vineri, martie 29, 2024

Miza USL, destructurarea justiției

Anul 2014 începe în forță pentru justiția română cu soluții în dosare importante, alegeri la CSM și intrarea în vigoare a noilor Coduri. Ce am învățat din ultimii doi ani este că nimic nu este definitiv câștigat, că parlamentul poate să acționeze rapid în favoarea infractorilor și că, fără un Avocat al Poporului profesionist și independent politic, apetența exagerată a guvernului pentru ordonanțe de urgență nu poate fi potolită de nimeni. Undeva pe fundal se discută în continuare despre schimbarea Constituției, discret, departe de ochii publicului.

Încet, dar sigur, dosarele mari se apropie de final. Nici fuga de la o instanță la alta prin demisii din parlament, nici repetatele contestații la Curtea Constituțională nu pot bloca la nesfârșit de­ci­ziile instanțelor. Încercările disperate ale parlamentului din „Marțea Neagră“ de a salva politicienii cu pro­ble­me la final de sesiune par­lamentară n-au reușit de­cât să atragă o distincție ru­șinoasă pentru Le­gis­la­tivul de la București – ace­ea de protector al corupției și al criminalității or­ga­ni­zate. Legea prin care parlamentarii scăpau de orice investigații pentru corupție și prin care conflictul de interese a fost, practic, dezincriminat a fost contestată laCurtea Constituțională de către Înalta Curte de Casație și Justiție, proiectul de lege care reintroducea suspendarea dosarelor pe du­rata soluționării excepțiilor de necons­ti­tu­ționalitate a fost respinsă în prima Ca­meră, legea care amnistia și grația fapte gra­ve a fost amânată pentru sesiunea ur­mătoare. Încă o dată, avalanșa de măsuri menite să anuleze tot ce a făcut până acum justiția a fost oprită de intervenția cancelariilor occidentale și de reacția promptă a instituțiilor românești care con­tează: ÎCCJDNAANI. Premierul, desigur, nu știa nimic, el nu e niciodată informat cu privire la inițiativele distructive ale parlamentului unde USL se bucură de o supermajoritate. Vestea proastă este că ul­ciorul nu merge de multe ori la apă și cam toți cei care contează au înțeles că, din­co­lo de acest joc de imagine susținut de pre­sa aproape monocoloră, se ascunde o în­țelegere deplină între gu­vernanți în­drep­tată îm­po­triva statului de drept. Ni­mic nu se va schim­ba în 2014, atacurile vor con­ti­nua probabil mai intens de­cât până acum, pe măsură ce mizele vor crește prin fi­nalizarea unor dosare im­portante și apropierea ale­gerilor pre­zi­den­țiale. Jur­naliștii care deranjează sunt re­duși la tăcere pentru că patronii fac legea în pre­să. Ușor, ușor, se lasă liniștea peste țară și singurii care pot să o mai rupă sunt ins­ti­tuțiile pe care le-am construit în ul­timii ani și ale căror roade le vedem as­tăzi. Pe ele merită să le apărăm în con­tinuare de ata­curile politicienilor.

Alegerile de la CSM au o miză importantă pentru că în ultimii doi ani CSM a contat tocmai prin reacțiile pe care le-a avut atunci când riscam ca România să iasă de pe orbita europeană. Președintele CSM are o atribuție foarte importantă: aceea de a solicita CCR să constate că între diferite puteri ale statului există un conflict de natură constituțională. Prin intermediul acestui instrument au fost tranșate câteva dintre disputele importante ale ultimilor ani. Din păcate, aflăm din nou în preziua alegerilor care sunt candidații, proiectele de management nu sunt publicate și nu sunt dezbătute în mediul profesional, vo­tul va depinde încă o dată de capacitatea de persuasiune a fiecăruia dintre candidați și de relațiile personale dintre membrii CSM.

De departe cel mai important moment pen­tru justiția penală în 2014 îl reprezintă intrarea în vigoare a noilor coduri (Penal și de Procedură Penală). Deja se discută aprins despre felul în care noile norme trebuie aplicate în practică și despre im­pactul pe care îl vor avea asupra dosarelor aflate în curs de soluționare, procurorii au solicitat Ministerului Justiției modificarea unor prevederi din noile coduri care le-ar genera probleme în activitatea inves­ti­ga­tivă – de exemplu, obligativitatea realizării interceptărilor doar după începerea ur­măririi penale, ceea ce în cazul miniștrilor parlamentari presupune un aviz din par­tea parlamentului. Pentru prima dată în­tr-o Românie democrată avem de a face cu o schimbare atât de profundă a re­gu­lilor în materie penală. Vom asista, pro­babil, la un lung șir de întrebări adresate ÎCCJ de către instanțele din țară și la contestații la CCR. Aceste lucruri sunt nor­male într-un stat de drept în care sis­temele instituționale trebuie să se adap­teze unui sistem legislativ profund diferit de cel în vigoare până ieri. Unul dintre efectele intrării în vigoare a noilor coduri va fi descongestionarea sistemului pen­i­tenciar, deoarece vor fi puse în libertate câ­teva mii de persoane pentru că be­ne­ficiază de aplicarea legii penale mai fa­vo­rabile. Iată de ce argumentul supra­aglo­merării penitenciarelor, folosit de par­la­ment pentru justificarea legii amnistiei și grațierii, nu este altceva decât un pretext: această problemă urmează să fie oricum rezolvată prin intrarea în vigoare a noilor coduri. Iar dacă s-ar dori cu adevărat o discuție serioasă despre rata infrac­țio­na­lității în România, poate că ceea ce ar trebui să analizăm ar fi coerența pro­gra­melor de prevenție inițiate de guvern și viziunea națională în această materie, iar nu grațieri și amnistii pentru fapte grave.

Nu în ultimul rând, ar trebui să ne preo­cupe în 2014 numirea noului Avocat al Poporului, instituție crucială în asigurarea echilibrului constituțional, pentru că doar acesta poate ataca la CCR ordonanțele gu­vernului, înainte ca acestea să treacă prin parlament. Cum în România se guvernează prin ordonanțe chiar și în condițiile în ca­re USL are 70% în parlament, devine evi­dent de ce unul dintre punctele celebrei scrisori înmânate de președintele Barosso premierului Ponta viza numirea unei per­soane independente politic și profesioniste în această funcție. Și, dincolo de toate, ar trebui să purtăm o discuție serioasă des­pre intențiile de modificare a Constituției. Este inacceptabil ca o temă atât de im­portantă pentru o țară să fie dezbătută doar între câțiva politicieni ai puterii. De altfel,Constituția de azi a arătat că are resursele să genereze soluții la problemele juridico-politice pe care le întâlnim în func­ționarea oricărei societăți. Ca orice le­ge, ea reglementează relațiile sociale por­nind de la premisa respectului reciproc în­tre puterile statului, de la principiul bu­nei-credințe și al responsabilității de care ar trebui să dea dovadă cei care ne con­duc. Niciun text legal nu va putea să su­plinească lipsa unuia dintre aceste in­gre­diente.

Articol aparut pe site-ul Revistei 22

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Optimismul dumneavoastră are puterea de a ne mai lumina la față. Chiar dacă majoritatea parlamentară care administrează și încearcă din răsputeri să acopere corupția ( sub șefia celor două pațachine veninoase, Ponta și Crin) sunt într-o ofensivă fără precedent, instituțiile care trebuie să reglementeze aceste grave probleme par să se miște în direcția normalității. Nu toată populația acestei țări e decerebrată, nu am pierdut cu toții reperele morale, cel puțin pe cele de bază. Nu noi, ci ei trebuie să se teamă de mânia omului al cărui mod de viață se ghidează după preceptele universal valabile de conviețuire.

    • Tizule, nu toata populatia este decerebrata, dar 95% DA si asta se vede. Cati au iesit in strada cand situatia o impunea? O sa-mi spui ca multi au interese… Pai da, dar si a nu iesi in strada din cauza unor interese obscure duce la un cataclism general si sa nu vezi in viitor mi se pare semn clar de lipsa de creier.

    • Eu nu sesizez optimism în ceea ce spune doamna Ștefan…Dimpotrivă, simt amărăciune și pesimism. În România, nu există suport popular în apărarea statului de drept care, pentru marea majoritate a românilor, este ceva abstract, ca și banul public. „Ce, fură de la mine?” sau „Dă-i dracului, toți fură!”. Adică, oricine ar avea acces la banul public ar ciordi la fel, că doar n-o fi prost! N-ați înțeles? Românii empatizează cu hoțul: „Bravo lui! Băiat deștept!”
      I-ați văzut pe ucraineni? Au ieșit în stradă cu sutele de mii pentru acordul de asociere cu Uniunea Europeană care le-ar garanta ieșirea din sfera de influență a Rusiei și apărarea statului de drept. N-au ieșit cu „dansul pinguinului” cerând salarii mai mari și pomeni sociale pentru nevăzători cu permis de conducere…

  2. Doamna L. Stefan, nu stiu de unde atata optimism pe dumneavoastra sa acceptati sa mai ramaneti in tara. Cand te uiti la acea populatie jalnica te apuca depresia. Nu au orizont, dar nici nu le trebuie, adica nu si-l doresc.

  3. Nu m-ai surprins cu 95% la sută. De ceva vreme (care deja mi se pare o veșnicie) trăiesc într-un loc cu 99,99…%. Bineînțeles, foarte harnici votanți, iar dacă în timpul liber îndrăznești să zici ceva de Ilici sau Năstase în fața unuia mai nervos, devii un caz dramatic. Asta nu înseamnă că peste tot e aceeași concentrație. Dovadă această platformă și altele asemănătoare care sper să fie doar vârful aisbergului. Iar dacă ne tot spunem că suntem tâmpiți există un risc pe care îl cunoaștem cu toții. E bine câteodată să folosim un artificiu, să ne agățăm de o himeră, poate așa se va forma un curent care să aducă în prim plan și oameni onești și competenți. Cele bune!

  4. Toata stima pentru analizele d-voastra, insa am o mica observatie.
    Se pare ca sociologii care sunt angajati de PNL au remarcat ca problema justitiei este perdanta pentru PSD si de aceea nu au interventii la hotararile definitive ale instantelor.
    Grav este ca strategii PSD nu inteleg si nu consilieze aparatul PSD corespunzator acestor momente.

  5. Cazanciuc trimite procuror de legatura un papagal care nu stie franceza si care mai si minte in CV. El spune ca este coordonatorul grupului de lucru pt proprietate intelectuala (vezi cv-ul din link: http://www.inm-lex.ro/arhiva/fisiere/pag_8/det_1504/8485.pdf) dar de fapt Presedintele acestui grup este o doamna procuror. Pe site-ul http://www.grupdpi.ro e prezentata si schema de conducere iar savantul Dumitru Dragos Nicolae nu e mentionat nicaieri.
    Ma intreb pentru ce merite acest politist (e absolvent de Academie de Politie) a fost delegat la PICCJ dupa doar 3 LUNI de activitate ca procuror la un sector.
    Daca vreti sa-i verificati nivelul de cunoastere al limbii franceze trebuie doar sa-i adresati o intrebare simpla.
    Este celebru si pentru ca sustine in lucrari stiintifice prostii legate de gradul de vinovatie privind infractiunile de punere in circulatie a marfurilor contrafacute.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro