Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Miza nu e doar justiția, miza e mult mai mult decât atât!

Corneliu Dan Berari decembrie 6, 2012 Opinie, Politica & Doctrine
16 comentarii 2,229 Vizualizari

De la declanșarea crizei politice din vara acestui an l-am auzit mereu pe Traian Băsescu afirmând că miza atacurilor îndreptate împotriva președintelui de către USL nu o constituie simpla îndepărtare a acestuia din funcție, ci (re)-dobândirea controlului asupra justiției de către politicienii din  aceste partide. Acțiunile puterii, atât în perioada de execuție a puciului parlamentar ratat cât și de atunci încoace, plus cele ce previzionate de către liderii USL pentru perioada post-electorală par  a confirm adevărul spuselor lui Train Băsescu.

Adevărul acesta este însă unul incomplet. Când afirm că  acest adevăr este incomplet, nu sugerez că ar exista o parte ascunsă și ne-spusă în interpretarea dată de președinte acțiunilor USL. Dimpotrivă, caracterul incomplet al acestei afirmații este dat de ceea ce ar putea fi consecințele posibil ne-intenționate ale proiectului USL de preluare a controlului asupra justiției.

Concept bine cunoscut sociologilor, economiștilor și istoricilor, consecințele ne-intenționate se referă la faptul că, în condiții de complexitate, o acțiune socială (prin definiție, după cum știm de la Max Weber, încărcată de sens) ajunge să aibă consecințe foarte diferite de cele intenționate inițial de cei care o declanșează. Astfel, se poate ajunge la situația că, ulterior realizării ei, sensul (”miza”) unei acțiuni să nu mai fie cea previzionată inițial de săvârșitorii ei, ci cea care este decelată din prisma consecințelor pe care le generează.

Un exemplu clasic în acest sens îl reprezintă evenimentul declanșator al Primului Război Mondial, asasinarea a moștenitorului tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, de către studentul sârb Gavrilo Princip. Astfel, este foarte puțin plauzibil ca în momentul în care Gavrilo Princip țintea spre automobilul oprit (datorită unei erori a șoferului) în care se afla Franz Ferdinand (și în tot cursul acțiunilor pregătitoare atentatului), tânărul student sârb și co-conspiratorii săi să fi avut în vedere ca prin asasinarea urmașului prezumtiv al lui Franz Josef să cauzeze suprimarea prin moarte violentă a mai bine de 10 milioane de oameni în următorii patru ani, prăbușirea Kaiserului, instaurarea regimului bolșevic în Rusia, executarea familiei imperiale Romanov, constituirea României Mari, independeța Finlandei sau re-apariția Poloniei ca stat independent în Europa, ca să numim doar câteva din evenimentele istorice care pe linie cauzală decurg direct din ceea ce s-a întâmplat la Sarajevo pe 28 iunie 1914.  În judecata istorică asupra asasinatului de la Sarajevo,  consecințele istorice fenomenale (dar ne-intenționate) ale acestui eveniment câtăresc mult mai mult decât obscurele intenții inițiale împărtășite de Gavrilo Princip și asociații săi.

Complexitatea contextului socio-istoric în care are loc o anumită acțiune (și care, de regulă, nu poate fi în întregime suprins de săvârșitorul ei) și lanțul de reacții și contra-reacții la acțiune (imposibil de prevăzut în întregime, datorită imposibilității de a ghici interpretările date de fiecare din actori situației) ajung să fie mult mai importante pentru determinarea consecințelor finale ale acțiunii decât intențiile inițiale ale celor care o declanșează.

Plecând de la această subliniere a importanței contextului pentru evaluarea unei acțiuni, în cele ce urmează voi încerca să atrag atenția asupra unei mize pe care nu m-aș sfii să o numesc de importanță istorică în disputele politico-electorale din acest an, dar care a fost îndeobște neglijată în condițiile în care atenția analiștilor a fost îndreptată în primul rând asupra declarațiilor și intențiilor voalate sau devoalate ale participanților și mai puțin asupra contextului și a consecințelor posibil ne-intenționate care pot decurge din aceste dispute.

Despre consecințele intenționate ale proiectului USL

Dincolo de obiectivele asumate prin celebră ”listă a lui Dogaru” (la loc de cinste fiind ”desființarea structurilor de poliție politică de tip stalinist … Curtea Constituțională, ANI, DNA, CNSAS”) consecințele ultime dorite de artizanii USL din guvernarea pe care o preconizează în următorii ani par a fi: 1) securitatea personală a politicienilor și acoliților din mediul economic care au comis fapte de natură penală pentru care ar putea fi trași la răspundere de o justiție independentă și 2) asigurarea accesului privilegiat la resursele publice pentru grupurile de interese constituite în jurul partidelor din această alianță politică. Aceste deziderate sunt chestiuni de viață și de moarte (sau, mă rog, de închisoare) pentru un număr suficient de mare de politicieni importanți din USL, încât pentru a le atinge nici un preț nu pare a fi prea mare. Iar dacă pentru a le atinge e nevoie de schimbarea ordinii constituționale din România, în așa fel încât să se creeze o perdea juridică de (pseudo-)legitimare pentru viitoarele ingerențe ale politicului în actul de justiție și pentru subordonarea structurilor de siguranță națională comenzilor de partid, este evident că, după îndepărtarea lui Băsescu, nicio stavilă internă nu va fi prea rezistentă pentru a nu fi dată la o parte.

Despre context

Evoluțiile politice interne din România au loc într-un context internațional turbulent caracterizat de persistența crizei economice globale și de gravele probleme de reajustare economică și instituțională din Uniunea Europeană.  Sistemul politic internațional din care România face parte, Uniunea Europeană, trece în acest moment prin cea mai severă criză cu care această asociație a statelor europene constituită după cel de-al Doilea Război Mondial s-a confruntat de la înființare până astăzi.

Dacă pentru mai bine de trei sute de ani statele și națiunile din Europa și-au menținut independența și și-au dezvoltat individualitatea prin interesantul sistem de ”coo-petition”care a fost sistemul european al balanței de putere, după 1945 dar și după 1990 liderii principalelor state europene au optat pentru o integrare tot mai strânsă în diverse domenii și pentru o ”împărțire” a suveranității ca premise pentru menținerea păcii și pentru creșterea bunăstării pe continent. Fără îndoială, obiectivul menținerii păcii în Europa a fost atins cu prisosință, fapt subliniat recent și de recenta premiere a Comisiei Europene cu Premiul Nobel pentru pace.

În ceea ce privește bunăstarea, după decenii lungi de creștere economică, criza datoriilor suverane din Europa ca un corolar al crizei financiare globală nu numai că a scos la lumină carențele funcționale ale Uniunii Monetare (ca aranjament în primul rând politic și doar mai apoi economic) dar a și fracturat / fragilizat diverse structuri politico-economice care, în anii de dinaintea crizei, au contribuit (mai ales în țările din periferia sudică a Europei) la generarea unui nivel de trai dovedit nesustenabil în condițiile date. În acest moment, după o succesiune de intervenții vizând ținerea sub control a crizei și salvgardarea monedei euro, nu doar rezultatul crizei dar însăși direcția de evoluție este departe de a se fi conturat în mod clar. Singurul lucru care poate fi spus cu oareșcare grad de certitudine este că, în condițiile enormei poveri a datoriilor suverane și sub presiunea crizei economice globale, Uniunea Europeană și statele din această asociere vor suferi schimbări fundamentale în următoarea perioadă și că o revenire la situația existentă înaintea declanșării crizei este cu totul exclusă. Ca de atâtea ori în istoria sistemului de state european, criza datoriilor și presiunile fiscale adiacente se vădesc a fi la originea unor transformări radicale a modului de funcționare a instituțiilor statale.

Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile în lunile și anii care vor urma. Perspectiva unei depline integrări a statelor europene într-o Uniune nu doar economică ci și politică (”Statele Unite ale Europei”) apare din ce în ce mai plauzibilă. Recent (în 28 noiembrie) Comisia Europeană a lansat un plan de acțiune care vizează măsurile cele mai importante pentru următoarele 18 luni prin care s-ar putea avansa în direcția întrevăzutei uniuni bancare, economice și, în final, politice. Pe de altă parte, ar fi o iluzie să credem că istoria curge univoc într-o singură direcție și că planurile concepute în 2012 vor fi întocmai realizate în 2018.  Criza hrănește nu doar curentul integraționist (îmbrățișat de elitele aflate la putere) ci și forțele centrifuge și anti-integraționiste. Așa că n-ar fi cu totul exclus ca din perspectiva anului 2018 planurile actuale să ajungă să pară la fel depășite de realitate și de evoluțiile ulterioare precum, din perspectiva anului 1918, a fost cazul cu celebrul plan Schlieffen, cel cu care Marele Stat Major al Armatei Imperiale Germane a plecat la război în august 1914.

În orice caz, ceea ce poate fi spus cu certitudine este că ne aflăm în mijlocul unei perioade de transformări monumentale în arhitectura sistemului european de state. Indiferent dacă rezultatul va fi o federație europeană în toată puterea cuvântului sau o Europă post-Euro ”cu mai multe viteze” și  poate și cu mai multe granițe, este evident că această perioadă de criză și de transformare sistemică la nivel internațional va fi una în care fiecare stat european își va proba capabilitățile instituționale, capacitatea de a-și urmări în mod inteligent și responsabil interesele naționale, precum și aderența la proiectul european. Dat fiind acest context de turbulență și inerenta ”sensibilitate la condițiile inițiale”, este foarte probabil că ceea ce vor decide cei ce se vor întâmpla să se afle la putere în următorii 3-4 ani va avea consecințe dintre cele mai importante pe termen mediu și lung. Cu siguranță unele state vor ieși din criză mai puternice și mai influente, în timp ce altele se vor alătura Greciei în tagma acelor ”failed states” puse pe termen nelimitat sub tutelă internațională.

Neșansa României este că intră în această perioadă de criză cu tranziția încă ne-încheiată în ceea ce privește funcționarea instituțiilor statului. Deși, mai ales ca urmare a aderării la UE și la NATO, s-au înregistrat progrese însemnate în consolidarea statului de drept și în creșterea capabilității unor instituții fundamentale ale statului, nu numai că în clasamentele internaționale performanța sistemelor publice din România continuă să fie una mai degrabă modestă, dar evoluțiile din ultima vreme pun sub semnul întrebării și ceea ce s-a câștigat până acum în ceea ce privește independența justiției, lupta împotriva corupției și de-politizarea instituțiilor de siguranță națională.

Despre posibilele consecințe ne-intenționate (sau nu?) ale intențiilor USL și despre MIZA istorică a luptei privind statul de drept în România

Dacă încercăm să punem intențiile USL de preluare a controlului politic asupra instituțiilor statului și de instaurare a unui regim ”Năstase 2.0” în contextul mai larg al crizei sistemice care are loc în Europa, devine din ce în ce mai clar că realizarea acestor intenții va echivala cu eliminarea României din echipa statelor care vor avea un cuvânt de spus (fie el și mai puțin însemnat) în determinarea viitorului Uniunii Europene. Dincolo de mizele urmărite de actorii implicați în bătălia internă (control asupra justiției și bătrânețe liniștită pentru politicienii pușcăriabili versus președinte jucător și instituții autonome față de partide), marea MIZĂ pentru România este dacă va participa sau nu la iminenta redefinire a regulilor și instituțiilor din Europa post-criză.

Evident că, la fel ca și în trecut, deciziile cele mai importante,  inclusiv cele care privesc România, se vor lua în afara granițelor ei. Totuși, va fi o problemă crucială, aș spune chiar de viață și de moarte statală, ca România să poată participa cu drepturi legitime la negocierea viitorului ei european. Or, pentru a fi recunoscut și acceptat ca participant legitim la masa tratativelor internaționale, statul român trebuie să respecte normele fundamentale ale ordinii internaționale curente. Consecințele (nici până astăzi depășite) ale izolării României din vremea ultimului deceniu ceușist ar fi trebuit să ne servească drept lecție pe cel puțin o sută de ani pentru ce poate aduce dublul-limbaj și „șmecheria” în diplomație. Din păcate pentru domnul Dan Voiculescu și din fericire pentru poporul român, normele respectabilități internaționale au ajuns să includă asumarea ne-negociabilă a statului de drept, independența justiției, corupția sub control și la control, de-politizarea serviciilor de intelligence, etc. Ca să nu mai aducem în discuție și faptul că, într-un moment așa de complicat pe plan internațional, statul român ar trebui să aibă deplin funcționale tocmai instituțiile cărora le-au pus gând rău Dogaru și ciracii lui din USL.

Riscul major pentru România în eventualitatea în care USL va merge înainte cu proiectul de preluare a controlului asupra justiției va fi pierderea oricărei capacități de a influența într-un fel sau altul, în conformitate cu interesul național, cursul evenimentelor în primă derulare în Europa. O astfel de evoluție ar fi extrem de serioasă, fiind echivalentă cu un grav atentat împotriva siguranței naționale și a intereselor superioare ale statului român.

Evenimentele din vara anului 2012 au dovedit pentru cine nu știa că ambii lideri ai USL sunt practic doi ignorați periculoși în ceea ce privește relațiile internaționale. La urma urmei, ce se poate aștepta de la doi indivizi cu o inteligență mediocră și fără o elementară pregătire în domeniu?! Niciodată de când există ca stat, România n-a avut  conducători mai puțin înzestrați / calificați decât Crin Antonescu și Victor Ponta pentru complexele sarcini presupuse de gestionarea relațiilor cu alte state. În niciun moment din timpul crizei politice cei doi, totalmente subjugați de logica războiului intern cu Băsescu, nu au dat semne că înțeleg cu adevărat pe ce lume trăiesc și care sunt cu adevărat prioritățile pentru țară într-o vreme când criza economică din Europa și turbulențele din Orientul Mijlociu riscă să genereze amenințări structurale pentru România.

Din nefericire, nu numai că cei doi corifei ai USL nu au înțeles lecția din vară (de aici și absurda vorbire despre o ”nouă suspendare”) dar  se pare că nimeni din cele două mari partide din USL (care număra totuși personaje cu expertiză recunoscută în afaceri europene și internționale) nu este capabil să pună pe agenda de priorități (inclusiv electorale) a acestei alianțe articularea unei poziții coerente față schimbările care au loc în Europa. Dimpotrivă, discursul USL s-a degradat într-o iresponsabilă fanfaronadă patriotardă cu puternice reminiscențe ceaușiste.

Ignoranța / iresponsabilitatea celor care fac jocurile în USL este vădită și de insistența mono-maniacală  pe desemnarea lui Victor Ponta ca prim-ministru în eventualitatea câștigării alegerilor de către USL cu un scor mai mare de 50 %. Oare nu mai există nicio minte lucidă în PSD sau în PNL care să înțeleagă că prezența lui Victor Ponta în fruntea guvernului este un risc la adresa securității naționale? Ce capacitate de acțiune și de negociere poate avea un prim ministru șantajabil pe plan intern și compromis fără drept de apel pe plan internațional? Zeci de agenți străini pe teritoriul național nu pot produce atâtea daune la adresa securității naționale precum un prim ministru lipsit de capacitatea deplină de exercițiu politic. Dacă, din punct de vedere al intereselor meschine de partid, menținerea lui Victor Ponta în fruntea guvernului în perioada pre-electorală poate avea o explicație, poziționarea acestuia pe post de candidat unic și de ne-înlocuit la șefia guvernului într-un an așa de greu precum va fi 2013 nu reprezintă nimic altceva decât un mare și hotărât pas în direcția marginalizării internaționale a României. Iar dacă la nominalizarea lui Ponta se vor adăuga și asalturile previzionate asupra Curții Constituționale, a ANI, DNA, SRI, etc., să nu ne așteptăm la un tratament mai bun decât cel de care avut parte Ceaușescu la sfârșitul anilor 80.

Săptămânile și lunile următoare vor arăta dacă în PSD și PNL mai există încă oameni lucizi și capabili să evalueze mizele internaționale și riscurile la adresa securității naționale pe termen lung pe care le incubă continuarea asaltului asupra statului de drept și a cursului anti-european în care USL s-a angajat sub conducerea lui Crin Antonescu și a lui Victor Ponta.

Anii următori vor scoate la lumină cu siguranță mai multe informații despre mizele luptelor interne din România anului 2012. Vom afla la un moment dat dacă angajarea în acest curs halucinant și absolut de ne-imaginat în urmă cu un an este o ”consecință ne-intenționată” a fricii de DNA a politicienilor din USL și a aversiunii acestora față de perspectiva consolidării statului de drept sau dacă, dimpotrivă, avem de-a face cu un ”grand design” bine articulat care intenționează, urmând bunele practici de la Stalingrad, să rupă frontul prin sectorul evaluat ca fiind cel mai slab, adică prin sectorul românesc.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. dorin valeriu spune:

    Problemele grave pe care le ridicati sunt reale si amenintatoare. Ar trebui doar sa ne intrebam cum s-a ajuns aici, ce greseli a facut presedintele Basescu si grupul pe care-l reprezinta. Tendinta dominatoare si intoleranta au fost evidente , dela incercarea de aneantizare a PNL, ideea jalnicului teoretician politic Valeriu Stoica, ce a trezit reactia indreptatita a vechilor liberali, trecand prin obstructionarea refacerii PNTCD, tinut de mai bine de patru ani in incertitudine de catre “justitia” romana (la indicatiile cui ?), impiedicarea coagularii unor forte noi, tinere si sanatoase in politica si imposibilitatea reformarii PDL si aducerii “in fata” de personalitati noi, necompromise.Toate acestea istoria le va consemna si le va trece la “pasivul” regimului Basescu. Bunele (?) intentii nu ajung. Romanii s-au saturat sa aleaga mereu “raul cel mai mic”. Vor sfarsi prin a alege raul cel mai mare. Aici zic eu ca i vinovati sunt si liberalii (adevarati) , care au dat partidul pe mana unor veleitari iresponsabili si au impiedicat revenirea la putere a comunistilor. Ca asta sunt astia, sa nu ne mai ascundem dupa cuvinte …

    • Adi Rus spune:

      D-le eu cand aud chestia asta cu saturat sa aleg raul cel mai mic ma pufneste rasul. Pe bune. Si stiti de ce? Pt ca atunci cand ma uit la oameni ca dvs. care spun asta imi dau seama ca n-ati priceput mare lucru despre viata.

      Viata stimate domn e mereu despre alesul raului celui mai mic. Si asta pentru ca pe lumea nu exista pefectiune. Poate doar in rai sa existe perfectiune. In viata, alegem televizorul cel mai putin rau pe care ni-l permitem la banii nostri, desi cu siguranta exista unul chiar mai bun dar nu ni-l permitem, apartamentul cel mai putin rau, masina cea mai putin rea, jobul cel mai putin rau si chiar nevasta. Asa e facuta viata. Asa e lasata de la Adam si Eva. Cine dintre noi poate spune ca el are cel mai bun TV, cel mai bun apartament, cea mai buna masina, cel mai bun laptop, cel mai bun job si cea mai buna nevasta din lume? Huh? Sa ridice mana.

      Deci hai s-o lasam balta cu lamentarile astea de budoar si cu filosofii frivole, sa imbratisam realismul pragmatic si sa actionam ca atare. Duminica la vot, votam raul cel mai mic, pt ca viata este mereu despre alegerea raului celui mai mic.

      • dorin valeriu spune:

        Raul cel mai mic poate fi cu mult sau cu putin mai mic decat raul cel mare ! Dece te legi de o expresie si nu comentezi obiectiile mele la regimul Basescu ? Cel care , recunosc, ne-a salvat in 2004 de raul cel mare, Nastase, si asta ramane un merit istoric. Nu crezi ca se putea continua mai bine – sau mai putin rau, daca preferi ?

        • Adi Rus spune:

          Am zis eu ca Basescu e bun? A facut o gramada de greseli. De la faptul ca i-a lasat pe Videanu, Udrea, Berceanu si altii sa zburde pe banii publici pana la o multime de refore pe care le putea fac si nu le-a facut si de la toate declaratiile lui idioate pana la taierile de salarii – lucru complet gresit (orice alta masura era mai buna inclusiv concedieri si cresterea cotei unice dar mentinerea salariilor), omul are o gramada de defecte si bube in cap. Dar eu nu ma mai uit la el. Basescu in 2 ani e gata, e istorie. In schib uita-te la USL. Reciteste ce a scris omul asta in articol. Despre asta e vorba cand vorbesc de a alege raul cel mai mic.

          Pai tu imi vorbesti de Valeriu Stoica? Da Crin Antonescu e mai bun cu ce a facut cu liberalii? Cu alianta cu Voiculescu si cu aspirarea lui Sorin Rosca Stanescu si Gigi Becali in PNL? Si eu a votat PNL in trecut dar acum au ajuns vidanja politicii romanesti. Nu imi place PDL dar macar acolo sunt niste oameni precum Monica Macovei, Cristi Preda, Papahagi, Neamtu, MRU si alti, iar cercul acestor oameni excluzandu-i bineinteles pe Udrea, Videanu, Anastase si chiar Blaga, fac ca pentru mine PDL sa fie raul cel mai mic. Macar cu ei stiu ca raman in UE si DNA, ANI si alte institutii vor fi pastrate sa le mai dea peste degete politicienilor care fura.

          • oneone spune:

            Asa e Adi, ai sintetizat foarte bine.
            In ARD , de bine de rau exista cativa oameni care ma pot reprezenta si cu ale caror idei si actiuni sunt de acord.

            Nu pot spune acelasi lucru despre celelalte aliante/partide. Ba dimpotriva, ma ingrozesc si ma dezgusta profund.

      • Vlad Ionescu spune:

        Nu impartasesc neaparat punctele de vedere exprimate, dar sunt pur si simplu indignat de faptul ca va arogati dreptul de a da lectii de viata, de comportament si de morala. Daca sunteti un om serios datorati scuze!

  2. Un roman spune:

    Un articol foarte bun.Felicitari!
    Legat de finalul articolului ….ambele variante sunt valabile.
    Mai exact…angajarea în acest curs halucinant și absolut de ne-imaginat în urmă cu un an este o ”consecință ne-intenționată” a fricii de DNA a politicienilor din USL si avem de-a face si cu un ”grand design” bine articulat care intenționează, urmând bunele practici de la Stalingrad, să rupă frontul prin sectorul evaluat ca fiind cel mai slab, adică prin sectorul românesc.
    Da, Rusia sprijina USL-ul iar USL-ul sprijina interesele rusesti.Este evident …de fapt, nici Rusia si nici USL-ul nu se mai feresc.

    O sa observati ca ,in ultimul timp,atunci cand in Siria, regimul prorus, e in pericol iar occidentul pare gata sa preia controlul in zona si in Romania baietii rusilor ataca brusc statul de drept ,occidentul ,Uniunea Europeana,NATO.Ba mai mult…ameninta cu tulburari de strada prin Dogaru si Maior -revolutionarul pesedist cu dosare .

  3. valer panus spune:

    “(re)-dobândirea controlului asupra justiției de către politicienii din aceste partide.” Sintagma este neinspirat aleasa. Lasa sa se inteleaga ca PDL / ARD ar detine aceasta putere (cvasi independenta datorita rebuturilor socialiste din sistem), bataia fiind intre dreapta si stanga pt cucerirea puterii judecatoresti .

    “Adevărul acesta este însă unul incomplet” Nici aceasta formulare nu este edificatoare deoarce daca prin adevar se intelege reailitatea petrecuta sau intamplata efectiv, in materialitatea ei, atunci un adevar pe jumatatae spus sau aflat, echivaleaza cu o minciuna nesuprapunandu-se cu realitatea .
    Daca in schimb adevarul este acea inlantuire de idei, de afirmatii care este supusa verificarii prin probare sau demonstratie logica, atunci adevarul nu mai este minciuna, este o stare, o situatie, o imprejurare nelamurita; dar nu este un adevar.

    Trecand peste toate acestea, articolul este excelent si bine venit.

    As avea o singura observatie : istoria ar trebui privita ca o simpla succesiune de stari de fapt (o stare factologica), neintentionate si neurmarite . E prea mult spusa ca daca Gavrilo Prinzip ar fi …, deoarece urmatoarea fraza este, austriecii abia asteptau acest motiv, deoarece cu 6 luni inainte au efectuat manevre la toate granitele imperiului si in teritoriile neaustrice . Mi-e greu sa cred ca o astfel dislocare de forte a fost aleatorie . Manevrele surveneau pe marginea avertizarilor : razboiului ruso-turc si a celor balcanice, … Germania stand intr-o permanenta expectativa vis-a-vis de Rusia, Rusie ce toata Europa stia ca este condusa de un prostut si o nematurizata. Rusie care totusi … .
    Istoria este si trebuie sa ramana in sfera logicii si nu a fabulatiei sau a sentimentelor o simpla insiruire de date si fapte. Punkt.

  4. Despera spune:

    FELICITARI! abordare foarte inteligenta!

  5. Pinno spune:

    Iata un articol cu structura (apropos de un alt articol de aici).
    Din pacate clasa politica romaneasca este la pamint, nu are viziuune, nu are proiect si mai ales NU INTELEGE nimic din politica si economie. Ponta si Antonescu sint doare partile vizibile. Credeti ca multi politruci au vreo viziune? Se bazeaza pe “sa vedem ce-o iesi” si corectam pe parcurs, daca nu ne convine.
    Isi imagineaza ca puterea celor 7,4 mil. ne va transforma intr-o natiune demna? Ce pot “ai nostri” propune la masa UE? NIMIC. S-au gindit duumvirii cum ne vom desprinde de statutul de colonie (ni se spune ce sa facem, vezi asta vara, vai ce jignire!!)? Probabil cu pumnul in masa cum au facut “bunicii” lor. Ceea ce visezi (din pacate pentru ei zilnic pina la scirba pe toate ecranele) spune cine esti.
    “Viitorul suna prost” cu un viitor “parlament de alcov”, dupa cum s-a exprimat spiritual ziarist despre candidati si cu o societate scindata in USL-ist si basisti.

  6. pragmatic spune:

    Intrebarea cheie si PRAGMATICA este mai simpla: va merge USL spre integrarea europeana sau nu? Discursurile (externe) ale lui Ponta arata ca NU SE OPUNE. Programul economic al USL contrazice integrarea (deficite mari, masuri protectioniste, respingerea deciziilor UE). NB. Pana si Hollande,aflat la 35% in sondaje in cate luni, a lasa balta fumurile marxiste simerge spre integrare. Dar integrarea si marxismul sunt contradictorii, iar PSD nu a iesit din marxism. Citat din Iliescu ” ..suntem ultima linie de aparare a celor multi si nevoiasi..”. Niciodata nu a spus contra cui… si desfid pe oricine sa gaseasca un raspuns la asta. NB. Citat din Trotki: ” .. comunistii au mereu nevoie de un dusman, ca sa nu-i intrebe lumea de ce nu e aevea raiul promis de ei..”.

  7. Gabi M. spune:

    Domnule Berari,
    1. Si liderii UE sunt vinovati de situatia in care se afla Romania. In primul rand, UE trebuia sa ia masuri drastice impotriva lui Victor Orban, mergand pana la suspendarea Ungariei. Iar ce a facut regimul Orban e mult mai grav decat ce a facut USL(ma gandesc aici la reabilitarea unor fascisti). Din pacate regimul Orban reprezinta un exemplu pt USL. De ce nu s-au luat masuri? Doar pt ca e Orban e popular? Vad ca doamna Clinton s-a prins cum sta situatia si a bagat azi in aceeasi oala si Romania si Ungaria. Domnul Barosso si doamna Merkel NU! Deci speranta mea este legata tot de americani. Ciudat ca la sfarsitul anilor 40 romanii ii asteptau tot pe americani, vest europenii nu au inteles nimic din instaurarea comunismului in estul Europei.
    2. Sincer eu nu doresc o Romanie integrata politic in UE. Nu vreau Statele Unite ale Europei, proiect ce seamana mai mult cu URSS decat cu SUA. Nu vreau sa fiu condus de Barosso si de alti birocratii care primesc niste salarii si pensii… Vreau o Europa descentralizata ceea ce presupune putere mare pe plan local, putere ceva mai mica guvernului national si foarte putina putere Bruxellului.
    Despre zona euro nu ma pronunt, dar se anunta un fiasco. Oare cand vor reaparea monede ca lira, francul, drahma, marca? Foarte curand zic eu. Vad ca Polonia, condusa de pro-europeanul Tusk, ezita sa intre in zona Euro. Oare de ce?

    • dusu spune:

      asha e!avetzi dreptate!usl a avut de unde sa invetze!daca aia din ue si ar fi facut treaba si suspendau Ungaria,amu voi ruminii nu aveatzi atitea probleme.si io cred ca totzi care se freaca de romanica intr un fel sau altul e vinovatzi!
      pai ma contributors,mai are io rost sa deschid aci?ca vad ca gradina domnului s o intins peste tot.

  8. lo spune:

    ….despre consecinte ne-intentionate.
    Eu as considera cauza prima a evenimentelor de pe scena politica romaneasca ca fiind inabilitatea presedintelui Basescu de a intelege necesitatea intretinerii unei opozitii in interesul tarii. Basescu a marsat pe distrugerea si ignorarea totala a opozitiei, lucru care nu i-a reusit si care chiar daca ii reusea era cel putin la fel de nociv. Inevitabil guvernarea aduce o uzura a fortei politice aflate la putere si mai devreme sau mai tarziu puterea trebuie cedata cuiva – opozitiei. Sa te ingrijesti ca tara va intra pe maini bune dupa ce tu pleci este o chestiune esentiala pe care presedintele Basescu si in subsidiar PDL, nu le-au avut in vedere.

  9. Vlad Ionescu spune:

    Exceptional! Atat!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Corneliu Dan Berari


Corneliu Dan Berari

Corneliu Dan Berari a studiat filosofie, ştiinţe politice şi drept internaţional la Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea din Manchester, Universitatea Central Eu... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)