Home » Educatie »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Mr. Muscle, doctoratul și arestarea Legii

Marian Popescu ianuarie 6, 2015 Educatie, Opinie, Politica & Doctrine
10 comentarii 2,014 Vizualizari

În perioada sărbătorilor, lumea universității românești a fost încă odată bulversată de alte modificări ale acum de nerecunoscutei Legi a Educației. Pentru că Educația este mereu de domeniul urgenței. Drept pentru care sunt emise ordonanțe de urgențe. Educația este mereu o urgență pentru că aproape niciodată nu este timp pentru a o gândi ca lumea. Eforturi notabile, chiar dacă imperfecte sau nefinalizate, au fost, totuși, întreprinse de Mircea Miclea sau Daniel Funeriu. Educația e, însă, o urgență și atunci când trebuie albite pete negre academice. Prevederea din recenta ordonanță, firește, de urgență, adaugă încă un episod din serialul “Mr. Muscle”: când e nevoie de desfundat ceva în domeniu, soluția salvatoare este o prevedere legală urgentă, un consiliu academic desființat pe loc. Cu alte cuvinte, legea este arestată în folosul beneficiarului guvernamental. E deja cunoscută mișcarea dibace a unui posesor de titlu doctoral care, pe Facebook (!), îi scrie rectorului Universității din București, de fapt îi “notifică”, că renunță la titlul de doctor. Absurditatea gestului e în logica dibace: renunț, deci doctoratul plagiat nu mai există și, când vor veni vremuri mai bune, mă voi apuca din nou de doctorat. Atare bufonadă mai rar! Imediat, dl. ministru proaspăt numit spune – precum artiștii aceia de mâna a șaptea pe care nu-i îndrăgește nimeni – că, la cererea “publicului”, a pus la cale o ordonanță de urgență care să creeze cadrul legal pentru ca doritorii de lepădarea doctorală să poată să se lepede cu conștiința împăcată. În afară de dibaciul, nimeni nu ceruse asta. Din spirit de solidaritate guvernamentală sau de demnitar, ar fi îmbucurător dacă și alții, măcar unul-doi, ar da înapoi titlul de doctor ca să nu îl lase în offside pe dibaci.

În rezumat: prevederea din această ordonanță este o rușine. Ea dovedește încă odată complicitatea la nivel guvernamental pentru a face lucruri rele. Când vrei să albești o rufă murdară, pui un detergent, un înălbitor în apă, și lași “mașina” să facă treaba. Și în acest caz e la fel: “mașina” guvernamentală s-a pus în mișcare, înălbitorul e prevederea din recenta ordonanță iar rezultatul e cel pe care îl vedeți. Legea e arestată în folos personal. Adică: o prevedere care să permită ieșirea celor care plagiază din situația de a recunoaște acest lucru prin simpla lor cerere de renunțare la titlu. Recenta prevedere creează, s-o mai spun, o situație gen reacție în lanț. Foarte neplăcută și cu consecințe greu de evaluat acum. Să le vedem atât cât pot fi văzute acum.

Faci cererea la minister că renunți la titlul de doctor. Ministerul nu are acum o metodologie privind acest gen de situații. Dar o s-o aibe, probabil. Cândva. Bun. Cum se ajunge aici? Atunci când comisia de susținere a tezei de doctorat a consemnat public că ți-a acordat titlul de doctor iar procesul verbal cu acest “verdict” împreună cu toată documentația doctorandului respectiv va ajunge la Consiliul Național pentru acordarea titlurilor academice (pe scurt CNATDCU). E validată acolo după verificări și, ca să n-o mai lungesc, la final, ministrul va semna acordarea titlului. El face acest lucru și pentru mulți alții astfel încât rezultă o lista cu cei/cele cărora li s-a acordat titlul, anexă la un ordin de ministru, care va apărea în Monitorul Oficial. Ca să anulezi un titlu acordat cuiva care se găsește pe o o listă, cum faci?, anulezi lista?, dai o altă ordonanță prin care “ștergi” numele de pe listă? Chiar nu știu cum se va proceda pentru a finaliza această operațiune de curățare a petei guvernamentale.

După apariția ordinului, ești doctor…cu acte în regulă. Adică, poți beneficia de un spor salarial de 15%, poți accede pe o poziție academică superioară (valabil până în 2011, căci după, nimeni nu mai poate intra în universitate dacă nu și-a luat doctoratul), poți accede la o profesie, alta decât cea de universitar) care cere musai doctoratul. Cine renunță acum la titlul de doctor se va găsi în neplăcuta situație de a da înapoi ceea ce a primit pe baza titlului de doctor obținut fraudulos. Căci plagiatul este o fraudă academică. Dar, mai grav, apare dubiul privind activitatea conducătorului științific al doctorandului respectiv și, după 2011, a comisiei de îndrumare și de susținere care au validat parcursul doctoral. Astfel încât, un plagiat dovedit în cazul unei teze de doctorat are consecințe neplăcute, provoacă neîncredere în opinia publică – mai ales când e vorba de persoane cu mare vizibilitate publică, guvernanți, politicieni, demnitari (aceștia din urmă sunt, în continuare, protejați discriminatoriu de prevederile unei alte ordonanțe a guvernului, 28/2011) – în ce privește corectitudinea standardelor academice de cercetare, morale și de integritate.

Nu numai politicienii, demnitarii comit plagiat în tezele de doctorat. Dar ei/ele sunt ținta privilegiată din rațiuni politice. Ar fi trebuit să știe, când s-au grăbit să obțină titlul de doctor, că , dacă au fost incorecți, vor suporta consecințe și de acest gen. Când furi, nu poți avea scuza că nu ai știut că furi (decât în anumite situații foarte speciale). Dar când iei textul altuia și îl folosești ca și cum e al tău, produci o fraudă academică. Chiar dacă pui la urmă, în bibliografie, numele autorului și lucrarea din care ai luat. Căci nu se știe care e textul tău și care este al celuilalt. Nu există nicio justificare academică prin care să recurgi la copiere ilicită, la plagiat. Faptul este incriminat de toate universitățile. Nu contează cât ai furat, contează că ai furat. Dar procedurile de furt în zona academică sunt mai sofisticate decât simplul plagiat. Prevederile anti-plagiat din regulamentele universitare sau din lucrările de specialitate (vezi Dorel Isoc, de pildă) listează multe dintre ele. De pildă, traduci în română dintrun autor și folosești traducerea în teza ta de doctorat fără să pui ghilimele sau să indici că textul cutare e, de fapt, din opera străinului tradusă în românește. Sau: scrii ”după cum scrieX” și, în continuare, scrii tu, dar nu marchezi unde se oprește ce a scris X și unde este textul tău. Sau: “croșetezi”. Adică iei de mai multe ori fraze din același autor sau din mai mulți și le insertezi în textul tău fără să le atribui autorilor respectiv astfel încât rezultă că tot textul e al tău. Sau: parafrazezi astfel încât devine incertă granița între ceea ce a scris cineva și ce ai scris tu. Ș.a.m.d.

Partea proastă e că despre plagiat se vorbește public numai în aceste cazuri, ale politicienilor, demnitarilor, guvernanților, în cazul figurilor publice, deci. Comisia de Etică a unei universități este obligată să se autosesizeze în aceste cazuri. Nu cred că o face de fiecare dată și peste tot. Dar această comisie examinează și cazuri de plagiat care nu apar în public întrucât regulamentul său nu permite acest lucru. Comunitatea academică, în cazul facultății X, de pildă, este înștiințată despre malpraxisul academic constatat când e vorba de un cadru didactic al său. Există sancțiuni prevăzute de aceste regulamente.

Cred, însă, că sancționarea nu este prioritatea în materie de respectare a standardelor morale, de integritate universitară. Prioritară este revizuirea standardelor doctorale astfel încât un anume mod al complicității să nu mai favorizeze teze de doctorat slabe, mediocre, fără niciun grad de noutate, teze care sunt uitate din chiar momentul finalizării lor. Teze care nu produc nimic sub raportul cunoașterii. Teze care nu certifică abilități, excelență în cercetare. teze care nu propun nimic, teze care …nu susțin vreo teză. Teze care sunt, mai ales în disciplinele socio-umane, conspecte înșirate fără vreo contribuție personală. Asimilarea unei bibliografii fără propunerea unei teze, fără, adică, să spui clar care e teza pe care o susții prin lucrarea ta, nu certifică un nivel de cercetare acceptabil. De fapt, de ce faci o teză de doctorat?

Școlile doctorale au o responsabilitate specială, în contextul public al acestor cazuri mai vechi de malpraxis academic aduse de media la lumină acum. Ele ar trebui să facă mai transparent, mai competitiv parcursul doctoral. Ideea de cercetare, mai ales în zona științelor socio-umane, unde esențială este cultura textului, ar trebui să fie mai eficient pusă în valoare în raport cu ideea de conspectare a lucrărilor altora. Fără îndoială, aceasta din urmă are justificarea ei, dar nu cred că trebuie să dețină prim-planul unei teze de doctorat. Situația multor teze din învățământul de tip vocațional, de pildă, este mai gravă. Aici este o inadecvare de fond a conținutului curicular la forma doctoratului. Este absurd să ceri unei actrițe, unui actor, unui regizor să scrie o teză de doctorat ca orice filolog, de pildă, să facă cercetare de tip filologic atunci când profesia sa este una care nu se bazează pe scris, ci pe interpretare expresivă. Aici cercetarea este de alt ordin, implică ideile de corp, spațiu, creativitae, interacțiune cu publicul, proces imaginativ. Pentru creatorii și interpreții din teatru, coregrafie, scenografie ar trebui pus la punct un alt mod care să le permită să funcționeze ca și cadre didactice în departamentele, facultățile sau universitățile de profil. Asumarea de către România a “procesului Bologna”, grăbită, “înghițită” aproape pe nemestecate, a pus învățământul nostru vocațional (și nu numai) în situații neconforme cu propriul său specific.

În general, parcursul doctoral ar merita, în condițiile unei dorite performanțe românești în cercetarea universitară, un semnal major din partea guvernului, de fapt, din partea statului român. Acest semnal ar consta, dincolo de o finanțare mult mai consistentă, în primul rând în eliminarea acelor elemente de legislație care favorizează malpraxisul academic, frauda, mai ales în cazul demnitarilor. E, poate, momentul ca etica și integritatea academică să nu mai fie cuvinte dintrun regulament, ci vectorii morali ai unei societăți românești a cunoașterii aptă să producă valori, nu să le compromită. Foarte mulți dintre noi am putea contribui la o renaștere reală a sistemului educațional din România. Timpul nu mai este acela al modificărilor, ci al unei noi arhitecturi educaționale. Noi nu am dat încă, în România, răspunsul la o întrebare esențială: pentru ce lume este educat copilul care iese acum din casă cu mama sau cu tatăl sau bunica ori bunicul ca să meargă la grădiniță sau la școală? Lumea noastră sau lumea lor?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Mai pe scurt si mai putin academic, dar in concordie cu dottoratul in discutie: sint niste magari si n-au deloc manere :P
    Ordinari, de la prim plagiatorul national, pina la grajdanii cu alte dottorate, fie Pop, fi actualul ministru Campeanu.

  2. Grammaticus spune:

    Stimate Domnule Profesor, ati pus degetul pe o rana…complicata. Ce parere aveti de faptul ca, intr-un concurs pentru ocuparea postului de conferentiar cineva (din domeniile pe care le-ati mentionat, artistice) de care stiam precis ca si-a plagiat, nici macar dintr-o carte ci de pe internet, parte din teza (conducatorul, membru in CNATDCU dupa ce-a semnat scrisoarea rusinii, cea catre Bruxelles, in 2012) a sustinut ca “cercetarea (in domeniul respectiv) la nivel de master inseamna lucrari practice cu studentii”. Problema e ca in domeniul artistic nu sunt multi care sa citeasca daramite si sa gandeasca (persoane, “doctori” din catedra grafiaza “traNvai”, alti “profi univi” din facultate sunt doctori dar recunosc cu nonsalanta ca nu stiu nicio limba straina), sunt persoane incapabile de cercetare la nivel minim. De asemenea se inscriu la concursuri de conferentiari si profesori fara a avea publicatii si nu inteleg de ce in domeniul artistic stacheta ar trebui sa fie mai jos decat in domeniul stiintific unde, stiti bine, trebuie multe publicatii cotate international.
    De asemenea, nu este DREPT ca o astfel de universitate sa organizeze cursuri de master cu cine se nimereste sa aiba destule pile ca sa faca parte din gasca, spus franc, care a luat ostatica institutia publica. Este o crima sa pui studentii sa plateasca preturi exorbitante cand stii bine ce personal ai adus si ce personal ai promovat, este o crima sa lasi studentii sa creada ca acced la un nivel superior de pregatire cand aceeasi Jeanette, altfel coafata, face “cercetare” pe internet si pe urma le da studentilor marfa asta!
    In plus, in concursul respectiv de conferentiar, la care m-am referit, al treilea membru chipurile ” din afara” nu avea titlul cerut de lege, dar a semnat peste tot ca fiind “conf. univ.” pentru a crea aparenta legala, comitand o infractiune, la care senatul respectivei universitati a semnat o hartiuta (dupa ce-au aflat de inexistenta titlului in instanta) ca ei “i-au echivalat activitatea profesionala cu titlul de conf. univ. pe durata concursului”. Vom vedea ce va spune mai departe legea …
    De aceea cred, stimate Domnule Profesor, ca in niciun caz, nu trebuie standarde mai lejere in domeniul artistic, unde tezele sunt deliruri scrise iar cursurile de master ar urma sa reia iar si iar ce s-a invatat in anii 1 si 2!
    Nu se da voie oamenilor capabili si cu publicatii sa patrunda in sistem, sa se ramana la nivelul de licenta, asa cum e cinstit, si master la fracultati din Europa si SUA unde devii profesor pe bune. Nu insa legea sa fie pentru unii muma si pentru altii ciuma, ca artistii sunt mai presus sau mai prejos!

  3. Barbu spune:

    quod erat demonstrandum.Domnul Marian Popescu a mai demonstrat odata pe linga alti zeci de avocati, profesori si universitari de marca, ca acest vv ponta este cea mai mare palma data educatiei nationale prin tot ce a facut legat de plagiatul lucrarii sale de doctorat. Si mai vreau sa subliniez un aspect, cine a avut ocazia sa aplice in universitatile din vest pe baza unei diplome obtinute in Romania, cu siguranta va va spune ca in multe cazuri titlul obtinut in tara este privit cu multa circumspectie. Acest plagiator care a demolat comisii, a creat comisii mizerabile si OUG care nu au mai fost niciodata emise intr-o tara europeana pentru a-si salva mizerabilul nume, a ”dinamitat” recunoasterea diplomelor romanesti pentru multa vreme. Acest mizerabil personaj vv ponta a distrus deja viitorul a mii de tineri care vor decide sa se educe si sa munceasca in vest dupa acest circ legat de mizeria lui de plagiat. Cinstit,nici puscaria nu il mai absolva pe acest individ de raul facut si ar trebui ca toti cei care mai cred in viitorul educatiei romanesti sa ia atitudine. Nu este de mirare ca fosta ministra andronescu ar fi in stare sa schimbe tot ce are legatura cu recunoasterea diplomelor, pentru a-l salva pe mizerabilul plagiator cu atit mai mult cu cit si asupra ei planeaza acuzatii de plagiat. Lipsa de reactie a rectorilor, profesorilor din universitatile romanesti, transmite mediului universitar din vest un mesaj clar: in Romania se plagiaza la greu si nimeni nu plateste pentru furtul academic. RUSINE celor care se ascund si nu protesteaza impotriva acestui OUG, un act criminal indreptat impotriva educatiei natieonale. Cit despre vv ponta, nu cred ca exista cuvinte sa poata explica tot ce a facut in acesti ani pentru a-si ascunde plagiatul si prezenta lui in fruntea guvernului ne face in fiecare zi sa ne intrebam daca realmente Romania vrea sa adopte sau nu valorile morale ale vestului. RUSINE mizerabil plagiator tie si celor care te-au sustinut si au semnat pentru plagiatul tau pe care si un copil il poate demonstra.

  4. ion adrian spune:

    Citez din text ce mi se pare de maxima importanta:

    “….prevederea din această ordonanță este o rușine. Ea dovedește încă odată complicitatea la nivel guvernamental pentru a face lucruri rele.”

    Si adaug ca dovedeste ce propuneam ca afirmatie de baza cand incepem o discutie despre actualul pm : Un iresponsabil din punctul de vedere al functiei incredintate

  5. nimeni spune:

    erată: încă o dată (nu încă odată)

    • Cănuţă spune:

      @ nimeni,
      doar atit ai retinut din articol?
      - inca o data; (va trebui stabilita “inca o data/termen/zi”)
      - inca odata; ( inca odata ne-am inselat si dam erate anapoda)

      Dl Vucea fi mindru de tine, tatarule ;)

      • donquijote spune:

        odata inseamna candva; o data inseamna o (singura) data… eventual a nu stiu cata oara (data) un eveniment repetat.
        Fiti mai atent cum luati lumea in balon… balonul este de sapun.
        Gramatica este mai grea decat matematica, fiindca inseamna si logica si litere
        oricine poate gresi chiar nimeni, dar nu acum

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Textele astea se scriu repede și fără filtrare editorială a erorilor de typing, sunt aproape în timp real.

      gânduri bune,

  6. Stelian spune:

    Domnule profesor,
    Problema nu e de acum.
    In lume (in tari spre care Romania se uita cu jind) un titlu de doctor e acordat de o univeristate, nicidecum de ministerul educatiei din acea tara.
    Esti doctor al unei universitati. In Romania se zice ca esti doctor al universitatii Bucuresti, pe motiv ca l-ai sustinut acolo, dar in realitate esti doctor al Ministerului Educatiei din Romania.
    Au fost perioade bune cind se putea regla problema, dar nu s-a vrut de nici o parte.
    Concret, acum Universitatea Bucuresti se poate lauda ca a cerut retragerea doctoratului pe motiv de plagiat, dar e problema ministerului sa-l retraga. Aruncarea raspunderii de colo-colo.
    Pentru ca Universitatea mai are o problema si aceea grava, dar de care a uitat sau se face ca nu exista.
    Indrumatorul tezei de doctorat ce a pazit?
    Pai o buna parte din perioada cind VVP a fost la doctorat conducatorul tezei era si premier.
    Iar o alta parte era presedintele camerei deputatilor.
    Cind anume s-a ocupat sa-l indrume pentru teza???

  7. Cornelia Neagu spune:

    O ABERATIE:

    “Ordonanţa nr. 28/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare

    Art. 4.
    (1) În sensul prezentei legi, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:

    d) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor TEXTE, EXPRESII, IDEI, DEMONSTRATII, DATE, IPOTEZE, TEORII, REZULTATE ori METODE STIINTIFICE extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale; ”

    - Sa presupunem acum ca o comisie de matematicieni acorda persoanei X titlul de doctor in matematica, in baza unei lucrari de doctorat remarcabila datorita unei IDEI revolutionare si a unei DEMONSTRATII matematice deosebite.
    Intrebare:
    Dupa acordarea titlului de doctor in matematica, cine este in masura sa constate ca de fapt ideea foarte inspirata si demonstratia au fost furate (plagiate) de la alt autor:
    a) o comisie de matematicieni sau
    b) o comisie care nu este formata din specialisti in matematica?

    Evident, raspunsul este “o comisie de matematicieni”, pentru ca ei INTELEG lucrarea de matematica.

    Numai ca in ordonanta mentionata mai sus exista o exceptie, prevazuta in

    “Art. 4/2.

    (1) Sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt analizate în două etape detaliate în Codul de etică:

    a) analiza la nivelul instituţiei în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs, denumită prima etapă, care se desfăşoară conform art. 11 şi prevederilor Codului de etică;

    b) analiza la nivelul Consiliului Naţional de Etică, denumită etapa a doua.

    (3) SE EXCEPTEAZA de la prevederile alin. (1) lit. a) sesizările sau contestaţiile care vizează conducători de instituţii şi unităţi de cercetare-dezvoltare ori de instituţii publice, membri ai consiliilor de administraţie, ai comitetelor de direcţie, ai consiliilor ştiinţifice sau ai comisiilor de etică ale instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare ori persoane cu funcţii de demnitate publică, care sunt analizate direct de Consiliul Naţional de Etică”.

    NOTA:
    Deducem ca Romania detine un Consiliu National care INTELEGE orice lucrare, de nivel oricat de inalt, din orice domeniu ar fi ea: matematica, microbiologie, fizica atomica, endocrinologie, chimie organica, etc.!
    Si ca in Romania unii sunt mai egali decat altii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marian Popescu


Marian Popescu

Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în comunicare, artele spectacolului și politici culturale. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)