joi, martie 28, 2024

Mica Dodoniadă: bezele cu gust de gulaș

Morișca micului țar de peste Prut se învârte sârguincios: limba română și steagul UE sunt deja exilate din Președinția RM, vizita de înscăunare la Moscova s-a produs, se pregătește un referendum de consolidare a puterii prezidențiale, se testează oportunitatea unor alegeri parlamentare anticipate care să pună pe butuci socialiști instituțiile executive și legislative din R. Moldova etc.

Domnul Dodon este un balon care se rostogolește încet și sigur. Spre România. De câteva zile, post-Moscova, nu contenesc trimiterile sale ironice către București. Sunt destul de convins că, în 30-40 de zile, acesta va vorbi în premieră, în mod direct, de amestec al României în treburile interne ale RM, cu primul pretext care îi va folosi în acest sens – eventual celebrarea aniversării Unirii Basarabiei cu România, la 27 Martie. A se reține, pe termen scurt și mediu, și tema Moldovei Mari (temă pe care am văzut-o apăsată în primul interviu acordat de acesta televiziunii publice românești), care va deveni o constantă și o marotă a relației acestuia cu factorii de putere de la București.

În mic, am putea crede că încă un președinte bolșevic de serie nu poate genera, cu morișca lui cuminte, multe frisoane unui stat bine așezat în plan geopolitic precum România.

O scrutare atentă a întregului tablou regional ne poate îngheța însă surâsul pe buze.

Vizita la președintele Vladimir Vladimirovici a fratelui său mai mic a marcat un debut în politica rusă față de România, cel puțin în ultimii 10-15 ani ai acesteia: după ce, în ultimii ani, președintele rus făcea trimiteri deocheate exclusive la presupusele probleme interetnice deosebit de grave din Transilvania, cartea moldovenească reintră în recuzita strategică a Kremlinului, la propriu și la figurat (a se vedea cadoul otrăvit al lui V.V. Putin către fratele său mezin). Este prima oară în ultimii ani când Kremlinul deschide în mod deschis două fronturi simultane de atac ideologic împotriva României, cel vestic (presupuse probleme interetnice în Transilvania) și cel estic (probleme cu mișcarea unionistă pan-moldovenească).

Peste numai câteva zile, în februarie, Budapesta va deveni nodul de interes între creatorii de idei politice din Kremlin și Washington DC, punctul de primă întâlnire strategică a noului președinte american cu vechiul președinte rus. Cei doi vor vizita Budapesta la numai câteva zile și numai naivii nu pot înțelege semnificația de amplitudine a acestor vizite aproape simultane. Practic, Budapesta devine podul de mesaje dintre Moscova și Washington, celebrul pod pe care George W. Bush, ambetat de curcubeele Bucureștiului, credea cândva că îl pot construi românii. Diplomația românească trebuie să se întrebe în mod cinstit de ce astfel de vizite nu se produc la București. De ce Bucureștiul nu știe încă să joace tactica de a fi credibil ca loc geopolitic de intersecție ori măcar ca schimb de mesaje politice între marii actori de care depinde, aproape ca întotdeauna, o parte a viitorului nostru. Rolul de liant între Moscova și Washington îl joacă Budapesta nu numai pentru jocul său dublu de limbaj politic, dar și ca răsplată pentru o diplomație pro-activă, ingenioasă și/sau inspirată.

Este aproape evident că, la Budapesta, președinții rus și american își vor transmite prime mesaje indirecte de tatonare, bezele cu gust de gulaș. Este aproape evident că Budapesta va fi locul originar al unui nou proces de delimitare a sferelor de influență între marii actori globali. Ceea ce se va discuta acolo, fie și asincronic, va interesa în cel mai înalt grad viitorul României. Pentru că România nu numai lipsește din peisajul întâlnirilor care contează, dar chiar poate deveni victimă directă a unor jocuri diplomatice (geopolitice) ostile. Cred că putem privi vizitele de la Budapesta ca etapă a unui proces care va continua, de negociere și reconfigurare a actualei ordini politici mondiale între SUA și Fed. Rusă. Sunt destul de convins că și etapele ulterioare ale acestui proces vor ocoli Bucureștiul…

În fine, un ultim episod cu funcție de argument tactic: vă propun să încercăm să vedem noua inițiativă legislativă de autonomie a Ținutului Secuiesc ca o probă a sprijinului pe care țări precum Rusia și SUA l-ar acorda proiectului autonomist maghiar, conceput la Budapesta și pus în practică în HarCov. Dintr-o dată gestul recent al ambasadorului american de a se fotografia cu steagul Ținutului Secuiesc capătă alte posibile semnificații…

Nu, nu uit prezența militară americană din România, percepția pozitivă, în multe cercuri politice americane, a rolului geopolitic pe care România l-ar avea în ansamblul politicii americane etc. Însă liniile de joc politic se desenează prea rotund pentru a mai fi ignorate…

Dacă, într-adevăr, ar putea exista, în viitorul apropiat, un diabolic plan ruso-americano-ungar care să implice vătămarea teritorială a României, ca parte a unui viitor / prezumtiv schimb de opinii între nevinovați (similar celui de odinioară, dintre Ribentropp și Molotov), un simplu exercițiu de imaginație privind reacția României poate aduce clarificări tragice: trăim cel mai trist moment de dispersie socială și națională din ultimii 20-30 de ani; nu mai generăm solidaritate socială și națională, nu ne mai regăsim încrederea în noi, motivația de a supraviețui în această țară, încrederea în lideri și în Celălalt etc. Suntem cu adevărat în plină ecuație paradigmatică a Crimeei (Paradigma Crimeei, concept personal care merită aprofundări ulterioare, pune în lumină în mod prioritar interesul redus al populației unei țări de a apăra Patria în cazul unei agresiuni externe) – o agresiune externă nu va mai genera solidarități de reacție nici înăuntrul României, nici în lumea nisipurilor mișcătoare ale unor aliați în care crede(a)m mai catolic decât Papii…

Mișcările Bucureștiului în acest joc de șah (vizita de lucru a ministrului de externe al RM la București, menținerea unui ton temperat privind situația politică de peste Prut, miza instituțională/colectivă pe flancul estic al NATO și UE – a se vedea Formatul București, măsurile militare de consolidare a graniței estice a Europei, la care vom fi contribuit în mod marcant etc) sunt corecte, dar modeste. Este nevoie, poate, să impulsionăm mai mult bilateralele – cu Varșovia, cu Kievul, cu Ankara, este nevoie poate să mutăm binomul Varșovia – București spre zona Kievului, este nevoie (veți râde) să fim credibili și auziți la Moscova, este nevoie să construim ori să fidelizăm partenerii pentru anul 2018, care se anunță unul de foc…

În acest scenariu (noua retorică dublă antiromânească a Kremlinului, jocul combinatoriu Moscova-Budapesta-Washington, autonomia Ținutului Secuiesc, paradigma Crimeea ca metaforă pentru nivelul lamentabil al solidarității noastre publice și naționale, crizele europene de identitate, avansul geopolitic rusesc spre sud-estul Europei), Dodon, soldat disciplinat, poate avea rolul de vârf împins.

Ceea ce schimbă radical parametrii în care priveam, jumătate amuzați, jumătate superiori, morișca sa harnică.

Dacă Mica Dodoniadă poate fi începutul sfârșitului nostru?

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Am o nelămurire. Nu știu de unde sunteți de loc (sau „de pământ”, cum ar zice oltenii), dar vă întreb: dacă ați fi din zonă, v-ar plăcea să vorbească/scrie/tehnoredacteze, alții, despre „HarCov”??? Este o formulă depreciativă, ca să nu-i spun insultătoare, în răspăr chiar și față de regulile limbii române, care nu folosește compunerea, ca manieră de formare a unor toponime. Era greu de scris „Harghita-Covasna” sau, mai simplu, „estul Transilvaniei”???

  2. Este un semnal de alarma . Si inca unul destul de puternic! Îl mai aude cineva in harmalaia care domina pe ulitele satului?

    ”Dacă Mica Dodoniadă poate fi începutul sfârșitului nostru? ”

  3. Neadecvarea diplomatica a Romaniei la actuala situatie geopolica face parte dintr-o simptomatologie mai larga in care intra si acest articol. Autorul spune ca autonomia Tinutului Secuiesc este un proiect „conceput la Budapesta și pus în practică în HarCov”. Dar, nu este asa, proiectul are o istorie interna cu actori interni, cu determinari istorice interne, cu o logica politica care explica prezenta cand mai centrala, cand mai marginala pe agenda UDMR etc, insa care poate fi neglijata si diabolizata usor in mass-media din Romania, pusa pe seama unor conspiratii antiromanesti. Dar tocmai in aceasta consta inadecvarea politicii romanesti la un proiect, in refuzul de a-l vedea ca ceva venind din istoria proprie a unei regiuni a acestei tari, ca o chestiune care trebuie tratata natural fiind o datorie istorica inca neonorata a constructiei statale romane. Toata aceasta neglijare naste fantasme si monstrii in imaginarul politic care pot fi alungate, aparent, simplu prin teorii conspirationiste. Desigur, autorul are, intr-un fel, dreptate: daca exista o problema interna majora, neglijata, aceasta poate deveni un subiect exploatabil pentru anumiti actori geopolitici, externi. Se prea poate ca se studiaza, mai ales dinspre Rusia, ca acest conflict care s-a nascut din refuzul obtuz si miop al mainstream-ului politicii romanesti sa negocieze serios o problema interna, sa devina manipulabil. Insa daca politicienii si opinia publica vede in aceste proiect autonomist numai o manipulare oculta externa, avem de a face, de fapt, de o „automanipulare”, adica o neadecvare cronica la situatia prezenta.

    • Cred ca este corecta pozitionarea dumneavoastra si argumentele de natura istorico-identitara pe care le aduceti. Nu pot insa sa nu observ ca acest proiect apare in perioada anticipatei vizite la Budapesta a D-lor Trump si Putin si la cateva zile dupa afirmatiile mizerabile ale lui Dodon legate de eroarea istorica a invaziei limitate a Rusiei pana la Prut….

      In egala masura este de neinteles obsesia autoritatilor de la Bucuresti de a nu accepta macar la nivel academic discutii legate de autonomie. Se pot creea formule care sa garanteze atat un anumit centralism, functionalitate atat pe verticala cat si pe orizontala a unor judete si scaune mai mari (rezultate din fuziunea unor judete actuale pe criterii economico/culturale).

      Foarte multi romani (iclusiv decidenti) traiesc cu trei temeri:
      – teama ca descentralizarea inseamna un inceput de dezintegrare a natiunii;
      – teama ca secuii (care si-au aratat rezistenta la integrare) urasc vesceral romanii;
      – teama ca Romania nu are nici un viitor fara sustinerea unor tari straine…

      …ori daca nu isi inving aceste temeri, nu este exclus ca ele sa se impinga Bucurestiul la erori istorice ce tin de complexe neingradite si sa alimenteze miscari care pot transforma temerile in realitate.

      In egala masura, romanii viseaza la o Romanie Mare…uitand un element esential: Romania Mare a esuat (printre altele) pentru ca nu a permis minoritatilor sa se simta in siguranta in noua tara in care traiau. Si ca roman, nu pot sa nu ma intreb cum e posibil ca in anul 2017, in Uniunea Europeana, un condamnat penal sa ajunga Presedinte de Camera, papusar al unui premier inodor, incolor si insipid, datator de ordonantze de urgenta care au ca scop esential sa scape de raspundere penala membrii unui partid politic care se aseamana mai degraba cu Cosa Nostra decat cu un partid politic!!! Sunt curios daca si-a pus cineva intrebarea; care este perceptia in minoritatea maghiara asupra romanilor cand astfel de smecheri de cartier ajung la conducere prin vot!!! In fine…ma opresc aici ca ma enervez si nu e corect fata de cetatenii romani: eu am plecat din Romania.

  4. ce….ciudat !?,ca sa nu supar, functioneaza mintea rominilor. ardelenilor le au interzis religia greco-catolica ptr ca nu se potrivea sufletului rominului; iar ardeleanul ce vorbea romineasca era nu i asa, romin ! prin consecinta el trebuia sa fie ortodox ! era o greseala sa fie greco-catolic si ptr ca religia asta le a fost impusa ardelenilor de asupritori unguri care au vrut sa i maghiarizeze, ori acum ardeleni salvati din asuprire de frati ii normal sa treaca la religia corecta.
    azi moldoveni au facut si ei o alegere gresita ! si romini se simt datori sa i ajute sa ia calea cea dreapta.
    oare ce masuri ia directorul unuia din serviciili de spionaj, utecistul romino-moldovean caruia ii place asa de mult vaca Kobe ?ca Tratatul nesemnat de frontiera inseamna ca statul rominilor are
    ceva pretentii !?
    ma intreb; oare n ar fi mai corect din punct de vedere cultural, ca provincia Moldova sa treaca la statul Rep Moldova ? ca romino-moldoveni nu sint mai putin religiosi dupa tratamentul cu rominism si nici n au atins inca, nivelul de jmekerie si apetenta furtului ca frati lor

    • si ptr ca acum am citit intreg articolul :”trăim cel mai trist moment de dispersie socială și națională din ultimii 20-30 de ani; nu mai generăm solidaritate socială și națională, nu ne mai regăsim încrederea în noi, motivația de a supraviețui în această țară, încrederea în lideri și în Celălalt ”
      iti fi probabil dintre aceia care in urma cu 30 ani credeati in viiitorul de aur, in strins uniti in jurul partidului si in fratia romineasca !?
      faptul ca azi spuneti cele de mai sus,sa inteleg ca doar acum intelegeti ca protestele impotriva statului rominilor, impotriva comunistilor, au avut loc in Ardeal si ca olteni cu inalt spirit patriotic au raspuns chemari Iubitului lor conducator si s au dus cu miile sa i bata cu ciomege pe huligaii timisoreni ?solidaritate nationala cind regateni au golit de statui orasele transilvane si le au dus la bucuresti ca prada de razboi ?solidaritate sociala” dezvoltarea uniforma a regiunilor patriei „?dar sigur; in schimbul astora, boci,rusi cu ochi albastri,dinci din sate uitate de lume ca satul Dincu,ciorbi si alti tradatori incepind cu maniu au jucat pantomima sau caterinca cum zic regateni

  5. O temă atât de dragă national-comunismului, tema cetăţii sub asediu….
    Nu avem cum să fim o punte între cele două tabere, pentru că ne-am ales tabăra. Domnul Orban, nu e sigur.
    Este evident că Putin o să facă tot felul de exchibiţii care să îi arate domnului Orban avantajele „dizidenţei”, dar realitatea crudă este că acest drum duce intr-o fundătură, mai devreme sau mai târziu. Iar dacă va fi să fie, vom culege ce-am semănat: bunăvoinţă, dacă am semănat bunăvoinţă, şi ură, dacă am semănat ură….

  6. ” Diplomația românească trebuie să se întrebe în mod cinstit de ce astfel de vizite nu se produc la București. De ce Bucureștiul nu știe încă să joace tactica de a fi credibil ca loc geopolitic de intersecție ori măcar ca schimb de mesaje politice între marii actori de care depinde, aproape ca întotdeauna, o parte a viitorului nostru.” – păi e clar de ce Bucureştiul nu e credibil. Din două motive:
    1. Românii (politicieni, analişti, presă) preferat să-l ridiculizeze pe Trump, preluând toate gogoşile din mass-media occidentale. Şi văd că le e greu să iasă din paradigma asta.
    2. Au ţinut-o una şi bună cu „pericolul rusesc la adresa flancului estic al NATO” şi cu măsurile, inclusiv militare, care ar trebui luate pentru contracararea acestui presupus pericol. Politică perdantă atunci când se pune problema normalizării relaţiilor americano-ruse.

    În timp ce Ungaria a sperat în victoria lui Trump, şi, pe de altă parte, a ţinut deschise canalele de comunicare cu Moscova şi şi-a ţinut oportun gura în timpul crizei ucrainene.

    „Este nevoie, poate, să impulsionăm mai mult bilateralele – cu Varșovia, cu Kievul, cu Ankara, este nevoie poate să mutăm binomul Varșovia – București spre zona Kievului” – tocmai, că nu e nevoie. Am văzut cum a procedat Ungaria, trebuie să procedăm şi noi la fel. Adică să nu facem valuri, să nu ne lansăm în tot felul de iniţiative anti-Rusia pentru care nu mai există susţinere din Occident.
    Ce bilaterală cu Kievul? Toată lumea va încerca să scape de ucraineni, şi noi tocmai acum să ne legăm la cap? Cum spunea Napoleon, nu trebuie să te aliezi cu un cadavru.

    • @ DanT: ai reapărut, postacule bolșevic???
      Nu ne „spui” eventual să ne „reunim” cu dodon, ca să facem o „Moldovă Mare”, „de la Nistru, pân-la Tisa”??? Membră/gubernie a „Uniunii… Euroasiatice”, cu „limba moldovenească”, cu alfabet chirilic???
      Unuia ca tine, a-i spune „trădător de țară” e prea puțin: e chiar un compliment! NESIMȚITULE!!!
      CARĂ-TE ÎN URSS!

  7. „De ce Bucureștiul nu știe încă să joace tactica de a fi credibil ca loc geopolitic de intersecție ori măcar ca schimb de mesaje politice între marii actori de care depinde, aproape ca întotdeauna, o parte a viitorului nostru.”
    O posibilitate: din cauza ca cei ce vorbesc despre Unire sint ridiculizati si nu sint bagati in seama.
    Dar ne place sa ne plingem de nedreptatile altora.
    Cit despre proiectul autonomiei tinutului cu 531 de secui, e ceva asemanator cu ideea unui moldovean de a i se retroceda Moldova ca nepot a lui Stefan cel Mare.

  8. DoDon nu spune ca cealalta jumatate va apartine, ori ca va recunoaste dreptul de a mai exista, dar principala sa tinta nu sunteti voi ci UCRAINA – vezi arta razboiului. – dorita in ultimul hal de mama rusia in integrum, cu sa fara transnistria voastra. Dar mai povesteste-ne de Imperiul Romino-Vulgar, prin care umblati mai mult cu limbile taiate, inainte de a va crea propria statalitate, despre ofiterul tzarului Tudor VLADIMIRescu, bulgaroi in uniforma de tunar rus, taiat de moldovenii lui Ipsilanti cu folos – ca sa vedem impreuna ce va rezerva viitorul. apropiat, avand in vedere ca azi Serbia e aliatul strategic a rusilor in zona, iar UE si NATO dau semne…

    • DanT(e), uita-te pe harta, si scrie tu aicea care sunt granitele Ungariei! AAAA, n-are granita cu urss? Pai de aia sunt asa viteji, si nu le trebuie NATO!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro