Home » Justitie/Ordine publica »Opinie » Citesti:

Mica mea mare răfuială cu unii „lideri de opinie”: sunteți și voi vinovați

Daniel Funeriu martie 21, 2017 Justitie/Ordine publica, Opinie
22 comentarii 5,992 Vizualizari

Dragi lideri de opinie,
poate vă recunoașteți, poate nu, în textul de mai jos. Dacă nu vă recunoașteți, scuze pentru prețiosul timp pierdut. Dacă vă recunoașteți, măcar parțial, uitați-vă în oglindă și întrebați-vă ce-i de făcut. Soluția e la voi. Pentru că în curând va fi prea târziu. Am scris textul acesta cu frăție întru suferință, nu cu aroganță. Pentru că sunt în căutare de soluții, nu în dorința de a da lecții. L-am scris, mai ales, cu prietenie și convingere că se poate ieși din acest cerc vicios.
Citesc zilnic opinii noi și originale despre „scandalul din educație” din partea multor „formatori de opinie”. Unii redescoperă apa caldă. Ca la fotbal, fiecare are „teoria lui”. Eu îi întreb: oameni buni, unde erați în vara lui 2011 când cei care au organizat primul bacalaureat corect, începând cu cei 20.000 de supraveghetori, cei peste 40 de inspectori și întreg aparatul ministerului erau linșați mediatic pentru curajul de a fi arătat adevărul? V-ați inflamat trei zile după care ați uitat.
Și atunci filosofați, ca acum, despre sexul îngerilor. Nu ați înțeles nici atunci, și nu păreți să înțelegeți nici acum că nu mai e loc de nuanțe. Miza nu eram eu și bacalaureatul organizat de mine. Miza nu era Guvernul Boc și nici măcar criza. Miza erau copiii voștri. N-ați cuplat atunci. N-ați avut atunci răbdarea să înțelegeți de ce împreună cu oameni extraordinari, ca Mircea Miclea și zeci de mii de dascăli onești și dedicați, am luptat și pentru clasa pregătitoare și pentru masteratul didactic, și pentru finanțarea per elev și pentru camere video la bac și pentru învățământul profesional sau universități libere de plagiat. Pentru voi, mari formatori de opinie, cei care nu aveți timp decât de can-can și interpretări alambicate ale spuselor vreunui politruc de doi bani, era prea greu să încercați să înțelegeți ceea ce Comisia Europeană a înțeles dintr-o simplă citire. Că reforma propusă de comisia Miclea, pentru care mi-am dat și ultimul strop de energie politică, era într-adevăr ultima șansă să facem ceva cu educația din România. A, era să uit: cum puteați voi să priviți cu ochi buni o „reformă băsistă”? Sufereați, mai toți, de sindromul Ponta: „vine de la altii deci e rău”.
Ce nu mai aveți timp să vedeți? Voi, marii formatori de opinie, nu vedeți din testele PISA 2012 decât faptul că stăm prost. Vă e greu să vedeți că, față de 2009, avem cea mai mare creștere din UE. Vă e greu să vedeți că, pentru prima dată, nu mai suntem ultimii, pentru prima dată avem o creștere consistentă. Am depășit trei țări din UE. Știți ce a diferențiat perioada 2009-2012 față de toți ceilalți ani după 1989? Vă spun eu: lucrurile au fost facute de profesioniști. Și în sfârșit am progresat.

Dragi „formatori de opinie”: da, în sistemul de educație e multă mizerie. Da, și părinții și profesorii sunt jumătate victime, jumătate complici. Da, și voi purtați o vină egală cu cea a tuturor miniștrilor și a tuturor decidenților. Vina voastră, a formatorilor de opinie, de a nu fi avut răbdarea să distingeți binele de rău. Vina voastră, a formatorilor de opinie, este de a fi inoculat, zi de zi, în mintea românilor că „toți sunt la fel”. Iar prin asta nu faceți decât să scădeți, zi de zi, gradul de încredere în presă, în voi și în fiecare dintre noi. Vă mai mirați că abjecta antenă 3 umple spațiul mediatic cu fiere? Eu, și alții ca mine, am avut partea noastră și de mult ne simțim ca un stejar de care se scarpină un mistreț atunci când ne toacă „mogulii”.
Nu. Nu toți sunt la fel.
Nu e tot una să ai un doctorat cu un laureat Nobel sau la Sorbona, Oxford, Harvard sau să-ți fi plagiat doctoratul cu un pușcăriaș, fie el și inteligent.
Nu e tot una să servești, mișelește prin legi strâmbe și greu de înțeles, mediocritatea din educație sau să dai legi luate ca referință în UE, care izvorăsc din studii științifice.
Nu e tot una să ai curajul de a spune adevărul cu ascunderea adevărului sub preș în stil comunistoid.
Dacă nu dezrădăcinăm comportamentele trecutului până la ultimul fir putem să ne luăm adio de la viitorul României. Cred că într-un an vom fi dincolo de reparabil.
Dar cu cine să le dezrădăcinezi și mai ales pentru cine? Uitați-vă la textele pe care le scriați acum 10 ani și la cele de azi. Chiar nu v-ați plictisit să băgați în malaxorul de vorbe aceleași concepte? Chiar nu vedeți că articolele voastre nu spun decât „politicianul X e un prost”? Aveți puterea intelectuală să scrieți un singur articol în care, succint, să prezentați argumente pro, argumente contra și să trageți și o concluzie? Nu, asta nu e NUMAI munca politicianului. Dacă nu o faceți voi, la urechile românilor nu vor mai ajunge decât fraze monosilabice care abrutizează. Consecința inevitabilă este că nu veți mai avea luxul de a scrie liber în curând.
PS: iată aici și aici, for the record, vă dau un exemplu de comportament hidos, hain și mizerabil al unui (fost) „lider de opinie”, care – s-a dovedit mai târziu – s-a vândut pentru doi lei. În 2010 am avut o întâlnire cu vreo 20 de „lideri de opinie” despre legea pe care urma să o promovez. În discuții am prezentat cum ar trebui să arate o fișă de evaluare a unui copil de 6 ani. Am arătat fișa de evaluare (din Germania) a fiicei mele. Spun tuturor că am rugămintea să nu o facă publică, e doar pentru ei. Atât a reușit – țin minte și acum, cu excitarea hienei care miroase cadavrul – să scrie admirabilul „lider de opinie”. Și o rugasem frumos să nu facă publică evaluarea unui copil de 6 ani… Căutați autorul prin consulatele din SUA. Pe banii voștri.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. ion adrian spune:

    Dle Funeriu aveti dreptate, dar la noi un singur antrenamnt este si valabil si productiv si cu el se impartasesc mai toti “liderii de opinie” .Asadar fara vorbe multemotoul respectivului antrenament si chiar al activitatii de zi cu zi este: “Soarele si o…l intareste organismul ” .
    Eu care nu dau doi bani pe toti acesti “lideri de opinie” si poate ca din ce scriu se observa asta, le tot repet dictonul si ei il iau in serios caci si mai abitir si mai cu zel neostoit il aplica :)

  2. victor L spune:

    Odata cu sincerele felicitari pentru articol (nu veti fi iertat!), imi exprim indoiala ca articolul va avea alt ecou decit un nou val de denigrari.
    NB,
    uneori, cind mai pun si eu intrebarile “dar unde ati fost cind cu legea Miclea-Funeriu, ori in ianuarie 2012, cind cu legea sanatatii”, raspunsul e foarte simplu (si eficient :P ): stergerea comentariului

  3. ginel spune:

    Va inteleg disperarea. E imposibil sa ai politicieni buni daca sunt toti la fel.

  4. Josef Svejk spune:

    Zice autorul: “Pentru că în curând va fi prea târziu.”

    Cred ca a trecut de mult momentul cu “in curand”. Pentru toti copiii aflati acum in scolile romanesti si pentru cei ce vor intra in ele ani buni de acum incolo e deja prea tarziu…

    Cat despre cei ce-l atacau pe ministrul Funeriu in timpul mandatului, atunci au fost cu adevarat sinceri. Dl. Funeriu dadea peste cap existanta tihnita a birocratilor obisnuiti sa fie lipiti de scaunele lor ca mucegaiul. .Azi, cand ei se tanguie ca stai nene sa vezi ce naspe e treaba cu educatia romaneasca, mint. Se simt de fapt ca pestii in apa in mlastina fetida a educatiei romanesti… Sistemul e predictibil: Orice nulitate poate sa rontaie asemeni soarecelui de siloz. E o prada saracacioasa, dar e mult mai buna decat nimic si e infinti mai mult decat asemenea creaturi ar putea spera intr-o lume concurentiala. In plus odata infipt in sistem, omul isi trage dupa el neamurile pana la a 7-a spita…

    Asta ca sa inteleaga autorul de ce o iubeste dascalimea cu atata pasiunea pe Ambramburica, respectiv de ce l-au urat si continua ss-l urasca pe dumnealui cu o pasiunea si mai dihai… :P

  5. Preda Paul spune:

    Excelent articolul! Mai mult decât atât: Cu politicile din educație, industrie,
    transporturi, … de după 1989 (exceptând perioada 2009-2012) există pericolul ca România să
    eșueze ca națiune.

  6. Dan G spune:

    Moralitatea trebuie să devină regulă, nu excepția în societatea noastră. Cinstea, bunul simț, empatia, respectul trebuie să fie fundamentul fiecăruia, insuflate prin educație în familie și în școală de la cele mai fragede vârste. Încălcarea acestor principii trebuie asimilată în conștiința fiecăruia cu crima. Fără jumătăți de măsură, doar o abordare radicală ne mai poate salva în ceasul al doisprezecelea. Nu trebuie să inventăm noi roata. Trebuie doar să privim la societățile civilizate din vest. Au avut și ei în decursul istoriei (să ne uităm la ultimii 200-300 de ani) derapaje, dar au fost excepții.
    În legătură cu formatorii noștri de opinie…majoritatea ridică imoralitatea la rang de virtute, astfel sunt groparii societății.

  7. Grammaticus spune:

    ce bucurie sa-l citim pe Domnul Funeriu. Il mai asteptam!

  8. Decebal spune:

    Oamenii politici (sub)mediocri d.p.d.v. al educatiei nu au nevoie de un electorat educat. Prin urmare, un sistem de educatie coerent si performant este o sperietoare pentru ei, nu poate fi un deziderat.
    Doar oamenii inteligenti si educati pot pretui educatia de calitate. Ceilalti se ascund in spatele celebrei ineptii “Unde e multa carte, e si multa prostie”. Daca gandesti asa, este impotriva firii sa lupti pentru un invatamant de calitate. Cand asa o gandire se impleteste cu incompetenta crasa, cocktail -ul rezultat este letal… pentru educatie si invatamant…
    Cat despre “jurnalisti” si lideri de opinie, scriu si ei in directia din care le vine plata. Trebuie sa mananca si gura lor ceva. [sic!]

  9. Dedalus spune:

    Si dumneavoastra domnule Funeriu aveti o mare vina: aceea ca va plangeti la nesfarsit in loc sa continuati lupta.

    Am mai spus asta de cateva ori, o mai spun inca o data. Poate, poate…

    Ce vreti sa se intample domnule Funeriu? Ce urmariti sa faceti? Credeti ca dezvaluirea unor astfel de situatii foloseste la ceva?

    Ce doriti de la mine, umil cititor si postac la Contributors? Ce vreti sa faceti?

    Intrebari fara raspuns, domnul Funeriu scrie pe o platforma internet ca intr-un ziar tiparit: scrie articolul si asta e tot. Dispare.

    ===

    Cineva ii sfatuia pe autorii de carti sa nu citeasca ce li se scrie pe Facebook, ca sa nu se enerveze. Era valabil acum multi ani si se referea la cartile de bletristica.

    Alticineva (un autor) imi sounea ca nu intervine decat daca i se pun intrebari in mod direct.

    Altcienva imi spunea ca nu e traba autorului sa intervina, ca asta ar fi o platforma gen “Poiana lui Iocan” unde doar comentatorii comenteaza intre ei.

    Altcineva spunea ca “de-aia ii platim pe pliticieni, sa gaseasca solutii” – crezand probabil ca politicienii nu vad care sunt problemele, trebuie sa li se atraga atentia.
    Toate aceste idei au o mare problema: lipsesc autorul de sustinerea publica, scopul pentru care de fapt publica pe o platforma interactive. Sau acesta ar trebui de fapt sa fie scopul.

    O platforma de genul “scrii si pleci” este HN, din simplul motiv ca este dedicata stirilor, analizelor de tip editorial unde nu este necesara interventia jurnalistului respecitiv, nu exista nici un motiv pentru asa ceva.

    In cazul articolelor cu scop politic, autorul este de asteptat sa-si sustina punctual de vedere, sa raspunda. Asa isi consolideaza si isi rafineaza opiniile, se adapteaza si castiga adepti.

    In plus, traficul creste, apar mai multe fire de dialog cu efecte benefice pentru toata lumea constienta de faptul ca indatoririle civice reprezinta o obligatie morala, nu un lux sau o corvoada.

    Desigur, este parerea mea personal, nu trebuie luata ca o critica sau ca o “lectie”. Desigur, autorii care nu participa la dexbatere nu scad in ochii mei. Pur si simplu indicatorul meu de eficienta coboara mult in asemenea cazuri, ajungand aproape de zero. Altfel spus, nu consider ca postez un comentariu cu impact, ci doar ca ma bazez pe un numar de cititori pasivi minimal.

    ===

    In unele cazuri marturiesc faptul ca ma deranjeaza apetenta pentru bocete si lamentari, insotita adesea de un indemn catre altii sa faca ceva. Intotdeuana sunt “altii”, niciodata “noi”.

    Firea aceasta contemplativa, probabil balcanica in radacinile ei adanci, este cea care blocheaza de fapt orice avans. Cu cat creste educatia, cu atat creste si apetenta pentru lamentari si bocete. Si, in final, impotenta intelectuala si incapacitatea trecerii la actiune.

    Ce ne mana pe noi in lupta? Se pare ca nimic.

    • victor L spune:

      Ba, chiar mai mult: dl Funeriu e principalul vinovat (alaturi de dl Miclea): nu putea sta linistit in banca lui, ca sa nu mai existe vinovati?
      Asa e, @ Dedalus, cine incearca ceva este vinovat ca nu iti baga si in traista.

      • Dedalus spune:

        Eu vorbesc despre ce se inampla acum.

        Istoria o fi interesanta, dar apelul necontenit la trecut nu are relevanta.

        Faptul ca domnul Funeriu a incercat ceva este incontestabil, Dar eu nu sunt istoric si nici nu ma incalzeste istoria recenta a educatiei romanesti cu nimic. Ba chiar consuma din energia necesara unei reforme. In loc sa vedem ce trebuie facut si sa dezbatem asta, ne tot legam de ce a fost si de ce rai sunt “ceialalti”.

        Dupa cum nici Mihai Viteazu nu va creste PIB-ul Romaniei, oricate merite ar avea si oricate i s-ar mai descoperi.

  10. Kurt spune:

    Felicitări. Hochachtung.

    Incercare și eroare. Incercare minunată și vechile erori ale „centralismului” statului UNITAR, cu jocurile politice dîmbovițene seculare.

    …. „… Miza erau copiii voștri. N-ați cuplat atunci. N-ați avut atunci răbdarea să înțelegeți de ce împreună cu oameni extraordinari, ca Mircea Miclea și zeci de mii de dascăli onești și dedicați, am luptat și pentru clasa pregătitoare și pentru masteratul didactic, și pentru finanțarea per elev… „….

    Ce se poate face imdediat? In era digitală accesul elevilor, studenților și cadrelor didactice la un patrimoniu universal e la un clic. Posibilitățile sunt enorme și în școli rurale, în clase fără dotare adecvată. Am văzut prezentări la TV Telekoleg BR-ARD München cu ore de laborator de chimie. In era digitală accesul elevilor, studenților și dascălilor la un patrimoniu stiințific & cultural universal e independent de localitate, țară. Ce e de făcut azi? Pentru elevii la sate și școli fără dotare adecvată accesul în internet cu prezentări UP TO DATE în limba română ale orelor de laborator de chimie, fizică, biologie, etc. mărește șansele fiecăruia. Gălăgia și zgomotul agresiv din sfera politică e pe drept atenționată de autor. Tristețe cu urmări grave.

    dialektik

    wir haben die verhältnisse erkannt
    wir haben beschlossen sie zu verändern

    wir haben sie verändert

    dann kamen andere
    die haben die veränderten verhältnisse
    erkannt und haben beschlossen
    sie zu verändern

    sie haben die veränderten verhältnisse
    verändert

    dann kamen andere
    die haben die veränderten veränderten
    verhältnisse erkannt und haben
    beschlossen sie zu verändern

    sie haben die veränderten veränderten
    verhältnisse verändert

    dann kamen andere

    din
    Richard Wagner
    GOLD
    Gedichte Aufbau Verlag Berlin 2017

    Buchmesse Leipzig 2017 ( 100 poezii din 1000 ale poetului)
    I – 1972-1983 pagina 25 ( o săptămînă la închisoare în Timișoara pentru poezii)
    II – 1984-1987 poetul e interzis, expulsat din tară
    III – 1988-1999 poetul impreuna cu sotia Herta Müller la Berlin
    IV – 2000- 2009
    V – 2010-2012

    Imi amintesc memoriile lui Werner Heisenberg (Der Teil und das Ganze. Gespräche im Umkreis der Atomphysik/ Partea și întregul. Convorbiri despre fizica atomică) care a fost în 1938 ((premiul Nobel 1932 fizica cuantică, tînăr profesor la Göttingen, după 1947 la München) în SUA și a ținut cursuri, a avut contacte cu fizicieni, studenți, etc. Colegii (E.Fermi, etc.) îl îndemnau1938 să părăsească Reichul și continentul european care era în stare jalnică, se vedea pregătirea unui război dezastruos. S-a decis foarte greu, a avut șanse la cele mai bune universități americane. A răspuns: eu premiatul Nobel W.H. pot să emigrez dar fizicienii tineri necunoscuți nu au aceste posibilități, nu toți pot emigra. S-a întors la Göttingen și a lucrat din 1938-1945 la pregătirea noii generatii de fizicieni cu OPEN MINDE și reconstruirea centrelor de cercetare (Karlsruhe a primit centrul de cercetare atomică, azi renumit KIT). In 1958 semnează cu R. von Weizsäcker apelul celor 18 fizicieni germani împotriva înarmării atomice ale Bundeswehrului (F.J. Strauss), valabil pînă azi. In prima parte a memorilor din anii 1917-1919 W.H. se pregătește pentru Abitur la limba greacă (tatăl a fost profesor de greacă la universitate) și citește /traduce din Timaios / Platon. Metoda dialogurilor din Timaios stă la baza cărtii lui W. H.

    Care studii sunt importante pentru elevii, studenții de azi în țară? Platon pentru un savant, cercetător, fizician, medic, etc.? Cred că e talentul fiecăruia care indică direcția și conținutul studiilor. Idealul lui Humbolt pentru universități /studii l-am văzut „life” ca inspirație, ca compas la studiul universitar al lui R.W. (Timișoara 1971-1975 – Berlin) în bezna naționalcomunismului ceaușist.

    Clase mai mici la școli, licee, universități? Descoperirea talentelor la tineri? Să începem azi. Tinerii sunt viitorul.

    • baraka spune:

      Despre ce vorbiti? Cam asa sunt toate comentariile d-stra: un talmes-balmes de idei. La ce intrabari raspundeti, de unde plecati? Pe bune, sunt halucinante.

    • Johann spune:

      Kurt – cand o sa te opresti sa faci asa texte lungi, sa copiezi pasaje din articol si sa mai adaugi si texte in germana? Hai ca am inteles ca vorbesti germana, dar fa te rog un efort si scrie-ne in limba romana, mai scurt si la obiect. Al tau Ion, Gian, Ivan, João, Jovan, Ioan, Ion, János, Johann, Jean, John, Giovanni, Juan, Jan, Ian

    • Liviu spune:

      Werner von Heisenberg

      • Liviu spune:

        Eroare, imi pare rau, e Werner Heisenberg…ani de zile, si inca dupa ce i-am citit biografia, eram convins de “von”.
        Te pomenesti ca nici Max von Laue nu e “von” – ba este !

        Gluma cu Heisenberg:

        Se zice ca era in vacanta pe insula Helgoland si se intilneste cu o tinara.
        Este intrebat cu ce se ocupa.
        Raspunde: Ma ocup cu studiul fizicii.
        Tinara: Eu mi-am terminat demult studiile !

  11. Alina Ion spune:

    Va multumesc, domnule Funeriu!
    Aveti dreptate, solutia este la noi. Invatam in fiecare zi, ne asumam opiniile, dialogam ascultandu-ne interlocutorii si actionam cu onestitate, intelegandu-ne propriile limite sa cautam si sa gasim solutiile potrivite si motivatiile care ne dau energia sa continuam.

  12. W spune:

    Cum ar lucra cu adevarul cei imbatriniti in minciuna?

  13. Gina spune:

    Lucrurile sunt valabile pentru toate domeniile, nu doar pt invatamant. Liderii nostri de opinie nu critica, adica nu fac deosebiri, nu cantaresc, nu compara. Calca totul in picoare, atomizeaza totul. Isi bat joc (de multe ori pe buna dreptate) de gandirea pozitiva, dar nici ei nu sunt mai breji practicand exclusiv gandirea negativa care parjoleste totul. E foarte simplu sa arunci totul la gonoi. E mai greu sa citesti cu rabdare o stire, sa compari situatiile, sa gasesti cuvinte adecvate ca sa incurajezi ramanand prudent si ponderat. Sa fii intelept nu inseamna sa arunci cu acid sulfuric peste tot, ci sa asculti, sa taci, si sa stii sa te bucuri pentru altii, sa aduci lumina si liniste. Nu e cazul liderilor de opinie de la noi. Niste monumente de egoism si infamfare, se cred infailibili, mai ceva ca Papa. Daca indreznesti sa le spui ceva esti comparat imediat cu minerii.

  14. Mircea Marian Mircea Marian spune:

    Pâi a cui e vina că v-ați decis să comunicați prin intermediul unor astfel de lideri de opinie? Nu știati cine sunt? O spun cu frustrare, recunosc. Nu pe dvs, dar am avut această uriașă problemă ca reporter pe Cotroceni. În 2005, toți eram disperați după informații legate de răpirea din Irak. Iar Băsescu oferea exclusivități lui Roșca Stănescu și Gabi Stănescu, lideri de opinie :) ) Care l-au făcut zob. Deci, trebuia să comunicați cu reporterii de la minister, care știau subiectele și, cred eu, erau oameni corecți. V-ați ales să făceți confidențe către acești “lideri de opinie”, niște…mă rog. Micile mele frustrări.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Funeriu


Daniel Funeriu

Ministru al învățământului din 2009 până în februarie 2012. În anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coor... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Lansarea cartii la Bookfest: Sambata, ora 14: 30, standul Humanitas. Vor vorbi: Gabriel Liiceanu, Sever Voinescu, Cristian Pantazi „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă." - Gabriel Liiceanu

E randul tau

Felicitări colegului meu de generaţie şi de universitate de la Cluj pentru articol şi pentru ati...

de: Valentin Naumescu

la "Ştiinţa a fost aservită lumii politice"

Cauta articole

mai 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)