joi, martie 28, 2024

Ministrul de pe acoperișul fierbinte. Începutul controlului totalitar?

Rechizitoriul citit cu glas tărăgănat de ministrul Justiției Tudorel Toader, în seara zilei de 22 februarie, prin care a solicitat revocarea dnei Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA, a sunat pentru mulți ca o declarație de război. Un război între inculpații pentru marea corupție și susținătorii lor pragmatici sau fanatici și cetățenii pentru care justiția independentă este vitală pentru o democrație sănătoasă – o democrație care nu e, desigur, ”iliberală”, adică  nu i se amputează dimensiunea liberalismului constituțional (v. Fareed Zakaria, ”The Rise of Illiberal Democracy”, Foreign Affairs Nov.-Dec. 1997).

Justiția nu e, desigur, unica problemă actuală a României. Avem o criză aproape perpetuă a infrastructurii, proiecte de spitale regionale care n-au fost încă depuse la Bruxelles (din 2015 pînă acum, cum ne spune chiar comisarul european Corina Crețu), trenuri numai bune de dat la fier vechi, autobuze urbane promise în campanie care nu mai sosesc (mai ales în poluata și aglomerata Capitală), o criză a vaccinurilor anti-gripale, decese în lanț din cauza gripei și multe altele. Avem niște efecte ale ”revoluției fiscale” care întorc țara cu susul în jos și pun în pericol veniturile cetățenilor și ale multor asociații, precum cele care au misiuni de recuperare și intervenție terapeutică. Avem, altfel spus, o guvernare a cărei incompetență e atît de stridentă încît pînă și mulți pesediști se simt dezabuzați. Avem parlamentari care aprobă nonșalant noi despăduriri pentru construcția de utilități publice și votează cu două mîini pentru scutirea de impozite a dezvoltatorilor imobiliari pe persoană fizică. Avem miniștri și prim-miniștri certați cu gramatica și cu bunul simț. Avem parlamentari care vor să se afirme public făcînd glume deocheate, gustate din plin de colegi din același for reprezentativ. Avem… dar ce probleme nu avem?!

De ce ne obsedează, în aceste condiții, pîrdalnica de justiție și lupta anti-corupție? De ce ne dă fiori reci perspectiva ca DNA să devină o altă formă fără fond dirijată de un anumit Corleone din șoseaua Kiseleff? E foarte simplu. Dacă inculpații reușesc să confiște și controlul asupra DNA, efectul nu va fi doar „albirea” lor miraculoasă. Efectul va fi că acest control al lor asupra pîrghiilor anti-corupției va coincide cu începutul unei (noi) epoci a controlului totalitar. Din acel moment, România va fi condusă fără echivoc din peștera de tîlhari a PSDragnea.

E de prisos probabil să mai comentez cît de încordată a fost așteptarea baronilor inculpați ca ministrul Justiției Tudorel Toader să ceară joi seara revocarea din funcție a dnei Kovesi, devenită în ultimele săptămîni inamicul public nr. 1 pe posturile de televiziune care le sunt supuse. Fiecare condamnare a dnei Kovesi din discursul ministrului le-a picurat ca mierea în suflet. Obliterarea meritelor acestei doamne a fost pentru ei cea mai dulce răzbunare împotriva „statului paralel”. Coșmarul pușcăriilor, care i-a bîntuit în ultimii ani, s-a metamorfozat într-un vis exotic, cu vacanțe de vis și o viață eliberată de necazuri.

Timp de aproape două săptămîni încălziseră atmosfera cu emisiuni, proteste cu oameni de încredere, pancarte anti-Kovesi și portocale anti-procurori. Evident, cu așteptarea ca ministrul Toader să propună în final revocarea, după anti-climax-ul de săptămîna trecută, cînd s-a întors de urgență din Japonia și a oferit doar un comunicat public în care a promis o decizie viitoare. Dacă dl Toader n-ar fi oferit pe 22 februarie concluzia mult dorită de baronii inculpați, ar fi fost probabil remaniat fără scrupule de servilul Cabinet Dăncilă. Dl Toader știa ce trebuie să facă pentru a-și menține poziția.

Dar dl Toader nu e totuși un neavenit. El știa că trebuie să ofere un rechizitoriu convingător. De aceea a invocat și argumentul constituționalist că dna Kovesi ar fi făcut în repetate rînduri declarații și acțiuni considerate neconstituționale de către CCR. Nu am competența să apreciez dacă acest argument era bine construit. Dar pot totuși să spun că, după

judecata mea, acest argument era însoțit de altele cel puțin discutabile într-o democrație liberală, în care se respectă drepturile omului, cum ar fi vina de a fi „făcut declarații care au afectat iremediabil imaginea României”. Despre ce era vorba? Doamna Kovesi a fost intervievată de Euronews cu privire la legile justiției și proiectele de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală. La fel ca și alți procurori și judecători, ea a recunoscut public că multe dosare penale ar trebui închise dacă legile ar fi intrat în vigoare sub acea formă și modificările Codurilor ar fi adoptate.

Vă mai amintiți de cei care trimiteau pe vremea Împușcatului scrisori la Europa Liberă? Acele scrisori conțineau relatări realiste despre condițiile de trai din România comunistă și încălcări ale  drepturilor omului. Ei bine, în viziunea regimului represiv de atunci, acele scrisori defăimau România și constituiau acte de trădare care trebuiau pedepsite.

Nu pot să uit cel puțin de un caz. În august 1978, în timpul unei vizite la Paris, inginerul Gh. Ursu i-a înmînat personal lui Virgil Ierunca o scrisoare în care avertiza despre miile de clădiri din București rămase neconsolidate după cutremurul din martie 1977, care le afectase chiar structura de rezistență. Putem vedea aceste clădiri și azi în centrul orașului – părăsite și marcate cu cîte o bulină roșie. Scrisoarea a fost citită în două serii la Europa Liberă de Virgil Ierunca și Alain Paruit la emisiunea „Povestea vorbei” din 4 și 5 martie 1979 – ca provenind de la un „arhitect” căruia, evident, postul îi păstra anonimatul.

Intenția inginerului Ursu cînd a oferit acea scrisoare spre a fi citită la Europa Liberă era de fapt să transmită cît mai audibil (în țară) avertismente despre starea critică în care se aflau clădirile afectate de cutremur, după ce epuizase canalele de comunicare cu șefii și directorii institutului de proiectare și construcții civile unde lucra (ISLGC). Se pare că avea speranța naivă că dacă un avertisment asupra stării blocurilor bucureștene devenea public pe această cale, Ceaușescu s-ar putea „sesiza”, lansînd imediat un proiect masiv de consolidare. Gh. Ursu nu intenționa, așadar, să defăimeze România și n-avea nici de gînd să aleagă calea exilului, scîrbit de condițiile de viață din propria țară. Dar, în 1985, același Gh. Ursu a fost bătut, torturat și ucis de Securitate, între altele și din cauză că avusese legături cu postul Europa Liberă. În realitate, responsabilii cu monitorizarea postului din cadrul DSS fuseseră puși pe jar de la bun început de dezvăluirile incendiare ale „arhitectului” și evident nu s-au lăsat pînă nu l-au identificat. Și pînă nu au reprimat această scînteie de adevăr – și pe omul care o purta – care pornise de fapt de la cele mai bune și patriotice intenții. „Trădarea de țară”, în viziunea torționarilor săi, era „iubire de țară” în viziunea lui Gh. Ursu. Cam așa se întîmplă în regimurile totalitare și represive.

Mutatis mutandis, dacă dna Kovesi a dezvăluit la Euronews niște adevăruri despre modul în care inculpații Puterii amenințau justiția, și-a trădat țara și trebuie pedepsită. Cu instrumentele mai soft de acum, bineînțeles. Umilire și stigmatizare publică, revocare din funcție.

Dna Kovesi nu e perfectă – am mai spus asta. Dar revocarea ei din funcția de conducere pe care o deține ar echivala nu numai cu o condamnare la irelevanță a DNA, în fruntea căruia ar fi probabil instalat cineva obscur și cuminte, ci și cu începutul controlului totalitar asupra justiției. Așteptăm desigur să vedem ce carte va juca de data asta președintele Iohannis. Dacă ministrul Toader a acționat sub presiunea potentaților politici cu dosare la DNA care l-au pus în funcție, pe dl Klaus Werner Iohannis l-am votat mulți dintre noi. Și noi avem cu totul alt gen de așteptări din partea domniei sale.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Un articol bun.
    As dori totusi sa nu mai vad in articole de acest gen fraze ca: „Dna Kovesi nu e perfecta – am mai spus asta.” A arunca un bemol in final de articol in ideea de a arata cat de obiectiv este autorul este o metoda de a sabota argumentatia. Pentru cei convinsi de cauza nu prea conteaza dar articolul ar trebui sa-i convinga pe cei care au dubii. Ori dumneavoastra dati apa la moara indoielilor. Nimeni nu este perfect, stim asta. Ceea ce conteaza in fiecare caz in parte este unde stabilim referinta. In cazul de fata Dna Kovesi trebuie sa fie referinta si sa stabilim la cati ani lumina in urma in materie de drept se afla delatorii sai. Si realitatea este simpla, a spus-o un judecator extrem de coerent (citez aproximativ – nu pun ghilimele caci folosesc cuvintele mele): Indivizi dintr-un partid condus de un condamnat penal definitiv pentru frauda in alegeri (si cu alte dosare de coruptie pe rol – Liviu Dragnea, actualmente si Presedinte al Camerei Deputatilor din parlamentul Romaniei – ce rusine!) cer revocarea unui procuror sef al DNA (a carui obiect al muncii este prinderea si condamnarea infractorilor vinovati de coruptie) in baza declaratiilor facute de niste condamnati penal (o familie intreaga Cosma – tata,fiu,fiica alesi prin functii publice pe liste PSD, inclusiv in parlamentul Romaniei – alta rusine) pentru coruptie la televiziunea (Antena3) unui condamnat penal pentru multa coruptie (prea cunoscutul turnator la securitate Dan Voiculescu) caruia i s-a redus pedeapsa substantial pentru ca a scris carti (de 2 bani dar asa e legea!) in puscarie dar statul nu a recuperat nimic din paguba consfintita in procesul incheiat cu sentinta definitiva. Credeti ca fata de acesti indivizi puteti incerca vreun bemol? Hai sa spunem lucrurile mai simplu, sa nu ne fie frica de a ne situa de partea bunului simt. Prezumtia de nevinovatie a unor imbogatiti peste noapte dupa ce au ocupat functii publice nu functioneaza decat ca praf in ochii orbilor. Nu vedeti ca si dupa condamnari definitive ei tot nevinovati se considera si trag la functii publice ca sa continue furtul din banii celor putini care mai muncesc.
    In final tin sa focalizam putin lucrurile pe momentul acesta: Justitia este unica problema actuala a Romaniei! Din ea deriva statul de drept care daca nu e … restul vine de la sine. Dovada ca actuala guvernare si actualul Parlament numai de asta se ocupa.
    Va rog totusi sa scrieti incontinuare caci avem nevoie de cat mai mult sprijin educat.
    Multumesc pentru articol.

  2. O tentație totalitară la PSD chiar există. E in ADN-ul lui/lor. Dar nu cred că e posibil/probabil.
    Instaurarea totalitarismului pe cale democratică e totuși o exceptie. Cunosc celebrele exemple, dar nu cred că sunt aplicabile. Dar in dragoste si politică….never say never.
    O sa vedem.
    Poate că proverbialul noroc românesc, evocat de P.P.Carp, o să joace un rol….
    Așa să ne-ajute Dumnezeu !!!!

  3. La cei 7 „avem” mai trebuie adaugat: „Avem un Dragnea”. Cu atatia „avem”, ar trebui sa fim bogati. Dar nu suntem, din cauza ultimului „avem”. Excelenta repetitia, ca figura de stil…

  4. De urmarit daca viitorul DNA dupa schimbarea Dnei. Kovesi se va asemana cu traiectoria ICR dupa schimbarea Dlui. Patapievici. Fara a fi perfect, el a avut un nivel pe care urmasii nu l-au mai atins.

    • Vă dau dreptate, instituțiile au la noi prostul obicei de a deveni irelevante după ce pleacă de la conducerea lor personalități care le-au inviorat si le-au facut functionale. ICR e un bun exemplu. Avem o cultură instituțională precară. Foarte probabil, DNA ar deveni la fel de irelevant daca ar veni la conducerea sa cineva mai șters si mediocru. Dar pericolul e chiar mai mare, în conditiile in care caracatita puterii lui Corleone nu ar întîrzia, daca locul dnei Kovesi ar deveni vacant, să-si întindă o tentacula si pe acolo. O doamnă Dan sau Dăncilă, eventual din acelasi bloc cu dumnealor, ca sa perpetueze cultura comunicării dintre vecini – destul de dezvoltată în România. Sigur că ar fi nevoie de cineva cu studii juridice, cu o carieră de procuror în spate etc. Dar se vor găsi și alte „lumini” juridice în tribul Nicolicea-Iordache-Nicolae, cu studii pe la Drobeta sau pe la Româno-Americană, care încununează cariera de tinichigiu, șofer etc. Ne temem, în acest moment, de impostură și pesedizare totalitară chiar mai mult decît de irelevanță.

    • Daca tot esti dispus la comparatii, nu compara mere cu pere, ci DNA-Moraru cu DNA-Kovesi.
      DNA-ul nu se va prabusi fara Kovesi. Ce se intimpla acum la DNA, cind Presedintewle doar asista, este foarte urit pentru Justitie.
      Nu doar politicienii asupra carora planeaza „indicii rezonabile” trebuie sa demisioneze, ci oricare demnitar.
      Justitie nu inseamna doar lupta anticoruptie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro