vineri, martie 29, 2024

Moldova, vodka și ortodoxia

Armata Bisericii Ortodoxe Ruse care încă ocupă bună parte din Moldova din stânga Prutului le cere moldovenilor să voteze la președinție icoana făcătoare de minciuni a lui Ivan cel băutor de vodkă…

Aceasta s-a petrecut zilele trecute când câțiva militanți ruși îmbrăcați în haine de camuflaj, unul deghizat chiar în episcop de Bălți, au început să mitralieze cu minciuni străvezii și jigniri în candidatul moldovenilor la o viață mai bună, Maia Sandu. Diabolizarea candidatului pro-european se dorește a fi acum, pe final de campanie electorală, cea mai importantă armă a propagandei ruse în Moldova, iar manipulările folosite de această armată de ocupație reprezentată, iată, și de Biserică, produc greață oricărui om normal la cap și la suflet. Dar cum prea multă vodkă îți ia mințile, unii moldoveni s-ar putea să plece urechea la minciunile acestor popi cuvioși ca un kalașnikov.

Iată doar câteva din lecțiile și întrebările acestei „liturghii” cu vodkă & minciuni și a situației din Basarabia de astăzi:

  • În urma alegerilor prezidențiale de la Chișinău vom avea cea mai realistă hartă a Moldovei de peste Prut și câteva răspunsuri la întrebările: câți mai cred în minciunile rusești și ale oligarhilor locali și câți vor o viață normală, europeană, câți moldoveni vor bunăstare și câți vor sclavia ruso-asiatică?
  • Tot atunci vom avea o imagine mai clară a generozității și responsabilității moldovenilor: câți dintre cei plecați să muncească pe meleaguri străine vor face efortul de a reveni acasă pentru un weekend sau se vor deplasa – poate sute de km – la cele câteva locuri de votare amenajate în Occident? Merită oare acest efort, dacă tot au aflat cum se trăiește mai bine în libertate? Sau vor fi indiferenți față de cei pe care i-au lăsat acasă? Le vor da măcar un telefon să-i convingă să voteze cu Maia Sandu?
  • Astfel de confruntări pseudo-religioase sunt și un prilej de călire, în limbaj creștinesc se numesc încercări. Numai din astfel de încercări basarabenii vor învăța, între altele, ce înseamnă a nu te îmbăta cu apă rece: ce înseamnă libertatea, ce înseamnă Europa și Occidentul – cu bune, cu rele, cu nuanțe. De pildă, Europa nu înseamnă homosexuali, cum vrea să credem propaganda acestor mercenari deghizați în preoți ortodocși. Europa este o poveste despre democrație și libertate. Ai libertatea inclusiv de a vota o modificare a Constituției în care să se precizeze că familia normală este formată din femeie și bărbat, cum se va petrece curând chiar în România, cum au făcut-o, într-un fel sau altul, legal, alte țări din Uniunea Europeană. Fiindcă aici este democrație, nu oligarhie.
  • Ceva învățăminte din alegerile prezidențiale din Moldova se întrevăd și pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR). Chiar dacă a tăcut înțelept de această dată – și nu a dat vreo replică așa-zisului episcop de Bălți și acoliților săi, așa cum au cerut unii analiști isteți de pe la noi –, BOR are încă  propriile-i probleme de relaționare cu politicul, aici, în România. Chiar dacă a fost luată o hotărâre internă de neimplicare a BOR în campaniile electorale, nu de puține ori aceasta n-a fost respectată de unii clerici, chiar ierarhi. Cel mai recent exemplu a fost cel legat de alegerile prezidențiale din România în care episcopul vicar al Maramureșului Justin Sigheteanul ne-a cerut să nu votăm cu un neamț (creștin, de confesiune luterană). Iată că românii nu s-au lăsat păcăliți, neamțul Johannis a fost votat masiv – inclusiv în Basarabia (78%)! – și nu s-a petrecut nimic special la nivel de credință, ortodocșii au rămas ceea ce-au fost dintotdeauna. Instrumentarea în scopuri politice a religiosului este lesne recognoscibilă. Binevenită ar fi nealegerea în scaunul de episcop de Maramureș, recent vacantat, al vicarului sus-numit. Să sperăm că votul Sf. Sinod va aduce la Maramureș un ierarh ceva mai inteligent. Dincolo de aranjamentele subterane, votul este unealta omului simplu în raport cu puterea acestei lumi. Și poate realiza minuni, totul este să crezi!
  • Să nu ne imaginăm însă că a uitat cineva distincțiile BOR acordate lui Ponta, Dragnea & co., taman în preajma ultimelor alegeri prezidențiale din România. Devenită proverbială, aviditatea financiară a unora dintre ierarhii BOR este în stare de nenumărate scamatorii politice, așa că nu este cazul să-i diabolizăm pe clericii filoruși din Basarabia, ci să-i compătimim creștinește. Fiecare cu oligarhii săi, iar prietenia între oligarhi și lichelele politice, între oligarhi și ierarhii Bisericii este naturală precum frăția între bețivi. De aceea, cum bine se știe, Ponta plus Plahotniuc egal love…
  • Cât de neinspirați politic or fi fost ierarhii noștri din BOR, încă nu se cunosc cazuri flagrante de slujire a unor interese străine țării lor, precum face astăzi episcopul de Bălți și acoliții săi. Totuși există întrebări care-și așteaptă un răspuns: cât de mare este astăzi influența Bisericii Ortodoxe Ruse în România, câți activiști ai Agitprop-ului cu mască pravoslavnică sunt pe-aici? Câți simpatizanți, câți idioți utili? Cumulat cu agresiva propagandă politică desfășurată (aproape) la vedere de ruși în ultimii ani – în momente critice, s-ar putea să ne doară mai mult decât ne imaginăm. Este un motiv în plus pentru a sprijini oamenii echilibrați și inteligenți din clerul și dintre ierarhii BOR. Cu tot cu păcatele lor și-ale noastre, ale tuturora.
  • Există oare un plan B, în care fie și peste zeci de ani, când Rusia va fi – să sperăm – mai puțin agresivă, să fie realizată o evaluarea lucidă a nenumăratelor punți comune reale? Chiar dacă astăzi pare incredibi, pe vremea Moldovei lui Cantemir, eram aliați cu rușii. Alături de Dimitrie Cantemir, la nivelul religiosului, Sf. Petru Movilă, Sf. Paisie Velicikovski ori, mai recent, Cuviosul Ioan Kulâghin (Ioan cel Străin) de la Rugul Aprins reprezintă punți solide de comuniune întru Hristos. Cândva, când rușii vor veni la valorile civilizației, cei sus-menționați vor fi un punct de plecare pentru un dialog onest. Dar până atunci rușii încă nu și-au asumat istoria ororilor pe care le-au produs popoarelor dimprejur, pe care le-au agresat și chiar distrus sistematic. Și continuă să le agreseze, chiar să le distrugă, și astăzi, inclusiv în republica Moldova.
  • Revenind la frații noștri de peste Prut, nu este cazul să ne amăgim: ca și Klaus Johannis, Maia Sandu nu este perfectă. Dar, așa cum în România ar fi fost un dezastrul alegerea lui Victor Ponta, la fel ar fi astăzi alegerea filorusului Igor Dodon, care numai moldovean nu este. Este ca și cum ai pune lupul paznic la oi.

Ca orice român, moldovenii de pretutindeni mai beau și ei o țuică sau o vodkă, două, acolo, dar oare chiar merită să se-nchine definitiv icoanei alcoolicului Ivan care a ținut Moldova în sărăcie, sclavie și neîncetată minciună aproape două sute de ani?…

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Numai că…moldovenii beau vin nu vodcă…deci o vor vota pe Maia Sandu.Apropo de chestia asta,nu e vorba nici de vodcă nici de vin,este vorba despre bani.Care bani,salvatori pentru Moldova,nu pot veni decât din Vest(FMI,BM,UE,România,etc).Maia Sandu ar câştiga precis dacă ar spune că salvarea Moldovei nu poate veni decât cu banii Vestului.Rusia,popii,găgăuzii,ruşii,ucrainienii,etc nu au bani.Rusia,iată,nu poate să suporte cheltuieli minime în Transnistria şi Crimeea,ce să mai zicem de Moldova.

  2. Drumul Moldovei nu-i nici scurt, nici usor. O arata si scorul primului tur de scrutin, pentru presedintie. Cand se va fi atins masa critica a pro-europenilor in randul poporului, Moldova va incepe sa faca pasi corecti in directia corecta.
    Romania abia in ultimii ani a inceput sa faca primii pasi concreti in directia corecta… si drumul e inca lung si pentru ea…

    Daca este „natural” ca partidele socialiste, de inspiratie sovietica, sa fie pro-ruse (sunt tare curios cand vor realiza toti romanii ca PSD e un partid de inspiratie sovietica), mi se pare cel putin dubios ca biserica ortodoxa sa sprijine socialismul, care i-a facut atata rau, in trecut. Sa fie, oare, toti credinciosii ortodocsi, socialisti?… Sa fie, oare, toti socialistii, credinciosi?… Sa fie, oare, biserica ortodoxa infiltrata cu socialisti?… Sa fie, oare, o simbioza impotriva naturii, intre socialisti si biserica ortodoxa?… Sa fie, oare, BOR agent de influenta al bisericii ruse?… Pick your answer…

    • Acesta este unul din paradoxurile României (dar şi al Moldovei):alianţa politico-socială între stânga atee şi ortodoxismul bisericii.În România PSD(un partid aşa zis socialist,dar în fond fost comunist) s-a aliat cu BOR şi s-au pus de-a curmezişul contra dezvoltării României pe care nu vor să o scape din ghearele lor.Iar poporul,prostit şi de unii şi de alţii îi urmează de 26 de ani şi se pare că nici în 2016 nu se vor lepăda de comunismul ortodoxist.

      • Nu este nici un paradox deoarece „persecutia” ortodocsilor din perioada comunista „exista” in propaganda BOR; faptele spun altceva daca te uiti la ele (nu au existat varfuri ale BOR care sa ajunga prin puscarii [conducerea Greco-Catolicilor a fost decapitata si bisericile lor au fost date BOR pt. refuzul de-a se lasa inregimentati], doar preoti de rang mediu si inferior; iar colaborarea dintre popii ortodocsi si Securitatea a dus la multe arestari si neincredere fata de „fetele bisericesti” [doar fostul mitropolit Nicolae al Banatului si-a recunoscut colaborarea si si-a cerut iertare; conducerea BOR refuza sa discute subiectul si se opun fatis deconspirarii dosarelor de Securitate]. Mai recent (la ultimele prezidentiale) pe PF Daniel l-a scapat gura si a recunoscut ca a fost coleg de facultate in strainataturi cu Melescanu, ori Melescanu nu a fost acolo pt. studii de teologie; cum de-a ajuns sa studieze in anii 60 in strainatate cu viitori lideri ai RO, asta marturiseste clar despre relatia pe care o avea cu statul comunist.

        Iar despre cele cateva biserici mutate sau daramate din propaganda ar fi cazul sa le luati punctual la verificat, o sa aveti niste surprize.

        In toate tarile estice asa-zisa ortodoxie a fost „in caruta” cu partidul conducator si asta incearca sa faca si acum. Incearca sa dea impresia de „autocefalie” dar atunci cand patriarhul rus raceste, tot BOR-ul stranuta. De frateasca grija evident.

    • Bisericile ortodoxe desi se vor mirese ale lui Hristos au obiceiul sa tavaleasca asternuturile statului autoritar, ca e stat comunist, ca e sultanat, ca e tarat, hanat, voievodat de prin parloagele Europei sau ce-o mai fi fiind. Dar autoritar sa fie, cu un bazileu-licurici bine indentificat. Pluralismul liberal occidental, asta e marele cosmar al vladicii pravoslavnice angajata in simfonie bizantina. Marina si comunistii, Cristea si fascistii, Ciobotea si clepto-plutocratia, totul merge struna cat timp tara e pe mana tiranilor, a prostilor sau a coruptilor. Deci nu ma mira ce se intampla in Moldova.

  3. „câți dintre cei plecați să muncească pe meleaguri străine vor face efortul de a reveni acasă pentru un weekend sau se vor deplasa – poate sute de km – la cele câteva locuri de votare amenajate în Occident?” – problema ar fi că sunt cel puţin la fel de mulţi moldoveni care sunt plecaţi la muncă în Rusia.

    „Alături de Dimitrie Cantemir, la nivelul religiosului, Sf. Petru Movilă, Sf. Paisie Velicikovski ori, mai recent, Cuviosul Ioan Kulâghin (Ioan cel Străin) de la Rugul Aprins reprezintă punți solide de comuniune întru Hristos.” – Petru Movilă (mitropolit al Kievului) şi Paisie Velicikovski (ucrainean de origine) ar fi mai degrabă punţi de comuniune cu Ucraina decât cu Rusia.

    Pe fond, e clar că Mitropolia Chişinăului, dependentă de Patriarhia de la Moscova, se implică fără mănuşi în susţinerea lui Dodon. Să sperăm că Maia Sandu va reuşi să întoarcă situaţia, ca Iohannis în 2014.

  4. „Ai libertatea inclusiv de a vota o modificare a Constituției în care să se precizeze că familia normală este formată din femeie și bărbat, cum se va petrece curând chiar în România, cum au făcut-o, într-un fel sau altul, legal, alte țări din Uniunea Europeană. Fiindcă aici este democrație, nu oligarhie.”

    Aici are mare dreptate autorul, libertatea de a-i priva pe altii de libertate este o chestie pe care rusii ar trebui sa o priceapa cu relativa usurinta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Vasileanu
Marius Vasileanu
MARIUS Vasileanu este jurnalist şi profesor de istoria religiilor. Ultima carte publicată: „Recurs la generozitate. Întrebări despre limitele antropologiei creştine” (Editura Eikon, 2011).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro