joi, martie 28, 2024

Miel și Fiară, la vremea secerișului

Vorbea de cel puțin 10 minute, sălciu, șubred, pe nas. N-avea proprietatea termenilor. Spunea, cred, ceva despre ceasul Judecății, iar cuvintele îi ieșeau alandala din gura; se prelingeau apoi pe ecran ca niște mucozități tulburi.

Chipul acesta rotund și molatic e chipul unui copil de nouă ani râzgâiat și bolnăvicios, copleșit de orgoliu, chinuit de complexe, tenace și ușor de rănit, meticulos până la obsesie, prudent până la lașitate. Sub țeasta lui, însă, s-au țesut dintotdeauna scenarii de grandoare. E băiatul cu unghii curate și privire timidă al cărui piept se umflă și a cărui voce se însuflețește subit atunci când își pârăște colegii.

Să-i spui acestei ființe subrede taman Gâdea, pare o glumă amară și proastă: disprețul crâncen al Soartei față de muritorii fuduli.

Pe călăul, pe profetul, pe miticul, pe legendarul Gâdea noi l-am inventat, iubindu-l sau urându-l prea mult. Nu e vina lui că a devenit de o nocivitate absolută și inconturnabilă.

Înainte să fi fost ridicat de noi toți la rangul de manipulator suprem, Gâdea era un nesuferit oarecare: ticăloșie searbădă, arivism de om mărunt, debusolat si obraznic, de o fragilitate profesională vizibilă pentru oricine nu e complet lipsit de fler psihologic. Gesticulația sa demagogică și aroganța sa de mai târziu i-au făcut pe unii să creadă că au în fața ochilor un diavol împielițat, un mare vanitos, un bărbat răutăcios, dar un bărbat. Înconjurat de aghiotanți care să-i ia vorba din gură și să-i răspundă la tirul de de întrebări inepte, Gâdea frapa seară de seară prin retorica lui voit fonfăită.

În curând bărbatul nostru s-a transformat într-un „ceva” uriaș grație nu mai puțin uriașei capacități a românilor de a huidui și de a ridica în slăvi, de a-și face dușmani sau eroi din fieștecine. Din niște neica nimeni.

Pusesem la cale toată săptămâna un articol despre călătorii și vacanțe. Îmi propusesem să rezist îndârjit zarvei create în jurul Antenelor. Istericalele tuturor mă obosiseră peste măsură, din prima zi

Apoi am văzut că gluma se îngroașă. Apoi am văzut că acest om șubred îndeamnă lumea să iasă în stradă. Apoi am văzut Facebook-ul ropotind. Și în sfârșit, l-am văzut pe domnul Iohannis, molcom ca un sfânt și viclean ca un șarpe, cum îl menajează pe Gâdea și pe ai lui. M-am pus pe scris acest text. După ce mi-am luat like-ul înapoi.

Așa începe totul în România: cu dat și cu retras  like-uri, din inimă.

Scriam acum o lună, într-un text despre impactul socio-cultural al nenorocirii din Colectiv, că, de ceva vreme, România întreagă pare a fi cuprinsă de un cumplit efort de reinventare. Reiau aici câteva idei.

Atunci, în noiembrie, nu se căutau doar vinovați, se căutau și teodicei. Atunci s-a vorbit de meteoriți căzuți din cer, de îngeri care au întins brațe de lumină, de Satana însuși care, invocat prin răcnete rock într-o zi nefastă, a urcat din măruntaiele pământului ca să-și ia tributul de suflete tinere. Au apărut, atunci, eroii, lașii, demonii, impostorii. Vălvătaia din inimile zecilor de mii de manifestanți care au ieșit pe marile bulevarde ale marilor orașe părea de nestins. Lumea aștepta ceva. Așa a fost de când e pământul pământ: în vălmășagul durerii, oamenii și națiunile recapitulează totul. Suferința extremă dă naștere, printre altele, și la acest paradox: paralizează și mobilizează tot ceea ce se poate paraliza și mobiliza: resurse psihologice, rămășițe simbolice, bâte, calomnii, rugăciuni. În mijlocul haosului dispar diferențele dintre posibilități și proiecte, dintre nevoi și dorințe, dintre griji și temeri. Oamenii trăiesc acut, paroxismal, suferind atât consecințele dezorganizării cât și a imobilității proprii. Totul se mișcă, dar toate stau pe loc.

Și astăzi văd același freamăt și același imobilism.

De data asta, însă, prin mila lui Dumnezeu, n-a murit nimeni. Și totuși România vibrează la aceleași cote paroxismale. Sângele românului se învolburează dubios de repede. Suntem una cu ceea ce ne exasperează și ne zbatem, bezmeticiți, să ajungem la liman.

Așa cum am mai scris, nu te poți reinventa în lipsa unor repere fundamental-verosimile. Orice răcnet de revoltă va eșua lamentabil în gesticulație isterică, într-un dat cu capul de pereți care e mutilant, nu metanoic.

Vina nu aparține întotdeauna exclusiv ticălosului care ți-a înșelat încrederea. Ar trebui reexaminate și pârghiile încrederii. Ar trebui primenite și criteriile care stau la baza acordării sau retragerii acestei încrederi. Ar trebui să ne gândim până la capăt și până la ultimele consecințe opțiunile și afinitățile. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai vedea lucrurile și oamenii la scara lor reală. Nu te poți reinventa decât pe premise fundamental-verosimile și intim ale tale. Altminteri toată suferința și toate latrinele vărsate peste tine și ai tăi au fost zadarnice. Altminteri s-a murit și s-au retras like-uri degeaba.

E posibil să mă înșel, dar mie mi se pare că lipsa noastră de moderație este dată și de lipsa de interes real pentru ceea ce este Omul Celălalt cu adevărat. Presupui, convenabil, că X e cu tine sau împotriva ta. Suspectezi mereu și ești, la rându-ți, mereu suspectat de demagogie, impostură, lichelism sau prostie.

„Sinteza zilei” – urmărită cu patos sau cu scârbă – a devenit un contra-motor al României decente. A căpătat dimensiuni demonice, atât prin scuipat cât și prin aplauze. În contextul acesta, căderea Antenelor e apocaliptică. Acum a sosit timpul separării băsescienilor de voiculescieni, unii vor sta la stânga, iar alții la dreapta (cui?). Calea de mijloc, calea căldiceilor, nu există.

Cu toții suntem convinși de vina absolută a celorlalți. La rându-ne, nu avem cum, unde și în fața cui să demonstrăm propria nevinovăție.

Dacă oamenii de teapa lui Gâdea sunt public invizibili într-o societate bine așezată, la noi ei au statut de luciferi. La noi, oamenii decenți nu au nici forța și nici pârghiile necesare pentru a se delimita de ceea ce le produce scârba.

La noi, revoltele sunt dese tocmai pentru că nu există eforturi publice reale de re-semnificare a unor valori în jurul cărora gravitează grupuri și grupuscule. La noi nu există spații de reflecție și de dezbatere nevitriolate și nepartizane.

Ieșim, deci, în stradă, atât din slăbiciune și nesiguranță, cât și din exasperare. Mi-e teamă însă că exasperarea nu mai e suficientă. Reflecția asupra propriilor scârbe și simpatii ne-ar fi fost, poate, de mai mare folos.

A nu fi una cu ceea ce urăști sau cu ceea ce iubești e unul dintre cele mai robuste semne de maturitate.

A pricepe că – așa cum zicea undeva Leon Wieseltier – lumea nu poate fi înțeleasă din punctul de vedere al unei răni personale, e semn de smerenie și de inteligență.

Altminteri suntem condamnați să răcnim pe străzi, să dăm cu bâta sau să ne smulgem părul din cap, spre satisfacția fabuloșilor noștri dușmani.

Și nu există victimă mai demnă de milă decât victima unui prost.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Despre Gâdea puteți spune orice, pentru el nu contează în niciun fel. Dar ar trebui să vă faceți griji pentru cel care l-a pus acolo, pentru cel care a fost capabil să înțeleagă că unul ca Gâdea este exact ceea ce îi trebuie.

    Și nu, oamenii ca Gâdea nu sunt chiar invizibili în societățile așezate. Sunt ținuți sub control și folosiți mai subtil, însă în România o asemenea subtilitate ar fi fost neproductivă. Tocmai pentru că România vibrează la cote paroxistice. Sau paroxismale, dacă credeți DVs că așa vibrează mai nemțește :P

  2. Sunteţi într-o imensă eroare crezând că cei care nu sunt, cum spuneţi „voiuculescieni” şi cărora nici postura de „căldicei” nu le cade bine, ar fi în mod inerent condamnaţi la a fi „băsescieni” („băsişti” e mai corect şi mai uzual). Şi nu mai aprofundez tema….

  3. Eu unul nu as fi așa de pesimist! Cred ca fenomenul Gâdea si Antenele ar trebui analizat de sociologi. Eu fiind inginer si având o teza in sisteme instabile, judec fenomenul din punctul de vedere al modului cum poți scoate un sistem din aceasta stare critica. Sociologii judeca mai mult contextual.

    Intr-o zi am întrebat o bătrâna care vine des, culmea in Belgia, de ce se uita la Antena 3 caci mint? Răspunsul a fost sideral – știu – dar nu sunt oameni politici. Concluzia mea a fost contrara multora! Eu as propune ca oamenii inteligenți daca vor sa limiteze acest fenomen, din contra, sa meargă la mitingurile lor, sa urce pe scena cu Gâdea si Badea si sa le ceara sa formeze un partid care sa fie cooptat la guvernare. Abia atunci, toata aceasta masa manipulata va înțelege ce pot acești corifei! Este mai bine sa stăm pe loc un timp decât sa trăim încă mult cu acest cancer mediatic. Credeti ca ar putea accepta?

    • @Valentin Cotarta:
      Subscriu! Aveți perfectă dreptate. Ideea aceasta mi-a venit și mie în 2000, când exasperat de cunoscuții care îmi recomandau să votez cu Ilici ca să nu iasă VC Tudor (eu refuzam să merg la vot), i-am amenințat că merg și votez cu nebunul, că, poate dacă iese președinte vor vedea toți cei care îl susțin că… „împăratul e gol”… N-a ieșit nebunul, dar nici eu nu m-am dus la vot (subit aceiași m-au lăsat în pace, probabil, speriați de ideea că ar putea veni VCT la Cotroceni).

  4. asa e, calea de mijloc, a caldiceilor, nu exista. E cea mai periculoasa iluzie a omului care face.
    Cind gindeste, poate fi si de mijloc. Dar in actiune e fatala calea de mijloc. Intotdeauna si fara exceptie, extremele vor prevala.

  5. nu cumva remediul e mult mai simplu si mai accesibil: IESIREA LA VOT. Cand componenta parlamentului nu va mai fi dictata de gruparea sociala „SA NI SE DEA!! ACUM!!”, vom vedea si schimbarea.
    Dec. 2012 au iesit la vot 45% [cam 4,2 mil – mult sub laudatul 7,4 de la referendum] din care 65% au votat USL.
    Gruparea „SA NI SE DEA! ACUM! Nu conteaza de unde, nu conteaza consecintele” este sensibila la FALSE SPERANTE distribuite cu larghete de alde Gadea [pensii marite substantial „dar nu se vrea”, lapte si miere „dar nu se vrea”, modele de onestitate la partidul lui Voiculescu etc].
    O participare masiva la vot ar PUTEA vedea disparitia UDMR, lipsa din parlament a lui ALDE sau UNPR si lipsa oricarei coalitii majoritare in jurul PSD.

  6. Klaus Johannis si-a dat seama de gafa comisa si incearca fara rusine sa dreaga busuiocul.Binecuvantarea romanilor din noiembrie s-a transformat in blestem in februarie.Echipa din jurul lui Johannis sunt multumiti de , demascarea presedintelui ,pentru multi suspiciuna plana asupra legaturilor cu Grivco& co.Johannis nu a mai putut juca teatru ,rolul asumat a fost dificil pentru un primar de provincie.Dumnealui va fi presedinte doar un termen in cel mai fericit caz daca suspendarea nu ii va scurta si acest termen.
    Pozitia sa vis a vis de nerespectarea justitiei ,el jurand ca respecta Constitutia si legile Romaniei,il face un candidat la suspendare.
    Pe de alta parte nici Traian Basescu nu este un Zoro mioritic daca analizam ultimele luni de mandat si declaratiile la adresa Justitiei dupa terminarea mandatului.
    Politicienii au auzit mesajul romanilor dupa tragedia din Colectiv,insa au inteles ca o punere in practica a cererilor romanilor ar insemna disparitia politicienilor actuali din viata publica.
    Partidele nu au curajul sa promoveze oameni capabili,cinstiti si in interesul cetateanului ,se incearca pentru a nspea oara aruncarea batistei pe tambal numai cum alde oligarhii mioritici o stiu a face.
    A miza pe dezamagirea populatiei clasa politica isi semneaza sentinta de a fi aruncati la tomberonul istoriei,caci contrar asteptarilor romanii au incapatanarea de a se lupta cu sistemul oligarhic.Ce satisfactie mai mare este aceea atunci cand nu mai au cvorumul necesar pentru trecerea unei legi , lege ce isi doreste a limita libertatea de expresie,cu cata satisfactie priveste generatia Facebook atunci cand il vede pe Johannis incercand sa demonteze o minciuna ce il va urmarii pentru totdeauna drept aparatorul fortelor oligarhice.
    Libertatea de exprimare este o componenta esentiala in orice democratie,insa uneori ce spui …,consecintele pot fi devastatoare,mai ales cand doresti realegerea…
    Peace&love.

    • @ Lincoln,
      căldicel mesaj ne transmiti; nici cu mindra, nici cu draga („strabunul” tau avea alta atitudine).
      Fiecareia ii gasesti o bubă.
      Si urit mesaj: arunci batista peste Klaus von Grivco folosind acuzele latrinistilor la adresa fostului presedinte. Dar fara ceva precis, ci doar perdele de fum.
      Ce vina are Basescu pentru ca presedintele vede intr-o decizie a Justitiei „un banal motiv („moft” a zis altcineva) administrativ”? daca il minjesti pe pirat cu zoaie i se atenueaza vina lui Klaus von Grivco?

      • @ Victor
        Datorita unei astfel de abordari Romania se zbate in mediocritatea specific mioritica.A critica anumite actiuni ale lui Traian Basescu te descalifica ,cum adica nu esti nici cu Fsn 1 nici cu Fsn 2 vorba d-lui V Ciorbea,o fraza celebra spusa cand inca mai juca rolul anticomunistului.
        Mesajele romanilor au fost adresate intregului esicher politic daca intelegeti d-le Victor,insa dv doriti sa aduceti dialogul in mocirla antenelor si a galcevei dambovitene..
        Cat despre dl Johannis,nu mai ramane nimic de spus a spus-o dansul in cateva cuvinte memorabile…Peace@love.

    • Așa cum spuneam și în text, e de datoria omului cu capul pe umeri să-și dozeze inteligent speranțele: Iohannis a fost o binecuvântare prin contrast cu alternativa. Fiecare votant care și-a dorit cu ardoare ca Ponta să nu ajungă în fruntea țării știe asta: că, votându-l pe Iohannis, a votat contra-Ponta. Atitudinea votantului de acest tip față de președintele Iohannis trebuia să fie din start una rezervată. Deschisă, dar rezervată. Și asta nu în virtutea vreunei inteligențe politice ieșite din comun, ci în virtutea unei abordări consistente și coerente a realității. Nu poți să-ți pui toate speranțele într-o opțiune făcută din lipsă de alternativă. Vei fi inevitabil dezamăgit. Poți, în schimb, să-ți valorifici opțiunea cât poți de bine: poți să fii atent la comportamentul lui, poți să te abții de la concluzii pripite, poți să sancționezi fără patimă și fără să te simți dezamăgit dacă respectivul greșește, etc. Poți, adică, să îți justifici și să-ți fructifici alegerea cât mai bine, în conformitate cu datele ei reale și cu datele tale reale.
      Asta era esența textului: un apel la reacție nepătimașă, un apel la discernământ.

      • Deci, cu discernamant desigur, dvs ati decis sa-i retrageti like-ul dlui Iohannis, adica sa va manifestati simbolic dezacordul si(sau) revolta fata de faimoasa sa declaratie.
        Altii au facut acelasi gest, fara discernamant, probabil din patima, isterie, alcool, sau numai din mimetism…Rezultatul insa, este acelasi!
        Fiecare dintre dvs a facut practic aceeasi actiune, comparabila – sau echivalenta, in functie de gradul de enervare – cu retragerea votului de incredere acordat precedent dlui KI, si care se rezuma la „nu mai imi placi!”
        Se pare ca poporul roman este mai unitar decat pare, si asta este o veste buna!
        Vestea proasta ar fi, in opinia mea, ca ceea ce-i uneste pe oamenii cei mai diferiti, nu este vreun elan „heirupist” care sa amorseze o dinamica constructiva, ci este un fel de nivelare prin readucerea „varfurilor” la nivelul mentalitatii dominante…
        Ceea ce caracterizeaza romanul vocal, fie el cultivat sau nu, este obsesia de a avea dreptate!
        Si cei mai ponderati au ceva sa-si confirme: o teama, o banuiala, o neincredere, un zvon, etc. Devine practic irezistibil sa nu se alature corului de acuzatori… :(

  7. „semn de smerenie și de inteligență.”

    Scuzati-ma, nu vreau sa jignesc oamenii aia amarati, iesiti ieri „sa apere” Antena 3, dar la ce „inteligenta” va asteptati de la ei?!
    Ganditi-va numai la manipularea ordinara a Antenei 3, care A3, vezi Doamne, nu mai poate de grija romanilor, “Antena 3 este a lor, a romanilor”, asa debita mai zilele trecute M Gadea &company si probabil ca multi amarati l-au crezut…
    A3 nu-i deloc a romanilor, este a penalului milionar Dan Voiculescu si a fetelor lui milionare la 30 si ceva de ani, fara sa fi muncit ele o zi, au mostenit doar averea tatalui facuta din hotii care l-au dus acum la puscarie!
    Ei, acesti oameni amarati sunt usor de mintit, manipulat si mai ales de folosit in diferite scopuri de cei care stiu s-o faca si mai ales care castiga din asta!
    Ei, acesti oameni amarati au ca singura sursa de informare Antena 3(„ma scol si ma culc cu Antena 3” declarau mandri, nevoie mare!!), iar rezultatul este asta: manipulati in ultimul hal si scosi in strada sa-l apere in fapt pe penalul Voiculescu, pentru ca in toti anii astia acestor amarati nu le-a adus 2 Lei in portofele adeziunea neconditionata la mizeria numita Antena 3.
    Trist.
    Si mult mai grav, fara iesire, multa vreme.
    Cat vor trai acesti oameni si altii de conditia lor vor fi sustinatori ai Antenei 3.
    Saracia si mizeria din politica romaneasca ii va tine captivi Antenei 3, care se foloseste de nemultumirea lor manipulandu-i cum vrea.

  8. Victima unei pletore de prosti ! 10% dintre politicienii pe care ii vedem la TV au un nivel normal de inteligență. „Opoziția” inclusă. Si apoi, victimele nu stralucesc nici ele. Si daca priviți cu atenție primul argument al opoziției, daca nu e minciuna, e inconsistența -gandiți-va la „argumentația” d-nei Gorghiu la demisia lui Ponta, si acum in favoarea lui KWJ. Nici macar „strada” daca o acceptam ca pe o a treia forță, nu iese din fatalitatea prostiei: e prostia de bună credință, care abia așteaptă să fie mințită cum îi place. Ramane „diaspora”, despre care îti poți pune probleme legitimității dreptului la vot, mai ales ca îl au și in locul de rezidență. Pâna la urma e victima consimțătoare, daca nu chiar complice.

  9. Ce mi-a placut mesajul de final!Cred ca toti care scriu ,agreeaza ce citesc sau posteaza pe acest site sant absolviti de umilinta.

    • „Cei care scriu,nu o fac pentru ca ceva de spus,ci pentru ca au nevoie sa se exprime” (Cioran)
      +
      „A scrie inseamna a-ti face ordine printre obsesii” (Camus)
      =
      Mai multa indulgenta,toleranta si intelegere,n-ar strica nimanui…nici scriitorilor nici cititorilor!

      • Multumesc ptr. lectie.A fost doar un mod de a spune ca sant fan „Contributors”,dupa ce tocmai sarisera pe mine sa ma „jumuleasca” ,nu alta ,niste antenisti pe alt site ,ptr. ca am considerat ca este corect sa se aplice legea pentru toti avand in vedere si faptul ca trebuie sa accepti ca statul percepe impozit incepand cu un leu ptr. venituri ce depasesc o mie de lei la pensii.

  10. Din pacate la noi exista un procent mult mai mare decat in Vest
    de oameni care nu au fost educati sa vada evenimentele rational ,
    sa judece logic , cu spirit critic ceea ce li se spune .
    Cred pur si simplu ce le spun „ai lor „.
    O populatie formata se reactioneze emotional , pe baza de frici , de dusmani ,
    de pericole , in care trecerea de la iubirea idolilor la ura lor se face instantaneu…
    O astfel de populatie poate fi usor inflamata , isterizata … manipulata
    si azi sa fie „fana ” , iar maine sa urasca ….
    Comportament similar cu al galeriilor de la fotbal de ex..
    Ori „o anumita parte a presei ” , ca si politicienii
    nu puteau rata , nu puteau sa nu sa nu profite de o astfel de masa de manevra ,
    usror manipulabila .
    Nu exista nici valori morale , etice .
    Daca fura „ai nostri” , „exista o explicatie ” , o scuza , o justificare ,
    nu prea contraza .
    Doar daca fura „ai lor ” atunci conteaza …nu prea mult .
    Dupa cum vedeti aceasta masa de manevra nu are nici o problema ca „ai lor ‘
    ca patronul antenelor a fost dovedit ca a furat ,
    ca exista o sentinta de recuperare a prejudiciului .
    Asta nu conteaza absolut deloc .
    Iar manipularea se face de specialisti , dupa manual .
    Din considerente de rating , de teama , jurnalistii evita sa trateze despre cauza
    care face posibila existenta lui Gadea si a altora . Adica despre manipulati .
    Se focuseaza spre politicieni ,spre vedete media ,
    adica spre oportunistii masei de manevra .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adela Toplean
Adela Toplean
Adela Toplean este doctor în filologie, activează din 2003 în Death Studies cercetând atitudinile contemporane în fața morții, a publicat numeroase studii de sociologia morții în Marea Britanie, Suedia și Germania. A studiat la Universitatea din București, Sorbona (Paris V) și Universitatea din Lund, a fost bursieră a Institutului Suedez și a Colegiului Noua Europă, este membru al Association for the Study of Death and Society. Din 2011 este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro