Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Momentul Dayton isi culege roadele

Vasile Leca martie 12, 2014 Global / Europa, Opinie
Deocamdata nu sunt comentarii 1,308 Vizualizari

La inceputul anilor 90,destramarea violenta a Iugoslaviei, in contextul pasivitatii comunitatii internationale, a demonstrat ca Europa, post Razboi Rece, era departe de a construi o noua ordine sigura si pacista (conceptul apartine politologului american Robert Hutchings) dupa caderea comunismului.

Asa dupa cum remarca un analist, esecul politicii occidentale a provenit in cea mai parte de la faptul ca  aceasta a fost prima provocare concreta a ordinii aflate in curs de stratificare pe batranul continent si totodata primul test al conceptului prost definit de “autodeterminare intr-un stat multietnic”. Iar aceasta s-a vazut cel mai bine in incercarile de solutionare a conflictului din Bosnia –Herzegovina. Nu intamplator, Bosnia a fost “creatorul” sintagmei balcanice “ butoiul cu pulbere“ de care trebuia sa se tina cont , dar nu a fost asa. Conflictul sangeros din spatiul fostei Iugoslavii a mentinut sintagma, la inceput, de aceeasi frica de extindere in Europa si apoi de aparitia posibilitatii incurcarii scenarilor de reasezare a regiunii.

Momentul Dayton a aparut intr-o faza a conflictului, cand totul se indrepta catre pierderea controlului si implicit a situatiei din Balcani daca nu se intreprindea ceva pe plan international. Am avut sansa (dintr-o intamplare) sa ajung in misiune oficiala, in spatiul iugoslav, la inceputul conflictului si sa parcurg “diplomatic”, in  aproape 20 de ani, situatia din toate noile state aparute (cu exceptia Serbiei).

Ce s-a intamplat in timpul celor doua razboaie (din Croatia si B-H ), si acum la rece, starnesc sentimente greu de explicat datorita celor intamplate  si a furiei cu care se dorea sa fie distrus totul.

Momentul Dayton, a fost primul semnal de trezire ( daca se poate spune asa) la ratiune.

Solutia data atunci, a impartit Bosnia in doua entitati distincte : Republica Srpska cu populatie majoritara de sarbi si Federatia croato-musulmana. Din pacate, la  scurt timp de la incetarea ostilitatilor si intrarea in vigoare a Acordului de la Dayton s-a vazut ca Acordul nu a fost facut si pentru consolidarea statului de drept (asa cum s-a spus si se spune si astazi)  ci numai pentru incetarea focului si o perioada de  inceput, necesara constituirii si formarii institutionale a celor trei entitati in cadrul unui stat.

Dupa cum imi spunea, mai tarziu, un regretat prieten (prof. univ. Kasim Begic, consilier al presedintelui bosniac la negocierile de la Dayton, fost presedinte al Curti Constitutionale a Bosniei si Herzegovina) Acordul de la Dayton a fost conceput pentru oprirea razboiului si instituirea puterii entitatilor si atat, fara statuarea elementelor de baza necesare construirii viitorului  stat.

Ce a urmat…

Autodeteminarea dintr-un stat multietnic

O incercare de analiza a situatiei din Bosnia- Hrezegovina aceastor zile ar fi incompleta fara o succinta privire asupra istoriei recente a acestei tari.

Disolutia iugoslava a fost ”vazuta” inca din 1971, cand la Washington Biroul National de Estimari al CIA prezenta raportul “Iugoslavia : o estimare informativa“ care conchidea : “pe termen scurt Iugoslavia va ramane unita, insa problemele nationale vor duce la dezintegrare.“

De subliniat este faptul ca inca din 1971 Kosovo era vazut in opinia specialistilor americani ca o posibila zona secesionista – o previziune care avea sa devina peste o jumatate de secol realitate.

O alta “profetie” privind destramarea Iugoslaviei avea sa vina mai tarziu, in 1986, printr-o analiza a Academiei Sarbe de Stiinte, cunoscuta public sub “Memorandumul SANU” ( SANU  fiind abrevirea sarba a titulaturii Academiei)  care sublinia in final ca “ in societatate iugoslava au aparut linii de divizare marcante care prefigureaza un risc major de spargere a federatiei”.

Caderea Cortinei de Fier a schimbat situatia geopolitica a Iugoslaviei.

Pana in 1989 Iugoslavia a fost unul din pilonii miscarii de nealiniere reprezentand principala schisma comunista din Europa, dupa acest an, importanta geostrategica a scazut simtitor.

Confirmarea acestei situatii avea sa vina din partea SUA, la inceputul anului 1989, prin subsecretarul de stat Eagleburger, care a transmis liderilor iugoslavi “ in termeni diplomatici “ pozitia americana”, Iugoslavia nu mai poate beneficia de importanta geopolitica pe care Statele Unite le-a acordat-o in timpul Razboiului Rece.

Practic dupa acest mesaj, reprezentantii repulicilor componenente s-au simtit  “descatusati” de obligatii, concentrandu-se pe separare.

Comisia Europeana a avut in perioada 1990-1991 o serie de actiuni menite sa solutioneze destramarea Iugoslaviei dar toate au fost sortite esecului cu exceptia activitati Comisiei de Arbitraj, prezidata de Robert Badinter, care a incercat pe baza negocierilor sa clarifice raporturile constitutionale dintre republicile iugoslave.

La 7 decembrie 1991 , Comisia Badinter conchidea: Federatia iugoslava se afla intr-un proces ireversibil de disolutie.

Procesul destramarii incepuse in Slovenia si Croatia. Bosnia pana in aprilie 1992 nu a ocupat un loc in prim planul politicii iugoslave, dar a fost puternic confruntata cu pretentiile sarbilor care profitand de inzestrarea militara primita de la armata iugoslava au inceput sa pretinda teritorii si bunuri care nu putea fi acceptate de croati si musulmani.

Comunitatea Europeana asista, din nou neputincioasa, la periculoasa divizare interna, sperand in van ca noile elite politice sa-si europenizeze nu numai discursul, dar si practicile. Asteptari in zadar, pentru ca numai dupa cateva luni de lupta, partea sarba care reprezenta doar 34% din populatia republici, a ocupat 70% din teritoriu.

Comunitatea musulmana, 43% din populatia Bosniei, a ramas cu doar 20 % din teritoriul republicii in timp ce croatilor le-a revenit 10 %. Acest raport fragil a ramas pana aproape la inchierea razboiului in 1995.

Dupa esecurile UE , SUA intervine de data aceasta mult mai convingator si sprijina ideia constituirii Grupului de Contact format din SUA, Rusia, Franta, Germania si Marea Britanie. Scopul acestei formule era evident cel de implicare a Rusiei, care ar fi putut influenta Serbia. Din acest moment rolul central in criza bosniaca il va avea SUA care a inteles ca sarbii nu vor ceda din pretentile lor decat printr-o riposta pe masura.Pentru asta i-au fortat pe liderii croati si musulmani sa semneze acordul de infiintare a Federatiei Croato- Musulmane care sprijiniti militar, inclusiv de NATO, au recuperat teritori insemnate si au deschis poarta negocierilor de la Dayton.

Acordul de la Dayton a venit in momentul in care disperarea unei populatii angajate in disputa etnica , se apropia de apogeu, iar sperantele ingrosau taramul viselor neamplinite.

Acordul a fost un punct de referinta a celor trei comunitati ,pentru justificarea actiunilor lor viitoare si consolidarea spatiului propiilor entitati. Evenimentele ce au urmat, au aratat ca totul se orienta catre aceasta ideie si mai putin catre formarea unui stat democratic si stabil. Uniunea Europeana nu numai ca in anumite momente nu a sprijinit activitatea Inaltului Reprzentant dar s-a complacut intr-o “ contemplatie “deloc incurajatoare.  Vorbind despre rolul UE in conflictul iugoslav Karen S. Smith scria in volumul Politica externa a Uniunii Europene ca” Razboiul din Iugoslavia a facut evidente severele deficiente al UE in a trata conflictele violente, fiind mai mult proactiva decat reactiva”.

Nu este locul tratarii cauzelor pozitiei UE in conflictul iugoslav pentru ca exista un material complex care poate fi prezentat cu o alta ocazie , ramane o simpla concluzie, Uniunea Europeana  a pierdut sansa implicarii pe care ,paradoxal , si-a dorit s-o castige.

Lectiile trecutului nu pot fi ignorate

Protestele de astazi din Bosnia sunt legate de situatia economica care fara un cadru stabilizator, a favorizat “consolidarea“ saraciei impinsa la cote de nesuportat,  scotand lumea in strada . Care este cel mai mare pericol astazi ? Fara indoiala este dat de posibilitatea considerarii protestului ca expresie a nemultumirii etniei si nu a societatii pe ansamblu.

