Home » Analize »Educatie »Opinie » Citesti:

Mizeria iese de sub preș odată cu singura competiție națională relevantă de proiecte de cercetare lansată în 2017

Doi Mici si un Anc februarie 12, 2018 Analize, Educatie, Opinie
8 comentarii 3,113 Vizualizari

idei principale:

  • 435 milioane lei de la bugetul central alocați în baza unei competiții naționale de proiecte la care au participat evaluatori „independenți” de la Academia Oamenilor de Știință din România, Beia Consult International S.R.L., Bioing S.A., Dfr Systems S.R.L., Ecologicplus Expert Srl, Electra Total Consulting S.A., Unitatea Militara 02583, Universitatea Creștină „Partium”, Varspeed Hydro Srl etc.;
  • bugetul competiției prezente (Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI) este mai mult decât dublul bugetelor celor 3 competiții naționale încă neevaluate (PCCF – Proiecte Complexe de Cercetare de Fronieră, PD – PostDoctorale, TE -Tinere Echipe) , a căror contractare trebuia începută în primăvara lui 2017;
  • au fost cazuri de cercetători care au participat la evaluare și au și câștigat proiect, alături de cel puțin un caz în care soția a fost evaluator și soțul câștigător;
  • contractele privind conflictele de interese ale evaluatorilor au fost modificate expres și punctual în cazul acestei competiții.

*

Dezastrul lăsat în urmă de cei doi miniștri ai cercetării din 2017, despre care a vorbit atât Ad Astra cât și fostul președinte al ANCSI din guvernul tehnocrat, are câteva „cireșe de pe tort”. Una dintre acestea este competiția Proiecte de dezvoltare instituțională – Proiecte Complexe realizate în consorţii CDI (PCCDI), cu un buget de 435 milioane lei, atacată în instanță în prezent, dar cu contractele de finanțare semnate.

Anul 2017 a marcat pecetluirea utilizării evaluatorilor români în competițiile de proiecte de cercetare naționale. Experților internaționali li s-a dat un grațios ultim șut în fund; am vorbit despre asta aici, între timp proiectul de hotărâre de guvern transformându-se în HG.

Așadar, cei 435 milioane lei alocați competiției PCCDI au fost alocați folosind doar evaluatori „independenți” cu afiliere la instituții din România. Recent, UEFISCDI a publicat lista evaluatorilor folosiți, accesibilă aici.

Problemele cu această competiție colcăie. În primul rând remarcăm că, în contractele pe care evaluatorii le semnează cu UEFISCDI, conflictul de interese este definit în mod diferit pentru competiții care fac parte din același Pilon 1 al PNCDI 3. Astfel, pentru competițiile de tip Postdoctorat (PD) și Tinere Echipe (TE) evaluatorilor li se cerea să confirme că „nu sunt implicat în această competiţie în calitate de Director de proiect sau membru al echipei de implementare”, în timp ce pentru PCCDI formularea a fost: „în cazul în care am depus propuneri de proiecte în calitatea de coordonator proiect/responsabil partener sau de membru echipă de cercetare în prezenta competiţie, nu voi evalua proiecte în domeniul propunerilor de proiecte depuse”. Menționăm că formularea în cazul proiectelor PD și TE respectă bunele practici la nivel internațional pentru evaluarea de proiecte de cercetare.

Astfel, în cazul competiției PCCDI au existat câștigători de proiect care au fost în același timp și evaluatori (vezi Ionelia Taranu, Mihai Varlam, Gabriela Prelipcean și Radu Aurelian), respectiv soție evaluatoare cu soț câștigător (vezi Vergil Muraru și Muraru-Ionel Cornelia). Toți aceștia ar fi fost in conflict de interese în oricare altă competiție (TE, PD sau cele organizate de UEFISCDI în trecut) în afară de aceasta.

Au mai existat și aplicanți care, chiar dacă proiectele lor nu au intrat la finanțare, au fost în același timp și evaluatori: Avram Marioara, Cernica Ileana, Copolovici Lucian, Costin Hariton-Nicolae, Gaman George Artur, Hadaruga Nicoleta Gabriela, Ionete Roxana Elena, Lazau Carmen, Nicolae Doina Nicoleta, Ozunu Alexandru, Pintilie Ioana, Popescu Florin, Radulescu Constanta Zoie, Polosan Silviu, Topala Ionut, Vizman Daniel.

Accentuăm că această relaxare a criteriilor este un derapaj grav de la etica cercetării. Noi, semnatarii articolului, considerăm că toți cei care au acceptat să fie simultan de ambele părți ale baricadei s-au afundat cu bună știință în mocirla creată de minister, prin faptul că au profitat de lipsa unor bariere impuse oriunde în afară de această competiție.

Ne întrebăm ce a determinat Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) să schimbe regulile jocului pentru competiția PCCDI, restul contractului de evaluator rămânând la fel cu modelul utilizat în competițiile precedente?! Nu putem să nu speculăm că e vorba de interese în alocarea discreționară a banului public, folosind o garnitură de evaluatori „fideli”, care trebuiau cumva curățați de conflictele de interese.

Competiția de proiecte PCCDI a fost structurată pe șapte domenii. Din lista integrată a evaluatorilor folosiți mai sus nu avem cum să ne dăm seama în ce domeniu au evaluat aceștia. Prin urmare ni se va putea reproșa faptul că au fost evitate conflictele de interese prin prisma participării lor în alte domenii decât cele la care ei au câștigat/participat.

Dacă ni se va reproșa acest lucru noi vom întreba: cum poate un cercetător, cu expertiza pe care o are, să participe în competiție pe unul din cele șapte domenii, dar să aibă suficientă expertiză să evalueze într-un altul? De exemplu, cum poate un cercetător să aplice pe domeniul „Sănătate”, unde consideră că are cea mai bună expertiză și prin urmare șansele cele mai bune de a câștiga competiția, dar să evalueze pe domeniul „Bioeconomie”, sau poate „Patrimoniu și identitate culturală”?

Răspunsul este simplu, din punctul nostru de vedere: poate evalua într-un al doilea domeniu, dar este clar că în acel domeniu nu excelează, alții fiind mai buni ca el, domeniul fiindu-i unul conex, nu principal, în activitatea de cercetare. Și uite așa Ministerul Cercetării și Inovării, persistând în încăpățânarea de a folosi doar evaluatori români, a scăzut drastic calitatea procesului de evaluare și al corpului de evaluatori în general. Aceasta a facilitat apariția mișmașurilor balcanice în evaluare, lucru reliefat de numărul mare de contestații (117 în Etapa 1 și 56 în Etapa 2; au fost depuse 380 de proiecte în total) și de plângerile primite de Asociația Ad Astra privind gravele conflicte de interese în evaluare.

Pentru a proba calitatea mult scăzută a evaluatorilor naționali folosiți în competiția PCCDI comparativ cu a celor internaționali, folosiți pentru ultima dată în cadrul competiției PCE (Proiecte de Cercetare Exploratorie), am calculat media și mediana indicilor H ai primilor 100, în ordine alfabetică.

Rezultat comparativ ai indicilor H pentru evaluatorii PCCDI vs PCE:
Media: 7,11 vs 21,69
Mediana: 5 vs 21

Am analizat de unde provin cei 354 de evaluatori utilizați în competiția PCCDI și am constatat că sunt afiliați la 111 entități CDI din România. Dintre acestea, 84 au participat în competiție fie în postura de coordonator, fie în postura de partener. Imaginați-vă acum conflictul de interese în care au fost evaluatorii de la aceste instituții când proiectele au fost discutate în ședințele de panel, aici ajungând inevitabil și cele de la instituția lor gazdă.

În privința celorlalte 27 de instituții care se presupune că au furnizat evaluatori independenți, adică instituția de la care provin nu a participat în competiție, vă lăsăm pe dvs. să decideți. Printre acestea se numără: Academia Oamenilor de Știință din România, Beia Consult International S.R.L., Bioing S.A., Dfr Systems S.R.L., Ecologicplus Expert Srl, Electra Total Consulting S.A., Unitatea Militara 02583, Universitatea Creștină „Partium”, Varspeed Hydro Srl etc. Lista completă aici.

Diferențele calitative ale evaluatorilor PCCDI vs PCE, alături de conflictele de interes inevitabile, subliniază o dată în plus necesitate utilizării evaluatorilor internaționali pentru proiectele naționale de cercetare. În caz contrar riscăm să ne afundăm în nămolul izolării, consangvinizării și deconectării de comunitatea internațională, cercetarea fiind prin excelență fără granițe. Cum spunea Louis Pasteur: “Science knows no country, because knowledge belongs to humanity, and is the torch which illuminates the world.” Din păcate ecourile acestei afirmații nu reverberează în camerele întunecate ale clădirii gri de pe Str. Mendeleev nr. 21-25, București, sediul Ministerului Cercetării și Inovării.

Ce reverberează în schimb sunt îndemnurile reprezentanților mediocrității din cercetarea românească:  „noi nu ne vindem țara” evaluatorilor internaționali, bani mai mulți pentru sugativa numită Program Nucleu, bani alocați discreționar în domenii „strategice”, știm noi cine sunt cei mai buni, ce atâta evaluare… și lista poate continua.

Își mai amintește cineva, sau a auzit măcar cineva de îndemnul la boicotarea evaluării proiectelor de cercetare până la reintroducerea evaluatorilor internaționali? S-a scris despre asta și în Science și Nature. Sau poate cele două reviste nu sunt de circulație prin spațiul mioritic… Sau media scăzută a indicilor H, se explică prin acest boicot?! Nu credem. Vedem în lista de evaluatori folosiți în competiția PCCDI nume „grele” din cercetarea autohtonă, și ne mâhnește acest lucru, inclusiv colegi din Asociația Ad Astra, promotoarea boicotului. Din punctul nostru de vedere, participarea lor în procesul de evaluare girează noile practici ale MCI și sunt responsabili, alături de MCI, de deriva în care se află cercetarea românească.

Revenind la competiția PCCDI, putem spune că cele 435 de milioane de lei urmează să fie cheltuite pe proiecte a căror valoare este mai mult decât discutabilă (ca întotdeauna vor fi și excepții). Putem chiar specula că fondurile au fost direcționate spre „cine trebuie”. Cum putem altfel explica faptul că bugetul competiției a fost suplimentat în ultimul moment, bugetele câștigătorilor inițiali diminuate cu aprox. 30% și termenele de execuție modificate? Dacă punem acest lucru și în context, adică faptul că nu au fost încă finanțate proiecte din competiții naționale care trebuiau finalizate în 2016 sau în prima jumătate a anului 2017 (vezi PCCF – Proiecte Comlexe de Cercetare de Fronietă, PD și TE), competiția PCCDI a fost lansată în luna august, după o dezbatere publică a pachetului de informații de 3 zile, iar bugetul acestei competiții este mai mult decât dublul celor 3 competiții cumulate (435 vs 170 milioane lei), emerge o imagine a intereselor din jurul prezentei competiții.

Chiar și în instanța de judecată, MCI a evitat discutarea pe fond a problemelor de nelegalitate ridicate de Asociația Ad Astra în privința lansării competiției PCCDI, preferând să prelungească soluționarea cazului prin invocarea lipsei calității procesuale a reclamantei. Ne întrebăm ce se va întâmpla dacă soluția dată de Înalta Curte de Justiție și Casație va fi favorabilă reclamantei, iar competiția va fi anulată? Cum va recupera MCI banii publici distribuiți prin contractele deja semnate? Cum vor fi cei responsabili trași la răspundere?

Decidenții politici trebuie să înțeleagă că un principiu de bază în alocarea banilor în cercetare este competiția, iar proiectele trebuie evaluate conform bunelor practici din domeniu (obligatoriu cu evaluatori străini), transparența trebuind să guverneze întregul proces. În caz contrar va plana tot timpul suspiciunea alocării discreționare a fondurilor, iar numărul acțiunilor în instanță va crește. Remarcăm în acest sens dublarea bugetului pentru categoria „Cheltuieli de judecată” a MCI pentru anul în curs, comparativ cu 2017.

Autori:

Octavian Micu, Lucian Ancu si Mihai Miclăuș

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Bugetul cercetarii stiintifice ar trebui redus la 10% din cat este acum iar institutele de cercetare – reduse la 50% ca numar.

    Cele ramase si cu banii ramasi ar trebui:
    a) introdusa competitia reala cu sectorul privat
    b) introdusa obligativitatea obtinerii a cel putin un grant international pentru a accede la unul national

    Dar totul ar fi oricum zadarnic daca societatea romaneasca nu ar fi re-organizata astfel incat in loc de a ne incapatana sa controlam piata, am lasa-o sa regleze,

    ====

    Orice incercare de a “obiectiviza” evaluarile nu este nimic altceva decat o piatra pe drumul lui “sa dam cate una, sa ajunga la toata coada!” de pe vremea comunismului.

    Sunt destui “cercetatori” unii cu mari functii prin universitati si alte asemenea asezaminte cu CV-uri minunate. Dar care nu stiu in domeniul lor nici cat stie un copil de 10 ani.

    Tot acest sistem este putred, promoveaza non-valori la greu, ca si educatia sau sanatatea.

    ===
    Cauza acestui marasm sta in incapatanarea noastra de e evita formarea si actiunea regulilor de piata.

    Ne comportam ca si cum am vrea sa re-infiintam comunismul, inclusiv in cercetare.

    Cum vreti sa asigurati “evaluarea corecta”? Cine sa fie acei evaluatori? Credeti ca daca sunt straini are vreo importanta? Daca spui cuiva ca ai doctorat in Romania rade de tine…

    ===

    O problema secundara (dar teribila) a acestei minciuni nationale care este cercetarea stiintifica este pozitia privilegiata a maimutelor stiintei romanesti.

    Tot felul de impostori ajung sa dicteze regulile pentru cei cativa onesti care chiar fac cercetare, dar ajung sa fie de rasul tuturor. Asta, pana cand isi iau lumea in cap -si nu pentru bani! Ci pentru a fi recunoscuti pentru stiinta lor si nu batjocoriti.

    Am vazut destui imbecili (la modul propriu) ajunsi mari “experti” si “evaluatori” prin tot felul de proeicte autohtone sau europene. Prostiile lor sunt litera de lege pentru ca … au diplome, CV-uri etc. Nu au citit in viata lor un articol de spcialitate in engleza, dar sunt “experti”.

    Sinistra era o frageda si inocenta copila pe langa acesti “adaptati”. Lucratori la lopata cu diplome cumparate, parveniti cu gura mare, fac legea in cercetarea romeneasca. Si nu o fac pentru ca ar fi procedurile administrative permisive, ci pentru ca (sa privim adevarul in fata!) societatea romaneasca e bolnava inca de comunism, pentru ca in ochii autoritatilor patronii sunt niste hoti si cetatenii niste “platiti”. Am ajuns sa “dam fiecaruia dupa nevoi”, mai mult decat ar fi sperat Lenin vreodata. Apoi ne plangem si vituperam ca “regulile sunt nedrepte”. Dupa ce profitam cat putem de pe urma lor.

    Nu e orb mai orb decat cel care nu vrea sa vada.

    • Octavian spune:

      Deja avem cel mai mic buget pentru cercetare din EU.
      Solutia cu micsorarea bugetului ar fi una cat de poate de proasta. Bugetul nu trebuie micsorat, ci crescut, insa banii trebuie sa ajunga la acel procent mic de cercetatori performanti. De acord in privinta faptului ca ar trebui sa ramana doar o parte din institute, anume cele performante. Noi am scris intr-un alt articol pe blog ca este necesara o evaluare reala a institutelor si a universitatilor/scolilor doctorale pentru a vedea care dintre ele sunt performante.
      Din pacate in sectorul privat nu se prea face cercetare in Romania si mai mult, in sectorul privat niciodata nu se face cercetare fundamentala. In strainatate sectorul privat isi autofinanteaza cercetarea, pentru ca o orienteaza exclusiv spre lucruri in domeniul lor ingust de interes pe care le pot implementa si valorifica.
      Aceste directii nu sunt suficiente insa pentru a duce la evolutia societatii per ansamblu. Fara cercetare fundamentala nu am avea cercetare aplicativa, iar prima este (aproape) intotdeauna realizata din bani pe care universitatile sau institutele ii iau de la agentii guvernamentale. De aceea, bugetul cercetarii nu trebuie sa scada ci sa creasca, dar banii trebuie sa ajunga la cercetatorii performanti.
      De acord si ca sistemul promoveaza non-valori. Am scris despre acest lucru in articolul acesta:
      http://mic-mic-anc.ro/2017/09/01/cercetarea-din-romania-vs-vest/
      Cat despre cercetatorii straini, acestia nu au interese si chiar fac o diferenta intre proiectele care promit sa livreze rezultate si restul.

      • Dedalus spune:

        “Solutia cu micsorarea bugetului ar fi una cat de poate de proasta. Bugetul nu trebuie micsorat, ci crescut, insa banii trebuie sa ajunga la acel procent mic de cercetatori performant”.

        Asa este. Insa trebuie contabilizate fondurile alocate cercetarii din buget de stat + buget privat.

        Ca in orice domeniu, si in cercetarte fara concurenta nu exista nici calitate, nici progres. Tocmai pentru ca trebuie sa ajunga banii la cercetatorii performanti, bugetul de stat trebuie scazut si create conditiile ca piata sa regleze si, implicit sa elimine cercetatorii neperformanti. Piata trebuie sa regleze, prin concurenta, nicidecum statul prin comitzii si comitete care vor sfarsi in favoritisme orice ai face.

        Aceasta e solutia pe care eu o propun, anume punerea pietei la lucru, spre deosebire de pseudo-solutiile pe care multi autori si comentatori le propun. Persoane ce isi pun singure etichete de anti-stangisti, dar care sunt cand vine vorba despre banii lor, de 10 ori mai socialisti decat Lenin, Marx si Che Guevara la un loc.

        Solutia concurentei doare, acesta este motivul real pentru care toata lumea prefera sa intretina iluzia bugetului crescut care “rezolva tot”. Unii sunt si de buna credinta, imi dau seama. Dar acest lucru nu schimba datele problemei: banii sunt irositi in continuare acompaniati de corul de vaietatori interesati.

        As reaminti si impactul infiorator al punerii in pozitie de decizie sau de analiza a unor persoane ridicate prin mecanisme bolnave. Ce poti sa ii aduci drept argument unui incompetent al carui CV e urias? Te crede cineva?

      • Dedalus spune:

        Crcetatorii straini compara ce primesc. Adica, nici ei nu au cum si de ce sa seteze standardele prea sus. Sunt de acord ca le pun mai sus decat romanii, dar daca sunt prea sus (adica, unde ar trebui) nu ar mai trece decat foarte putine. Suspectez ca ar trece cam 10% (procentul de care vorbesc).

        ===

        “”Noi am scris intr-un alt articol pe blog ca este necesara o evaluare reala a institutelor si a universitatilor/scolilor doctorale pentru a vedea care dintre ele sunt performante.”

        Dupa cum am tot scris pe aici, acest lucru este imposibil.

        Este imposibil sa concepi o grila cu care sa masori, din birou, performanta comparativa a universitatilor sau institutiilor de cercetare. Acest lucru este posibil doar intr-o economie controlata de stat (socialista, comunista, fascista). Pentru ca numai o astfel de economie poate sa controleze cvasimajoritatea “intrarilor”, conditiilor economice si sociale.

        Desigur, ne putem amagi cu grile obiective si comisii impartiale.

        Dar incercati sa elaborati o grila obiectiva. Veti vedea, sunt convins, ca 100 de confrati o vor combate (cu argumente intemeiate). Ca dovada si numarul mare de contestatii si articole contestarare. Toti au dreptate, pentru ca fiecare are dreptatea lui in cazul evaluarii “din birou”. Grilele sunt subiective, evaluarile sunt subiective.

        Intr-o societate in care este acceptat faptul ca piata regleaza, cercetarea (care o fi ea, impartirea in fundamentala si aplicata are putin sens in prezent, dar facand abstaractie de acest lucru) este finantata in conditiile in care piata regleaza locurile de munca, veniturile, oportunitatile.

        ===

        Desigur, chiar si in cel mai liberal stat, cercetarea este finantata si de stat si sunt bugete rezervate.

        Dar este o diferenta imensa intre un stat liberal care finanteaza de la buget cercetarea si unul cum e Romania care finanteaza de la buget cercetarea. Al doilea caz este cu mult mai ineficient pentru ca nu permite nici o forta reglatoare. Se bazeaza numai si numai pe controlul administrativ, ceea ce se si vede ca nu merge.

    • Dan spune:

      Comentariul dumneavoastra este o lunga serie de afirmatii fara baza. Selectez doua:

      1. “Daca spui cuiva ca ai doctorat in Romania rade de tine…”. In stiinta nu esti intrebat de unde ai doctoratul, te cauta pe internet si imediat isi dau seama de valoarea ta. Nu locatia geografica conteaza.

      2. Introdusa competitia cu sectorul privat. Ce retea de institute private de cercetare exista la noi?

      Voi incheia cu fraza cu care ati inceput , o consider magistrala “Bugetul cercetarii stiintifice ar trebui redus la 10% din cat este acum iar institutele de cercetare – reduse la 50% ca numar.” “Recomandarea” dumneavoastra pe ce anume se bazeaza? Ati avut o revelatie, o voce v-a comunicat asta?
      Partial va inteleg frustrarile, dar nu aruncand cu noroi aiurea rezolvam ceva.

      • Dedalus spune:

        Nu am nici un fel de frustrare personala, pur si simplu asa arata solutiile reale – dor.

        Dar sunt convins ca trebuie propuse solutii care sa atinga cauzele profunde ale problemei, nu cosmetizate. Si sunt la fel de convins ca doare ingrozitor sa te trezesti fara veniturile foarte mari obtinute in modul stiut de toata lumea.

        Sugestia mea de reducere la 10% se bazeza pe observatia oricarei persoane oneste ca maxim 1 din 10 proiecte de cercetare au vreun sens anume. Iar 50% din institutii reprezinta doar primul pas. Aceste doua elemente creeza concurenta. Altfel, marind sumele nu crestem calitatatea ci crestem cheltuiala :-).

        ===

        Institutii de cercetare privata nu exista si nici nu pot exista. Vorbim despre cercetarea care se deruleaza in sectorul privat. Tocmai pentru ca refuzam sa vedem acest lucru cercetarea romaneasca e asa cum e. Marota cercetarii “de stat” e intretinuta.

        ==

        Cat priveste doctoratul in Romania nu pot decat sa va invit sa experimentati – spuneti-o cuiva din domeniu si mai vorbim.

        ==

        De vaitat, toata lumea sa vaita. Pentru ca pierde bani usori.

        De aceea nici solutii nu se discuta ci doar forme de a se imparti mai multi bani la mai multi oameni.

        Stiu ca solutia cea mai buna de a bloca o initiativa care te doare este sa insisti ca propunatorul sa vina cu tot felul de dovezi, care de care mai “matematice”.

        Toata lumea vrea “capitalism”, liberalizare, scaderea cheltuielilor statului. Numai ca fiecare vrea sa se taie de la altul, nu de la el.

  2. Anonymous spune:

    M-am uitat pe lista evaluatorilor: multe cupluri (era condiție în contractul nupțial?).
    Dacă ați câștigat vreodată vreun contract într-o competiție cu evaluatori români, exclusiv, atunci nu aveți șanse.
    Dacă ați participat la competiții în care evaluatorii și-au evaluat colegii de universitate și n-ați reclamat atunci, iar nu aveți șanse.
    Dacă nu aveți nici un caz de evaluare în care s-au produs nereguli mari, atunci la fel.
    Indicele H nu mai este o reflectare a performanței, ci a adaptării (vorbesc de români). Am văzut chiar în lista evaluatorilor pe cineva care coordonează o revistă ISI și care condiționează acceptarea articolelor de citarea lucrărilor lui. Faceți un calcul: 60 articole / apariție x 2 apariții / an x 2 citări / articol! Nu e cool? Ca să nu mai zic de coordonatorii de doctorat care indiferent cât lucrează au cel puțin 2 articole / drd în anul II sau III. Sunt domenii științifice neacoperite de nicio revistă ISI în România, dar strălucim în chimie! Etc. Veți ști că se face cercetare în Ro, atunci când mari companii vor contracta teme cu universitățile și institutele din Ro.
    Când reclamați în justiție, trebuie să aveți exemple concrete de încălcări ale legii, eventual ale drepturilor.
    Cei care(-și) împart banii nu se gândesc la viitorul cercetării românești bla-bla-bla, ci au target-uri mult mai lumești precum promovarea, păstrarea locului de muncă (devenit destul de călduț odată cu recentele măriri de salarii, dar destul de volatil odată cu scăderea numărului de absolvenți de bacalaureat), suplimentarea veniturilor etc.
    În concluzie, ceea ce s-a întâmplat seamănă cu o acțiune pe care Woody Allen ne îndeamnă să nu o blamăm pentru că în fond înseamnă dragoste cu persoana pe care fiecare o iubește cel mai mult. Ori în materie de ego, universitarii sunt niște dumnezei.

  3. Gica spune:

    Dar ce credeati c-o sa infloreasca stiinta adevarata si competitivitate internationala din campionatul national de plagiate faza pe doctorate? Sunteti naivi. Sistemul se numeste cooperativa. Evaluatorul A din comisia 1 aproba grantul de cercetare pentru fiul/fica/nevasta etc evaluatorului B din comisia 2, acesta aproba grantul fiului/ficei etc evalatorului C din comisia 3 iar acesta din urma face acelasi serviciu evaluatorului A cu care am inceput. Chiar v-ati nascut dupa ultima ploaie? Treaba merge asa de vre-o 50 de ani… Luati senatele si conducerile universitatilor autohtone si evaluatii dupa criteriile de afara, va veti ingrozi. dar banii trebuie cheltuiti… Si cei mai in masura s-o faca sunt nulitatile care ne conduc.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Doi Mici și un Anc


Doi Mici si un Anc

Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de act... Citeste mai departe


E randul tau

Mare parte a conflictului palestiniano-israilian (si nu ma refer la prezent, ci la o perioada de zec...

de: eu

la "Ierusalim, calul troian al politicii externe "

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

mai 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)