Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Mioriţa loveşte din nou

Bogdan Roman septembrie 30, 2014 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
23 comentarii 2,542 Vizualizari

Mit fondator al naţiunii  noastre - Mioriţa este, prin conţinutul ei, un mit distructiv despre invidie, trădare, crimă şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, despre pasivitate si renunţare. Spiritul mioritic al dezbinării ne-a urmărit şi după 1990: mai întâi în timpul mineriadelor, când o categorie a populaţiei a fost aruncată cu sălbăticie împotriva alteia, apoi cu coaliţiile dintre partide (dintre care niciuna nu a trecut vârsta critică de doi ani) şi cu competiţiile interne din partide care au dus, mai toate, la fracturi, în special în partea dreaptă a spectrului politic.

Astăzi blestemul Mioriţei loveşte România din nou: cel mai recent episod e cel în care, citez din memorie:

“Baciul cotrocean si cel victorian

La apus de soare

Vor să mi-l omoare

Pe cel sibian. “

Toporul lor are coada noduroasa a ANI si tăişul tocit al CCR.

Ipocrizia şi perversitatea bacilor posesori de palate sunt cu atât mai mari cu cât fiecare dintre cei doi pretinde că celalalt e-n combinaţie cu baciul sibian.

Zice baciul cotrocean: “Sibianul e din grupul de la Grivco, e părtaş la lovitura de stat din 2012”. Baciul victorian răspunde: “Ba pardon, sibianul e unealta cotroceanului: i-am vazut eu căruţa cu stea în trei colţuri pe lângă stâna de la Lac II”. Ca sa-l <<facă>> pe sibian – care, surprinzător, e fix ca-n balada noastră, neagresiv si lasă-mă să te las – ca să treacă deci puntea, cei doi baci şi-au dat mâna şi fiecare s-a făcut frate cu celalalt. Acum lucrul e chiar evident, mai ales prin asmuţirea câinilor (a se citi: televiziunilor) asupra baciului de la Sibiu.

Iar şi mai grav este că în epopeea trimiterii la colţ a “intrusului” sunt angrenate ANI şi CCR, instituţii ale statului care ar trebui sa se bucure de multă credibilitate.

Spune CCR în decizia numărul 418 din 3 iulie 2014, cu deplină dreptate şi citând o sentinţă a CEDO: <<nu poate fi considerată „lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă>>.  Si CCR dă numaidecât interpretarea celebrului articol 25, alineatul (2) din legea ANI, interpretare potrivit căreia  prin <<aceeaşi funcţie >>  trebuie înţeles <<orice altă funcţie>>.

Lasă că e un abuz sa te apuci tu, CCR, să interpretezi texte de lege şi să decizi felul în care ele trebuie aplicate. Ce ar fi trebuit şi ar fi avut voie să faca CCR, potrivit legii proprii de funcţionare numărul 47 din 1992, ar fi fost să suspende legea ANI pe motiv de neconstituţionalitate şi s-o retrimită la Parlament (acolo unde, cel mai probabil, ar fi fost castrată şi mai mult, dar asta e altă discuţie). Nu a făcut-o, în schimb a interpretat legea în cauză. Or, acest lucru era treaba ICCJ, care s-a pronunţat deja şi a spus că <<aceeaşi functie>> înseamna fix <<aceeaşi functie>>.

Dar abuzul celor de la CCR merge atât de departe încât, tocmai în scopul enunţat de ei, anume de a face mai clar un text de lege, încurcă şi mai rău lucrurile. În logică eroarea se numeste ‘obscurum per obscurius’, – să explici ceva greu de înţeles prin ceva şi mai dificil.

CCR mai gafase recent în legătură cu codurile penal şi de procedură penală, atunci când stabilea că aplicarea legii penale mai favorabile se face pe instituţii, şi nu global, interpretare care ignoră argumentul “lex tertia” şi este contrară celei corecte, enunţată tot de ICCJ. În felul acesta CCR isi depăşeste atribuţiile şi se erijeaza în izvor de drept, dar cui ii mai pasa azi de asta ? Sunt mai importanti Sobaru, Turcescu sau ofiţerii prezidenţiabili, în timp ce în jocul Mioriţei cad victime deopotrivă oameni şi instituţii.

Înscrisă în Constituţie, unitatea statului român nu este un fapt, nu e o realitate, ci o exigenţă, este un enunţ pur normativ, care nu face decât să încerce să suplinească  păcatul nostru originar mai vechi, să circumscrie neputinţa noastră şi complexul românesc al lipsei de unitate.

Frapant e contrastul cu un alt mit al etnogenezei, cu adevărat constructiv şi fondator, mitul elveţienilor, tot cu trei ciobani, dar care, nu ne e clar de ce, înţeleg sa coopereze (tustrei): pun cele trei feluri de branză într-o oală şi inventează fondue-ul, iar pe plan statal, federaţia. Spun “nu ne este clar” nu pentru că nu ar fi raţional felul în care procedează ciobanii din munţii Alpi, ci pentru că – se vede treaba – năzdrăvana noastră Mioriţă nu ne lasă încă să gândim raţional.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    Dupa ani de zile de “Jos, Basescu!” si de “Basescu e de vina!” – picatura chinezeasca perpetua, la anumite posturi de televiziune, “baciul cotrocean” nu i-ar fi facut niciun serviciu “baciului sibian”, daca s-ar fi declarat prieten cu el. :)

    Cat despre “baciul victorian”, unii spun ca nici macar nu e baci… Ca unii ciobani cu experienta ar tot incerca sa ne convinga ca el e baciul. O problema ar fi ca unul dintre ciobani, fost baci, s-a scapat si l-a facut “carlan”, odata, in public. Cum ar veni asta, “carlan”?… Un fel de copilot de berbec?… Director adjunct de turma?… Sau cum?… Cine-i berbecul, in cazul asta?… Eu nu inteleg nimic.

    Insira-te, margarite!… :)

  2. Vlad M. spune:

    Moda asta ‘telectuala cu „de vina e Miorita” e la fel de sofisticata precum liceenii.

    • DanC spune:

      Mioriţa strikes back :)

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Absolut de acord ! Dar la ce nivel pre-liceal încadrați admirația lui Blaga pentru ”indestructibilul popor român” care, oridecîteori dă de greu, ”se retrage în PREISTORIE” ? (Luntrea lui Caron, primele pagini).

      Întrebarea mea: AM IEȘIT NOI VREODATĂ DIN PREISTORIE ?

    • Harald spune:

      @ Vlad M. – Nu ”e de vină Miorița”, însă Miorița reflectă nemaipomenit de bine realitatea de pe teren. Dacă ai o înregistrare unde ai filmat o crimă, e de vină înregistrarea pentru acea crimă? Că tu asta pretinzi.

  3. Bască ilie spune:

    “Or, acest lucru era treaba ICCJ, care s-a pronunţat deja şi a spus că <> înseamna fix <>.
    Dar abuzul celor de la CCR merge atât de departe încât, tocmai în scopul enunţat de ei, anume de a face mai clar un text de lege, încurcă şi mai rău lucrurile”.
    *
    Glumiți? Fals! E mult mai limpede, simplu și eficient ca cel sancționat să nu mai ocupe nicio altă funcție (de demnitate) publică și să dispară mecanismul de rotire a cadrelor de nădejde, după o faptă eroică de nesocotire a legii. Să nu mai intre pe fereastră oriunde, după ce eroii neamului au fost scoși pe câte o ușă. Cu asemenea mentalitate, mai urmează să fie aduși și din cimitire oameni de neînlocuit.

    Fals și în prima frază! Nu ICCJ s-a pronunțat la „fix aceeași funcție”, ci Tribunalul București a dat sentința (menținută la Curtea de Apel București) care i-a permis actorului de neînlocuit să candideze pentru PE.
    ICCJ se pronunțase anterior, când a constatat incompatibilitatea senatorului Diaconu, în limitele cererii ANI cu care a fost învestită.

    • Bogdan Roman Bogdan Roman spune:

      Nu am negat niciodata incompatibilitatea lui Diaconu si a lui Iohannis.
      Primul este incompatibil prin hotararea definitiva a instantei supreme, iar cel de-al doilea va fi, cel mai probabil, declarat in curand.

      Ceea ce am considerat gresit a fost amestecul CCR in interpretarea unui text de lege, cand solutia corecta, legala ar fi fost returnarea legii catre Parlament. Acelasi Parlament care o mutilase fata de versiunea initiala, unde nu exista distinctia dintre functia publica generica si functia eligibila.

      In ceea ce priveste implicarea ANI, aceasta institutie a formulat in mod corect recursuri in privinta celor doi, dar nu si in alte multe cazuri, dovedind obedienta fata de putere. Iar puterea are, in acest moment o dubla comanda, dar in scurt timp ea va deveni monocomanda.

      Aceste doua institutii criticate de mine nu sunt, din pacate, ceea ce ne-am dori noi sa fie, iar eu banuiesc ingerinta politicului in activitatea acestora.
      Spre deosebire de justitie si de DNA care isi fac treaba mai bine.

      • Bască ilie spune:

        Da, este ceva adevărat aici. CCR are o jurisprudență contradictorie în soluționarea sesizărilor sub aspectul interpretării și aplicării normelor contestate (unele au fost respinse ca inadmisibile, pasându-le în competența instanței de judecată, altele au fost totuși analizate și lămurite de judecătorii CCR). Ultima cale este mai sigură și eficientă pentru evitarea altor interpretări/aplicări diferite în instanțe, mult mai probabile în lipsa unei decizii CCR, tranșantă și obligatorie.
        În ultima vreme au apărut mai multe astfel de soluții salutare și nu le-aș cataloga drept “un amestec” al CCR (nu încalcă nicio prevedere legală), ci o îmbunătățire a jurisprudenței într-o formă mai responsabilă și utilă.
        În precizarea mea – “în limitele cererii ANI cu care a fost învestită” ICCJ.- am atras atenția asupra faptului că, în cazul Diaconu, instanța a soluționat numai problema incompatibilități, nu a fost învestită să stabilească în ce funcții mai poate să acceadă, în următorii trei ani, un incompatibil cu acte în regulă, adică CCR nu a contrazis cu nimic soluția ICCJ. Față de soluția Tribunalului București, e mai complicat de discutat în ce măsură CCR ar trebui să aibă în vedere autoritatea de lucru judecat a sentinței menținute prin decizia CAB (eventual după ce alte instanțe se pronunțaseră la fel ca CCR), de analizat diferența dintre a permite cuiva să candideze și a-i interzice ulterior să-și exercite mandatul dobândit în postura de incompatibil, neclaritatea formulărilor din textele de lege care reclamă interpretarea CCR și mai puțin a unei instanțe de judecată.

  4. Ovidiu spune:

    Nu domnule Roman,
    nu puteti sa criticati o institutie care isi face treaba pentru care a fost creata doar pentru ca “ai nostri” sunt si ei afectati.
    Treaba ANI e sa descopere situatiile de incompatibilitate si sa-i impiedice pe cei incompatibili sa ocupe functii publice. Si pentru asta trebuie sa utilizeze toate caile legale posible.
    Treaba judecatorilor e sa decida daca ANI are sau nu are dreptate.
    Punct.
    Este vina partidelor ca nu isi fac curat in propria ograda si ca trebuie sa intervina institutiile statului pentru ca un “om important in partid” sa plece. Si din pacate este vina alegatorilor ca reactioneaza ca dumneavoastra si nu sanctioneaza partidul “alor nostri” cand nu aplica standarde inalte de calitate.

    • mihai spune:

      Asa cum politicul nu trebuie sa influenteze justitia, tot astfel justitia nu trebuie sa influenteze politicul. Faptul ca recursul la un asemenea proces este judecat in plina campanie electorala denota clar obedienta institutiilor implicate fata de actorii politici amenintati de candidatura lui Iohannis.
      Punct.
      Cat despre consideratiile deontologice si cretine de mai sus, te rog sa ne slabesti. Inteleg ca esti super-incantat de aceasta manevra securista abjecta, dar macar nu ne lua cu vorbe frumoase. Totul e gandit ca Iohannis sa fie eliminat, iar Udrea si Ponta sa fie avantajati. In rest, vorbim vorbe.

    • Bogdan Roman Bogdan Roman spune:

      Nu empatizez intr-atat cu sibianul incat sa se poata spune ca este dintre “ai nostri” sau “ai mei”.

      Dar dumneavoastra ce ati alege ? Sa aplicati corect o lege stramba sau sa incercati pe cai sofistice sa ii schimbati intelesul ? Socrate a ales sa isi bea cucuta, desi ar fi putut foarte bine sa evadeze cu ajutorul prietenilor, iar apoi sa rastalmaceasca sensul legii nedrepte in baza careia a fost condamnat. Legea ANI, asa cum este ea publicata, ni se pare noua nedreapta pentru ca face o distinctie ciudata intre functia publica generica si cea eligibila, iar functia eligibila este privilegiata in raport cu cea generica. Dar exista si argumente in favoarea acestei diferentieri: un consilier ales, sa zicem, declarat incompatibil si plecat din functia lui de consilier, va trebui sa mai astepte o perioada de timp pana sa mai candideze din nou pentru un alt post, cel de primar, sa zicem. Si nici nu e sigur ca-l va mai obtine. I se instituie si lui un fel de Canossa. Dar nu de mila consilierului plangeam eu, ci in legatura cu felul in care ANI si CCR inteleg sa interpreteze legea DUPA ce anumiti alesi au fost declarati definitiv incompatibili. Or aici trebuie sa vina tot justitia sa ne spuna ce se intampla, nu tot ANI sau CCR.

    • Hantzy spune:

      Totul e perfect, prezumând însă că legea incompatibilității e bună, adică e așa cum își dorește alegătorul. În cazul că acest deziderat nu e atins, cum poate cetățeanul cu ștampila să facă acest lucru cunoscut autorităților? E necesar un feedback din această direcție, altfel chiar și legile, împreună cu instituțiile statului, fie ele ANI, CCR, CSM, ICCJ, DNA șamd se pot transforma într-un cui al lui Pepelea, chiar dacă ăsta nu era cioban. Însă în cuiul ăsta își poate agăța orice cotrocenean sau victorian interesele.
      Deocamdată singura modalitate a electoratului de a-și arăta părerea despre o lege e sa voteze, și asta doar atunci când are ocazia, fie pentru un scop care ar contrazice legea sau interpretarea ei oferită de CCR, fie împotriva unui scop considerat de aceeași autoritate conform. Dezbaterea aia publică preliminară n-are valoare profilactica, majoritatea electoratului nefiind instruită în a prevedea exact efectele chinezei de specialitate în care sunt redactate articolele de lege. Și nici interesul de a le traduce nu există.
      Hai sa vedem întâi ce prejudiciu în funcționarea statului a adus incompatibilitatea lui Diaconu sau ar aduce una a lui Iohannis! Altfel avem legi nu pentru a cataliza funcționarea statului, ci pentru a bloca indezirabili ai celor de la butoane.

  5. doina spune:

    se bucura miorita, pardon, elena udrea

  6. Mihail Lungu Mihail Lungu spune:

    Ore chiar Mioriţa loveşte, sau bizonul mioritic?
    Lăsând gluma la o parte, consider textul de mai sus ca o provocare. O provocare la o discuţie, care ar fi continuarea unei vechi dispute despre năravurile noastre ca popor, dispută care nu s-a încheiat încă, şi poate nu se va încheia niciodată. Mă consider însă mult prea diletant pentru aceasta.

  7. ciobanul Ghitza spune:

    Asa arata aroganta multumita de sine. Se crede haiosa si indreptatita sa judece oamenii si vremurile, doar ca a trecut cam repejor prin liceu si crede ca interpretarea Mioritei e fixata pe veci de intelectualii scarbiti: mioritismul si romanismul sunt nasoale! Dovada irefutabila e fondue-ul helvetic! Asa si numai asa poate fi explicat Ponta, Johannis, Voiculescu, Antenele, manelele, totul. SUPER-inteligent ! Merita sa te asezi sa scrii asa un text! E bine ca ii lasam lui Ponta exclusivitatea pentru valori, cultura nationala, tara, ca el stie ce sa faca cu ele.
    Eu as propune textul asta la Vocea Rusiei. Va debuta astfel o rodnica si banoasa colaborare. O sa-l traduca (ca pe V Ernu si L Boia) si o sa fie difuzat si la alte sectii, ca invatatura. Ca doar se stie ca si folclorul ucrainean contine in sine samanta care a dat azi junta fascista de la Kiev si genocidul rusofonilor din Estul Ucrainei. Une mai pui ca lucruri din astea se gasesc si in folclorul balticilor.

    • taran spune:

      D-le Ghitza Ciobanu,

      Nu mirositi a cioban. Ati vrut sa luati doar blana, dar “oile mioritice” va simt de la o posta ca mirositi a lup ( a se citi agent acoperit).

      Interpretarea si contextualizarea date de autor baladei sunt excelente.

    • Bogdan Roman Bogdan Roman spune:

      Nu pretind ca <>, asa cum il numiti dumneavoastra, e singura explicatie pentru relele noastre. Asa cum nici comunismul, singur, nu explica tot ce ni se intampla rau acum. E loc si pentru responsabilitati individuale, doar ca pe acelea trebuie sa le discutam – cum altfel ? – tot individual. Ceea ce aveam in vedere, dar nu am exprimat cu destula claritate este tema trecerii de la pacatul originar la mantuire prin efort individual – si prin sacrificiu, ca sa respect modelul crestin de rezolvare a problemei. Sau de la o inzestrare genetica potrivnica sportului la performanta, daca preferati o abordare materialista. Nu puteti sa va prefaceti ca nu ati auzit comentarii privitoare la modul in care conationalii nostri sunt dezbinati, chiar si in comunitatile din strainatate, in vreme ce altii, ungurii de pilda, sunt cu mult mai solidari. Comentatorii ‘rautaciosi’ remarcasera pasivitatea si renuntarea stapanului Mioritei, dar nu-mi amintesc sa fi criticat si rautatea celorlalti doi baci.

      Dar de migratia politica de la noi ce ziceti ? Nu cumva este ea urmasa transhumantei ? E tot pacat constitutiv, asa ca ce sa ne mai opunem, sa facem legi care sa o impiedice ? Va asigur ca nu gandesc in felul acesta, asa cum nici nu am trecut ‘cam repejor’ prin liceu (Sava ’87).

      • Eugen Ciocan spune:

        Tare sunt curios, cum arata comentariile unui articol la unguri? Reusesc ei sa evite atacul la persoana in cadrul unui schimb polemic de idei? Sustinatorii care intervin de o parte sau de alta, reusesc sa nu pateze pagina cu venin? Asta pentru ca veni vorba despre modelul unguresc de solidaritate.
        In orice caz, pot sa spun, la francezi lucrurile stau cu mult mai decent. Cel putin in numele unei traditii a politetii, izbucnirile isterice sunt mai bine camunflate, crizele de personalitate mai estompate, fierea radicalilor mai retinuta. Castiga, desigur, dezbaterea. Sau cel putin placerea conversatiei.
        Am auzit pe cineva cu scoala mai deunazi ca-l va alege pe Ponta ca fiind “raul cel mai mic”. Pentru simplul fapt ca adus in fata tema “marii uniri”. Nu se referea la Moldova, ci surmenajul dat de dezbinarea din toti acesti ani si la speranta de se face pace. Intre noi romanii. Dincolo de utopica solutie, cred ca nevoia de solidaritate este din ce in ce mai reala.

  8. George Gafencu spune:

    Domnule Roman,

    Dupa jurisprudenta pe care o vad la Curtea Suprema a Statelor Unite, nu cred ca CCR isi depaseste atributiile in felul in care interpreteaza o lege.

    Am vazut destule exemple de legi care s-au dovedit ambigue care au ajuns in fata SCOTUS si nu au fost declarate neconstitionale, ci au fost clarificate de SCOTUS.

    Legea ANI, chiar in felul ambiguu in care a fost scrisa, nu poate fi declarata neconstitutionala de catre CCR, care s-a pronuntat anterior de cateva ori in privinta ei, fiind atacata de cateva ori de PSD si aliatii lor la CCR.

    Insa Curtea Suprema a SUA este si curte de judecata si curte constituionala suprema.

    Singurul argument care ar sta in picioare in articolul Dv este ca ICCJ ar trebui sa fie instanta care sa judece cum este interpretata legea, nu CCR, insa si asta e destul de controversata.

    Nu exista nici un mecanism de lege sau constitutional in Romania care sa specifice cine are atributia de clarificare a unei legi constitutionale an afara parlamentului, si de aici toata brambureala.

    • Hantzy spune:

      Cabd foundation fathers au conceput Constitutia USA s-au trasat practic niste linii directoare, prin care s-a incercat relevarea unui Spirit al legii fundamentale. E absolut necesar deci ca un organism de specialitate sa extinda literal acest Spirit intr-o forma legala. Prin amendamentele nenumarate aduse actului incipient, cam asta face Supreme Court.
      Altfel satu lucrurile in Ro. Tendinta de a compara mereu merele cu perele e poate de inteles, dar ceva mai multa diferentiere ar fi salutara.

  9. dusu spune:

    apoi de cind bacii regateni au trecut muntii,baciul ungurean a cam pierdut totul nu numai oile

  10. palitura iute spune:

    Intra-adevar!?!
    (mai ales chestia cu helvetienii m-a miscat pina laLa crimi, desi trasa de cojoc…

  11. intre bare spune:

    Dar, Nicusor Dan?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Roman


Bogdan Roman

A absovit Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti si a fost profesor de matematica la liceul Virgil Madgearu si Nicolae Iorga din Bucuresti si, intre timp, student a... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Felicitari domnule Damian! cateva comentarii in sustinerea dvs: 1. nationalismul economic actua...

de: Laurentiu Pachiu

la "Naționalism economic cu dezinfectant „Hexi”"

Cauta articole

mai 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)