Stabilitatea Bosniei, aprecia de ministrul de externe turc, Ahmet Davutoglu, este esentiala pentru stabilitatea intregii regiuni. Situatia la care s-a ajuns astazi nu este un simplu protest impotria dificultatilor cotidiene ci o reactie ,din pacate uneori violenta , impotriva celor investiti cu putere care imbracati in forme tot mai corupte intorc tara la inceputurile disputelor. Bosnia se afla in  fata unui moment greu care daca nu va fi depasit poate face butoiul de pulbere din  Balcani sa expodeze din nou.

Dramele din Ucraina au  “acoperit” putin situatia  din Bosnia. Desi au motivatii diferite, protestele din cele doua tari se indreapta catre acelasi obiectiv, constructia unui stat democrat in care coruptia,extremismul si alte practici, sa numai mai conduca societatea . Radacinile sunt diferite dar tabloul situatiei este acelasi, institutiile statului sunt distruse, oamani vinovati ca isi cer drepturile, sunt omorati si maltratati.

Ceea ce se intampla in Bosnia, are o nota aparte ,de o alta dimensiune , pentru ca se intampla intr-o tara devastata de un razboi cumplit, iar in  perioada de tranzitie, clasa politica “catarata” cu rapiditate la putere se concentreaza cu insistenta spre propiile interese . Disolutia iugoslava a provocat in Bosnia cea mai profunda criza de identitate care a favorizat aparitia  sentimentului la individ , ca orice identitate si-ar declara , tradeaza ceva . pe cineva.

De aceasta situatie, politicul a profitat din plin, configurand o comunicare politica care a abordat tot mai manipulativ spatiul public in loc sa-l reconfigureze in mod sanatos.Astfel in Sprska dar si in comunitatile croate si musulmane , nationalismul s-a identificat cu etnia, furnizand justificari ideologice, schimbarilor fortate ale componentei demografice , sociale si culturale in teritoriu. Politicul s-a indreptat cu precadere spre constructia structurilor administrative vazute ca forma eficienta de obtinere de beneficii, in loc sa consolideze statul si asa fragil.

In perioada cat am fost in spatiul fost iugoslav ( 20 ani ) in Bosnia Herzegovina s-au perindat la conducere 3 presedinti ai Prezedentiei colective,14 guverne cu peste 200 ministri iar parlamentul a fost “ “imbogatit” de prezenta a aproape  700 de parlamentari.

Ce a creat  aceasta armata de “ administratori “ ai  natiunii ? In primul rand o clientela politica  infiltrata in sectorul public , care s-a concentrat pe privatizarea ( distrugerea ) celor mai importante obiective economice .

In aceste conditii discrepanta dintre saraci si profitori politici a atins dimensiuni greu de acceptat de majoritatea populatiei.

Cu un somaj ce atinge aproape 40%, cu o forta de munca tanara orientata  spre exterior si tendinte nationaliste in Srpska si in etnia musulmana tot mai evidente, Bosnia s-a consolidat tot mai mult drept un stat protectorat international unde Inaltul Reprezentant al comunitatii internationale devine un decor permanent dar si necesar in anumite momente

De ce s-a ajuns aici ? Pentru ca Acordul de la Dayton si-a incheiat misiunea, prevederile acestuia nu mai raspund realitatilor de astazi  . Spatiul bosniac este privit sporadic de UE, fara  un plan sau o viziune de perspectiva . Milorad Dodik, presedintele republicii sarbilor bosniaci isi declama doctrina separarii de federatie ( desi nu crede in ea ) ignorand faptul ca lectiile trecutului nu trebuie uitate.

Singura particularitate a protestelor din Bosnia este data de faptul ca initiatorii manifestatiilor sunt musulmanii care pentru a evita orice asociere cu etnicitatea au atacat institutiile federatiei si nu pe cele locale. Si aici se poate face o anumita apropiere cu situatia din Ucraina unde protestatarii au atacat si ocupat cladirile considerate drept un simbol al locului de unde coruptia si raul se indreapta spre societate.

Recunoscand  Acordului de la Dayton ca “ ce este al Cezarului este.. “  dar dificultatile actuale impun o alta viziune care necesita o alta abordare .

In fond Acordul de la Dayton a avut ca obiective principale linistea in Bosnia si pacea din regiune. Practic s-au creat premisele pentru atingerea acestor tinte. Descentralizarea puterii politice si constructia unei autoguvernabilitati specifica fiecarei etni a inceput un proces care parea promitator . Evolutia evenimentelor au infirmat aceasta speranta,  Inaltului Reprezentatnt a devenit “ guvernatorul “ tarii , in conditiile in care cele trei etni nu s-au putut intelege nici pe elemente, minime, necesare functionari  statului

Folosind aceste conditii, coruptia  si retelele mafiote s-au dezvoltat nestingherite si ca un paradox, in aceste spatii apartenenta la o etnie nu a mai avut importanta trecuta .

Discursul politic a fost saracit, de multe ori, prin eludarea elementelor care ar fi putut omogeniza interesele etnilor.

In timpul razboiului, scriam despre sansele depasiri dramei bosniace numai prin aceptarea abordari realitatilor asa cum sunt ele,si asta pentru ca dupa razboi, problema multietnicitatii apare ca motivatie ori de cate ori apar dificultati politice si dispare prin abordarea economica bazata pe reguli democratice consacrate. In plan economic, diferentele entice si granitele dispar pentru ca nevoia cooperarii ofera posibilitatea apropirii intereselor.

In Bosnia diferentierea etnica este vizibila pentru ca exista ,inca, un climat de suscebilitate , in care interlocutorul este mereu Celalat, care trebuie tinut la distanta ( Carmen Darabus ) . Drama balcanica inca persista pentru ca, fiecare etnie se considera primejduita de existenta celeilalte.

In aceste conditii protestele din Bosnia pot capata usor conotatii etnice si asta pentru ca frustarile pot fi puse pe seama Celuilalt , vinovat de situatia la care s-a ajuns.

Intr-o interesanta lucrare , Impotriva identitatii , Leon Wieseltier remarca ca “ monstrii istoriei moderne au stiut , cu alte cuvinte, sa se foloseasca de identitate . Inaintea politicii identitatii din ’80 si ‘ 90 a existat politica identitatii din anii ’30 si ’40 .Acum si inca multa vreme de aici inainte Sarajevo ramane capitale acestei  continuitati . Orasul ne invata ca legatura dintre identitate si moralitate poate fi o legatura zdrobitoare “ ( p. 68)

Aceasta concluzie cu privire la Sarajevo poate fi extinsa la problema Balcanilor si asta pentru ca regiunea a fost de mai  multe ori detonatorul continentului datorita lipsei intelegerii reale a particularitatilor oamenilor  ce traiesc aici.

Acum cativa ani, fostul reprezentant special al UE pentru Bosnia Hertegovina , Paddy Ashdown , si Richard Holbrooke, artizanul principal al acordului de pace pe la Dayton, semnalau intr-un articol publicat in The Guardian faptul ca situatii precum cele exprimate de unul din liderii musulmani ( Haris Silajdzic ) privind desfintarea sistemului federal de guvernamant sau pozitia lui Milorad Dodik care vorbeste de secesiunea entitatii teritoriale Republica Srpska sunt factori de destabilizare politica a Bosniei –Herzegovina care nu trebuiesc ignorati. Si iata ca acum premierul Dodik revine si  considera  protestele din comunitatea musulmana drept cauze ale posibilei perturbari a “pacii sociale” din Republica Srpska . Este vizibil ca “ reflectiile” lui Milorad Dodik au alte intentii.

Protestele din Bosnia se desfasoara intr-un context de loc stabil, evenimentele din  Ucraina au propulsat  zona Marii Negre intr-un spatiu si mai complicat. Studiile analistilor marcheaza securitatea Balcanilor si a Marii Negre  drept un element important pentru securitatea continentala.

Uniunea Europeana este cotata in continuare ( desi dupa esecul de la Vilnius mai sunt si alte opinii ) drept factorul esential in mentinerea securitatii Europei, dar pentru realizarea acestui aspect sunt necesari pasi concreti pentru detensionarea situatiei din Ucraina si Bosnia pentru ca altfel va fi mult mai greu decat in perioada conflictului din fosta Iugoslavie.

In timpul razboiului din Bosnia si Herzegovina circula o poveste in legatura cu cladirea postei din Sarajevo. Intr-o noapte pe peretii cladirii a aparut o inscriptie cu grafiti: “Aici este Serbia “ a doua noapte a fost stearsa si a aparut “Aici este Bosnia”,iar in a treia noapte dupa stergere a aparut : “ Idiotilor, aici este cladirea postei “ Intrebarea pe care si-o pun multi, este cand se va putea scrie: “ Aici este Europa “. Este o dorinta pe care Balcanii o vor indeplinita . Ce se va intampla, ramane de vazut.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Leca


Vasile Leca

Ambasador aproape 20 ani in spatiul fost iugoslav,doctor in stiinte politice, misiuni diplomatice in SUA, Orientul Mijlociu, Indonezia si Turcia, senior editor revista Balcanii si ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)