joi, martie 28, 2024

Mioriţa loveşte din nou

Mit fondator al naţiunii  noastre – Mioriţa este, prin conţinutul ei, un mit distructiv despre invidie, trădare, crimă şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, despre pasivitate si renunţare. Spiritul mioritic al dezbinării ne-a urmărit şi după 1990: mai întâi în timpul mineriadelor, când o categorie a populaţiei a fost aruncată cu sălbăticie împotriva alteia, apoi cu coaliţiile dintre partide (dintre care niciuna nu a trecut vârsta critică de doi ani) şi cu competiţiile interne din partide care au dus, mai toate, la fracturi, în special în partea dreaptă a spectrului politic.

Astăzi blestemul Mioriţei loveşte România din nou: cel mai recent episod e cel în care, citez din memorie:

“Baciul cotrocean si cel victorian

La apus de soare

Vor să mi-l omoare

Pe cel sibian. “

Toporul lor are coada noduroasa a ANI si tăişul tocit al CCR.

Ipocrizia şi perversitatea bacilor posesori de palate sunt cu atât mai mari cu cât fiecare dintre cei doi pretinde că celalalt e-n combinaţie cu baciul sibian.

Zice baciul cotrocean: “Sibianul e din grupul de la Grivco, e părtaş la lovitura de stat din 2012”. Baciul victorian răspunde: “Ba pardon, sibianul e unealta cotroceanului: i-am vazut eu căruţa cu stea în trei colţuri pe lângă stâna de la Lac II”. Ca sa-l <<facă>> pe sibian – care, surprinzător, e fix ca-n balada noastră, neagresiv si lasă-mă să te las – ca să treacă deci puntea, cei doi baci şi-au dat mâna şi fiecare s-a făcut frate cu celalalt. Acum lucrul e chiar evident, mai ales prin asmuţirea câinilor (a se citi: televiziunilor) asupra baciului de la Sibiu.

Iar şi mai grav este că în epopeea trimiterii la colţ a “intrusului” sunt angrenate ANI şi CCR, instituţii ale statului care ar trebui sa se bucure de multă credibilitate.

Spune CCR în decizia numărul 418 din 3 iulie 2014, cu deplină dreptate şi citând o sentinţă a CEDO: <<nu poate fi considerată „lege” decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă>>.  Si CCR dă numaidecât interpretarea celebrului articol 25, alineatul (2) din legea ANI, interpretare potrivit căreia  prin <<aceeaşi funcţie >>  trebuie înţeles <<orice altă funcţie>>.

Lasă că e un abuz sa te apuci tu, CCR, să interpretezi texte de lege şi să decizi felul în care ele trebuie aplicate. Ce ar fi trebuit şi ar fi avut voie să faca CCR, potrivit legii proprii de funcţionare numărul 47 din 1992, ar fi fost să suspende legea ANI pe motiv de neconstituţionalitate şi s-o retrimită la Parlament (acolo unde, cel mai probabil, ar fi fost castrată şi mai mult, dar asta e altă discuţie). Nu a făcut-o, în schimb a interpretat legea în cauză. Or, acest lucru era treaba ICCJ, care s-a pronunţat deja şi a spus că <<aceeaşi functie>> înseamna fix <<aceeaşi functie>>.

Dar abuzul celor de la CCR merge atât de departe încât, tocmai în scopul enunţat de ei, anume de a face mai clar un text de lege, încurcă şi mai rău lucrurile. În logică eroarea se numeste ‘obscurum per obscurius’, – să explici ceva greu de înţeles prin ceva şi mai dificil.

CCR mai gafase recent în legătură cu codurile penal şi de procedură penală, atunci când stabilea că aplicarea legii penale mai favorabile se face pe instituţii, şi nu global, interpretare care ignoră argumentul “lex tertia” şi este contrară celei corecte, enunţată tot de ICCJ. În felul acesta CCR isi depăşeste atribuţiile şi se erijeaza în izvor de drept, dar cui ii mai pasa azi de asta ? Sunt mai importanti Sobaru, Turcescu sau ofiţerii prezidenţiabili, în timp ce în jocul Mioriţei cad victime deopotrivă oameni şi instituţii.

Înscrisă în Constituţie, unitatea statului român nu este un fapt, nu e o realitate, ci o exigenţă, este un enunţ pur normativ, care nu face decât să încerce să suplinească  păcatul nostru originar mai vechi, să circumscrie neputinţa noastră şi complexul românesc al lipsei de unitate.

Frapant e contrastul cu un alt mit al etnogenezei, cu adevărat constructiv şi fondator, mitul elveţienilor, tot cu trei ciobani, dar care, nu ne e clar de ce, înţeleg sa coopereze (tustrei): pun cele trei feluri de branză într-o oală şi inventează fondue-ul, iar pe plan statal, federaţia. Spun “nu ne este clar” nu pentru că nu ar fi raţional felul în care procedează ciobanii din munţii Alpi, ci pentru că – se vede treaba – năzdrăvana noastră Mioriţă nu ne lasă încă să gândim raţional.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Dupa ani de zile de „Jos, Basescu!” si de „Basescu e de vina!” – picatura chinezeasca perpetua, la anumite posturi de televiziune, „baciul cotrocean” nu i-ar fi facut niciun serviciu „baciului sibian”, daca s-ar fi declarat prieten cu el. :)

    Cat despre „baciul victorian”, unii spun ca nici macar nu e baci… Ca unii ciobani cu experienta ar tot incerca sa ne convinga ca el e baciul. O problema ar fi ca unul dintre ciobani, fost baci, s-a scapat si l-a facut „carlan”, odata, in public. Cum ar veni asta, „carlan”?… Un fel de copilot de berbec?… Director adjunct de turma?… Sau cum?… Cine-i berbecul, in cazul asta?… Eu nu inteleg nimic.

    Insira-te, margarite!… :)

    • Absolut de acord ! Dar la ce nivel pre-liceal încadrați admirația lui Blaga pentru ”indestructibilul popor român” care, oridecîteori dă de greu, ”se retrage în PREISTORIE” ? (Luntrea lui Caron, primele pagini).

      Întrebarea mea: AM IEȘIT NOI VREODATĂ DIN PREISTORIE ?

    • @ Vlad M. – Nu ”e de vină Miorița”, însă Miorița reflectă nemaipomenit de bine realitatea de pe teren. Dacă ai o înregistrare unde ai filmat o crimă, e de vină înregistrarea pentru acea crimă? Că tu asta pretinzi.

  2. “Or, acest lucru era treaba ICCJ, care s-a pronunţat deja şi a spus că <> înseamna fix <>.
    Dar abuzul celor de la CCR merge atât de departe încât, tocmai în scopul enunţat de ei, anume de a face mai clar un text de lege, încurcă şi mai rău lucrurile”.
    *
    Glumiți? Fals! E mult mai limpede, simplu și eficient ca cel sancționat să nu mai ocupe nicio altă funcție (de demnitate) publică și să dispară mecanismul de rotire a cadrelor de nădejde, după o faptă eroică de nesocotire a legii. Să nu mai intre pe fereastră oriunde, după ce eroii neamului au fost scoși pe câte o ușă. Cu asemenea mentalitate, mai urmează să fie aduși și din cimitire oameni de neînlocuit.

    Fals și în prima frază! Nu ICCJ s-a pronunțat la „fix aceeași funcție”, ci Tribunalul București a dat sentința (menținută la Curtea de Apel București) care i-a permis actorului de neînlocuit să candideze pentru PE.
    ICCJ se pronunțase anterior, când a constatat incompatibilitatea senatorului Diaconu, în limitele cererii ANI cu care a fost învestită.

    • Nu am negat niciodata incompatibilitatea lui Diaconu si a lui Iohannis.
      Primul este incompatibil prin hotararea definitiva a instantei supreme, iar cel de-al doilea va fi, cel mai probabil, declarat in curand.

      Ceea ce am considerat gresit a fost amestecul CCR in interpretarea unui text de lege, cand solutia corecta, legala ar fi fost returnarea legii catre Parlament. Acelasi Parlament care o mutilase fata de versiunea initiala, unde nu exista distinctia dintre functia publica generica si functia eligibila.

      In ceea ce priveste implicarea ANI, aceasta institutie a formulat in mod corect recursuri in privinta celor doi, dar nu si in alte multe cazuri, dovedind obedienta fata de putere. Iar puterea are, in acest moment o dubla comanda, dar in scurt timp ea va deveni monocomanda.

      Aceste doua institutii criticate de mine nu sunt, din pacate, ceea ce ne-am dori noi sa fie, iar eu banuiesc ingerinta politicului in activitatea acestora.
      Spre deosebire de justitie si de DNA care isi fac treaba mai bine.

      • Da, este ceva adevărat aici. CCR are o jurisprudență contradictorie în soluționarea sesizărilor sub aspectul interpretării și aplicării normelor contestate (unele au fost respinse ca inadmisibile, pasându-le în competența instanței de judecată, altele au fost totuși analizate și lămurite de judecătorii CCR). Ultima cale este mai sigură și eficientă pentru evitarea altor interpretări/aplicări diferite în instanțe, mult mai probabile în lipsa unei decizii CCR, tranșantă și obligatorie.
        În ultima vreme au apărut mai multe astfel de soluții salutare și nu le-aș cataloga drept „un amestec” al CCR (nu încalcă nicio prevedere legală), ci o îmbunătățire a jurisprudenței într-o formă mai responsabilă și utilă.
        În precizarea mea – „în limitele cererii ANI cu care a fost învestită” ICCJ.- am atras atenția asupra faptului că, în cazul Diaconu, instanța a soluționat numai problema incompatibilități, nu a fost învestită să stabilească în ce funcții mai poate să acceadă, în următorii trei ani, un incompatibil cu acte în regulă, adică CCR nu a contrazis cu nimic soluția ICCJ. Față de soluția Tribunalului București, e mai complicat de discutat în ce măsură CCR ar trebui să aibă în vedere autoritatea de lucru judecat a sentinței menținute prin decizia CAB (eventual după ce alte instanțe se pronunțaseră la fel ca CCR), de analizat diferența dintre a permite cuiva să candideze și a-i interzice ulterior să-și exercite mandatul dobândit în postura de incompatibil, neclaritatea formulărilor din textele de lege care reclamă interpretarea CCR și mai puțin a unei instanțe de judecată.

  3. Nu domnule Roman,
    nu puteti sa criticati o institutie care isi face treaba pentru care a fost creata doar pentru ca „ai nostri” sunt si ei afectati.
    Treaba ANI e sa descopere situatiile de incompatibilitate si sa-i impiedice pe cei incompatibili sa ocupe functii publice. Si pentru asta trebuie sa utilizeze toate caile legale posible.
    Treaba judecatorilor e sa decida daca ANI are sau nu are dreptate.
    Punct.
    Este vina partidelor ca nu isi fac curat in propria ograda si ca trebuie sa intervina institutiile statului pentru ca un „om important in partid” sa plece. Si din pacate este vina alegatorilor ca reactioneaza ca dumneavoastra si nu sanctioneaza partidul „alor nostri” cand nu aplica standarde inalte de calitate.

    • Asa cum politicul nu trebuie sa influenteze justitia, tot astfel justitia nu trebuie sa influenteze politicul. Faptul ca recursul la un asemenea proces este judecat in plina campanie electorala denota clar obedienta institutiilor implicate fata de actorii politici amenintati de candidatura lui Iohannis.
      Punct.
      Cat despre consideratiile deontologice si cretine de mai sus, te rog sa ne slabesti. Inteleg ca esti super-incantat de aceasta manevra securista abjecta, dar macar nu ne lua cu vorbe frumoase. Totul e gandit ca Iohannis sa fie eliminat, iar Udrea si Ponta sa fie avantajati. In rest, vorbim vorbe.

    • Nu empatizez intr-atat cu sibianul incat sa se poata spune ca este dintre „ai nostri” sau „ai mei”.

      Dar dumneavoastra ce ati alege ? Sa aplicati corect o lege stramba sau sa incercati pe cai sofistice sa ii schimbati intelesul ? Socrate a ales sa isi bea cucuta, desi ar fi putut foarte bine sa evadeze cu ajutorul prietenilor, iar apoi sa rastalmaceasca sensul legii nedrepte in baza careia a fost condamnat. Legea ANI, asa cum este ea publicata, ni se pare noua nedreapta pentru ca face o distinctie ciudata intre functia publica generica si cea eligibila, iar functia eligibila este privilegiata in raport cu cea generica. Dar exista si argumente in favoarea acestei diferentieri: un consilier ales, sa zicem, declarat incompatibil si plecat din functia lui de consilier, va trebui sa mai astepte o perioada de timp pana sa mai candideze din nou pentru un alt post, cel de primar, sa zicem. Si nici nu e sigur ca-l va mai obtine. I se instituie si lui un fel de Canossa. Dar nu de mila consilierului plangeam eu, ci in legatura cu felul in care ANI si CCR inteleg sa interpreteze legea DUPA ce anumiti alesi au fost declarati definitiv incompatibili. Or aici trebuie sa vina tot justitia sa ne spuna ce se intampla, nu tot ANI sau CCR.

    • Totul e perfect, prezumând însă că legea incompatibilității e bună, adică e așa cum își dorește alegătorul. În cazul că acest deziderat nu e atins, cum poate cetățeanul cu ștampila să facă acest lucru cunoscut autorităților? E necesar un feedback din această direcție, altfel chiar și legile, împreună cu instituțiile statului, fie ele ANI, CCR, CSM, ICCJ, DNA șamd se pot transforma într-un cui al lui Pepelea, chiar dacă ăsta nu era cioban. Însă în cuiul ăsta își poate agăța orice cotrocenean sau victorian interesele.
      Deocamdată singura modalitate a electoratului de a-și arăta părerea despre o lege e sa voteze, și asta doar atunci când are ocazia, fie pentru un scop care ar contrazice legea sau interpretarea ei oferită de CCR, fie împotriva unui scop considerat de aceeași autoritate conform. Dezbaterea aia publică preliminară n-are valoare profilactica, majoritatea electoratului nefiind instruită în a prevedea exact efectele chinezei de specialitate în care sunt redactate articolele de lege. Și nici interesul de a le traduce nu există.
      Hai sa vedem întâi ce prejudiciu în funcționarea statului a adus incompatibilitatea lui Diaconu sau ar aduce una a lui Iohannis! Altfel avem legi nu pentru a cataliza funcționarea statului, ci pentru a bloca indezirabili ai celor de la butoane.

  4. Ore chiar Mioriţa loveşte, sau bizonul mioritic?
    Lăsând gluma la o parte, consider textul de mai sus ca o provocare. O provocare la o discuţie, care ar fi continuarea unei vechi dispute despre năravurile noastre ca popor, dispută care nu s-a încheiat încă, şi poate nu se va încheia niciodată. Mă consider însă mult prea diletant pentru aceasta.

  5. Asa arata aroganta multumita de sine. Se crede haiosa si indreptatita sa judece oamenii si vremurile, doar ca a trecut cam repejor prin liceu si crede ca interpretarea Mioritei e fixata pe veci de intelectualii scarbiti: mioritismul si romanismul sunt nasoale! Dovada irefutabila e fondue-ul helvetic! Asa si numai asa poate fi explicat Ponta, Johannis, Voiculescu, Antenele, manelele, totul. SUPER-inteligent ! Merita sa te asezi sa scrii asa un text! E bine ca ii lasam lui Ponta exclusivitatea pentru valori, cultura nationala, tara, ca el stie ce sa faca cu ele.
    Eu as propune textul asta la Vocea Rusiei. Va debuta astfel o rodnica si banoasa colaborare. O sa-l traduca (ca pe V Ernu si L Boia) si o sa fie difuzat si la alte sectii, ca invatatura. Ca doar se stie ca si folclorul ucrainean contine in sine samanta care a dat azi junta fascista de la Kiev si genocidul rusofonilor din Estul Ucrainei. Une mai pui ca lucruri din astea se gasesc si in folclorul balticilor.

    • D-le Ghitza Ciobanu,

      Nu mirositi a cioban. Ati vrut sa luati doar blana, dar „oile mioritice” va simt de la o posta ca mirositi a lup ( a se citi agent acoperit).

      Interpretarea si contextualizarea date de autor baladei sunt excelente.

    • Nu pretind ca <>, asa cum il numiti dumneavoastra, e singura explicatie pentru relele noastre. Asa cum nici comunismul, singur, nu explica tot ce ni se intampla rau acum. E loc si pentru responsabilitati individuale, doar ca pe acelea trebuie sa le discutam – cum altfel ? – tot individual. Ceea ce aveam in vedere, dar nu am exprimat cu destula claritate este tema trecerii de la pacatul originar la mantuire prin efort individual – si prin sacrificiu, ca sa respect modelul crestin de rezolvare a problemei. Sau de la o inzestrare genetica potrivnica sportului la performanta, daca preferati o abordare materialista. Nu puteti sa va prefaceti ca nu ati auzit comentarii privitoare la modul in care conationalii nostri sunt dezbinati, chiar si in comunitatile din strainatate, in vreme ce altii, ungurii de pilda, sunt cu mult mai solidari. Comentatorii ‘rautaciosi’ remarcasera pasivitatea si renuntarea stapanului Mioritei, dar nu-mi amintesc sa fi criticat si rautatea celorlalti doi baci.

      Dar de migratia politica de la noi ce ziceti ? Nu cumva este ea urmasa transhumantei ? E tot pacat constitutiv, asa ca ce sa ne mai opunem, sa facem legi care sa o impiedice ? Va asigur ca nu gandesc in felul acesta, asa cum nici nu am trecut ‘cam repejor’ prin liceu (Sava ’87).

      • Tare sunt curios, cum arata comentariile unui articol la unguri? Reusesc ei sa evite atacul la persoana in cadrul unui schimb polemic de idei? Sustinatorii care intervin de o parte sau de alta, reusesc sa nu pateze pagina cu venin? Asta pentru ca veni vorba despre modelul unguresc de solidaritate.
        In orice caz, pot sa spun, la francezi lucrurile stau cu mult mai decent. Cel putin in numele unei traditii a politetii, izbucnirile isterice sunt mai bine camunflate, crizele de personalitate mai estompate, fierea radicalilor mai retinuta. Castiga, desigur, dezbaterea. Sau cel putin placerea conversatiei.
        Am auzit pe cineva cu scoala mai deunazi ca-l va alege pe Ponta ca fiind „raul cel mai mic”. Pentru simplul fapt ca adus in fata tema „marii uniri”. Nu se referea la Moldova, ci surmenajul dat de dezbinarea din toti acesti ani si la speranta de se face pace. Intre noi romanii. Dincolo de utopica solutie, cred ca nevoia de solidaritate este din ce in ce mai reala.

  6. Domnule Roman,

    Dupa jurisprudenta pe care o vad la Curtea Suprema a Statelor Unite, nu cred ca CCR isi depaseste atributiile in felul in care interpreteaza o lege.

    Am vazut destule exemple de legi care s-au dovedit ambigue care au ajuns in fata SCOTUS si nu au fost declarate neconstitionale, ci au fost clarificate de SCOTUS.

    Legea ANI, chiar in felul ambiguu in care a fost scrisa, nu poate fi declarata neconstitutionala de catre CCR, care s-a pronuntat anterior de cateva ori in privinta ei, fiind atacata de cateva ori de PSD si aliatii lor la CCR.

    Insa Curtea Suprema a SUA este si curte de judecata si curte constituionala suprema.

    Singurul argument care ar sta in picioare in articolul Dv este ca ICCJ ar trebui sa fie instanta care sa judece cum este interpretata legea, nu CCR, insa si asta e destul de controversata.

    Nu exista nici un mecanism de lege sau constitutional in Romania care sa specifice cine are atributia de clarificare a unei legi constitutionale an afara parlamentului, si de aici toata brambureala.

    • Cabd foundation fathers au conceput Constitutia USA s-au trasat practic niste linii directoare, prin care s-a incercat relevarea unui Spirit al legii fundamentale. E absolut necesar deci ca un organism de specialitate sa extinda literal acest Spirit intr-o forma legala. Prin amendamentele nenumarate aduse actului incipient, cam asta face Supreme Court.
      Altfel satu lucrurile in Ro. Tendinta de a compara mereu merele cu perele e poate de inteles, dar ceva mai multa diferentiere ar fi salutara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Roman
Bogdan Roman
A absovit Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti si a fost profesor de matematica la liceul Virgil Madgearu si Nicolae Iorga din Bucuresti si, intre timp, student al Facultatii de Filosofie de la aceeasi Universitate. Licentiat in filosofie in anul 1998, sectia filosofie teoretica, cu o lucrare despre filosofia matematicii la Frege. Din 1999 angajat al CNA, la Integrare Europeana, Monitorizare si, din 2005, la compartimentul IT. Specializari si certificari CISCO in networking(CCNA, CCNP Routing si Switching, intre 2007 si 2011).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro