tziune

    Emigratzia puternica coroborata cu natalitatea scazuta duc la scaderea si imbatranirea accentuata a populatiei, mai cititzi si voi prognozele

    Si cum populatzia batrana are acuma „drepturi” si „asteptari” garantate de stat la pensii si sanatate sa te tzii cine le’o plati astora salariile, pensiile si spitalele peste 15-20 de ani

    Falimentul scrie pe voi

    Si sa vezi analize atunci ca de ce au plecat tinerii in loc sa aiba simtz civic sa plateasca pensiile la jdemilioane, salariile la alte jdemilioane si furtisagurile din sistemul de sanatate, si ca de ce n’au facut toantele alea din patriotism mai multi plozi ca sa sustzina sistemul

    Commenta cineva mai sus ca si in alte cetatzi tot un rahat e. Da, dar are cu totul alt gust pe un salariu de 3-4000EUR comparativ cu unul de zece ori mai mic

    Pana la urma ca nu mai voteaza tinerii e ultima voastra problema

    Luatzi’i cu binisorul si oferiti’le ceva perspective daca vreti sa’i mai vedeti si pe altundeva in afara de la televizor sau la coada la ajutoarele sociale

    Votatzi mai putzin pt suta aia de lei in plus si mai mult pt dezvoltare, ca sa aiba si astia care vin din urma ceva perspective si sa vrea sa ramana acolo

    Ca si daca v’or aduce stapanirea refugiatzi si imigrantzi musulmani si africani ca sa acopere „golurile”, pe langa nenumaratele probleme pe care le vor crea, aia cu cine si mai ales pt ce credetzi ca vor vota :)

    • A pleca la greu e dovada de lasitate.

      Vrei sa spuneti de fapt asa: „faveti voi, dregeti voit”. Acesti „voi” sunt intotdeuna altii.

      Daca lucrurile merg prost intr-o tara, cine ar putea sa le aduca pe calea cea buna decat tot cetatenii ei? Eu nu stiu sa existe doua categorii de cetateni: „noi” = cei care cerem si „voi” = cei care trebuie sa faceti.

      Consider ca o astfel de atitudine este din pacate generate si de o educatie precara. Din nefericeire, educatia nationala a dat-o bara nu doar la pregatirea profesionala (instruire, in sfarsit) ci si la pregatirea morala.

      Nu ar folosi la mare lucru sa re-anmalizam cum, de ce si in ce fel s-a petrecut asta. Am tot spus-o in diverse postari anterioare.

      Dar, pentru ca orice solutie sa fie viabila, cineva trebuie sa puna mana sa o puna in practica. Acel cineva nu poate fi nici un spectator si nici o persoana care allege sa plece din tara. E dreptul acelei personae sa plece, dar cred ca ar fi mult mai apreciata daca ar contribui la imbunatatirea situatiei din Romania, nu la corul bocitoarelor.

      • @Dedalus – nu este vorba despre „a pleca la greu”, asta e simplă sforăială patriotardă.

        Educația corectă presupune ca orice individ să-și asigure pe cont propriu cele necesare traiului, nu să stea cu mâna întinsă la pomenile statului. În principal, românii de asta pleacă, pentru a-și asigura pe cont propriu cele necesare traiului, o atitudine perfect corectă dpdv psihologic. Nu discutăm despre cei plecați la furat sau cu alba-neagra, aceia sunt o minoritate. Majoritatea chiar au plecat să muncească.

        Dacă în România 50% din salariați obțin până în 250 de euro pe lună lucrând 40-50 de ore pe săptămână, care e soluția Dvs. pentru ei? Să lucreze 200-250 de ore pe săptămână pentru un trai decent? Să finanțeze din munca lor toate fantasmagoriile pe bani publici izvorâte din mintea unor funcționari și demnitari care n-au produs în viața lor vreun ban real?

  14. Uitati, ca mai toti, un lucru simplu: faptul ca cei nemultumiti de oferta nu pot vota explicit asta. Votul NOTA.Votul prin care spui ca nu-i vrei pe „aia” din liste, votul care te scoate din casa, daca iti pasa. Pentru ca cei care nu voteaza nici in acest caz nu mai pot sa se scuze cu nimic. Si sunt numrati ca atare, nu le pasa, explicit.
    Iar cei nemultumiti sunt numarati tot ca atare, nu ca nu le pasa. Si poate ca se va tine cont cumva de asta.
    In absenta casutei NOTA toti absentii sunt fie judecati ca neinteresati civic (abunda articolele in care ni se explca, bleah, cat de lipsiti de civism suntem, daca nu chiar prosti :P) fie nemultumiti de oferta., depinde de cum esti setat. Pentru simplul motiv ca votul actual nu ofera posibilitatea numararii clare a neinteresatilor si nemultumitilor. Aici e marea intreabare: ce drept are segmentul 24-100 sa dea lectii segmentului 18-24 cand a dovedit ca nu a fost in stare sa rezolve o chestiune extrem de simplu de rezolvat? Ati gasit pe undeva , in vreun program, propunerea introduerii votului NOTA? Eu nu, desi exista atat studii cat si tari unde se practica. Dar politicienii, nostri, de toate culorile, se feresca ca dracul de tamaie da asta…..oare de ce?
    P.S. M-am plictisit eu, care sunt mai aproape de mijlocul segmentului 24-100 :P sa tot citesc explicatii savante cand avem o gaura extrem de simpla aproape de nimeni pomenita, ce sa mai vorbim de cei tineri, la care gargara tine si mai putin :P
    P.P.S. As fi curios sa stiu in tarile cu vot NOTA ce se intampla cu procentul votantilor in general si cu cel al tinerilor in special? Ca sa stim daca presupunerea are vreo baza…

    • Pentru o parte a absentilor este clar ca absenta a fost singura cale prin care se putea transmite mesajul ca oferta politica nu este fie credibila, fie potrivita interesuilui personal. Pentru o parte (mare, mica, nu stiu, dar oricum suficienta pentru a influenta rezultatul).

      Astfel, este oricum suficient de clar (spun eu) si in acest moment ca oferta politica este neconvingatoare.

      Explicatia mea pentru aceasta lipsa de impact este absenta fundamentului ideologic care sa garanteze ca votul va conduce la aplicarea programului de guvernare propus de partidul respectiv.

      Oricat ar parea de ciudat, personalitatile nu garanteaza asta. Ele doar sustin (sau nu…) ideologia respectiva si, indierect programul.

      Ori, ceea ce caracterizeaza politica romaneasca este tocmai aceasta lipsa a fundamentului idelogic. Fuga de asa ceva.

      Chiar daca am face votul obligatori sub pedeapsa cu biciuirea, am afla acelasi lucru: oferta politica nu e politica, ci o oferta de administrare cvasi-comunista, indiferent de partid. Garantia este exclusiv personala si in loc sa fie a partidului, este a parlamentarilor.

      Asa ca nu cred ca exista argumente care sa sustina ca o modificare a modului de administrare a votului ar putea conduce la o prezenta mai ridicata si implicit, la o mai intarire a democratiei (legitmitatii de fapt).

      Ca si in cazul educatiei (pastrata comunista si doar coafata putin si in rau), si in derularea concludenta a procesul electoral cautam solutii miraculoase care sa ne scuteasca de efort.

  15. Greu cu hedonismul asta occidental care viruseaza bietii juni ai patriei.

    Sper sa ma iertati, dar eu, ca varstnic mofluz ce ma gasesc, identific o clara voluptate auctoriala in textele dumneavoastra si ale majoritatii colegilor de platforma Contributors, concomitent cu un deficit de substanta ideatica.

    E plin acest forum [si celelalte o sute de forumuri generaliste de limba rumana] de speculatii intelectuale labartate pe mii de pagini facute exclusiv pentru amorul artei, doar pentru ca sumedenia de scribi adora sa se auda vorbind si scrijelind frazeologia lor bombastica.

    In fapt, pare ca dupa o anumita varsta -cand alte placeri nu’i mai sunt la indemana- intelectualul ruman se apuca si scrie in draci, orice, numai sa umple paginile cu baliverne si sa le prezinte publicului ca pe o eseistica de geniu, salutara pentru natiune. Noroc ca a fost inventat internetul si nu mai e nevoie sa fie taiete sute de mii de hectare de padure pentru producerea acestei maculaturi.

    Cat de valoroase sunt scrierile astea de coltul mesei de bucatarie se vede in piata de carte rumaneasca de care se lamenta gratios domnul Liiceanu.

    Asa ca pardon, daca e sa vorbim de hedonism apai ‘adultii’ cufundati in literele lor dulci si ‘batranii’ euforizati in carciumile lor de suflet is cu mult mai dependenti de actele lor vicioase ce consuma in plus si timpul si nervii altora. Macar tinerii bucurindu’se de sex, bautura, fumat, muzica, vestimentatie pun economia in miscare si nu afecteaza pe nimeni la moral, in timp ce maestrii literelor reusesc sa genereze prin vaietele si gemetele lor patimase o avalansa de pesimism si confuzie. Si tare le mai place ca vorbele lor sa aiba un efect, sa iste o reactie cat de mica, sa gaseasca un auditorium chiar si minuscul, de macar 3 cetateni tulburati.

    • Domnule, va multumesc pentru comentariu. Faceti niste observatii interesante si tulburatoare pentru mine si, de aceea, as vrea sa va raspund.1. Eu, unul, nu scriu in draci. Scriu foarte putin in comparatie cu altii si, spre deosebire de colegii mei de generatie, nu am nici o carte publicata. Tocmai pentru ca simt ca ar trebui sa publici o carte decat atunci cand poti aduce realmente o contributie, nu de dragul publicarii. De fapt, la inceputul anului, am inceput sa scriu la ceea ce ar trebui sa fie prima mea carte, iar azi, 16 decembrie, am 13 pagini scrise si 30 de carti citite pentru a le scrie. Singurul loc unde scriu constant, in special cronica de carte, este pe platforma bookhub.ro, unde va invit cu drag. 2. N-am contestat niciodata bulele hedoniste ale celorlalti. Dimpotriva, cred ca sunt parte din problema. Articolul era insa despre tineri. Si, credeti-ma, sunt constient ca nu am epuizat aici toti factorii acestui fenomen complex, dar cei pe care-i mentionez sunt cat se poate de reali. Pe ce ma bazez? Pe 14 ani de catedra, pe discutii cu elevii mei din toate generatiile si, cu voia dumneavoastra, pe obiceiul de a-mi baza observatiile pe date solide. 3. Nu vad ce e rau in a scrie cu voluptate. Cred ca s-ar scrie mai bine. Dar la mine nu e voluptate. E pasiune pentru meseria mea si pentru beneficiarii ei. Oricat de greu v-ar fi sa credeti.

      • In spiritul discutiei despre civism activ.
        Am citi undeva ca modul cum folosesti limbajul articulat nu numai ca reflecta dar si determina in mare masura modul cum gandesti.
        ” ar trebui sa publici o carte decat atunci cand ”
        Cu variantele „nu ar trebui…. decat atunci cand” , „ar trebui sa….. numai atunci cand ” si „ar trebui….. doar atunci cand”.
        Nu va suparati pentru sugestii, nu sunt politia gramaticala a internetului . d-le profesor. Multumesc pentru intelegere.

      • Si eu va multumesc pentru replica amabila. Vad ca v’au tulburat oleaca generalizarile si constatarile mele. Dar nu suficient incat sa pricepeti cat de tulburatoare sunt cuvintele dumneavoastra la adresa tinerilor – generalizari banale justificate de …o experienta limitata la cateva sute de indivizi ce pasamite v’ar fi trecut prin mana. Dar eu tare ma indoiesc ca sunteti tot atat de versat la cititul oamenilor precum la cititul cartilor. Textul pe care l’ati trantit aici cu voluptate e adresat insa adultilor, pentru ca din bula dumneavoastra nu se intrevad nici macar intersectarile dintre grupurile sociale angrenate in analiza greoaie. Nu reusiti sa va cititi nici macar cititorii si colegii comentatori de platforma. Nu stiti ca printre cititorii contributors se gasesc si junii din tinta aleasa cu voluptate. Poate daca ati fi stiut dinainte asta ati fi indulcit putin tonul articolului si nu ati mai fi intrat in rolul bovaric al academicianului intelept. Pana una alta nu sunteti altceva decat un tanar in cautarea unei recunoasteri, deci membru al unei categorii pe care o criticati conjunctural cu obida unui batran segregat generational dupa criterii de constiinta civica.

        Acum, despre culpabilizarea implicita a unui segment social. Uite ce sustineti in mod contradictoriu:

        „N-am contestat niciodata bulele hedoniste ale celorlalti. Dimpotriva, cred ca sunt parte din problema.” si „Nu vad ce e rau in a scrie cu voluptate.”

        deci hedonismul intelectualilor e cuser, insa hedonismul maselor de analfabeti functional e dezgustator. Despre hedonismul adultilor nu vorbim desi au absentat masiv si acestia, dar admitem in subsolul paginii ca sunt „parte din problema”. Ce problema? A fost undeva enuntata? E musai sa fie rezolvata ca altfel piere tara? Nu domnilor, nu este nicio problema cu hedonismul tinerilor. E cat se poate de firesc. Interesele si preocuparile lor sunt normale, la fel de frivole ca ale ‘batranilor’ ce peroreaza jalnic impotriva lor, „analfabetismul functional” nu are nicio legatura cu hedonismul, iar din cele 2 tuse groase nu se poate scoate niciun portret social. In fapt a lucra cu bidineaua si 2 galeti de vopsea la cai verzi pe pereti e obicei de zugrav, nu de artist, nici de filozof cu adevarat preocupat de intelepciune iara nu de imaginea si senzatiile sale imediate. Ca nu e nimic intelept in a zgandari o generatie si a perpetua o zazanie aiuritoare intre varstnicii bastinasi titrati si patrioti si tinerii capsunari tradatori si ‘evazionisti civic’.

        • Pana una, alta, dumneavoastra faceti nenumarate prezumtii, generalizari si proiectii asupra mea si a experientei mele plecand de la nimic. Nu sunt sute de copii care mi-au trecut prin mana. Sunt mii. Sunt aproximativ 2000 in lista mea de Fb. Am lucrat in diferite proiecte, cu copii care nu-s din scoala mea si cu zeci de colegi. Am cunoscut suficient de multi oameni din sistemul asta cat sa reprezinte esantioane reprezentative din orice perspectiva sociologica. Tonul o fi dur pe alocuri, dar e dur din afectiune si din grija, nu din aroganta. Sunt un profesor iubit si respectat si un simplu search pe Google v-ar lamuri, cred. Intre cele cateva „sute” de elevi care mi-au trecut prin mana s-au aflat copii fugiti de acasa, fara bani de hrana, dependenti de amfetamine, dependenti de cocaina, depresivi, mame adolescente, chiar si o un tanar de a vrut sa se sinucida etc Am fost langa ei cum am putut. I-am dus cu masina mea la urgente si mi-am petrecut acolo nopti. Am vorbit cu parinti care plangeau pentru ca-si pierdeau copiii si cu copii care plangeau pentru ca nu-si vazusera de ani de zile parintii, plecati afara. Corespondez pe mail cu parinti plecati din ttara. Nu e nici o problema? Vedeti cam cate studii s-au facut pe deficit de atentie si pe alte probleme conexe izolarii de care vorbesc. Eu ii vad zilnic adormind in banci, eu ma bat in consilii ca sa nu fie exmatriculati pentru nenumarate absente luate pentru ca nu pot ajunge la prima ora. Eu ii vad incapabili sa urmareasca 5 minute o explicatie si butonand invariabil sub banci. Eu le vad postarile zilnic. Stiti cate studii sunt legate de faptul ca nu pot desprinde adevarul de fals? Ca nu au nici o abilitate critica??? Nu e nici o problema??? Credeti ca asa le faceti bine? Asa ii ajutati??? Spunandu-le ca e minunat??? Nu sunt eu un antitehnologicus. Am conceput softuri premiate la WSA samd Dar vad zilnic absolut tot ce am scris acolo. La mine si la altii. Chiar in momentul in care va vorbesc dialoghez intr-o fereastra cu doi dintre elevii mei, nu sunt rupt de ei nici un moment.Si, inca ceva. Articolul meu a fost distribuit in special de colegi profesori si de elevi. Iertati-ma, cel care nu stie ce vorbeste sunteti dumneavoastra. Pacat. Am putea dialoga, dar preferati procese inchizitoriale. La revedere.

  16. Tanara generatie – „rapid reward”.

    Schimbarile politice sunt prea lente pentru ei, asa ca le percep ca inexistente.

    Nuy e vorba de lipsa de consecinte a votului, ci de faptul ca dureaza prea mult pana cand votul ajunge sa influenteze realmente conducerea societatii.

    ===

    Eu totusi consider ca exista o difrerenta intre motivele absenteismului la vot in Romania si cele din alte state mai dezvoltate.

    In Romania, oferta politica este nedifertentiata si nefundamentata ideologic. Am mai postat despre asta de multe ori, nu vreau sa revin. Vreau doar sa spun ca ideintiatea de efect nu presupune in nici un caz identitate de cauza.

    ===

    M-ar fi interesat un studiu despre optiunile politice ale absentilor – ceva de genul: „daca ati fi votat totusi, ce partid anume ati fi votat?”

    O alta intrebare interesanta ar fi fost ce prin care membrilor de partid cu state vechi sau celor din conducerea acestora li s-ar fi cerut sa diferentieze doua afirmatii ca fiind ale partidului propriu sau ale celui considerat adversar.

  17. Un articol foarte bun, din punctul meu de vedere. Nu mai putin interesanta este reactia comentatorului care s-a recomandat cu numele sugestiv Huo si care s-a pozitionat ca purtator de cuvant al generatiei 18-24, despre care este vorba in articol.
    Cred ca autorul a jucat rolul oglinzii, iar Huo pe cel al mamei vitrege a Albei-ca-Zapada. Adica, oglinda nu i-a mai spus tineretului: esti cel mai frumos si mai destept, iar Huo a spart oglinda cu piciorul. Desigur, oglinda e de vina, nu realitatea descrisa in ea…
    Problema e complicata, iar Solutia e greu de gasit, insa merita. De gasirea acestei solutii depinde viitorul acestei tari. Dar cum sa procedam?!
    Cred ca trebuie sa-i provocam pe tineri, asa cum a facut autorul, iar ei sa reactioneze. Printre injuraturi, ne vor spune si ce conteaza pentru ei, iar astfel vom sti unde e buba. Huo a spus-o: pe noi nu ne intereseaza cetatea, ci numai individul. Individul, nu cetateanul. E o problema globala, la nivel European, de aceea Solutia trebuie sa fie europeana, nu doar romaneasca.
    Nici scoala, nici parintii nu sunt marii vinovati, ci nenorocita influenta a mass-media electronice. Internetul si capcanele sale au inrobit aceasta noua generatie, care se amageste cu gandul ca este cea mai libera din toate timpurile. De fapt, ea se refugiaza in virtual, lasand lumea reala la cheremul tuturor nemernicilor. Numai ca lumea reala ii va lovi, teribil, asa cum s-a vazut in cazul Colectiv, iar reactia lor va fi, ca si atunci, haotica, necontrolata si profund manipulabila.
    De aceea, cred ca este responsabilitatea noastra, a maturilor, sa-i reintegram pe tineri in lumea reala, sa le dam cuvantul si sa-i ascultam cum trebuie. Nu putem sa-i aratam cu degetul numai cand ave(a)m nevoie de votul lor, de iesirea lor in strada, de forta lor de munca, etc. Trebuie intelesi, respectati, valorizati, dar si sanctionati, atunci cand gresesc. Insa ei trebuie sa se simta membri ai cetatii, nu niste intrusi.
    Desigur, nu ma gandesc la interzicerea/cenzurarea Internetului sau alte chinezarii. Dar cred ca tara asta trebuie sa le dea o sansa de integrare tinerilor. E nevoie ca statul sa li se adreseze mai des, mai cald si sa le creeze spatiu de manifestare, sa se arate interesat de nevoile lor, etc., pentru ca, pana la urma, de asta depinde existenta lui in viitor.

  18. Un articol foarte bun, venit de la un profesionist care stie ce spune. Aceasta este si impresia mea fata de tineret si nu inteleg supararea lui Huo si a altor comentatori, mai moderati. Nu oglinda e vinovata, dragi tineri!
    In alta ordine de idei, sunt de acord cu autorul ca tinerii nu trebuie judecati, ci intelesi. Ei traiesc, de fapt, o tragedie, aceea a omului prins in lumea virtuala. Realitatea nu-i atinge, decat in mod brutal, asa cum a fost cazul Colectiv. Aceea a fost ca o trezire din somnul virtual, dar nu a durat prea mult. Clasa politica a manevrat cu dibacie aceasta revolta si fiecare a obtinut ce-a vrut, mai putin revoltatii: Iohannis si-a vazut guvernul cu ochii, Ponta si PSD s-au retras in transee, pregatindu-si victoria covarsitoare de astazi, iar tinerii au ramas cu satisfactia sterila ca ei, chipurile, au schimbat guvernul si primarul sectorului 4. Singurii care au platit pretul politic pana la capat au fost politicienii UNPR, prea lipsiti de inteligenta pentru a se pune la adapost. Asta a fost tot.
    Cred ca ar fi bine sa incercam sa aflam ce conteaza pentru tinerii romani de astazi, nu numai sa constatam ce si cum sunt ei. Comentatorul Huo ne-a spus, printre sudalmi, ca pentru ei nu conteaza cetatea, ci numai individul. Individul, nu cetateanul. Este o tendinta la nivel european, de aceea ar trebui sa fie o solutie mai larga la aceasta problema. O idee ar fi ca statul, prin programe speciale, sa-i includa mai mult pe tineri in deciziile pe care le ia pentru viitor. Primariile, Parlamentul si Guvernul ar putea crea mecanisme de consultare a tineretului, pentru deciziile care ii privesc. Si ce decizii nu privesc tinerii?! E doar o idee, mai pot fi si alte cai.

    • Va multumesc pentru apreciere si pentru comentariile foarte pertinente. E un subiect delicat si nu cred ca exista cineva care sa inteleaga deplin ce se intampla. Tot ce sper e sa umplem incetisor cu ceva faliile tot mai adanci din societatea noastra.

  19. Articol de substanta, bine documentat si cu avantajul unei perspective „la firul ierbii”. Ceea ce nu-l impiedica pe autor sa „decoleze” spre concluzii memorabil formulate. Da, tinerii se inchid in „separeuri virtuale”, evadarea lor nu mai are loc in imaginar, ca in cazul generatiilor mai vechi, ci „in virtual”. Felicitari.

    Discutam cu elevii despre unul dintre paradoxurile globalizarii, cum, in masura in care mijloacele de comunicare in masa ne deschid o lume, pe de alta parte ne inchid fata de alta, imediata. Si am dat exemplul televizorului, care ne pune in contact cu experiente globale din cele mai felurite, dar ne „opacizeaza” viata celor din proximitatea noastra, de exemplu a vecinilor. Dupa lasarea serii, oamenii se inchid in case si „se cupleaza” emotional la emisiunea si la eroii preferati (sau destestati!) de pe ecran, stiind, in schimb, prea putin despre viata si problemele vecinului de alaturi.
    Elevii au zambit un pic superior, gandinsu-se pa generatia parintilor lor. „Dar nu procedati si voi asa, cand va izolati cu smartphone/ul vostru?” i-am intrebat. „Pai, nu-i chiar acelasi lucru”, zice unul.
    „De ce?” intreb. Si aici elevul a inceput sa dezvolte confuz o teorie a tehnologiilor noi, care ii permite sa sustina in paralel mai multe activitati pe net si, in acelasi timp, sa socializeze cu cel de langa el.
    Am fost uimit de faptul ca elevul respectiv nu „vedea” similaritatea de situatii.
    Ceva ne scapa, undeva gresim sau nu suntem atenti. Sau nu reusim sa transmitem noi cu suficienta forta de sugestie, prin exemple vii, aceste lucruri.

  20. Am 40 de ani si îmi dau seama că sunt parte dintr-un sistem de care nu sunt mândru. Tinerii 18-25 au dreptate să ignore acest sistem în care minciuna, prostia, înșelătoria sunt „calități” obligatorii pentru accederea în poziții de decizie. Politica, educația, administratia, sistemul medical etc. sunt manevrate de câțiva tovarăși cu sus-menționatele calități. Și atunci de ce ne miră disprețul tinerilor față de acest sistem? Mai bine am învăța ceva din modul de gândire al tinerilor decât să-i punem la zid (neadaptati, trăind în lumi alternative etc.). La noi nu e nimic de schimbat? Dacă ne credem perfecți, înseamnă că doar decesul generațiilor 40+ poate salva această țară.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Doru Valentin Căstăian
Doru Valentin Căstăian
Profesor, publicist, traducator, doctor in filosofie (Universitatea de Vest Timisoara), realizator de scenarii pentru softuri educationale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro